îmi construiesc un parc de zăpadă pentru că nu mă înțeleg bine cu anotimpurile venite de-a gata. mi-ar plăcea să fiu alt om, să mă pot îneca din senin cu țurțuri și cu plicuri de ceai. să fiu măcar în aparență un bun cetățean care-și plătește taxele cu religiozitate. urăsc duminicile. nu știu exact de cînd, dar urăsc ziua această infamă care începe promițător și se termină torturîndu-mă cu furia specifică unui calendar cu sfinți. e suficient, voi mai scrie și mîine despre febră și frigidere albe.