Valea uzului rațiunii

De foarte mulți ani de zile privesc cu detașare evenimentele în care mințile se înfierbântă. Am învățat să aștept imagini, sunete, opinii, am reușit să nu acționez din impuls. Sigur că da, am convingerile mele, ca toată lumea. Construite din bagajul de cunoștințe pe care am reușit să le adun până acum, pornite din (pre)judecăți, din exemple, din cărți, din discuții.

Observ în liniște manifestările publice care se desfășoară cu calm, cu decență, chiar dacă nu sunt de acord cu scopul lor și cu ideile pe care le pot avea participanții. Nu mi se schimbă deloc pulsul atunci când zeci de mii de oameni se așază la rând pentru a săruta moaște, când homosexualii ies în stradă, sau când la mitingurile politice se adună mulțimi cu care nu sunt de acord.

Violența, urletele, gardurile rupte, bojocii umflați, venele care stau pe gât gata să se spargă de furie, extremismul mizerabil – indiferent dacă este politic sau civic, de stânga sau de dreapta -, revendicările făcute cu ciomagul, cu steagul care flutură amenințător peste capetele tuturor, sufletele chinuite, manipulate ordinar, ideile primitive conform cărora ceva, orice, oriunde, ne aparține și trebuie să fie al nostru, al fiilor noștri și al strănepoților în vecii vecilor…

Toate aceste lucruri, răcnete, ochii ieșiți din orbite, mă îngrozesc de fiecare dată când apar în spațiul public. Mă îngrozește ideea că omul, în secolul acesta, când are la degetul mic terrabiți de informație, se lasă călcat încă în picioare de pofta unora de a crea în permanență conflicte, tensiuni și afaceri profitabile. Mă îngrozește gândul că încă mai există decerebrați care sunt în stare să ucidă pentru un hectar de pământ despre care „știu” ei foarte bine că le aparține de mii de ani și trebuie să le mai aparțină încă milioane de ani de acum încolo.

Toate astea au loc pe o planetă în care omul e doar un trist pasager care trăiește o secundă și jumătate.

 

Text preluat de Republica.ro

Dinozaurii lui Meleșcanu

Tovarășe Meleșcanu,

Am urmărit în această dimineață declarațiile oferite unui post de televiziune. Ați spus că „aveți obiective foarte importante pe parcursul mandatului de ministru și nu vă veți împiedica în niște sincope apărute în ultimele zile”. Înțeleg că „sincopele” sunt zecile de mii de oameni care au dorit să voteze, cozile interminabile de la consulate și ambasade etc. Personal, sunt obosit. Mă obosește limbajul acesta ipocrit-alunecos pe care îl aveți ori de câte ori sunteți obligat de situație să ieșiți în fața microfonului pentru a căuta scuze.

Câteva fapte:

În ultimii ani, în provincia spaniolă Tarragona, unde sunt aproximativ 25.000 de români, s-a votat întotdeauna în două secții de votare. În orașele Tarragona și Reus. Duminica trecută am avut o singură secție. Într-un hotel din Tarragona. Într-o sală amenajată la primul etaj. S-a format o coadă imensă până afară, în stradă.

Oamenii au stat înghesuiți pe holurile hotelului. Aglomerație, căldură foarte mare, lipsă de aer, zgomot care i-a deranjat pe oaspeții hotelului. Directorul acestuia a venit pe la 18.30 și a vrut să stopeze activitatea. La un moment dat urcau în secție doar grupuri de câte zece persoane, dar după ce coborau alte zece care votaseră. Un ritm care a îngreunat și mai mult activitatea. Nu au fost decât doi delegați din partea a două partide politice: PNL și USR/PLUS. Un haos. Multă lume consideră că totul a fost premeditat. Poate că nu suntem departe de adevăr. Există fotografii, video-uri. Am fi bucuroși dacă s-ar deschide o anchetă penală, iar cei care au împiedicat românii să voteze, să plătească. Nu doar cu funcția.

Știm că e greu cu votul electronic, cu cel online, cu cel prin corespondență. Știm că legile nu se schimbă de pe o zi pe alta. Dar se putea da OUG pentru prelungirea orarului. PSD-ul dă ordonanțe și noaptea. Ați uitat?

Ideea cu votul în mai multe zile ni se pare una bună pentru viitoarele alegeri. Așteptăm să se pună în practică. După calculele noastre, aici, în Tarragona, ar fi suficiente două secții de votare și 2-3 zile de scrutin. Suntem o comunitate relativ mică, nu ne comparăm cu Madridul, Barcelona, Castellon etc.

Treceți la treabă. Încetați să mai umiliți oamenii. Faceți mai multe secții. Chiar dacă nu vor veni mulți să voteze. Sunt convins că oamenii vor aprecia acest lucru și nu vor reclama faptul că statul cheltuie bani în plus. La câte zeci de miliarde s-au furat în ultimii treizeci de ani, nu va plânge nimeni pentru câteva sute de mii de euro cheltuite în plus.

