Ieri părea o zi normală. M-am trezit un pic bulversat după ougeul bubosului, dar am zis că trece repede. Ziua am început-o cu două discuții tulburătoare. Două prietene vor să plece din țară, nu mai rezistă. Femei pregătite, inteligente, cu cariere, studii universitare etc. M-au întrebat lucruri despre Spania, ce se poate face, cum, în ce condiții… Le-am zis ce le spun mereu celor care vor să-și ia lumea-n cap: primul pas este omologarea tuturor diplomelor, pentru ca studiile și calificările să fie recunoscute în viitoarele țări de adopție. Nu sunt suficiente doar diplomele traduse și legalizate. M-am întâlnit după aceea cu o altă amică pe care nu o mai văzusem din ’93-’94. Schimb de cărți, cafea, planuri, decepții și realizări. După-amiaza mi-a adus un alt prieten de pe facebook pe care-l urmăresc de ceva vreme. Plecat de cincisprezece ani de-acasă, a pus pe picioare, printre altele, și o librărie românească. Nu a mers prea bine. Românii nu se mai apropie de carte, sunt ocupați cu altele. Tot ieri mi s-a propus să intru într-un partid politic. Nu mai știu a câta oară. Mai am 2-3 săptămâni și termin manuscrisul celei de-a doua cărți. Părea o zi normală…

Reclame