Categorie: Mai zic una, mai spun alta

#mândru

Am deschis un canal românesc. Fix 14 minute, același limbaj de zeci de ani. Cețos, grindinos, sovietizat până-n măduva oaselor:

„generații viitoare, onoare, tricolor, secol de la naștere, elite, întregire, sânge vărsat, entuziasm, clipă astrală, bravi oșteni, viziune, domnia legii, armonie, modernizare, angajament, contribuție, voință, demnitate, grație a providenței, seculari, profunzimea trăirilor, destoinicie, întruchipare, Carpați, batalioane, chezășie, făuritori, urmași, valori, prosperitate, prinos, an centenar, popor brav, salve de tun, datorie, misiune, catarg, neclintire, destin, credință, valori, tradiții, concert omagial, iubitori de frumos, eroi naționali, simbol național, ediție specială, reportaj special, imagini speciale, paradă, dragoste intensă pentru patrie, unire-n cuget și simțiri, produse tradiționale gustoase, inimi fierbinți, cinstirea memoriei, curaj, patriotism, înțelepciune, obiective comune, lanuri aurii, holde, belșug, mândrie, bunăstare, grație divină, sfinții unirii, grădina raiului, plaiuri mioritice, învrednicire, misiune îndeplinită, țeluri fierbinți, strămoși, daci, nație providențială, petrecem românește, bucate pe masă, imnul sfânt, brațe cu tărie, dispozitiv pentru defilare, de-ar fi să ne-ngropăm de vii, portul strămoșesc, se prezintă onorul, înainte marș, bilanț, lacrimi în ochi, buchete de flori, teatru de luptă, survolare, sacrificiu suprem”.

Reclame

Ratări

De mic copil am vrut să fiu o slugă politică pentru a obliga copiii să stea în frig și să cânte imnul sau alte cântece patriotarde. Iată, puteam acum să fac tablou cu Dragnea și să-l pun pe perete.

Am mai visat să fiu și jurnalist, unul odios, o cârpă din aceea cu miros pestilențial care pupă politicienii în dos, care nu știe să facă altceva decât să se miște printre culturnici, ca mai apoi să-și pună în perete diplome de merit.

Ar fi fost bine să-mi înfig buzele în bugetul vreunui minister și să fac videoclipuri omagiale, dar tata n-a fost general la Secu, mama nu a practicat pe sub birouri, deci n-am avut rampă de lansare.

Noroc că am plecat din țară tocmai când se pregătea Iliescu să câștige în 2000, după ce mi se spusese că trebuie să intru-n PRM pentru a mai putea lucra în presă, altfel cine știe ce șmecher ajungeam și nu mi se mai putea atinge nasul cu prăjina.

Ba(m)buinul

Bă, Orlando!
Băi, ticăloșilor!

Eu aș vrea să vă iasă planurile astea de izolare a României. Aș vrea să reușiți să ne scoateți din UE, să închideți țara din nou între granițe, cu bariere, cu vize, cu cozi la trecerea frontierei. Să mor dacă n-aș vrea.

Aș vrea să vă iasă treaba în așa fel încât toți românii din diaspora să fie trimiși înapoi în țară. La modul absurd să nu mai poată locui, munci, să nu-și mai poată desfășura viețile acolo unde se află acum. Mi-ar plăcea să fie expulzați și cei care nu mai au cetățenia română și să se întoarcă la ei acasă, la Bacău, la Pătârlagele, de unde mama dracului au plecat.

Da, prostovanilor, mi-ar plăcea să reușiți să trageți România înapoi cu vreo cincizeci de ani, iar noi, cei care locuim afară, să fim trimiși acasă.

Să se umple trenurile, avioanele, vapoarele, să fie cozi de zeci de kilometri la Nădlac. Mi-ar plăcea enorm acest lucru.

Pentru că n-ar mai rămâne nimic din voi, termitelor! Milioanele care ar fi nevoite să se-ntoarcă v-ar strivi în picioare ca pe niște gândaci de bucătărie. În doar câteva săptămâni.

