Intalnirea de astazi poate fi considerata de catre unii drept stranie. Am adus dintre vami o persoana care amesteca dulceturile si ceaiul cu cafeaua si spiritele ce fosnesc pe lacul Titicaca din Peru. Pentru cunoscatori ea este Mikka, pentru cei mai scrupulosi se poate numi si Mihaela Gheorghe din cand in cand, dar numai atunci cand se lasa trasa afara din vizuina plina de arome in care locuieste. O alta bucuresteanca venita sa ne povesteasca de aceasta data despre America de Sud, despre un alt mod de a intelege “mersul drept” si pregatita sa deschida bratele. Indaratnicul din mine a luptat din greu cu sacii de optimism pe care i-a adus cu ea, dar cred ca am reusit sa echilibram balanta… Rabdare si ceva tutun va doresc…

Ia o gura de aer si spune-mi cum vezi Bucurestii dupa atatia ani de zile… E un copac din care sari pentru cateva minute, da rotocoale si povesteste-mi ce vezi.

“Ce vad in Bucuresti… Inca e cofetaria aia care e cam de-o varsta cu mine. Cele mai bune prajituri, cele mai faine vanzatoare. Tot alea. Una s-a pensionat, da’ echipa scoleste la fel. Dulce rau… Cismigiul. Abia acum descopar plimbarile pe la unu-doua noaptea, mai ales de prin aprilie-mai, ca acum… Mai sunt ceva oaze de verdeata. Unde stau eu – Drumul Taberei – era marginea, era camp. Am prins campul cu oile pe aici, cu floarea miresii si campaniile de strans musetel in pungi de plastic. In cartierul asta au fost de la inceput muncitori. Copiii erau multi, ne jucam liote de 20-30 de nebuni… Capat de troleibuz, cismele cu lighean, tiganci cu “semiiinteee caaalde, baieti!” Acum stau in blocul asezat pe campul ala. Floarea miresii o iau din piata. Da’ am net, nu? Stai, cand s-a facut Interu! Eram toti pe acoperisul blocului nou care se facea pe camp, in fata blocului nostru. Pana sa finiseze si sa inchida blocul, noi am fost toti pe acoperis, si de acolo vedeam chestia aia, Interuuu! Am privit Bucurestii ca pe un loc cu multe de vazut. Mi-am dus elevii la muzee. Le placea grozav in sosoni, in Muzeul Colectiilor de Arta. Copii saraci, din scoala noua din Ghencea, nu aveau caiete si pixuri, faceau cu randul cu fratii lor la pantofi… Dupa revolutie au venit “buticii”. “Ce-i tata?” “Patron de butic!” imi zicea mandru elevul unui liceu unde am avut niste ore prin ’90. Cizme turcesti, marfa vanduta pe dolari – “Le Franc! Mama-mama”. Va dam “fara”. Oamenii incepeau sa iasa pe strada. “Inainte” nu vedeau mare miscare pana pe la patru-cinci dupa-masa. Dupa ’90 au inceput bulevardele sa fie pline de oameni la orice ora. Cand aveam o zi libera ma duceam si eu in centru si ma uimeam de cate lume-i afara. “Astia oare au servici?” ma gandeam.”

Intoarce-te printre carti si discuri. Cum ti se pareau oamenii pe atunci?

