Un dram de jenă

Nu mai știu de cîte ori am fost contactat de partide pentru a mă implica direct în viața politică, pentru a pune pe picioare filiale în Catalunia. Pentru că „sînt un om de bază”, „un reper în diaspora din Spania”, hahahahaaaa, de-a lungul anilor au venit propuneri de la PSD, PMP, PNL, USR, PLUS, păstrez e-mailuri și mesaje, nu se știe niciodată cînd și cum pot fi de folos, sînt un tip strîngător, cu siguranță există și deformație profesională în atitudinea asta. Am refuzat de fiecare dată. Nu pot să stau în poziție de drepți în fața vreunui agramat inept care să-mi spună de la „centru” ce să fac, nu s-a născut omul care să-mi țină mîna pe tastatură sau să-mi dirijeze discursul.

N-aș vrea să bravez, dar nu cred că pot face o listă completă cu propunerile de colaborare care mi s-au făcut de-a lungul anilor: reviste, site-uri, cotidiene, posturi de radio și televiziune. Imensa majoritate au oferit la schimb „nada”. Pe sistemul „noi sîntem noi, iar tu ai nevoie să fii cunoscut.” Greșit. Dacă aș fi avut nevoie de celebritate, nu aș fi plecat din țară. Aș fi rămas acasă, aș fi făcut compromisuri, aș fi găsit un mogulaș căruia să-i spăl șosetele și să-i scriu ode în două mii de semne. Colaborez cînd cred că am ceva de spus și strict în limita timpului disponibil. O fac gratuit doar dacă mă interesează foarte mult locul în care mi se deschid ușile și cred că există afinități reciproce. În rest, nu mai am nici vîrsta, nici dorința de a-mi scrie pe frunte „Crucea Roșie” sau „Teresa de Calcuta”.

Mi s-a cerut să particip cu texte pentru diferite cărți apărute sau în curs de apariție. Uneori am refuzat din lipsă de timp, alteori am făcut-o pentru că nu mă simțeam comod cu tema propusă. Cînd am acceptat, am scris cu drag și mi-am respectat întotdeauna termenele de predare, sînt un tip al naibii de corect (aproape obsedat de deadline) din acest punct de vedere. Nu am cerut niciodată bani, nu am întrebat de drepturi de autor, nu am pus condiții, nici măcar nu m-am cramponat de prezența vreunui alt autor în lista celor invitați să scrie. Aștept un singur lucru la schimb: să nu mă rog de nimeni pentru a primi un volum la care am contribuit. Mi-e foarte jenă să o fac. Atît pentru o zi de joi.