Categorie: Mass-media

Fane spoiește, boborul scâncește

   Doar într-o țară zglobie, cu pletele pe bigudiuri și cu mâinile băgate până la fund în oala cu borș, doar la noi în curte, unde mediocritatea și fala proastă stau în față, se putea oferi atât de mult spațiu laudativ lui Fane Spoitoru. Chiar și mort, Ion ”Neluțu” Titișor a făcut ca lumea să-i pupe ghiulul de aur la ore de maximă audiență. A murit un infractor într-un spital din Israel. Un mânuitor de sabie căruia justiția română i-a limpezit trecutul, reabilitându-l prin ștergerea celor două dosare penale din cazier, primul pentru tăierea mâinii unui polițist, cel de-al doilea pentru tâlhărie. Atât și nimic mai mult. Se înalță ode interlopilor și se blochează bulevarde când trec caii mascați ce trag dricul după ei. Când scriu aceste rânduri, aflu că lui Fane i se pregătește un priveghi-spectacol pe stadionul din Cernica unde vor asista peste o mie de persoane. Nu îmi este greu să-mi imaginez defilarea limuzinelor de lux, a ghiorțanilor veniți din toată lumea pentru a-l omagia pe tâlhar, nici măcar tonul lingușitor al reporterilor izgoniți din redacții pentru a capta vorbele de duh ale pirandelor prezente la funestul act. Scene indecente, controversate, lipsite de o elementară igienă mediatică, sprintul furibund pentru audiență și pentru încă o reclamă în plus la cremele anti-hemoroizi, sunt ingredientele necesare pentru ca țațele din fața televizorului să fie satisfăcute și să pișe ochii cu duioșie. O populație maniaco-depresivă va zice ”da’ lasă, maică, și el a fost om, de morți tre’ să zicem numa’ de bine” și își va menține ritualul de weekend neschimbat: cafeaua de dimineață, tochitura și micul la prânz, o bucată de plăcintă c-un ”kil dă vin” și un castron cu semințe, plus nelipsita canapea a lui Măruță de la care va afla ultima modă în materie de prapuri. Lumea nu își cunoaște fișa postului și e gata să-l pupe pe Fane rece, uitând că în fața sabiei se putea afla oricine. Priveghi pe stadion. Mausoleu impozant, probabil din marmură neagră cu incrustații de ”haur” masiv. Ce urmează? Doliu național?

P1010857

Pentru revista ”Academia Cațavencu” 18 aprilie 2016

Reclame

Campanie electorală să fie, dar cu viză de la Patriarhie

    1. Se implică BOR în campania electorală? Sigur că da, o face cu un mesaj atât de ipocrit, încât îți vine greu, ca observator neutru, să nu te miri de ce este imposibil să scăpăm de duetul politică – biserică. Într-un comunicat, Patriarhia Română spune că ”clericul care se implică în politică în calitate de membru sau de candidat al unui partid încalcă legământul depus la hirotonie şi regulamentele bisericeşti”, dar continuă afirmând că ”Sfântul Sinod, aplicând principiul iconomiei (dispensă) … a aprobat ca … preoţii şi diaconii să candideze, însă doar ca independenţi şi doar pentru calitatea de consilier local şi consilier judeţean.” Adică nu e voie, dar dacă mușchiul nostru dorește și e pentru binele patriei, atunci totul este permis. Clerul nu influențează votul, dar îndeamnă să fie aleși doar cei cu credință în Dumnezeu, cei care apără demnitatea vieții umane și sprijină familia tradițională. Nici un cuvânt împotriva mafiilor din politică, a înțelegerilor pe sub masă, a taxelor pe care biserica nu le plătește și nici nu are de gând, etc. Biserica Română continuă să se implice direct în campanie, indicând enoriașilor linia pe care o consideră propice pentru interesele sale. Nimic nou, dar să nu ne mai amăgim ca proștii crezând că societatea se modernizează cu pași repezi. E o farsă, sforile medievale se trag și acum cu dibăcie. Iar prin gaura cheii șuieră același vânt perfid.

   2. Sunt circumspect în legătură cu redeschiderea dosarelor revoluției din ’89 deoarece minunile țin, de regulă, doar trei zile în România. Procurorul Bogdan Licu vrea să-și spele imaginea șifonată de suspiciunile de plagiat și anunță că vom afla date noi despre cine s-a jucat cu pușcociul înainte și după împușcarea lui nea Nicu: ”S-a constatat că soluţia de clasare a Secţiei Parchetelor Miltiare este netemeinică şi nelegală, fiind adoptată pe baza unei cercetări incomplete, cu ignorarea unor informaţii, date şi documente esenţiale referitoare la evenimentele din decembrie 1989.” Se va lămuri în ce condiții au murit 709 persoane și au fost rănite alte 1855, se vor redeschide cele 112 dosare trimise în judecată, vom ști exact cine a dat ordin și de ce s-au împușcat militarii între ei? Am serioase dubii că aceste informații le vom afla vreodată în viitorul apropiat. Am de asemenea îndoieli că personaje ca Ion Iliescu vor fi audiate și că vor fi trase la răspundere dacă vor fi găsite vinovate. Istoria e scrisă de cei puternici, cu ajutorul nemijlocit al unor indivizi care sunt gata s-o împuște și pe mă-sa pentru a accede în funcții. Mâinile se spală reciproc, iar faptele sunt prea proaspete pentru a fi aduse în prim-plan. Și nu în ultimul rând, mulți dintre ticăloși mai sunt încă în viață.

