„Recunosc, nu am vreo predilecție pentru pipe și nici nu sunt consumator de cafea, dar mă declar fan al „NEGUSTORULui DE PIPE” de Paul Gabor. O poveste despre povești sau, poate, nu sunt povești, dar niște adevăruri. Depinde de fiecare, ce pofte îl bântuie. Scrise scurt și dens, încât „ar putea întoarce planeta pe dos, ca pe o mănușă de latex”. Omul ăsta nu scrie cu penița, o face cu nervul, cu setea, cu foamea, cu fiecare celulă. Te ciopârțește, iubindu-te. Îți pune în față oglinda, în care s-a privit și el, și te lasă să evadezi printre pagini pline de viață, dar cu mare grijă la detalii. Pentru că scrie după chipul și asemanarea lui. Nu-i este frică de ridul nou de pe frunte, deși se declară dependent de tinerețe. „Se va trezi și vinul, se va duce și iarna. Și ne vom oțeti cu toții”.

Ah, și câți demoni are. „Privește lumea cu ambii ochi, pe verticală și visează să asiste la nunta melcilor, curios să știe dacă există cineva mai iute de picior care să fure mireasa… Zațul nu pătează doar rochii, ci și conștiințe”. Nu, nu e nebun. Se mulțumește cu neînțelesul înțelesului altora. Și nu dă filmul înapoi, n-apucă bine să întâlneasca apusul, că, deja, așteaptă răsăritul. „Rămânem doar niște bieți oameni legați cu sfori de încăperi, de sentimente și de speranțe… E imposibil să trăim la nesfârșit, nu crezi?”

Liliana Lavric

Nu poți retrage o acreditare doar pentru că ești convins că MJ este moșia pe care ți-a dat-o în stăpânire absolută o coaliție politică toxică. Nu poți. Pentru că dovedești astfel (dacă cineva mai avea îndoieli) că ești sluga ideală a unei adunături de infractori care îndreaptă România către dictatură.

Presa, acreditată sau nu, trebuie să-l urmărească pe acest individ până-n pânzele albe. Chiar și după ce nu va mai fi în funcție, când se va întoarce la Iași, acolo unde îi este cald și bine. Presa trebuie să scotocească după orice informație care va demonstra că acest individ nu are nimic de-a face cu justiția. Pentru că merită din plin acest gen de reacție.

Tudorele, alții au căzut de pe cai mai frumoși.

Dacă lucrurile vor merge așa în continuare, pe lângă aprozare și dorința actualilor guvernanți de a impozita tot ce mișcă, de a strânge de gât capitalul străin și de a ne izola mental, ideologic și politic de Europa, vor apărea cât de curând CAP-urile și SMT-urile, planurile cincinale și năzuința poporului român de a se cățăra pe „cele mai înalte culmi ale civilizației”.

Mai e puțin până departe, nu vă faceți griji. Găștile patrioților cu ciomege (vezi Sebi Ghiță) au apărut deja și sunt pregătite să-i împrăștie pe cei care mai au tupeul să dorească libertate și democrație.

Vin vremuri cenușii. Și nu pentru că ar fi un trend inevitabil, ci pentru că românii sunt obișnuiți să intre cu ochii închiși în fundul catastrofei și să stea acolo, la căldurică, ca-n sânul unui Avraam ce se-ncăpățânează să nu mai dea niciun semn de viață.

PE a transmis în urmă cu câteva minute că merge pe mâna LCK pentru funcția de procuror șef european și o va susține. E o veste bună, dar care nu va opri în niciun caz demersurile pesediste de a instaura erdoganizarea României în următoarea perioadă. Fac parte din categoria celor care își răcesc gura de ani de zile – „alarmiști, exaltați, rupți de realitate” – spunând că pericolul unei dictaturi planează vizibil peste societatea românească.

Actuala conducere nu se va opri decât atunci când va controla definitiv totul: justiție, presă, societate civilă. Cu puțin timp în urmă parlamentul de la Moscova a dat o lege prin care poți fi amendat (nu știu dacă te paște și închisoarea) dacă ești critic cu puterea. Nu e o glumă. Deloc. Și la noi se va merge pe aceeași linie dacă nu se va împotrivi nimeni. Pentru că ei pot. Pentru că vor. Pentru că au în acest moment mijloace la dispoziție ca să realizeze aceste lucruri.

Vor să împiedice desfășurarea corectă a alegerilor viitoare. Semnalul dat astăzi prin BEC – de a refuza înscrierea alianției USR-PLUS la scrutinul pentru europarlamentare – mă convinge că nu mai au scrupule. Ce e de făcut? Cum va reacționa societatea românească? Letargia va continua sau ne vom trezi acum, cu suflul dictaturii în ceafă, ieșind masiv la vot? Vom vedea în următoarele zile și luni dacă alegem să fim liberi sau să ne ascundem sub pătură pentru a vorbi despre democrație.

Din ceea ce odată se putea numi presă a mai rămas ceva în picioare, mai sunt televiziuni, radiouri, ziare care nu pupă încă moțul plușat din vârful cizmei pesediste? Greu de crezut. Oamenii, plecați sau dați afară, se retrag în online și continuă acolo lupta de gherilă. Pentru că aici s-a ajuns. Patronii au dat de multă vreme mâna cu populismul, cu iraționalul, cu delirul patriotard și religios, iar jurnaliștii care mai aveau cât de cât o poziție echilibrată au devenit „incomozi și agresivi”. Noroc că mai există netul, atât cât o mai fi și el la liber. Pentru că așa începe totul: lin, progresiv, cu batiste pe țambal și surdine în trompete, cu scoaterea dosarelor la lumină și șantajarea pe față a deținătorilor pachetelor majoritare de acțiuni.

Nu putem accepta prostirea-n față, nu e vorba de restructurări din motive financiare. Bani sunt cu nemiluita. Doar că ei trebuie să ajungă în mâinile infractorilor care conduc nederanjați în acest moment. Și vor ajunge. Pentru că și nepăsarea noastră este monumentală. Și vom vedea efectele atunci când se va stinge și ultimul bec.