Despre

„Om simplu, din popor, cu facebook”, așa cum spunea mai demult un prieten hâtru. Sunt din Galați. Am ajuns pe lume în 1973, iar din 2000 m-am stabilit în Căpșunistan. Scriu, mă enervez, visez cu ochii în tavan, mă cert cu motanul și beau cafea la ibric.

Aici veți întâlni articole, opinii, precum și informații despre volumul de proză scurtă „Negustorul de pipe” apărut în mai 2018 la Editura Herg Benet. Cartea se află în librăriile clasice și online, poate fi achiziționată de pe site-ul editurii și de pe platforma Amazon.

Cartea poate fi cumpărată și în variantă digitală – ebook: Apple Books, Kobo, Barnes&Noble și Scribd. În curând va fi prezentă și pe platforma ebook a Editurii Herg Benet.

Copertă

În „Negustorul de pipe” am adunat texte scrise de-a lungul multor ani. Sunt reflecții, pierderi în timp și spațiu, jocuri pe care mi le-am permis într-o vreme în care bântuiam prin Europa la volan. Seara opream și mă jucam cu tastele, construiam combinații de cuvinte, lăsam obsesiile să-și caute drumul firesc pe monitorul așezat cuminte pe brațe, și visam. La faptul că timpul va trece, că înghețatele se vor topi pe bețele din mâinile iubitelor noastre și că melcii, obosiți, cu ochii plini de lacrimi, se vor urca din nou pe semafoare și vor dormi acolo săptămâni întregi fără să ne arunce nici măcar o privire. În primul meu volum de proză scurtă sunt o sută patruzeci de povestiri care vor să fure cititorul și să-l transporte în lumea pe care eu mi-am croit-o pe măsura ambițiilor mele, a fricilor mele și a propriilor mele ascunzișuri în care mă retrag uneori. Sunt ipohondru, un paria printre oamenii din porturile Mediteranei, îmi fac scări la cer, scot bucăți din stern, îmi aduc aminte de gărgărițele din adolescență și citesc haiku cu Leonard Cohen, călăresc poneii care se odihnesc la marginea bulevardelor, scriu mesaje pe care le introduc în sticle ce nu vor ajunge niciodată la destinație, și mă retrag pe insula mea privată într-un concert de jazz nocturn.

„Negustorul de pipe” este o jucărie frumoasă ce merită să fie luată în brațe, întoarsă pe toate părțile, pusă în raft. Ca medicament, ca artificiu ludic, ca nebunie de moment sau ca tertip pentru melancolii neconstruite încă.

 

P1050992

„Densă, ataşantă, intensă, având ceva din zugrăveala onirică a romanticilor, dar şi din melancolia supurândă a esticilor precum Hrabal, proza lui Paul Gabor reuşeşte să bucure şi să provoace în acelaşi timp. Plasându-se în zona în care tandreţea nu se desparte de cruzime, ramificându-se fractalic, ludic, ţesându-se din proliferante plase care te prind iremediabil, reuşeşte să nu obosească nici prin mizerabilismul dezabuzării, nici prin excesul unui stil prea căutat. Din toate aceste motive, dar şi din altele, apariţia cărţii lui Paul Gabor reprezintă un eveniment literar convingător şi remarcabil.” – prof. Doru Căstăian

 

Un comentariu la „Despre

  1. Pingback: Prima mea colecție de obsesii – Paul Gabor

Comentariile sunt închise.