P1010856

   3. A înțeles Iohannis că derapajul costă și că excursiile, partidele de tenis din Miami și deplasările interminabile pot lăsa facturi imense la capitolul imagine? Că toate prostiile făcute până la această oră ar trebui cumva să fie reparate pentru a stopa căderea din sondaje? Am mari îndoieli în acest sens, fostul edil al Sibiului și actualul instalator de sisteme de irigații de la Cotroceni pare că nu captează mesajele ce-i vin din societate. Este surd ca o scândură și perfect rigid în reacții. Îndepărtarea lui Mihalache e un semn bun, dar insuficient. Parțial, președintele și-a dat seama că nu miroase deloc bine cârdășia pe față cu Antenele și a mișcat câțiva nebuni pe tabla de șah. Dan Mihalache s-a dus să sforăie solemn la Londra, încetând pentru o perioadă să-i mai sufle în ceafă. Dar faptul că l-a numit ambasador pe fiul unui afacerist sibian, Ilie ”Gigacalorie” Grădinar, nu arată decât continuarea tradiției penibile românești, aceea de a înșuruba în funcții călduțe puișorii familiilor celebre sau odraslele milionarilor vremii. Nu a rectificat absolut nimic și continuă să se scalde în aceeași baltă cu apă stătută. Este, cel puțin până acum, o figură prezidențială ce ignoră totul fără jenă. S-a cățărat cu dibăcie pe podiumul ”autismului” politic.

   4. ”Avem senzatia ca suntem un grup destul de mare, aici vedeti un grup mic.” – spunea Marian Vanghelie în Parlament la revenirea pe scena politică. Un tupeu inimaginabil și o recuperare spectaculoasă a verbului din partea lui ”Almanahe”, în prezent șeful Partidului Dreptății Sociale (PDS). Un șmecher, un alt penal al politicii românești ce se pregătește acum să încalece caii Primăriei Capitalei. Va candida Vangheleonul? Mai întâi va propune candidații pentru sectoare și abia după aceea își va anunța, triumfător, intențiile. ”Să schimbăm lucrurile în bine” spunea, au și sindicatele alături de PDS, Vanghelie a studiat Dreptul în pârnaie și se simte acum mai pregătit ca niciodată pentru a gestiona miliardele bucureștenilor care, după câteva porții de fasole cu ciolan, îl vor vota în masă și-l vor pupa pe obrăjori. Se spune pe bună dreptate că cine se aseamănă joacă în aceeași horă și se merită unii pe alții. Folclorul nu va fi contrazis nici de data asta. Dacă ”Goagăl” nu va mai fi hărțuit de procurori, va avea toate șansele de partea sa în drumul către primărie. Votanți sunt, vrăjeală din partea candidaților este și ea destulă, sacoșe cu pomană se mai găsesc. Deci nu mai lipsește nimic. Vanghelie vă garantează încă o șușă pe care o meritați cu vârf și îndesat.

   5. De ce audiențele TVR sunt mici și instituția este văzută și astăzi ca o prelungire a statului ce încearcă să înfunde omul de rând? E extrem de simplu: pentru că nu face nimic ca să schimbe această imagine de satrap și de slugă a politicienilor în același timp. Televiziunea Română folosește în mod fraudulent datele private ale cetățenilor pentru a-i intimida și șantaja pe cei care au declarat că nu prind canalale TVR pentru a nu plăti taxa aferentă. Reporterii bat la ușa oamenilor și filmează cu camera ascunsă, într-o manieră total lipsită de deontologie. ”Propagandă în favoarea totalitarismului și puterii politice, cultul personalității, minciună în favoarea puterii, luptă neobosită împotriva drepturilor și libertăților omului, instigare la ură și violență, promovarea prostului gust și imposturii culturale și în divertisment, dezinteres pentru informația utilă publicului…” – este părerea unui cetățean nemulțumit de atitudinea postului public. Dacă s-ar mai curăța cumetriile și s-ar face ordine printre directorii de departamente, ar fi posibil ca și profesioniștii din TVR să poată respira cu ușurință. Deocamdată este imposibil, ”gaura neagră” din Calea Dorobanților este utilă pentru a șterge fundul clasei politice. Să ne trăiască, zic! Sunt ai noștri, ca brazii.