“Oamenii? Altfel. Cu totul altfel. Parintii mei, ca multi altii din Bucuresti, sunt copii plecati la 13 ani de-acasa si intrati in fabrica. Invatati sa munceasca si sa asculte. Oameni linistiti, cu mici bucurii, simple. Langa noi statea o familie mai instarita. El inginer, ea casnica. Mama ei, din Germania Democrata, venea in vizita si ma duceam sa-mi arate poze. Fata doamnei, superba, in cizme de scai pana la fund. Adica fix pan’ la fusta. Petreceri de tineri nebuni, “pletosi (“malagambisti”), muzica la magnetofon. Muzica americaneasca… Noi, picii, cantam la manerul de lemn al corzii de sarit, in fata blocului, tot ce prindeam din Cerbul de Aur… Cum ziceam, parintii mei sunt copii de tarani. Aici au muncit si-au facut cat au putut pentru mine si pentru frate-meu. Eu citeam bine la sase ani, m-au dat la scoala la sapte. Am innebunit-o pe bibliotecara scolii. Radeam tot. Soarece e putin spus, pantera de biblioteca! Ai mei, din putinul care era, imi luau carti. Am crescut cu cheia de gat si dupa scoala veneam acasa, mancam si citeam la masa. Adormeam si cand ma trezeam gaseam pe un anume scaunel o carte… Muzica? M-am indragostit de Cliff Richard si Adamo. Aveam sase ani si voiam sa fug in Franta sa-l vad. De-aia am invatat franceza pe rupte. A, da, si din cauza lui Dumas-tatal. Am ras romanticii francezi, apoi am descoperit Poe si Goethe si Sienkiewicz. Si m-am intors mereu “la Medeleni”. Abia acum stiu de ce imi place Danut Deleanu. Ca si mine, are in spatele fruntii turbinca lui Ivan…”

Pe un anume scaunel? Adica? Aveai un mos special ce venea doar pentru tine cu daruri?

“Scaunelul era in dormitor. Camera alor mei, unde dormeam dupa-masa, pana veneau de la servici. “Aparea” acolo, asaaaa, nu se stie cum, cate o carte. Povesti. De-aia si de atunci am ramas asa: Alice in Tara Minunilor, asta sunt. Pe urma, cand am crescut, mama imi dadea in fiecare saptamana cinci lei, sa-mi iau o carte. Alea din colectia BPT atat costau. Libraria de cartier n-avea necunoscute pentru mine. Sorbeam tot. Poate doar de fizica sa nu ma fi apropiat prea mult…”

Danut este un romantic. Ai fi vrut sa-l ai ca frate?

“Danut Medeleanu? Poate… Poate da. Frate-meu, care e fix de varsta ta, nu e romantic deloc. Sau nu mai e. Desi cantam amandoi, candva, “Mi-e sufletul mugur de fluier”.

Din biroul tau de “bancher” cum se vede acum liceul?

“Liceul Pedagogic. Armata la calugarite. Ce poate fi mai nepotrivit pentru o adolescenta? Antrenament dur, bootcamp de “cum sa nu”. Si totusi… Aveam seri de dans organizate. Cu baietii de la liceul militar. Pe culoarele frumoase, in marmura alba, dansam dupa program fix, muzica fixa, sub supravegherea atenta a doamnelor profesoare. A, da, dar a fost si ceva bun: profesoara de romana, dura de tot la inceput, a facut astfel incat puteam face oricum, si trezite din somn, analiza sintactico-morfologica a oricarui cuvant din orice text. Plus comentarii artistice, da’ artistice nu gluma. Noroc ca mie imi placea romana. Si muzica. Acolo am aflat ce talent nedescoperit fusesem. Nu glumesc. Urechea muzicala mi-a fost de mare folos. Am prins iute limbi straine. Si “dupa douazeci de ani” am cantat si dansat pe o scena. Yes!”

Cum vedeai viitorul pe la 20 de ani. Ce credeai ca se va alege de tine?

