M-am pierdut printre nopțile în care luna doarme cu capul pe scoici, pe fundul bărcilor se odihnesc vâsle din marțipan, iar tu, nătângă, nesuferită și nehotărâtă ca o cadână înfuriată, umpli butoaie de lemn cu briza oceanului. Ai reușit să mă ascunzi în madagascarul sufletului tău, să mă legi de mâini cu visele tale și să-mi atârni trupul deasupra rechinilor flămânzi. Sper că vei plăti vreodată pentru asta. Am să aștept oricât, răbdarea mea va rodi atunci când te voi înfige într-o stea de mare.