Vreau să-i mulțumesc doamnei care scutura aseară punga cu firimituri de la balcon. O fac aici, în tăcere, nu-mi place să o tulbur sunându-i la ușă. Sigur taie alte felii de pâine acum, și felii de salam, și felii de roșii, de brânză, și frunze de salată. Dar roșiile nu au firimituri, deci nu le va putea scutura după tăiere în capul meu. Mâncam o înghețată și priveam apusul. De la mine se vede minunat cum pleacă soarele spre pijamale. Mă uitam, îmi închipuiam că giganții eolieni discută între ei și m-am trezit deodată că ninge. Curios pentru timpul acesta, imposibil chiar. Erau doar fulgi de grâu cei care mă atinseseră. Plăcut, un pic reci. Dar prietenoși. M-au sunat de la o companie de telefoane ca să-mi schimb contractul, îmi oferă un telefon de ultimă generație cu trei camere foto. Eu nu mai știu cărei generații aparțin. De ce m-aș lega la cap cu alte vârste, cu un aparat pe care nu-l cunosc? Nu voi face niciodată fotografii cu trei camere deodată, abia reușesc să manevrez una. Butonez, îmi apar trei canale porno pe ecranul televizorului: gemete prea multe, fiziologie extremă, degete folosite cu duritate. În final, un pahar cu limonadă se varsă peste sânii femeii. Nu mai ninge. M-am panificat cu totul. E trei și jumătate, parcă aud cocoși.

Reclame