Probabil că trebuia să se întâmple, nimic nu ar fi putut să împiedice intrarea vântului. Ușa deschisă, ferestrele căscate spre exterior cu balamalele șubrede, aerul acela care șuiera ca un batalion de sulițe înfometate… Milioane de frunze uscate intrau în casă și își căutau locul. Voiau să se odihnească după ce fuseseră amețite de furtună. Se așezau pe pernă, cu fețele în jos. Unele rămâneau în picioare, lângă tocul ușii, pentru a supraveghea somnul celorlalte. Muguri verzi zâmbeau din tavan.