Recunosc că uneori mi-e teamă de astfel de cărți. Fiindcă știu că mi se instalează în subconștient, fiindcă știu că o să mă obsedeze o bună bucată de vreme.
O recitesc a 3-a oară. (Nu-i voi spune asta autorului). Pentru că rar mi se întâmplă să dau de cărți care să-mi fie pe gust. Pe scurt, e o carte care se încadrează în sfera inteligibilității, sfera bunei judecăți. Gândire, spirit, inteligență, psihism, tot ceea ce conturează o conștiință ce nu se rușinează să se autodezvăluie. E ca o întrevedere a sinelui cu bunul simț, cu visarea și cu realitatea. Cu simplitatea de a fi.
Să te arăți lumii așa cum ești, e un act normal dar și curajos! ”Rapel”-ul lui Paul Gabor este ca o trezire a Celuilalt om, a celui în care trebuie să te încrezi că-și taie coarda și cade în hău pentru a-ți salva ție viața! Pentru că și tu, la rândul tău, ai face la fel!
Cam acesta e ritmul cărții:
”Îmi ațipesc degetele pe rândurile astea și mi-e dor să-mi umplu buzunarele cu pietre rotunde, scoase din râu.”
”Rapelul este sinucidere curată, rapidă, dacă nu este făcut după toate regulile artei”
”Ce s-ar întâmpla dacă ultimii înțelepți s-ar usca de vii într-o avalanșă de aer fierbinte, fără acces la burdufurile din piele de elefant care le aduc panaceul lichid?”
”Ce este vital pentru noi? Vitalul nostru nu are nicio semnificație pentru cei care ar putea trăi în alte locuri, ascunși după perdeaua de întuneric pe care-o vedem după ce apune soarele.”
”Felul în care oamenii înțeleg să se apropie unii de ceilalți, să se înșele, să fure, să ucidă dacă e nevoie în numele necesității create artificial – nu mă face să mă simt deloc bine. Nu cred că mai aparțin – și de foarte multe ori mă trezesc dimineața cu această senzație – societății în care ne aflăm.”
”M-au trezit delfinii cu spinările galbene…”
”Rapel”-ul lui Paul Gabor este Contagios. Vă sfătuiesc să citiți această carte doar dacă mai credeți în voi. Și în cei care vă iubesc!
Scriitorul Gabriel Bota despre „Rapel”.
Paul Gabor 