Tristețe în două puncte

1. Vorbeam cu un amic, ieșean plecat de mulți ani în Canada, despre atmosfera de la mitingul pesedist de acolo. Și se văita: „Mi-e silă, Paule. Urmăresc de la distanță numeroase voci din oraș – profesori, oameni de cultură, jurnaliști, pagini de ziare, radio-uri, tot felul de somități și personaje cu mii și zeci de mii de fani pe facebook – și e liniște totală. Sunt muți, amice. O muțenie din aia ticăloasă, perversă, complice, o muțenie mizerabilă care te duce cu gândul la încrengăturile existente din târg, la mișmașuri, la ipocrizia aia care colcăie în noi în timp ce … Continuă să citești Tristețe în două puncte

Omul de stat vs. găștile mafiote

Ca gălățean care trăiește de nouăsprezece în Spania, conectat permanent la cele două realități social-politice, am fost ieri și astăzi martorul a două evenimente pe care m-aș bucura să le pot descrie în câteva rânduri: reacția societății spaniole vis-a-vis de moartea fulgerătoare a unui om politic și declinul PSD (o adevărată structură mafiotă după părerea multora) în urma adunărilor publice de la Iași și Galați.  Alfredo Pérez Rubalcaba (28 iulie 1951 – 10 mai 2019) a fost unul dintre politicienii spanioli cu un rol fundamental în prăbușirea terorismului basc și în lichidarea grupării teroriste ETA, în colaborare cu autoritățile franceze … Continuă să citești Omul de stat vs. găștile mafiote

Prima mea colecție de obsesii

În „Negustorul de pipe” am adunat texte scrise de-a lungul multor ani. Sunt reflecții, pierderi în timp și spațiu, jocuri pe care mi le-am permis într-o vreme în care bântuiam prin Europa la volan. Seara opream și mă jucam cu tastele, construiam combinații de cuvinte, lăsam obsesiile să-și caute drumul firesc pe monitorul așezat cuminte pe brațe, și visam. La faptul că timpul va trece, că înghețatele se vor topi pe bețele din mâinile iubitelor noastre și că melcii, obosiți, cu ochii plini de lacrimi, se vor urca din nou pe semafoare și vor dormi acolo săptămâni întregi fără să … Continuă să citești Prima mea colecție de obsesii

„A murit pentru că: – Dumnezeu nu iubește p@p@narii, – era gay și selecția naturală funcționează, – era un drogat ordinar, – și-o trăsese la gă@ază și era obosit.” Am răsfoit și eu câteva pagini și comentarii după moartea creatorului de modă Răzvan Ciobanu. Multe păreri abominabile născute din prostie și ignoranță, venite probabil și din partea unora care nu cu mult timp în urmă ciocniseră creștinește ouă roșii și luaseră lumină din altar. O lume bolnavă, plină de pacienți fără tratament valabil. Statistic vorbind, mulți dintre aceștia se află foarte aproape: printre vecini, printre colegii de muncă, prieteni, cunoscuți, … Continuă să citești

Ceva nou? Cred că nu. Majoritatea parlamentară a votat pentru modificările CP. Vor fi închise o mulțime de dosare, mii de infractori vor scăpa cu fața curată. În țară e liniște. Nici nu are cum să fie altfel. Lumea e saturată, e plină de lehamite și se poate înțelege pe undeva această stare. Din acest punct de vedere au învins de mult. Am intrat în case și ne zborșim doar pe net. Piața, ca loc al protestului, nu mai există. Ei vor fi merge în continuare pe aceeași linie. Își vor apăra interesele, afacerile, grupările mafiote din care fac parte, … Continuă să citești

Miracole la Notre Dame

„Dumnezeu a făcut o minune. Crucea de aur și o serie de tablouri și alte valori de patrimoniu au fost salvate de focul ucigător.” „Miracol!” „Divinitatea a avut grijă de creștini!” Sunt doar câteva fraze care încă se mai rostogolesc prin locurile frecventate de conspiraționiști, mistici și fani ai bubulimii universale. Prin fițuici care urmăresc doar clickbaitul rapid au mai apărut canistre cu benzină și teroriști care abia așteptau Săptămâna Mare ca să distrugă catedrala din Paris. S-ar cuveni câteva precizări. Am prostul obicei de a aștepta concluziile unor oameni mult mai pregătiți și inteligenți decât mine. Urmăresc cu mare … Continuă să citești Miracole la Notre Dame