maică-mea a fost înhumată într-o primăvară geroasă alături de sora ei, în aceeași groapă. nu mai știu dacă stăteau alături cele două sicrie sau dacă au fost așezate unul peste celălalt. prin mintea mea treceau doar amintiri, o vedeam cum se întoarce de la serviciu și ne întreba dacă ne este foame. făcea cel mai bun griș cu lapte din lume. după ce se răcea, scotea din cămară gem de caise și punea cîteva linguri peste el în oală. m-aș duce să mai stăm de vorbă, dar cred că și oasele s-au amestecat.