Haștag

Să presupunem că aș fi o persoană care ar vibra puternic la cuvinte și semnificații gen „centenar, eroism, patrie, sânge, drapel, neam, țară, catedrală, mântuire” etc. Norocul meu că nu sunt. Încerc de ceva vreme încoace să-mi păstrez privirea lucidă asupra prezentului și mă înfricoșează viitorul. Sigur, sunt vorbe mari la ora asta când unii dintre noi abia și-au băut cafeaua.

Ca să nu extind foarte mult: știți la ce mă gândeam acum, când vreau să tai ceapa pentru fasolea roșie de care povesteam mai devreme? România este condusă cam de zece mii de inși (așa, în mare, fără să devenim concreți) de la etajele superioare ale deciziilor până la județe, orașe, comune și sate. Or fi 10, 20, 50 de mii? Nu contează în contextul discuției.

O singură chestie mă terorizează (și nu glumesc deloc, unii pot să realizeze gravitatea faptului, alții vor minimaliza ca de obicei): o pagină albă format A5. Cam cât o pagină de carte pe care încap aproximativ 300 de cuvinte. Sunt absolut convins că peste 90% dintre cei care au deciziile în mâini nu sunt capabili să ducă la sfârșit o dictare în limba română. Au probleme grave cu „fi/fii, mi-au/miau, doar/decât, din cauză/datorită, veți/ve-ți, zi/zii”. Exemplele pot continua.

Lucrul acesta îmi produce delir spontan. Faptul că Centenarul cu care ne batem în piept ne găsește conduși de o liotă de lobotomizați, incapabili să deslușească poziția unei biete cratime. Minimalizând, băgând sub preș, dând cu fond de ten peste infecția generalizată, nu facem decât să fim de acord, tacit, cu realitatea. Haștag mândru că-s român, haștag treceți batalioane, haștag catedrală, haștag paradă militară… Aveți grijă, să nu defileze ăștia cu gazele la ei peste câteva zile.

Noi paradigme

Zilele trecute am avut ocazia să mă întâlnesc cu mulți români din zona Reus-Tarragona. Nu ne știam, nu ne cunoșteam între noi, era prima dată când ne vedeam la o cafea în jurul unor mese de la o terasă. Am observat o schimbare de optică în discursul multora dintre ei.

Dacă până acum câțiva ani, chiar și în timpul crizei din perioada 2009-2015, au continuat să trimită bani acasă, în țară, pentru a-și ajuta familiile sau pentru a-și ridica o casă, pentru investiții imobiliare sau pentru cumpărarea unor hectare de pământ, există în acest moment o altă opțiune pe care văd că au îmbrățișat-o mulți dintre cei cu care am stat de vorbă. Sunt din ce în ce mai hotărâți să vândă absolut tot în România, să-și aducă familiile aici – inclusiv părinții (lucru care nu se lua în calcul până de curând) – și să se stabilească definitiv în Spania.

Eu tot încerc să spun și să scriu de foarte multă vreme, dar fiind doar un „căpșunar” printre alte milioane de emigranți vocea mi se pierde extrem de ușor: vina pentru plecarea milioanelor de români din țară din 1989 încoace o poartă exclusiv clasa politică formată în special din secăturile comuniste și din urmașii lor. Astăzi nu mai vorbim de ideologii. De dreapta, de stânga, de liberali, țărăniști, socialiști sau orice altceva. Sunt două direcții mari și late: libertate/democrație/civilizație/Europa/drepturile omului/respect reciproc sau izolare/granițe/vize/naționalism găunos/totalitarism/dogme.

Mă uit cu milă și extrem de multă compasiune la cei care în aceste momente decid viitorul copiilor și nepoților lor. Cei tineri vor pleca oricum, indiferent de opțiunea adulților. Pentru că nu se vor putea dezvolta niciodată într-o societate care alege să se izoleze, să devină periferică într-o lume în care totul se mișcă cu viteza luminii.