Profesor de filosofie, om împrăștiat prin lume ce încearcă să se reculeagă de pe unde s-a pierdut, ambasador în Senegal, francofon universal la Bruxelles, povestitor ce nu obosește niciodată. Ciprian Mihali m-a dus prin Africa. I-am adus aminte că are un blog pe care l-a părăsit. Mi-a zis cum se naște rasismul și că filosofii consumă metaforele în doze foarte mici. Am aflat că biotehnologia este mai aproape de noi ca niciodată și că acest lucru nu trebuie să ne sperie – „poate că vom păstra într-o memorie externă emoții și mirosul unei ciorbe de burtă” -, nu știe dacă Dumnezeu a obosit, dar crede că a murit din cauza oamenilor care vor să-l înlocuiască. O discuție care m-a ținut în priză, atent la fiecare gest aparent întâmplător al interlocutorului, dar și o discuție care îmi demonstrează încă o dată că avem printre noi oameni care au foarte mult de oferit.