Bucățile astea de carne pe care tu le numești mâini, sferele astea perfecte care poartă numele de ochi, fața, nasul, părul, degetele, trupul ăsta care se clatină dintr-o parte într-alta, din ce în ce mai slab, mai nesigur, mai decolorat, nu este decât o etapă de care nu dorim să trecem, hai să mai stăm un pic în viață, să ne mai bucurăm câteva zeci de mii de minute de soare, de ploi, de vânt, de oameni, de câinele din lesă, mă uit la bătrânii care zâmbesc pe bancă: unora nu le e frică de moarte.