Nu este cel mai normal lucru din lume să privești pe fereastră, să-ncerci să vezi dincolo de ea, cine trăiește acolo, cum se-nvelește, cum respiră, cum își vopsește pereții, pentru că, până la urmă, o fereastră nu e decât un ciob prin care s-ar putea privi din când în când lumea și străzile, nu e nimic altceva decât un ochi de sticlă care te ferește de praf și de frunzele care vor să te convingă că toamna se pregătește să vină din nou…