Dar poate că ar fi mai bine să plecați. Acum.

Luați și dinozaurii din MAE cu dvs., tovarășe Meleșcanu!

Lăsați ministerul acela să respire!

 

Text preluat de Republica.ro

Omul de stat vs. găștile mafiote

Ca gălățean care trăiește de nouăsprezece în Spania, conectat permanent la cele două realități social-politice, am fost ieri și astăzi martorul a două evenimente pe care m-aș bucura să le pot descrie în câteva rânduri: reacția societății spaniole vis-a-vis de moartea fulgerătoare a unui om politic și declinul PSD (o adevărată structură mafiotă după părerea multora) în urma adunărilor publice de la Iași și Galați. 

Alfredo Pérez Rubalcaba (28 iulie 1951 – 10 mai 2019) a fost unul dintre politicienii spanioli cu un rol fundamental în prăbușirea terorismului basc și în lichidarea grupării teroriste ETA, în colaborare cu autoritățile franceze și europene. Ministru în guvernele conduse de Felipe Gonzalez și Jose Luis Rodriguez Zapatero, a ocupat portofolii la Educație și Interne, a fost vicepreședinte al Guvernului și candidat la funcția de președinte al PSOE. S-a retras din politica activă în 2014, întorcându-se la catedra Universității Complutense din Madrid, unde preda Chimie. Discret, tenace, un excelent negociator, orator perfect, de o inteligență greu de egalat, spontan – a reușit să-și câștige admirația spaniolilor și a tuturor adversarilor politici. Ieri și astăzi, zeci de mii de oameni au fost prezenți la catafalcul lui Rubalcaba, onorându-i memoria și mulțumindu-i pentru activitatea sa în slujba societății spaniole. Presa iberică menționează caracterul pozitiv unic al reacției generale a oamenilor. Toate partidele politice i-au mulțumit prin prezență și mesaje. Fostul rege Juan Carlos și regina Sofia au fost prezenți la ceremonia care a avut loc în clădirea Camerei Deputaților. 

Îmi este foarte greu să-mi imaginez ce personaj politic din România ultimilor treizeci de ani s-ar putea ridica la acest nivel de recunoaștere din partea românilor. Rubalcaba a fost un „hombre de estado”. Și-a câștigat acest nume. Cine dintre politicienii noștri poate avea acest rang? Nimeni. Și o spun în deplină cunoștință de cauză. Pentru că la noi s-au perindat, cu mici excepții, doar căpetenii care au condus găști puse pe căpătuială, s-au construit relații imunde între politicieni și sectorul economic, mafiile transpartinice s-au dezvoltat și au acaparat totul, România este stăpânită de baroni care sufocă județele și activitățile economice începând de la centru până în cel mai îndepărtat cătun din provincie. De aceea e imposibil ca cineva să aspire la titlul pe care îl aminteam mai devreme. 

Am urmărit cu atenție eforturile disperate ale PSD de a strânge oamenii la Iași și Galați. Aceleași tactici grotești, aceleași forme de șantaj practicate de zeci de ani, amenințări pentru cei care ar fi putut lipsi de la mitinguri, liste negre prin instituții și primării, convoaie de autocare puse la dispoziție de firmele de casă, oameni obosiți, plicitisiți, dezorientați, aduși în piețe cu arcanul, expuși unor discursuri de un primitivism politic bolnav. Moldova – zona dominată de PSD de zeci de ani – pare să se trezească din somn și să riposteze dur în fața ipocriziei infractorului Dragnea. Sunt bucuros că la Galați au ieșit sute de oameni în stradă pentru a-și manifesta repulsia. Au blocat autocarele pesediștilor, s-au auzit vuvuzelele și s-au văzut peste tot mesaje anti-PSD. Dragnea, Dăncilă și camarila au fost nevoiți să iasă prin spatele Casei de Cultură a Sindicatelor pentru a nu se lovi de furia gălățenilor. Îi felicit pe cei care și-au părăsit zona de confort într-o sâmbătă însorită și le mulțumesc pentru că s-au făcut auziți. Nu se mai poate merge în direcția asta. Românii trebuie să realizeze cine a făcut rău țării din 1989 încoace, cine a furat, cine a ascuns miliarde de euro, cine a acumulat averi imense fiind simpli bugetari, cine a distrus clasa mijlocie și a împins milioane de români să plece în străinătate, oamenii trebuie să se decidă în final cine vrea ca România să continue în Uniunea Europeană ca membru cu drepturi depline și cine dorește izolarea și apropierea de Moscova. Sunt concepte simple la prima vedere. Și iată că ele încep să fie vizibile și pentru partea de țară despre care aproape nimeni nu mai credea că se va trezi din letargie. Luna mai a acestui an aduce semne bune. Chiar și pentru mine, aflat la mare distanță de casă. Chiar și pentru mine, care sunt de multă vreme prizonierul unui scepticism aproape cronic.       

 

Text preluat de Republica.