“Am fost sigura-sigura ca o sa fiu profa de franceza. Vecina mea, doamna Noica – am fost vecina cu marele om – m-a asigurat ca sunt super ok. Da’ mama, draga de ea… Tot cu “minti di fimeii sarmana”, zice: “Draga mea, stiu ca o sa intri la facultate, ca poti sa termini si cu zece. Da’ ce faci, te duci profesoara in Delta?” Vezi tu, liceul asigura post in Bucuresti. Asta a fost o mare cucerire, fiindca pentru absolventii de facultate Bucurestiul si multe orase mari erau inchise. Te trezeai repartizat cu zece la Cucuieti. Asa ca am stat eu pe coada si in loc sa dau la Filo am dat la ASE. La Cibernetica inca, asa voia o buna prietena. Da’ tot Comertul l-am facut… Chestia cu ASE-ul m-a ajutat sa intru usor in banca. In ’90 se cautau absolventii de facultate ca painea calda. ASE-ul era poarta deschisa in multe locuri. Am intrat si eu pe una. Nu chiar pe usa din fata. Am luat-o, ca si parintii mei, de jos. De la numarat bani. Si, Doamne, aia cu “banii n-au miros” nu e adevarata! Banii miros, si inca cum! Cel putin aia de hartie, care se si scoteau de pe piata, ca erau din epoca de piatra, aia miroseau ingrozitor si te murdareai pe maini, de te spalai de trei-patru ori pe ora… In ’90 am intrat in programul de lucru de 12-13-14 ore… Dar asta e alta poveste…”

Tanara si cu capul in nori. Ti-au fluierat niste gloante pe la glezna. Este adevarat? Unde te-a gasit decembrie 1989?

“Acasa. Oaaa, ce am facut atunci! Pe 21 am fugit la ai mei (ma mutasem de trei ani, dar la zece minute), am luat si pe frate-meu si am luat-o cu multimea pe strazi. Nebuni, am fost la Radio. Am plecat la fix, pe seara, cand veneau niste camioane mari. Am ajuns acasa pe jos. Am fost cu gasca noastra in strada niste nopti, acolo, pe Romancierilor, faceam “filtre” cu schema smechera: opream masinile si perchezitionam… Am dat de masini de salvare noi-noute, de cetateni straini… Puteam sa luam bataie de o mie de ori. Nebuni… Beam ceai si mancam cozonac facut de mama, ca fusese Craciunul… Atunci era sa mor din pura prostie. M-am dus pe 23 cred, la piata, unde e si posta – obiectiv militar. Strada Brasov era plina de militari si tanchete. Oamenii, ca mine, curiosi, stransi pe langa farmacia pietii, se uitau – prosti, ca mine – cum se trage (puf-puf si fum) din blocul din spatele postei. Ma uit si ma plictisesc. Plec spre casa. Si din parc aud poc-poc-poc… Vad si fum… Alergau unii dupa… altii. Si in fata mea, cand sa pasesc, la picioare, in asfalt, piuu-piuu-piuuuu! Ceva musca iute prin fata varfului piciorului. Atunci m-am facut cat un punct… Am incremenit si gata! Pe urma am luat-o la dreapta, printre blocuri. Aia din fata mea fugeau inainte… Am tremurat si-acasa, pana seara. Proasta rau! Nu mai faaaac!”

Cei care te cunosc doar din ceea ce scrii ar fi surprinsi sa stie ca semnezi credite si mai apoi “jupoi” pielea de pe datornici. Ca sa dorm si eu bine, spune-mi cu ce te ocupi in banca unde lucrezi?

“Nuuu! Asta nu. Crede-ma ca daca ar fi trebuit sa fac asta, as fi spalat pahare. Imi place teribil sa spal pahare, pe bune! Vezi tu, cum iti ziceam, sunt Alice in Tara Minunilor. Habar n-am de credite. Eu fac acum – nu a fost chiar din prima – partea de comunicare. Adica ce-mi place. Pun oamenii in comun. Ma ocup de relatia cu alte institutii similare. Comunic cu oameni din toata lumea. E o alta lume asta. Aici am invatat si partea frumoasa. Aia nevazuta a lumii… Aici am invatat ca se poate si fara stres, cu placere, cu pasiune chiar. Aici pot sa ma desfasor cum sunt. Eu foloses un limbaj neoficial in zone foarte oficiale. Asa obtin ceea ce scortosii se chinuie. Mie imi iese “din floare”, cum zic eu… Vorbim ca si prieteni – ma refer la omologii mei din alte banci – ne vizitam – mai mult ei la noi. Am cunoscut oamani de la cele mai mari banci din lume. Ne vorbim despre familii si vise, despre obiceiuri, apoi trecem la treaba. Si facem ce putem sa ungem relatiile dintre noi… Pare utopic, dar sunt si mari profesionisti care iti ofera gratis informatie pe care altfel ai plati-o din greu, cu bani si timp, ca specialist. Informatie profi, inalta, data frumos. Sa nu mori?

