O lună de zile în care coșmarurile au devenit banale, bombele fac parte din peisaj, oamenii sînt îngropați în parcuri și gropile comune aproape că nu mai impresionează pe nimeni. Cum, e război lîngă noi? Da, este. Ne-a fost frică în primele zile. Groază.

Acum ne-am obișnuit. Știrile nu se mai deschid cu măcelul din Ucraina. Ci cu rafturile care se golesc, cu greve și cu măsurile pe care Occidentul mult prea fățarnic și blazat ar trebui să le ia împotriva lui Putin.

Mi-e oarecum jenă să mai scriu ceva. Ce-aș putea să încropesc? Încă o părere? Sînt sute de mii. Nici nu mai contează. Sîntem în faza în care tragedia devine familiară și imaginile cadavrelor sînt supărător de obișnuite.

Acum se vorbește despre naționala Italiei. A ratat nu știu ce calificare. Da, rasa umană e așa. Mai are cineva și alte așteptări?

Un ticălos cu caș la gură spunea că „rușii ar trebui hăituiți oriunde pe planetă”. Imbecilitatea are și forme din astea, desigur. Cum adică să-i hăituim? Pe toți, fără deosebire? De ce? Cine ne dă dreptul? Cum să hăituiești oameni doar pentru că pe pașaportul lor scrie ceva anume? Se sparg vitrinele magazinelor rusești prin lume. Demența nu are frontiere. Haita mîrîie, mirosul de sînge excită și orbește.

Un nene îmi dădea lecții de patriotism și îmi zicea că s-ar duce la război dacă România ar fi atacată. L-am întrebat direct, fățiș: „Ți-ai lăsa familia în Franța, acolo unde v-ați stabilit de ani de zile, și te-ai duce să lupți cu arma în mînă?” Patriotul de ocazie a devenit brusc evaziv. Nu mi-a mai răspuns. M-a și blocat. Sper să nu mai vină și a treia oară să-mi solicite amiciția virtuală.

Deja sînt obosit. Ipocriții ăștia îmi provoacă o stare de lehamite profundă. La fel și păcălicii duplicitari care continuă să pupe în fund un impostor narcisist care trăiește din furt intelectual și din texte adaptate de pe net. Fac curățenie, mă simt bine. Momentele de criză și de prăpastie morală ne arată cine e-n jurul nostru, ce fel de reacții există în fața obscenității răului și cu cine poți pleca la drum vreodată.

E o perioadă în care agitația nu este deloc recomandabilă. Să stăm, să observăm cu atenție, să digerăm bine gesturile oamenilor din jur. Nu e suficient să fii paranoic, parafrazînd un înțelept, e bine să îți cunoști și adversarii. Iar pe proști să-i lași să se îndepărteze singuri.