Mâine dimineață voi scoate sufletul din tine și ți-l voi pune la uscat. E prea umed, prea ud, prea taciturn. Îl voi urca pe sârmă și va sta câteva zile acolo cu mâinile întinse către trecători, să ceară bani de pâine și pentru o sticlă de tărie, va fi înjurat, batjocorit, se va glumi pe seama lui – cine a mai văzut un suflet cerșind de pe sârmă, dintre chiloți și pantaloni de trening? – și de cele mai multe ori nu va fi băgat în seamă. Seara îl voi hrăni cu apă rece și cu trei bice pe spinare, până-și va da duhul.