Categorie: Mass-media

Liviu Dragnea – mustăciosul ezoteric complet și corect definit

”Demisia mi-am cerut-o chiar eu mie însumi la aflarea sentinţei”

   Dacă această declarație nu ar fi fost prezentă pe toate televiziunile și nu i-ar fi ieșit pe gură lui Liviu Dragnea, aș spune că este produsul unui ”glumeț” care a pierdut orice contact cu realitatea. Iarăși mă văd obligat să-mi râd în barbă și să-mi aduc aminte de alt nărod pesedist, Victoraș Ponta, care una spunea ca ministru și alta povestea ca parlamentar. O lume ciudată, avem parte numai de personaje sinistre de-a dreapta și de-a stânga parlamentului, asistăm stupefiați la dedublările de personalitate ale unor găgăuți cu ifose ce au ca singur merit în politica românească faptul că au prostit un segment important al populației, promițând – vorba pozarului de la Costinești – ”marea cu sarea și delfinul cu rechinul”.

”Am un sentiment de profundă nedreptate. (…) dar ”justiția divină nu greșește niciodată”

   Omul e atins de-a binelea de fiorul divin, la fel ca morții care fremătau de nerăbdare să iasă din coșciuge pentru a vota la referendum. Serios vorbind, e bine la cap, are toate sinapsele în perfectă stare? E convins că împerecherea cromozomilor în meioză are loc în condiții optime în ceea ce-l privește? Cum adică ”justiția divină nu greșește niciodată”? La ce să mă aștept acum? Livia Stanciu va fi urcată pe cruce și i se vor înfige niște cuie în mânuța cu care a ținut ciocănelul dreptății? Toți cei care nu l-au ajutat în încercarea de fentare a sistemului democratic și în intenția sa de a fura voturi, vor fi pedepsiți? Cine o va face? Iisus însuși îi va biciui cu sete, Dumnezeu le va sparge capetele cu pietre fierbinți sau vor găsi doar ouă clocite în castronul de pe masa de Paște?

”Consider că am fost acuzat într-un dosar politic.”

   Nu, măi, dragă Liviu. Este cea mai impertinentă scuză pe care o poate scoate la interval orice condamnat penal din clasa politică. Atunci când simte că-i ajunge apa la nară și pantalonii încep să-i miroase a rahat, aduce din neantul gândirii prostia cu ”dosarul politic” Este o fâsâială pe care nici măcar tu nu o crezi, dar o folosești ca tirbușon pentru fraierii care mai înghit metodele ieftine de spălare a imaginii pe ultima sută de metri. ”Vaaai, sunt lovit în aripă. Sunt un înger imaculat și ticăloșii ăștia vor să mă violeze pe la spate. Vaaai, săriți!” Nu e un dosar politic, Dragneo, e un semnal din partea unui complet de judecată care vrea să arate, ție și oricărui guzgan aflat pe ”roșu”, că lucrurile astea nu prea mai merg. S-a cam terminat muzica, ați plătit până la stația asta și e vremea să vă dați jos din căruță.

   Tupeul președintelui PSD este inimaginabil. Într-o altă țară, cu o democrație decentă, Liviu Dragnea ar fi fost eliminat din politică încă din ziua în care primele probe și-au făcut intrarea în rechizitoriu, nu ar fi trebuit să treacă ani de zile pentru ca ieșirea sa din funcții să se efectueze. Dar aici, la noi acasă, într-o atmosferă atipică, relaxată, de parcă ne-am afla cu toții într-un lounge-cafe, nu numai că nu există intenția de a se da la o parte. Deloc, dimpotrivă. Pesedistul-șef rămâne înfipt pe capra trăsurii, afirmând că fără el s-ar produce haosul în partid și ar veni un tsunami peste biata țară neputincioasă.

   ”Decât” Liviu are veleități de far luminos, și-a descoperit harul divin de guru al politicii și e ferm convins că nația asta va fi înghițită de potop dacă el, stindardul social-democrației, va dispărea și se va duce acasă. Bunul-simț lipsește cu desăvârșire. Despre minima decență pe care ar trebui s-o aibă și să o practice un lider politic, nici nu mai are rost să amintim în acest caz. Cred că e vorba doar despre sfidarea mitocănească a unei decizii judecătorești și o insultă la adresa votanților PSD care ar merita un alt gen de tratament din partea conducerii centrale. Dar se pare că aluatul din care sunt făcuți îi apropie și îi condamnă la veșnică înțelegere și pomenire, dacă tot ne permite contextul să valsăm cu cuvintele. Se merită unii pe ceilalți, unii mint cu nerușinare și seninătate, ceilalți acceptă smeriți vrăjeala solemnă cu care sunt îmbrobodiți în preajma urnelor.

   Liviu Dragnea pur și simplu rămâne pe picioare după un upercut din partea justiției, instituție care, dacă mi se permite, este mult prea lipsită de ”cojones” – vorba mucalitului Sancho Panza – pentru a se lua în serios și pentru a emite sentințe în concordanță cu gravitatea faptelor comise. Vor continua sacoșele cu șpaga electorală? Personal, am toate motivele să cred că moda aceasta imundă nu va dispărea prea curând. Se va încerca din nou alterarea numărului de voturi? Sunt sigur. PSD-ul, în frunte cu acest Lorin Fortună al stângii românești, va face și în următoarele luni aceeași politică ieftină, pe alocuri dubioasă, cu care ne-a obișnuit? Nu am nici un argument care m-ar determina să cred altceva.

