„Citesc de ceva vreme „Negustorul de pipe”. Pe rând, poveste cu poveste și cu atenție, să nu închei acest exercițiu prea curând. E tristă și veselă pe alocuri. În tot cazul, ne cuprindeți pe toți în ea. Cartea asta îți spune că ești nimic dacă îndrăznești să fii singur. Că orice formă de iubire te scoate din universul solipsist în care ai trăit sau în care ai obosit să trăiești. Poți iubi anotimpurile, frunzele, nopțile, mirosul de cafea măcinată, diminețile, curcubeul, fantomele din dressing, orice mireasă, un pai de chibrit, amintirile și durerile care te fac mai puternic. Toate te dezlipesc de tine și te aruncă într o nouă (dez)ordine a vieții. Căci nu noi posedăm viața, Ea ne posedă pe noi. Și ne obligă SĂ FIM.”

„Am aflat că moartea are reguli la care eu nu pot să particip”

Dana Grigoriu, Cluj-Napoca