Achiziții

„Zidurile au viață proprie. Respiră, ascultă, știu să respingă și să primească. Sunt ființe vii care te mestecă, te digeră și te expulzează. La fel și pietrele care se încolonează cuminți, pentru a ridica pereții. Cele rotunde sunt mai tolerante, mai docile. Rocile ascuțite devin mai arțăgoase, mereu dispuse să taie în carne vie și să te părăsească plin de sânge, la marginea drumului. Aș cumpăra o catedrală. Să fie a mea, cu acte de proprietate.

Ador să pun lacăte care să ruginească în ploaie, să fie linse de câinii care trec în toiul nopții pe poduri, pe sub streșini, aș vrea să urle haitele în cor, și eu, împreună cu obsesiile mele, să fim în tranzit. Prefer peretele încălzit de soare, fără igrasii inutile. Vreau bucata aceea gotică, lată ca o turtă moale, făcută cu prea multă apă. Nu ar fi nevoie de sobe pentru enoriași, nici de lemne, nu s-ar urca pisicile pe teracote, nici nu ar tropăi pe acoperiș să se împerecheze furibund, până iese soarele. Nu-mi place miorlăitul insistent ce nu mă lasă să dorm. Nici bătăile nocturne de stradă, urmele de gheare pe uși, pe brațe, nici măcar arcuitul lângă picior nu îmi mai produce plăcere ca altădată.

Sunt prea bătrân și mult prea nerăbdător. Mă văd tot timpul sprijinindu-mi spatele de un perete rece, se mișcă pământul cu mine în toate direcțiile. Din ce în ce mai iritabil, nu sufăr efuziunile, nici săruturile de la distanță. Sunt nervos și vreau să urlu din clopotniță: „Am aflat că moartea are reguli la care eu nu pot să particip!“ Dictează diagnostice și își freacă piatra pe coasă, râzând famelic de noi toți: slabă, odârlită, cu dinții galbeni ieșiți din mandibulă.”

Fragment din „Negustorul de pipe”, Ed. Herg Benet 2018.

https://www.hergbenet.ro/carte/negustorul-de-pipe-paul-gabor

Reclame