Mi s-a propus postul de consilier onorific într-una din instituțiile subordonate actualului guvern. Onorific, adică gratuit.

Să văd cum scriu următoarele rînduri fără să rănesc sentimente…

Oferta este surprinzătoare și flatantă. Nu intru în detalii și nume, nu sînt relevante în discuția de față. Apreciez enorm persoana care m-a abordat și sînt absolut convins că respectul este reciproc. Dar nu despre persoane este vorba aici.

Ci despre mentalitatea cinică, abuzivă și obraznică a statului român. Aș fi la fel de abraziv în termeni dacă propunerea ar fi venit din partea unui guvern PSD, PMP, AUR etc. Sînt sigur că există pe undeva o lege care specifică faptul că onorificii nu pot fi remunerați. Jenant, obscen chiar.

Adică statul are nevoie de serviciile, experiența, numele, imaginea, timpul, energia și atenția acestor oameni, dar nu este dispus să ofere nimic la schimb. Presupun că onorificii, chiar dacă nu au normă întreagă, nu mănîncă, nu au familii, facturi de plătit, taxe, impozite. Nu, ei trăiesc cu gloria numelui apărut în vreo cărțulie: „X a fost consilier onorific în administrația Popescu”. Poate că i se agață și vreo tinichea în piept la final de mandat. Haha!

Lucrurile nu stau chiar așa. Personal, consider o insultă faptul că statul român nu are resurse pentru un demers de acest gen. Nimic nu este gratuit în viață, mai ales în relația cu statul. E o realitate pe care nu am construit-o eu. Dacă doresc să fac voluntariat, mă ofer singur. Dacă vreau să dăruiesc timpul meu cuiva, știu foarte bine ce am de făcut și unde să mă adresez.

Dar un guvern care propune creșterea bugetului SPP (ca să dau doar un exemplu) cu 49% față de anul trecut, dar vrea să i se muncească gratuit, mi se pare extrem de obraznic. Nu vreau să fac o listă cu sutele de direcții în care se scurg degeaba miliarde de lei anual, nu-mi intră în atribuții. Subliniez doar mitocănia instituțională în acest sens. Și sînt sigur că vine din timpuri străvechi.