Așa încep toate poveștile cu minți pierdute, așa se intră de-a valma în coșmaruri, în nopțile fără de sfârșit, mișcările fără noimă devin stăpânele muritorilor, iar cearșafurile se lipesc ca o a doua piele. Am lăsat jaluzelele să cadă. Vreau liniște, arome, sare, vreau ridul din spatele genunchilor. Îmi priește întunericul, mă voi hrăni cu aerul fierbinte din dormitorul tău, cu forma corpului sculptată în buretele saltelei, îmi voi stinge setea doar cu picăturile rătăcite pe coapsa ta dreaptă.