Își scotea capul printre scândurile podelei. La început privea către geam, clipea din petale câteva secunde, după care își făcea curaj și urca pe masă pentru a-și lua micul dejun: boabe de susan, firimituri de covrig și picăturile de lapte scurse din ceașcă. Stătea acolo, lângă pervaz, rotindu-și pistilul după norii care se încăpățânau să se-nfigă în sârmele de rufe. Se priveau în ochi, zambila și câinele-lup din curte, se priveau și vorbeau printre lacrimi. Norii plecau în tăcere dintre cârlige.