Legea dreptului la revoluție

   Pielea e de găină, emoțiile sunt foarte mari, dar se simte încă izul inerției din care ne e greu să ieșim. A murit un polițist în noaptea când vicepremierul unei țări europene se deplasa dintr-un loc în altul, iar politicianul nu a dat nici până astăzi o explicație. Este un moment potrivit ca să ne așezăm cât se poate de drept și să ne aducem aminte că-n România mâinile se spală reciproc, că ziarele și televiziunile mari fac blatul așa cum au procedat întotdeauna când s-a dorit acoperirea mizeriilor de mare anvergură, că unii lideri de opinie fac doar joc de glezne și că întotdeauna adevărul este acoperit cu o șarjă sublimă de praf în ochi.

   Este un prilej unic de a ieși în liniște pe stradă și de a cere altceva decât ce ni s-a oferit până acum. E timpul ca președintele să-nvețe să vorbească. Să respingem absolut orice personaj politic nociv, indiferent de partidul din care face parte. Să plece cei ce-au arătat până acum indiferență, tupeu, agresivitate, suspectații de acțiuni cu caracter penal. Trebuie să cerem îndepărtarea imediată a semianalfabeților din funcții, a agresivilor, a celor ce, plătiți din banii noștri, refuză să răspundă întrebărilor jurnaliștilor. Este necesară o privire atentă către practicanţii abuzurilor în funcție și către liderii de sindicat care arată doar ca niște păpuși mânjite.

   Consider că e timpul perfect pentru o retrospectivă, pentru a realiza cu toții că am fost, suntem și vom fi mințiți în permanență dacă nu vom reacționa. Facebook-ul este doar dovada că societatea are încă puls, dar nu este suficient. Resping mesajele imbecile ale disprețuitorilor de reacții umane pe online, dar trebuie să știm că schimbările se produc în stradă, acolo unde conducătorii nu vor sub nici o formă ca lumea să iasă. Ne vor numai cu capul în laptop sau în telefonul mobil, distrași de la realitate, vor doar să nu mai dispunem de timp pentru a înțelege ordinea pe care ei o concep doar în favoarea lor. Indiferent dacă această arătare sinistră ce clipocește din ochi își va da demisia sau va fi demisă, ar trebui să demonstrăm că strada este a libertăţii de a cere, pașnic, altceva. A oamenilor tânjind normalitate, care vor ca toți securiștii, toate arătările comunistoide de prin partide și instituții, ciripitorii și deontologii plini de ifose, să se retragă la casele lor.

   Acum, când au pus asfalt peste groapă și peste morții din ’89, când pun surdină la tot ce sună diferit de mesajul pe care vor să-l auzim, acum, când prin spate se fac jocuri extrem de importante și prin față ni se servește doar pișcotăreală, ar fi vremea să ne așezăm pe bordură. În liniște, cu chef de stat. Zile, săptămâni, ciobănește… Și pentru faptul că au reușit să-ntârzie până și explozia mămăligii, propun o lege: din 5 în 5 ani să avem dreptul la o revoluție, la plimbări masive pe stradă cu bețe, furci, topoare și alte ustensile de om gospodar şi, la nevoie, protestatar. Așa, profilactic, la o șuetă, prin fața ministerelor și parlamentului.

”Academia Cațavencu” online 25 oct. 2015

Reclame

Despre vuvuzeaua vremelnică și paralizia unui sistem

   Mi-a venit din nou rândul să fiu rigid, slobod la gură și rupt de realitate, așa cum mai au unii mitocani senzația. Pentru că ne vom stropși câteva zile pe lângă polițistul de pe motocicletă și vom zvârli epopeic cu rahat în izmana cu ifose de vicepremier. Asta vom face, în cor, cu sau fără surdină-n buze. Mă întreb dacă mortul ar fi luat atitudine zilele acestea în cazul în care un coleg de-al său și-ar fi rupt gâtul în exact același mod. Doar mă-ntreb, ok? Cinic, la rece.

   Știți de ce orice fâs durează câteva zile? Pentru că oamenii ce ar putea să vorbească articulat, cu argument și dovezi, cu greutate în frază, nu o fac. Sindicatele lor tac. E o tăcere de criptă de zeci de ani de zile printre magistrați, polițiști, militari, servicii, un capac de marmură e pus ermetic peste gura tuturor. De ce? Mirajul popotei, al magaziei de bocanci, al avansărilor la foc automat cu zecile de mii, salariile mărite ca după un ceas elvețian, steluțele ce pică galactic pe umerii hipopotamilor în uniformă, toate aceste motive induc somnolența asta monstruoasă ce paralizează un sistem.

