Dacă amestecăm bine băuturile ne putem certa toată noaptea cu sfinții care nu vor să plătească impozite. Cred că putem să bem cot la cot și cu vreun preot rătăcit, dornic să cunoască din păcatele noastre. Fata cu părul în coadă se apleacă ușor peste masă. Mă uit în ochii ei, atent, să nu-i scap privirea, vreau să-mi înțeleagă propunerea fără să conversăm. Mulțimea își suflă în pumni, e frig înăuntru. În stradă se stă la coadă, așteptăm cu toții un microbuz care să ne târâie în capătul celălalt al orașului. O văd iarăși, apare de după colț și își îndreaptă capul spre cablurile de telefon de pe clădirea din stânga ei. La un metru de mine îmi aruncă o privire scurtă și scutură din cap: nu vrea să mă-nsoțească, nu-i place cum arăt. Paltonul îmi este prea vechi, țigara poate miroase prea urât, trece pe lângă mine ca și când nu exist. De fapt nu exist, m-aș fi văzut și eu înainte dacă s-ar fi întâmplat să fiu. Șoldurile i se balansează ca o sanie pe zăpada proaspătă. Mașina trage la peron, urc, ne înghesuim unii în alții, arunc țigara și îmi leg fularul la gât. În buzunar am un briceag, vreau să-mi curăț unghiile. Miroase a pește sărat și a motorină rece, preschimbată-n marmeladă din cauza gerului.

Reclame