Nu e de râs. Deloc. Știu că suntem predispuși la bășcălie, e vremea păhărelului de țuică și a porcului pârlit, dar cred că hlizeala asta monumentală ne va duce pe toți într-o direcție nu foarte clară. Greșesc foarte tare cei care sunt convinși că Dragnea delirează sau că a pierdut frâiele partidului. A schimbat discursul. Mult mai radical, cu tonuri vizibil ultranaționaliste și antieuropene. Pare că și-a trimis consilierii israelieni la plimbare și că i-a adus pe Puric și Berenghi pentru a-i scrie perorațiile. Atenția publicului s-a mutat imediat pe baronii care cer amnistie și grațiere, pe „ultima soluție” de care vorbește Tudorel Toader, toți văd ordonanța iminentă, apariția noului partid al lui Cioloș s-a volatilizat din agenda presei. Punct ochit, punct lovit. Iarăși există speranțe, ninge, Timișoara, revoluție, morții de pe scările catedralei, punctul 8, „hai în toată țara”, strada, presiune, ceaușeștii, elicopterul…