Am încetat de ceva vreme postările tăioase în care tot încercam să-mi explic cauzele și efectele a ceea ce se întâmplă în politica românească. Nu am mai scris aici, nici pe blog, nici pentru alte platforme cu care, sporadic, colaborez. Nu s-a instalat oboseala. Nici lehamitea. Doar convingerea că, deși repet de ani de zile aceleași lucruri, risc să enervez și să plictisesc.
Uitați-vă cu atenție la doar câteva aspecte:
– bugetul acordat jandarmeriei (nu pot folosi majuscule) este imens, dotările cu arme și muniție sunt extraordinare.
– cei care mai au chef să iasă în stradă pot fi numărați pe degete.
– în interiorul sectoarelor lovite, teoretic, cel mai mult de ticăloșia politică a ultimilor treizeci de ani – Justiție, Sănătate, Educație – e liniște totală, nimeni de acolo nu a ieșit și nu va ieși vreodată în stradă pentru a se revolta. Excepțiile nu merită amintite. E cald și bine, metehnele s-au păstrat, salariile vin la sfârșit de lună, totul e ok.
– Iohannis e placid și tăcut ca un picior de masă. Complice, șantajabil? Scriu și îmi pun întrebări de ani de zile, mi-am luat tone de lături de la fanii săi.
– poporul român are nevoie, prin definiție, de tătuc. Nu știe să trăiască altfel, nu poate, nu vrea. Românul vrea să muncească la stat, să fie bugetar, să-i fie bine. Dacă-l lași în economia de piață, fără pile, relații, contracte cu primăria, moare imediat.
– oamenii cu inițiativă au plecat în străinătate, mii de firme românești urlă după forță de muncă calificată.
Cine vreți să se revolte, să întoarcă lucrurile, să voteze decența, respectul, libertatea, economia liberă, democrația, Europa, drepturile civile etc? Puținii oameni care se mai zbat, puținii oameni care, sincer să fiu, nu știu cum de mai au forță și plămâni să respire aerul viciat de turmele de bizoni bolșevici care s-au instalat și pare că nu vor mai pleca niciodată?
Cine vreți să mai producă schimbarea pe care o tot așteptăm din ’89 încoace?
Repetați cu mine, trageți aer în piept: cât vom mai fi în UE, să ieșim naibii la vot! Masiv. E singura șansă. Și nu întrebați „eu cu cine votez?” Cu oricine e împotriva lor. Pe față, asumat.
Altfel, DICTATURĂ scrie pe noi
Paul Gabor 