”Sunt dezvelit și îmi ascut barda. Am să tai o bucată de zid doar pentru mine. S-o iau acasă. De pe ea să-mi cânte grecoaicele și să-mi zburde goale prin față. Văd străduțele înguste care urcă spre templu, pervazurile albastre pe care dorm și acum pisici și trandafiri. Îmi răsună în minte un sirtaki îmbibat de alcool și nările mi se umflă cu aerul perfid al frigăruilor calde și cu mirosul răvășitor de cafea elenă. Pulberea aceea arămie, fiartă în cupru, nu-mi iese din minte. Am vizitat și spitalul de nebuni, și sforarul, și pe meșterul care face eșafoduri. Lucrau intens, mi-au promis că vor termina la timp. Atena m-a învățat că cele mai frumoase poezii se citesc cu ștreangul de gât, la apusul soarelui, când lămâii se răcoresc după o zi infernal de fierbinte.”

„Negustorul de pipe” (fragment)

Reclame