Aveam patru ani. Cred că prima mea amintire datează de atunci. Nu ieșiseră ghioceii, căutam bomboane prin zăpadă, drajeuri din acelea minuscule, colorate, se vindeau într-o cutie transparentă și rotundă de plastic. Pocneau pe limbă: mentă, trandafiri și un gust îndoielnic de sirop de tuse. Începeau să înmugurească zarzării, visam eschimoși care mă priveau de pe gard și mă chemau să mergem împreună la vânătoare de meduze. Mi-e dor de o insulă fără turiști, fără valută, nici magneți de frigider.