Pentru prieteni, Cella. Aș fi dorit să fim un pic mai veseli, un pic mai optimiști. Sper că am reușit. A plecat de la o iubire și s-a întors la scenă, în România, după ce și-a petrecut o parte din viață la Paris, Stockholm, Tahiti, Japonia, Moscova. Nu încetează să viseze. Nu poate fi oprită. Jocul ei este permanent: când se deschide cortina, în fața camerei de filmat, chiar și în propriul dulap din interiorul căruia se exprimă în ultimele săptămâni. Am trecut de la pandemie la sparanghel, am râs și am plâns… Pentru că așa e-n viață, nu doar la teatru.