Liniște, din ce în ce mai multă

   Știm că se tace nepermis de mult. Iar când se vorbește se spune doar ce trebuie, așa am fost învățați, așa ne-a ciopârțit comunismul ăla infect, așa ne-am ridicat pe picioare: cu mâna la gură, precauți, cu ochii prin gaura cheii și cu batista pregătită în orice moment pentru a acoperi corzile țambalului.

   Despre cazul Colectiv au început să apară versiuni. Unii medici ar putea să vorbească și se afirmă că știu aspecte ce ar putea arunca pe piață alte ipoteze decât cea a accidentului nefericit. Se fac presiuni, nu se poate lua legătura cu victimele, familiile sunt reticente. Brusc, și-au schimbat părerea cu privire la transferul celor arși în spitalele din străinătate. Tratamentul psihologic instituțional funcționează. În toate sensurile. E bine? Vom afla, poate.

   Mii de ipoteze. Am învățat de-a lungul timpului că trebuie cules orice detaliu, analizat din toate unghiurile și creată propria concluzie. Râd pe burtă de aberațiile conspiranoide, dar și de imbecilii ce le arată cu degetul, disprețuitor. Aduceți-vă aminte de echilibru, de faptul că adevărul nu e întotdeauna unde ne-ar plăcea să fie.

   Să patinăm: medicii vorbesc până la capăt. Vom afla că au fost gaze rare. Buun… Terorism. Organele abilitate vor deschide un dosar. Cine? DIICOT-ul? Superb. Dăm vina pe alții acum. Pe ISIS. Le convine atât rușilor, cât și americanilor. Avem un dușman comun, am aruncat anatema pe bărboși. Dar dacă nu sunt ei? Cine a organizat atentatul? De ce? Sunt voci care afirmă că Ponta se rățoise la FMI cu ceva timp în urmă. Aaa, Ponta, nu vrei să pleci? Te ajutăm noi. Am aflat că se știa de Cioloș ca prim-ministru de săptămâni bune. Era pregătit, făcea încălzirea și joc de glezne. Se aștepta momentul. Opinia publică era deja înfierbântată după prostia lui Oprea și moartea motociclistului din coloana oficală. Dar nu fusese suficient. Trebuia mai mult.

   Avem o problemă. Cum procedăm? Luăm o sală, un concert gratis, lume multă, o spălăm bine pe dinăuntru și facem un foc de tabără. Reacțiile autorităților oricum sunt jalnice în orice împrejurare. Vor fi morți, arși, cenușă. Opinia publică va sări de doi metri. Bun, jos guvernul. Pa, Ponta.

   Pleacă unii, vin alții. Aceiași. Mereu. Alte haine, hienele neschimbate însă. Popor blajin, votează mereu cu inima. Capul nu există. Butonul ”reset” e încă necunoscut. Ne e bine. Vine iarna. Apar godacii, sarmalele și sfinții ce ne vor cere iar să-ntoarcem obrazul creștinește.

”Academia Cațavencu” online 13 nov. 2015 

Reclame

Cioloș, palinca de Zalău și croissant-ul colectiv

   Herr Klaus a avut mare noroc: s-a dus în piața cu doar o mie și ceva de inși obosiți după multe zile de țipete, s-a strecurat abil printre megafoane și cablurile ziariștilor, ca mai apoi să zică printre dinți că premierul ales e musiu Cioloș. Ce ne-am fi făcut, monșer, dacă prezidentul făcea slalom nedibaci printre 30 de mii de oameni? Ar fi ieșit un Despot fierbinte călare pe fotoliile din Palatul Victoriei? N-ai de unde să știi, încurcate-s căile de la Mitropolie pân’ la Club și pe parcurs se pierd multe idei d’alea bune pentru țărișoară.

