Cu Ana Barton se vorbește cu fruntea încinsă. Pentru că ai senzația că poate fi înțeleasă pe de-a-ntregul. Mare greșeală. Trimite vorbele de la firul ierbii, șezând pe covor, într-o doară. Însă am aflat multe despre teamă, nepăsare, despre nimicul de rang superior, despre cum se pot spune povești medicilor. Mi-a mai zis Ana că unora le crește-n spate un fel de cioc. Sau de ciot, ceva asemănător. E un început de statuie care nu-i lasă să fie oameni. Sau să coboare printre ei, măcar din când în când.

Soprana Alexandra Tărniceru le cântă vecinilor săi din orașul spaniol Palencia din balcon. Pandemia ne-a apropiat într-un fel pe care nu ni-l imaginam în urmă cu doar câteva luni. „Totul s-a transformat într-o afacere, trăim în viteză, am uitat să vorbim. Este necesară întoarcerea la carte, la artă, la cultură.”

O discuție relaxată cu scriitorul Gabriel Bota din Cluj. Carte, coronavirus, economie, plimbare cu bicicleta, dispariția poftei de a mai citi și de a descoperi cum să mai învățăm să învățăm. Câte puțin despre lehamite, optimism, whisky, cultivatul castraveților și pâinea la cuptor.