Paul Gabor

Au săniile acele perioade în care nu știu să meargă pe gheață, fie din cauza noroiului, fie din cauza vreunei pete de asfalt, și vezi cum se poticnesc de parcă ar fi reni care se lovesc cu bărbile în rădăcini înghețate, copiii coboară de pe ele și le trag de sfori un pic mai încolo unde zăpada le dă voie să alunece în voie, abia începe primăvara și eu visez la ninsori, la ceaiuri fierbinți și la prăjituri cu seu de oaie. Am coborât cărțile de pe un raft. E mult praf în spatele lor, semn că mi-a îmbătrânit biblioteca. S-a râncezit în lene, în static, în neputință. Am un desen făcut în creion de un polonez în septembrie 2010. Acropolis. Mi se rupsese un pantof, era zăpușeală mare. I-am dat zece euro pe bucățica aceea de carton desenat în nici cinci minute. Miroase a piatră și a Afrodită umedă.