Sunt vulnerabil acum, m-am dezvelit și au fugit toate galaxiile din mine. Am rămas gol, cu găurile negre venind înfometate către mine. Mi-e și mai frig. Am crezut că voi fi protejat la infinit, dar vidul este total neprietenos de data aceasta. Continui să stau cu ochii închiși la marginea patului. Nu mai știu, eram parcă sub un copac. Nu mai contează. Printre gene pot să-i văd pe unii care coboară din cer și îmi spun că va trebui să ne găsim alt Soare în jurul căruia vom fi nevoiți să ne învârtim. Aud clopoței de iarmaroc, din tablă subțire, galvanizată. Ne-au pus în carusel, ne amețim de jumătate de oră și, iată, a apărut și noul Soare. E mult mai mic și flegmatic. Cu o ceașcă de ceai în mână, ne dă sfaturi de la bun început. E gras. Are voce pițigăiată și nu strălucește la fel ca predecesorul. Ne amenință că nici nu va mai ploua ca înainte. Vom reinventa o altă industrie a umbrelelor, a pelerinelor impermeabile și a băltoacelor prin care trec, grăbiți, taximetriștii – triștii cavaleri ai mizeriei urbane de astăzi. Va cădea ardezie din nori. Și picături rău mirositoare de sulf ne vor îmbiba sacourile abia scoase din curățătorii. Dar sunt foarte curios dacă vom reuși să evadăm din gerul galactic care ne paște.

Reclame