Pentru revista ”Academia Cațavencu” 18 aprilie 2016

Un taxi, vă rog! Pentru cei mici, cu cap de lemn

   Antonie cel Mare spunea că smerenia va deschide porțile cerului, iar în Matei 6:6 putem citi următoarele vorbe de duh: ”Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.”

   Trupa Taxi a mai scos o piesă-manifest. Nimic nou până aici, artiștii protestează și așa trebuie să se întâmple într-o societate civilizată sau măcar cu pretenții de a fi. ”Despre smerenie” a reușit să demonstreze iar că un segment important al societății – habotnicii imbecili – nu poate să tacă, nu poate să reflecteze sau, pur și simplu, să accepte protestul civic prin artă. Credincioșii adevărați au ascultat melodia și au spus, în cel mai rău caz, ”Dumnezeu să-i ierte, că nu știu ce fac”, dar nici prin cap nu le-a trecut că mama celor de la Taxi ar fi o curvă, că merită ucisă prin răstignire, că lapidarea prietenilor trupei ar fi o metodă prea blândă pentru a-i pedepsi pentru că au îndrăznit să se alăture cu o frază în refren. Habotnicul s-a dat în stambă și a umplut eterul de sânge. Pentru el, părerea celuilalt este sabie înfiptă în gâtlejul Domnului și automat devine latrină în care Biserica este scufundată. Credinciosul adevărat a ascultat și a înțeles. Omul cu har pe dinăuntru a respectat mesajul și a mers mai departe. Dar tembelul care băune fără odihnă nu a încetat nici astăzi să spurce, ”creștinește” desigur, un gest absolut normal într-o țară în care s-a murit pentru libertatea expresiei. Creștinii se omoară din cauza unei melodii – aici se poate ajunge, puerilul din noi dă pe-afară și ne lasă lați pe caldarâmul prostiei congenitale.

P1010857

   Dumnezeu preferă lemnul, spațiile mici? Nu am de unde să știu, nu am dialoguri cu divinitatea și nici măcar nu mi-am pus problema dacă Dumnezeu are confortul asigurat, acolo, în ceruri. Ceea ce știu sigur este că nu dorește discordie și nu vrea ca oamenii să fie mai proști decât i-a lăsat pe pământ. Mai știu că nu suportă idioții și că ar trebui din când în când să-i adune pe habotnici într-un țarc și să le asigure niște cursuri de reciclare duhovnicească. Ar trebui, poate, să le explice talibanilor ortodocși că a ține cu cele sfinte nu e același lucru cu a ține cu Steaua sau Dinamo, nu poți rage ca o vită încălțată atunci când ți se năzare că cel de lângă tine are o altă părere, exprimată decent.

   Dacă un artist concepe un mesaj și alege să-l trimită în piață, este propria sa opțiune. Sunt câteva linii roșii peste care nu se poate trece, dar nu vorbim despre acest lucru aici. Gestul de a trage de mânecă, poate naiv, poate tardiv, poate neinspirat pentru unii, nu e o blasfemie. Trupa Taxi nu a insultat pe nimeni, iar fluviile de jeg pe care le suportă acum sunt doar produsul unor minți bolnave.

   Gesturi de frondă vor mai fi. Oamenii sunt obligați să ia atitudine, este starea naturală a purtătorului de creier. Doar sacul de balegă stă cu capul plecat și nu scoate nici măcar o silabă printre dinți atunci când o părere este mai mult decât necesară. Suntem condamnați la conviețuire pașnică, la dialog și la etalarea înțelepciunii în orice clipă. Cine se face că nu înțelege, este doar ticălosul purtător al unei mentalități primitive. Lumea se schimbă și noi odată cu ea. Ne adaptăm sau pierim de sabie. Sabie care este ridicată de cele mai multe ori de animalul care încă doarme în om.

   Doar câteva adăugiri înainte de a vă spune că vom avea cu toții aceeași soartă – somnul de veci într-o cutie de lemn, într-un spațiu al dracului de mic: aud voci din mediul clerical ce propun eliminarea din spațiul public a discursului agnostic și ateu, să nu mai existe păreri contra Bisericii, a preoților, să dispară ”propaganda satanică atee” din mass-media și internet. Sunt absolut de acord, să dispară. Dar să piară simultan și orice tip de prozelitism religios, orice manifestare publică a credinței, să nu mai existe preoți pe stradă, sărbători fastuoase, etc. Să beneficiem cu toții de același grad de libertate și de cenzură în același timp. Abuzez de răbdarea dumneavoastră și adaug: în același spațiu de libertate aș dori să văd și Biserica la coadă la Finanțe, plătindu-și dările la fel ca mine.

Pentru revista ”Academia Cațavencu” 18 aprilie 2016