   Furați, băieți! Șpăguiți tot ce se poate și umpleți frigiderele boborului cu pui congelați și pixuri de propagandă electorală. Dacă lumea pune botul și justiția e moale, de ce să n-o faceți? Că proști nu sunteți, doar nepermis de ticăloși.

 Pentru ”Academia Cațavencu” 25 aprilie 2016

Reclame

Geto-dacii agramați de la Opera Română

   Nu știu cât mai putem vorbi de artă, de polcă sau de ”pas de deux” la Opera Română din București, cât e balet și cât e horă a bețivilor, habar nu am cât timp se poate discuta despre cultură și în ce măsură putem aduce în discuție mocirla intereselor sau rânjetul ostentativ al veșnicelor mâncătorii din breaslă. Conflictele ultimelor două săptămâni arată că ne este greu să ne ridicăm din oceanul de țățisme în care ne scăldăm cu toții. Rar mi-a fost dat să văd atâta ură și exaltare în mesajele de susținere ale celor două tabere Cojocaru/Kobborg vs. Soare/Conta. De la ”afară cu străinii din țară” și ”Opera trebuie să fie a românilor”, insulte și persiflări infantile ale numelor unor balerini, s-a ajuns imediat la scandări și lozinci naționaliste furibunde, la invocarea sfinților și a diferitelor divinități din ceruri pentru ca, vezi Doamne, ”lăcașul sfânt al baletului românesc” să nu fie maculat de străini și cyborgi danezi.

   Repet, nu intru în detaliile de culise și în luptele pentru bugete, fotolii și funcții. Nu le cunosc și nu mă interesează sforile pe care unii nemernici le trag și le vor trage întotdeauna. La noi așa a fost, așa va fi. Vine șeful cu șleahta nouă, pleacă șleahta veche. Se deschide o ferestră nouă, îi prinde gripa pe cei care nu au căciula trasă peste urechi. Observ doar încleștarea tembelă cu care unii înțeleg că pot să apere arta prin manifestări ce nu au nici un fel de legătură cu menținerea baletului în cotidian și șabloanele lingvistice folosite pentru a nu ieși din grotă.

   Lipsa de viziune pe termen lung, chiar și când vorbim despre artă clasică, duce la fălci încleștate și la ieșirea în stradă a urii mascate de fals patriotism și de ortografie îndoielnică. Mi-a atras atenția pagina de facebook a profesorului de balet Christian Eliade Mindris (https://www.facebook.com/christianmindris?fref=ts), un înflăcărat susținător al baletului românesc, dar un jucător mult mai slab pe terenul limbii române. Am cules, la repezeală, câteva mostre de naționalism mistic și îndărătnicie în exprimare, întrebându-mă totodată dacă este la fel de profesionist și în meseria pe care o practică:

   ”DOAMNE! Fac infract! Acum 30 de minute, direct din cabinetul unui tradator de tara, ministru’ culturii, Aexandrescu Vlad, i-a demis pe d-nii Conta si Soare, venind triumfator spre Opeta cu G.Calin, Johan Kobborg si Cojocaru Alina! Dragi colegi iubitii mei confrati, in Romania tara noastra a tuturor, suntem calcati in picioare! Balerine, balerini, maestrii, toti sngajatii Operei, va implor sa fim uniti” 19 aprilie

   ”ELEVI, ai Liceului de Coregrafie „Floria Capsali”! Acum circa o ora, in cabinetul ministrului tradator de tara, alexandrescu vlad, a fost parafata distrugerea totala a baletului romanesc, a istoriei si traditiilor acestuia! Visurile voastre, de a ajunge balerine, balerini pe cea mai inalta si iubita scena a artei romanesti, au devenit desarte! Clica calin g. – kobborg j. – cojocaru a. au „castigat” 19 aprilie

   ”VENITI DIN TOATA TARA, Ardeal, Banat, Moldova, Muntenia, Dobrogea! Fratilor sa facem zid cu trupurile noastre in jurul sanctuarului artei romanesti! Invit parintii cu elevii Liceului de Coregrafie „Floria Capsali”! Un exemplu civic-profesional, sa aratam lumii ca ne pasa! Asa sa ne ajute Dumnezeu! Maine miercuri 20 aprilie 2016, ora 14:30 zi de istorie a Operei Nationale Romane!” 19 aprilie

   ”Chemare la GREVA GENERALA! Pentru arta, cultura si spiritualitate romaneasca, pentru viitorul copiilor si tinerilor acestei tari, ce si-au ales vocatia artistica, ca viitoare profesie, chem sa solidaritate civic-profesionala, in aceste momente atat de zbuciumate, ale razboiului fortelor intunericului, indreptate impotriva Sanctuarului Sacru, al artei romanesti OPERA NATIONALA!” 21 aprilie

