Un lucru cred că este mai mult decât evident: oamenii sunt obosiți, triști, și-au pierdut speranțele, au probleme din ce în ce mai mari, nu găsesc soluții. Și nu mai ies în stradă din proprie inițiativă. Consideră că lupta e pierdută, adversarul este prea puternic și are alături instituțiile de forță. Nu putem singuri. Avem nevoie de un „șut” din spate, de cineva care să preia rolul locomotivei și să formeze astfel presiunea străzii.

Ar mai exista o ultimă variantă, dar mă tem că și eu, și alții ca mine, vorbim pentru vrăbiile înșirate pe cablu.

Există un set de valori europene, democratice, civice, culturale, pe care ne străduim să le atingem de zeci de ani de zile. Sunt de părere că dacă nici acum, pe ultima sută de metri, nu facem pasul, acest prilej se pierde definitiv.

Soluția din punctul meu de vedere?
Ieșirea în stradă, în București și în teritoriu, a tuturor oamenilor politici, de la președinte și șefi de partide, de la magistrați și intelectuali, de la figuri care s-au impus în realitatea civică, socială și culturală, până la oamenii simpli care cred în valorile enumerate mai sus. Totul ar trebui să se petreacă organizat, pașnic, zilnic, fără întrerupere. Tot ce-nseamnă ființă cu scaun la cap, de la vlădica prezidențială până la opinca dezamăgită, ar trebui să iasă în stradă și să nu mai plece de acolo până când, sub presiunea maselor, alegerile anticipate vor deveni necesare și obligatorii. Fiecare zi pierdută până la următoarele alegeri (dacă vor mai fi libere) este o întărire a actualului sistem autocratic psd-alde-udmr.

Ultimul tren ar fi acesta. Dacă nu ne urcăm în el, ajutați de elitele care în acest moment par, dintr-o crasă inconștiență, că au alte treburi, e jale mare.