Am stat destul cu cîrpa peste gură. Știu gustul propriului ficat, îmi cunosc măruntaiele în detaliu. Mi-e scîrbă să mai mănînc usturoi și să ies la cumpărături cu mască. I-am uitat figura poștașului. Vînzătorul de pizza aproape că nu mai există, sună la interfon și îmi lasă cutia în lift. Îi văd pe geam pe cei care își plimbă cîinii în parc. Ei sînt adevărații eroi ai omenirii: vecinii mei, care strîng minuțios fecalele în pungă, fericindu-și patrupedele cu minute prețioase de libertate.