   Uneori mai cad avioane sau motociclete-n găurile străzii, își mai despică țeasta câte un pilot sau vreun polițist tembel ia șpaga-n văzul lumii și nu mai poate fi acoperit țambalul. Sunt cazuri. Sunt firfirici, cum ar spune turcul. Tăcerea din sistem e ca o plapumă cu fulgi de gâscă, acoperă tot, de la unghiile căprarului pân’ la bărbia generalului.

   De toate aceste lucruri se mai ocupă doar niște bezmetici ce dau din gură pe net, niște oengheuri luate periodic în crăvașă de deontologii de serviciu și o mână de ziariști ce, periodic, sunt avertizați să treacă strada doar pe zebră.

”Academia Cațavencu” online 22 oct. 2015

Mujdeiul lui Mao și curcanul de la Deveselu

   Ia varza, neamule! Autohtonă, zemoasă, plină de suc și vitamină, ia-o direct din mâna asta muncită din zori și până-n seară, ia-mi țelina, vecine, că-i profundă și nemuritoare ca rima lui Eminescu. La fel și pătrunjelul, mărarul, usturoiul și delicata boabă de fasole, sunt de la noi din brazdă și trebuie încurajat comerțul național. Nimic de zis până aici, că tot ne plâgem histrionic cu mucii în barbă că ne-au invadat turcii cu merele, ungurii cu găinile lor pline de hormoni și ne calcă în picioare carfururile și oșanurile.

   S-a burzuluit nea Gheorghe din cearșaf. Vrea să muște din harbuzul de Dăbuleni și, hop, Senatul a percutat pentru a-i sprijini aspirațiile tradițional-gastronomice: a ieșit la interval cu o propunere de lege prin care negustorii vor fi obligați să aibă în rafturi marfuri românești în proporție de cel puțin 51%. Mirobolant, nu? Mă gândesc uneori la mintea parlamentarului român, cum stă ea acolo, domolită, neurzicată. Deodată, în preajma alegerilor, sare frățioare de doi stânjeni și s-aprinde diabolic, se-ngurguțează ca zmeul din poveste și vine cu idei miraculoase în sprijinul poporului avid de dreptate. Neuronii politicianului se prind în horă și pun la cale tot felul de aberații.

P1010831

   Sunt convins că e doar o idee tâmpită. Vor exista niște valuri, politicienii vor spune că sunt împiedicați să ajute nația să prospere și să consume sănătos, ”imperiile” hipermarketurilor se vor stropși și ele prin purtătorii de cuvânt și de comisioane, iar nea Gheorghe va vota cu partidul înjosit de capitaliști și de presa vândută, lipsită de fior gurmand mioritic. Pentru că noima e simplă: cu ce să-i mai prostim pe fraieri? Ar fi simplu acum să le arătăm că ne pasă și să propunem o lege ce nu va trece oricum, dar noi ne-am făcut datoria și am fost cu sufletul alături de dorința cetățeanului de a avea taraba plină cu produse românești. Ceea ce uită legislatorul e că facem parte din UE, ne-am angajat cu toții să respectăm politica comercială europeană fără crâcnire și nu e loc de întors atunci când vine cu șușanele de genul acesta. Pentru că varza de la Bruxelles va spune că nu e bine, iar tu, senator român, vei face pipi în pantalon și vei retrage propunerea de lege imediat.

   Punem pariu că nimeni nu l-a întrebat pe negustor dacă e posibil? Presupunând că vând delicatețuri din toată lumea, jambon, dulcețuri, mezeluri, brânzeturi din Europa, America și Asia, presupunând că mi-am deschis cu mari eforturi financiare un magazin specializat pe comerțul cu produse alimentare de peste hotare, vii tu acum, micule prost ce stai comod în fotoliu, și mă obligi să vând mălai de Slobozia odată cu spaghetele artizanale de Milano sau cu cârnații de Burgos? Ce fac cu stocul? Cum vând ca totul să fie bine? Ca pe vremuri când în librăriile comuniste se vindea Dickens la pachet cu cuvântările lui Ceaușescu? Cum ajuți financiar producătorii români, ai pregătit cumva subvenții pentru ei, ai planuri bine stabilite pentru a pune legea în practică? Sau pur și simplu dai din umeri și mergi pe lozinca ”unde-i lege, nu-i tocmeală”?

   Un sfat, dragă Mao: închide granițele, lasă-ne măcar gazul să vină pe țeavă ca să nu murim la iarnă și ieși din UE. Atunci îți vei putea lansa nonșalant ideile sulfuroase din tărtăcuță, vei fi liber, nu se va împotrivi nimeni fantomelor din capul tău pentru că românii, în general, dorm neclintiți. Dar mai întreabă-i și pe alții înainte, e posibil ca scutul ăla de la Deveselu să te pocnească cu mujdeiul peste ochi.

”Academia Cațavencu” print 19 oct. 2015