Am coborât din cerul tavanului meu o umbrelă fără bețe, o umbrelă care fusese înainte o simplă umbră din plastic negru ce-mi acoperea sfiala, temerile și visele pe care nu le puteam stăpâni, am coborât-o ușor și am așezat-o lângă mine în plapumă, acum e frig, e iarnă oarecum, actorii dorm pe pârtie și spintecă cu dinții din față tartine groase cu gust de quasar, se face noapte din nou, nu vreau să-mi aprind luminile-n casă, m-am îndrăgostit de umbrela mea, mă simt pe jumătate leneș și hulpav.