Înțeleg că subiectul zilei este mitingul pesedist de la Craiova. Acolo unde s-au strâns finii și nașii pe scenă, acolo unde se construiesc planuri de evadare pentru Liviu, acolo unde este țara mea și neamul meu cel românesc…

Eu am avut o zi superbă. A venit prin Căpșunistan un prieten pe care nu l-am mai văzut din anii liceului. Am schimbat amintiri, păreri despre trecut și viitor, niște sticle cu vermut, vin și palincă, precum și niște mostre de brânză aduse din frumoasa Europă. Era însoțit de un preot. Tânăr, luminos, desprins clar din Evul Mediu al popimii noastre strămoșești. Am vorbit despre amestecul abject al bisericii în politică, despre catedrala nesimțirii neamului, despre miile de homosexuali care fură copiii dacilor verzi de-acasă, despre schisma actuală din creștinismul ortodox, am discutat fugitiv despre rolul pe care ar trebui să-l aibă astăzi religia și, cum altfel?, despre dorința tinerilor preoți de a nu mai fi introduși în aceeași oală cu liota de sutane îmbuibate și îmbătrânite în rele.