   Să fim calmi, gata, s-o dat chenzina la tăți și trec apele la matcă. A venit musiu Cioloș s-o-nvețe pe Daciana rețeta de croissant, tocmai când i-au pus nemernicii ăștia lacăt pe prăvălie. E băiat bun, finuț, subțire, pupa-i-aș franțuzoaica, dacă n-o nimerește cu guvernul vom avea sigur-sigur un maestru fierbător la cazanul cu palincă. E plină piața de răuvoitori ce-l dau drept acoperit SIE, gurița lui Merkel și nepotul vulpii. Ostoiți-vă, dragilor, omul e un tehnocrat cinstit care scoboară de la Bruxelles pentru a-și rupe costumul pentru propășirea vechii Dacii. Mintenaș se va-nconjura de specialiști și va purcede ca zmeul cu cap de lup la umflarea-n burtă a produsului intern brut.

   Olecuță de răbdare mai trebuie să avem cu toții: să-i dăm alea 100 de zile (știu, o tradiție extrem de proastă, dar îmbrățișată creștinește cu obrazul întors), să-l lăsăm pe om să respire, dar mai ales să vedem dacă parlamentarii, acești câini de pază ai valorilor românești, îl vor lăsa să-nhațe iapa de curele. În curând se adună buldogii pedeliști, calimenții lui Gorghiu, țapinarii UDMR-ului, balamalele peuneriste cu epoleți și scumpii de la minorități, pentru a-l încuraja pe zeul comisar-agricol descălecat în târg. Cum vor vota? Nu vă faceți griji. Reprezentanții poporului știu exact cum se procedează. După cum adie alizeul FMI-ului prin trompa lui Eustachio.

”Academia Cațavencu” online 10 nov. 2015

Premierul zguduit de morți

   Nu voi intona prohodul guvernului pentru că veleitățile mele ecleziastice sunt egale cu zero. Până mai deunăzi premier, la depunerea demisiei, Ponta amintea de ”reîntoarcerea la rațiune”. Exact asta au făcut miile de oameni ieșiți în stradă și sper să o facă în continuare tot de acolo, de pe bulevardele capitalei, sper să vă aducă aminte, tuturor celor care ați condus până acum, că rațiunea este singurul substantiv pe care trebuie să vi-l puneți în ramă atunci când ocupați funcții de răspundere.

   Morții de la ”Colectiv” cer sânge rece celor rămași în viață, nu vor spume la gură, nu au nevoie de lozinci și de deturnarea manifestațiilor de stradă, ne cer să fim atenți cu lichelele ce se vor introduce printre rânduri. Copiii arși din club beneficiază acum de o liniște nefirească și ne învață, pe cei care vrem să folosim creierul, cum să dobândim cele meritate.

   Ponta s-a lovit de rațiune. A luat în plină figură tamponul unei mulțimi cu credința în suflet, dar care este din ce în ce mai scârbită de falsa imagine a conducătorilor Bisericii, mulțime ce vede pe zi ce trece mai clar că civismul trebuie să predomine în societate, discursurile politice mizerabile nu mai au substanță, marea majoritate a politicienilor sunt falși, sunt niște mașini uzate iremediabil și nu au cum să mai dea randament pe această nouă ”piață” cu cereri radical schimbate.

   Au plecat. Cine va veni? Desigur, pe termen scurt este foarte posibil să ne lovim de figuri cunoscute, sinistre, ilogice. E jocul românesc de-a săritul din barcă. Apa rău mirositoare a politicii dâmbovițene. Există o singură soluție: strada. Valurile de oameni trebuie să rămână acolo până când în fotolii vor veni oameni curați, specialiști fără culoare politică, neșantajabili, fără sfori la mâneci.

   În final, o rugăminte: dragă Sam, dragă Volodea, sună-i pe procurori și spune-le să bage aspiratorul și prin colțurile camerei, acolo unde e cea mai mare mizerie. Știm cu toții că ”a la long” tot oamenii voștri vor butona, dar măcar acum mai dați cu mopul. Lumea are bâzdâci, fiți deștepți!

”Academia Cațavencu” online 4 nov. 2015