M-am trezit în bătaia vântului. Acoperea zgomotul făcut de mașinile care trec pe sub geamuri. Ceva suspect: clopoțelul pe care îl am suspendat în balcon nu se auzea deloc. S-o fi rupt iarăși firul de ață de care este legată limba aceea de plastic… O fi fost vreo rafală mai puternică și l-o fi dat peste cap… Cine știe? Asta bănuiam încercând să înot prin somnolență pe la șapte dimineață. Am încercat să deschid ochii și să fac ceva pentru ca auzul să-și revină la normal. Acum e bine. E totul bine. Sună ca-ntotdeauna, fără greș, fără reproș. Doar că în iulie e o dimineață de noiembrie.