Din ceea ce odată se putea numi presă a mai rămas ceva în picioare, mai sunt televiziuni, radiouri, ziare care nu pupă încă moțul plușat din vârful cizmei pesediste? Greu de crezut. Oamenii, plecați sau dați afară, se retrag în online și continuă acolo lupta de gherilă. Pentru că aici s-a ajuns. Patronii au dat de multă vreme mâna cu populismul, cu iraționalul, cu delirul patriotard și religios, iar jurnaliștii care mai aveau cât de cât o poziție echilibrată au devenit „incomozi și agresivi”. Noroc că mai există netul, atât cât o mai fi și el la liber. Pentru că așa începe totul: lin, progresiv, cu batiste pe țambal și surdine în trompete, cu scoaterea dosarelor la lumină și șantajarea pe față a deținătorilor pachetelor majoritare de acțiuni.

Nu putem accepta prostirea-n față, nu e vorba de restructurări din motive financiare. Bani sunt cu nemiluita. Doar că ei trebuie să ajungă în mâinile infractorilor care conduc nederanjați în acest moment. Și vor ajunge. Pentru că și nepăsarea noastră este monumentală. Și vom vedea efectele atunci când se va stinge și ultimul bec.