Pui de rinoceri

Am văzut și eu fotografii din expoziția găzduită de Primăria Sectorului 1 București. Nu am altă posibilitate. Și continui să cred că arta este contemplație, căutare, descoperire, dorință de a te întîlni cu simboluri și idei. Arta nu poate fi cantonată, sectorizată în mod forțat și siluită de părerile unor indivizi care dețin și aplică doar șabloane sordide din care nu pot să evadeze.

Arta poate să placă sau nu. Admiri. Sau te retragi în refuz și mergi mai departe. Invectivele nu-și au locul, ele arată doar îngustime și sărăcie. De foarte multă vreme am ales să privesc arta și să-mi fie silă de lumea artei. Să admir doar cărțile, nu și lumea imposibilă și ipocrită a cărților. Să mă apropii de anumiți oameni și de produsele lor culturale, să fug mîncînd pămîntul de oamenii de cultură în general și de lumea asta ciudată, anostă, înecată iremediabil în mediocritate simandicoasă.