   ”BALETUL ROMANESC ADEVARAT, OPERA NATIONALA A TUTUROR ROMANILOR! EI SUNT EROI NOSTRII, IN LUPTA CU fortele ocultului, ale minciunii, ale vrajbei si intunericului! Astazi 23 04 2016 Sfantul GHEORGHE invinge!” 23 aprilie ”Sustinem cuplul SOARE – CONTA, directori ai Operei Nationale Romane! Jos clica condusa de Gicu Coborgu, din Bolintin deal!” 23 aprilie

   ”Pai nu prea am dormit deloc…… si m-am apucat de lucru, ca baletul nu sta! Din sala de studii, in fata plansetei grafice si a computerelor! Un element mereu confundat, sau dandui-se o denumire gresita!” 23 aprilie

   ”Cu ce drept se amesteca ambasadorul regatului unit al Marii Britanii, in treburile interne ale unei institutii bugetare a statului roman? Mai nene, nu am fost si nici nu suntem colonia voastra, vedeti-va de indienii si pakistanezii vostrii, plus arabii si negrii ce v-au impanzit insula! Coborgu e cetatean danez si vrea sa-si ia si buletin de Bolintin, in vale! Va pup din IR 1892, Craiova-Pitesti-Bucuresti! Eu m-am urcat de la Pitesti cu belet’ intreg! Merg sa lucrez cu extraordinarele mele eleve, viitoare balerine pe scena Operei Nationale Romane! Asa sa le ajute Dumnezeu! Tiberiu Soare director si Baletului romanesc, stralucirea deodinioara!” 24 aprilie

   Este, desigur, un fapt divers. Profesorul Eliade Mindris nu poate fi decât un zeu al baletului și un desăvârșit admirator al grației și dansului, dar naivitatea cu care își face simțită apartenența la o tabără m-ar amuza dacă nu ar avea pe alocuri și conotații tragice, precum și sincope gramaticale de peșteră. Pe lângă lacrimile care-i curg, probabil, atunci când o vede dansând pe Margot Fonteyn, ar fi binevenită oricând o reîntâlnire cu un manual de gimnaziu.

   Știu, sunt un individ plin de hachițe și de răutate. Nu pot fi altfel. Și mi-e foarte greu să iau în serios pe cineva care vomită nonșalant o virgulă între subiect și predicat sau masacrează limba română producându-mi ”infract” în fiecare frază.

   Din acest motiv nu pot decât să privesc atmosfera de la Opera Română ca o nouă șușanea petrecută pe plaiurile românești între geto-dacii cu sânge pur și cotropitorii eterni care ne ”vrea” răul cu orice preț.

Pentru ”Academia Cațavencu” 25 aprilie 2016

Fane spoiește, boborul scâncește

   Doar într-o țară zglobie, cu pletele pe bigudiuri și cu mâinile băgate până la fund în oala cu borș, doar la noi în curte, unde mediocritatea și fala proastă stau în față, se putea oferi atât de mult spațiu laudativ lui Fane Spoitoru. Chiar și mort, Ion ”Neluțu” Titișor a făcut ca lumea să-i pupe ghiulul de aur la ore de maximă audiență. A murit un infractor într-un spital din Israel. Un mânuitor de sabie căruia justiția română i-a limpezit trecutul, reabilitându-l prin ștergerea celor două dosare penale din cazier, primul pentru tăierea mâinii unui polițist, cel de-al doilea pentru tâlhărie. Atât și nimic mai mult. Se înalță ode interlopilor și se blochează bulevarde când trec caii mascați ce trag dricul după ei. Când scriu aceste rânduri, aflu că lui Fane i se pregătește un priveghi-spectacol pe stadionul din Cernica unde vor asista peste o mie de persoane. Nu îmi este greu să-mi imaginez defilarea limuzinelor de lux, a ghiorțanilor veniți din toată lumea pentru a-l omagia pe tâlhar, nici măcar tonul lingușitor al reporterilor izgoniți din redacții pentru a capta vorbele de duh ale pirandelor prezente la funestul act. Scene indecente, controversate, lipsite de o elementară igienă mediatică, sprintul furibund pentru audiență și pentru încă o reclamă în plus la cremele anti-hemoroizi, sunt ingredientele necesare pentru ca țațele din fața televizorului să fie satisfăcute și să pișe ochii cu duioșie. O populație maniaco-depresivă va zice ”da’ lasă, maică, și el a fost om, de morți tre’ să zicem numa’ de bine” și își va menține ritualul de weekend neschimbat: cafeaua de dimineață, tochitura și micul la prânz, o bucată de plăcintă c-un ”kil dă vin” și un castron cu semințe, plus nelipsita canapea a lui Măruță de la care va afla ultima modă în materie de prapuri. Lumea nu își cunoaște fișa postului și e gata să-l pupe pe Fane rece, uitând că în fața sabiei se putea afla oricine. Priveghi pe stadion. Mausoleu impozant, probabil din marmură neagră cu incrustații de ”haur” masiv. Ce urmează? Doliu național?

P1010857

Pentru revista ”Academia Cațavencu” 18 aprilie 2016