N-aș vrea să bravez, dar nu cred că pot face o listă completă cu propunerile de colaborare care mi s-au făcut de-a lungul anilor: reviste, site-uri, cotidiene, posturi de radio și televiziune. Imensa majoritate au oferit la schimb „nada”. Pe sistemul „noi sîntem noi, iar tu ai nevoie să fii cunoscut.” Greșit. Dacă aș fi avut nevoie de celebritate, nu aș fi plecat din țară. Aș fi rămas acasă, aș fi făcut compromisuri, aș fi găsit un mogulaș căruia să-i spăl șosetele și să-i scriu ode în două mii de semne. Colaborez cînd cred că am ceva de spus și strict în limita timpului disponibil. O fac gratuit doar dacă mă interesează foarte mult locul în care mi se deschid ușile și cred că există afinități reciproce. În rest, nu mai am nici vîrsta, nici dorința de a-mi scrie pe frunte „Crucea Roșie” sau „Teresa de Calcuta”.