„Rapel e o confesiune lungă, modulând senzual şi dezabuzat, o declaraţie de cvasirenunţare din mijlocul melancoliei şi spaimei. Desfăcută şi descusută până la atom, până la cuarci, lumea lui Gabor păcătuieşte finalmente nu atât prin urâţenie sau strâmbătate, cât prin lipsa de intensitate şi bucurie. Ajuns la capătul nopţii şi singurătăţii, din miezul orbitor al lucidităţii, protagonistul acestor peregrinări nesfârşite prin deşertul timpului şi spaţiului nu-şi poate reproşa, iarăşi precum gnosticii, decât trădarea minusculului strop de divinitate din interior, singurul care nu este din această lume, singurul care poate aprinde fitilul virtual al speranţei, singura formă de trădare fundamentală.”

Fragment din prefața semnată de Doru Căstăian.

mockup 11 rapel

 

Reclame

Niciodată nu a fost un moment mai prielnic pentru a vorbi despre plictiseală, lehamite și dezgust. Așa se întâmplă mereu în preajma unor alegeri. Așa se întâmplă peste tot, în toate țările lumii în care se mai organizează (din fericire, mi-aș permite să spun) alegeri libere. Înainte de a se introduce votul în urne se vehiculează mii de fraze, mii de șabloane, mii de ticuri: „toți sunt la fel, votul meu nu contează, jocurile sunt deja făcute, important e cine numără, zâmbesc și promit până ajung în funcții, se luptă doar pentru a-și pune neamurile și amantele la adăpost, vor fura și mai mult ca până acum etc.”

Tot înainte de alegeri apar părerologii, guriștii, influensării, personajele cu mai multă sau mai puțină faimă pe net, încep să dea sfaturi din taste și să condamne vehement adversarii, să apeleze la conștiință și la spirit civic, să împroaște, să suduie, să arunce cu materie organică în ventilatorul celorlalți. Mă includ, categoria o alegeți voi. 

Dar cred că de data asta vorbim despre altceva. Așa percep eu alegerile care vor veni. Nu mai discutăm de mult despre ideologii, asta cred că este clar pentru toată lumea. Stânga și dreapta au dispărut, doar năucii mai discută despre aceste concepte. Politica sec. XXI este despre naționalism, granițe, izolare, încălcarea libertății de exprimare  versus libertate, democrație, drepturi, respect pentru cel de lângă tine și liberă circulație a oamenilor și mărfurilor pe glob. Cred că vorbim acum despre puterea românilor de a ști să aleagă de partea cui vor să se afle. În următorii ani vom ști cum va arăta Uniunea Europeană. Și vom simți acest proces de transformare pe pielea noastră. Doar de noi depinde dacă vom rămâne în interior sau dacă ne vom lua bagajele și vom reintra în sfera de influență a autocrației ruse. 

Este inutil să mai căutăm scuze. Nu prea mai există. Informația circulă peste tot. O simplă apăsare pe o tastă te duce imediat către o infinitate de știri, opinii, analize. Nu poți afirma că n-ai știut, nu poți spune în niciun moment că ești dus de nas. Și aici mă gândesc în primul la imensa parte a celor care încă mai au dubii dacă să voteze sau nu. Paradoxal, de ei depinde dacă direcția în care merge România va fi stabilită în continuare doar de partidele care își mobilizează membrii și simpatizanții cu mai mult sau mai puțin succes. 

Este curios, trist și descurajator în același timp. Într-un moment istoric pentru țara asta care se chinuie să iasă din bolșevism, soarta ei depinde de decizia celor care se pișă, în general, pe vot. 

În Alabama (un fel de Vaslui al Americii, zic unii) nu se mai poate avorta dacă copilul vine pe lume după un viol sau un incest. S-a dat legea. În Texas a fost împușcată o femeie pentru că ar fi fugit din fața polițistului. Nu avea arme asupra sa și striga că este însărcinată cu puține secunde înainte de a fi ucisă. Un copil de 11 ani s-a aruncat de la geam în Spania pentru că a suferit multiple abuzuri la școală din partea colegilor. Ni se întorc valorile din exil. Mazăre vine din Madagascar. Și taximetriștii câștigă războiul la București.