Categorie: Mai zic una, mai spun alta

PE a transmis în urmă cu câteva minute că merge pe mâna LCK pentru funcția de procuror șef european și o va susține. E o veste bună, dar care nu va opri în niciun caz demersurile pesediste de a instaura erdoganizarea României în următoarea perioadă. Fac parte din categoria celor care își răcesc gura de ani de zile – „alarmiști, exaltați, rupți de realitate” – spunând că pericolul unei dictaturi planează vizibil peste societatea românească.

Actuala conducere nu se va opri decât atunci când va controla definitiv totul: justiție, presă, societate civilă. Cu puțin timp în urmă parlamentul de la Moscova a dat o lege prin care poți fi amendat (nu știu dacă te paște și închisoarea) dacă ești critic cu puterea. Nu e o glumă. Deloc. Și la noi se va merge pe aceeași linie dacă nu se va împotrivi nimeni. Pentru că ei pot. Pentru că vor. Pentru că au în acest moment mijloace la dispoziție ca să realizeze aceste lucruri.

Vor să împiedice desfășurarea corectă a alegerilor viitoare. Semnalul dat astăzi prin BEC – de a refuza înscrierea alianției USR-PLUS la scrutinul pentru europarlamentare – mă convinge că nu mai au scrupule. Ce e de făcut? Cum va reacționa societatea românească? Letargia va continua sau ne vom trezi acum, cu suflul dictaturii în ceafă, ieșind masiv la vot? Vom vedea în următoarele zile și luni dacă alegem să fim liberi sau să ne ascundem sub pătură pentru a vorbi despre democrație.

Reclame

Din ceea ce odată se putea numi presă a mai rămas ceva în picioare, mai sunt televiziuni, radiouri, ziare care nu pupă încă moțul plușat din vârful cizmei pesediste? Greu de crezut. Oamenii, plecați sau dați afară, se retrag în online și continuă acolo lupta de gherilă. Pentru că aici s-a ajuns. Patronii au dat de multă vreme mâna cu populismul, cu iraționalul, cu delirul patriotard și religios, iar jurnaliștii care mai aveau cât de cât o poziție echilibrată au devenit „incomozi și agresivi”. Noroc că mai există netul, atât cât o mai fi și el la liber. Pentru că așa începe totul: lin, progresiv, cu batiste pe țambal și surdine în trompete, cu scoaterea dosarelor la lumină și șantajarea pe față a deținătorilor pachetelor majoritare de acțiuni.

Nu putem accepta prostirea-n față, nu e vorba de restructurări din motive financiare. Bani sunt cu nemiluita. Doar că ei trebuie să ajungă în mâinile infractorilor care conduc nederanjați în acest moment. Și vor ajunge. Pentru că și nepăsarea noastră este monumentală. Și vom vedea efectele atunci când se va stinge și ultimul bec.

Sper că nu se așteaptă nimeni ca acum, după victoria Laurei Codruța Kovesi și previzibila alegere ca procuror-șef european, să plouă cu dreptate în România, actul de justiție să fie imparțial, să dispară spontan de pe fața pământului magistrații corupți, șantajabilii, politrucii și negii din sălile de judecată. Nu am contribuit cu nimic la această victorie, aduceți-vă aminte că suferim profund de sindromul „tichiei poleite”. Ne comportăm mereu de parcă noi înșine câștigăm partidele Simonei Halep sau am stat cocoțați mii de ore pe bârna Nadiei. Felicitări, bravo pentru această femeie care mai are încă forță să meargă mai departe după toate mizeriile care i se fac în țară!

Dar să nu fim naivi! Lupta e de durată. Se va duce în continuare în interiorul sistemului, presiuni vor fi ca și până acum, iar intervențiile politicului în justiție nu se vor opri prea curând. Pentru că la noi este obișnuință. E datină. E axiomatică influența pe care o poate avea un nenorocit de politician semianalfabet în toate domeniile de activitate.

Putem face enorm ca cetățeni, chiar dacă unora li se mai pare încă un moft, votând de fiecare dată când avem ocazia. Cu oameni și partide care merg spre Europa, către o lume civilizată. E simplu, exagerat de simplu.