Nu e de râs. Deloc. Știu că suntem predispuși la bășcălie, e vremea păhărelului de țuică și a porcului pârlit, dar cred că hlizeala asta monumentală ne va duce pe toți într-o direcție nu foarte clară. Greșesc foarte tare cei care sunt convinși că Dragnea delirează sau că a pierdut frâiele partidului. A schimbat discursul. Mult mai radical, cu tonuri vizibil ultranaționaliste și antieuropene. Pare că și-a trimis consilierii israelieni la plimbare și că i-a adus pe Puric și Berenghi pentru a-i scrie perorațiile. Atenția publicului s-a mutat imediat pe baronii care cer amnistie și grațiere, pe „ultima soluție” de care vorbește Tudorel Toader, toți văd ordonanța iminentă, apariția noului partid al lui Cioloș s-a volatilizat din agenda presei. Punct ochit, punct lovit. Iarăși există speranțe, ninge, Timișoara, revoluție, morții de pe scările catedralei, punctul 8, „hai în toată țara”, strada, presiune, ceaușeștii, elicopterul…

Fiind mult prea hârșâit ca să mai fiu pradă entuziasmului conjunctural, mă întreb doar un singur lucru: câți dintre cei 60% care au stat acasă la ultimele alegeri o vor mai face la următoarele? Pentru că acolo e miezul. Restul e plăcerea românului de a fi inofensiv când țara, ce-o mai fi însemnând ea în aceste timpuri, clocotește.

Reclame

Publicat de

Paul Gabor

www.paulgabor.com