„Cartea la care te-ntorci. Te-ntorci pentru că te-ntorci în tine, pe tine. Te răsucești intre paginile ei așa cum se răsucesc in cușca prea strâmtă tigrii flămânzi. Ți se face foame să trăiești până în ultima ta fibră. Să simți cu toți porii, cu plămânii, cu ficatul, cu degetele, cu tălpile goale. Să iubești, să te lași iubită, să doară, să cadă lacrima, sângele, să te faci bucăți. Dar să trăiești, măcar un pic, la dracu’. Să ieși dintre zăbrelele dese in care te-ai închis singură, să calci pe norme și pe toată flendureala de educație de criptă in care ai crescut și te-ai crescut și să muști din viață, chiar dacă e ultimul lucru pe care îl vei mai face vreodată.”

Adina Lisneanu (Bacău) despre „Negustorul de pipe”