Despre

Volumul de proză scurtă „Negustorul de pipe” a ieșit din tipografie la sfârșitul lunii aprilie 2018. Poate fi găsit în librării, pe site-urile de specialitate (Emag, Elefant, Libris), platforma Amazon, precum și pe pagina editurii Herg Benet.

hb1

Fragmente, recenzii, interviuri și alte evenimente puteți găsi în secțiunea Negustorul de pipe. Tot pe blog sunt articole pe care le-am scris pentru diferite publicații românești, păreri și opinii diverse publicate pe facebook, dar și fragmente din volumul la care lucrez acum.P1050992

Povestea mea e simplă. Din două motive: nu vreau să vă rețin, iar în lume sunt alții care pot să-nșire prostii fără noimă. Fost jurnalist de radio și presă scrisă. Stabilit în Spania din 2000. Scriu despre cotidian, îmi alint motanul pe facebook, depun eforturi să nu fiu foarte acid și mă joc cu proza scurtă.

A folosi doar cuvinte și a te plimba printre fraze e foarte simplu, chiar elementar pentru cineva care și-a propus să-și construiască din acest lucru o pasiune. A scrie nu e doar o etalare a unui pepene pe tarabă, a unui obiect pe care îl așezi în fața cititorului și îi lași acestuia misiunea de a-și chinui ochii printre pagini. Este și o participare activă într-un ceremonial ludic, cognitiv, într-un dans al neuronilor care poate să-și schimbe ritmul de la un fragment la altul.

A scrie, cel puțin pentru mine, este o încercare permanentă de a răpi cititorul din marsupiul comod în care se adăpostește, de a-i excita curiozitatea, imaginația și spiritul de aventură, este un efort perpetuu de a-l obliga să pășească împreună cu mine într-un tango pe care nu l-a mai schițat până astăzi.

Sunt gălățean. Nu știu să pescuiesc, dar îmi place muntele. Ador microfonul de radio pentru care m-aș întoarce și mâine în țară, scriu cu furie de cele mai multe ori, cu deznădejde și nostalgie, cu convingerea că foaia de hârtie va avea în cele din urmă forța pe care cuvintele o pierd când sunt lansate în eter, scriu cu speranța că oamenii vor regăsi ulița aceea, pierdută, care duce către raftul bibliotecii. Și mai cred că oamenii sunt condamnați să fie buni. Sau măcar să moară încercând.

Reclame