Îmi construiesc un parc de zăpadă pentru că nu mă înțeleg bine cu anotimpurile venite de-a gata. Mi-ar plăcea să fiu alt om, să mă pot îneca din senin cu țurțuri și cu plicuri de ceai. Să fiu măcar în aparență un bun cetățean care-și plătește taxele cu religiozitate. Urăsc duminicile. Nu știu exact de când, dar urăsc ziua această infamă care începe promițător și se termină torturându-mă cu furia specifică unui calendar cu sfinți. E suficient, voi mai scrie și mâine despre febră și frigidere albe.