Cred ca am terminat tatonarea. Vreau sa intram in lumea blogului tau. De ce ai face schimb de maini cu Edward – Omul Foarfeca?

“De unde stii ca-mi place asa mult de el?”

Mi-am facut temele. Nu uita asta!

“Eiiiii…vezi? M-ai prins… As face schimb, dar doar pentru o vreme. Mie imi place sa mangai. Si aia, scena cu incercarea lui, e foarte dureroasa… Imi place sa scot forma. Poate ca as fi fost sculptor, cine stie… Forma aia ascunsa in fiecare. Ascunsa asa de bine ca nici el nu stie.”

Crezi ca avem cu totii foarfece sau doar suntem stangaci fara remediu?

“Cred ca avem cu totii maini… Eu sunt chiar stangace, sa stii. Dar asta ma face sa simt mai bine. Foarfece, in sensul acela, al posibilitatii transformarii in minunatii, avem toti. Si mai avem si maini, sa atingem. Ne putem juca oricand – mana-foarfece-mana-foarfece, doar sa vrem. Oricum, izvorul miscarii nu e in mana.”

Iti place simbolul asta, al stangaciei, ai zis ca nu exista doua picioare stangi. Povesteste-mi despre dans. Ce inseamna dansul pentru Mikka? Ce inseamna pamantul pe care calci si de care te desprinzi uneori?

“Ufff… Cum sa-ti spun? E greu de spus. Ar fi mai simplu de dat drumul la dans si gata. El spune tot… Daca rabzi, o iau de la inceputul povestii… Vrei asta cu dansul? Ai mei parinti mergeau la sala de dans, asta era distractia muncitoreasca din anii ’50-’60… Mambo, rumba, cha-cha, tango. Multa muzica latino, din tara infratita - Cuba. Eu asa m-am “format”. Mai incoace am descoperit salsa si am intrat in nebunia asta. Placere e putin spus. Betie… Dar nu am ramas doar aici. Dupa Peru – viata mea asa se imparte, inainte si dupa Peru – am intrat adanc in dans, am gasit si mai multa placere, si betia a ajuns extaz. Dansul in care doar te lasi si se face prin tine: dansul egiptean. Frumusete, feminitate, bucurie, vraja, libertatate de manifestare. Asta, asa cum invat acum, e o arta a Frumusetii. O dulceata. Din povesti, dar foarte adevarata. Si pe urma, in culmea atinsa acum, am descoperit dansul ca forma de facere a acelei transformari. Nu foarfeca. E suficient sa lasi oamenii in muzica, sa ii inmoi bine in ea, si ei incep singuri sa iasa din carapace si sa-si arate forma. Intr-o singura zi am vazut miracolul transformarii cuiva care zicea ca nu-si mai aduce aminte de cand nu si-a mai simtit corpul. O femeie care nu se vedea frumoasa, care terminase, inchisese caietul si gata, pusese punct. Stii cum lucreaza bagheta asta magica? Instant! Nu ma simt prea legata de pamant. Abia acum am facut legatura cu el. In mai multe feluri. Ca radacina, ca suport, ca stabilitate, dar ca si loc unde vreau sa traiesc cat mai mult. Vreau casa pe pamant, desi am trait la bloc de cand ma stiu.”

Iti mai aduci aminte de elefantul indetrompic? Spune-mi cum ai reusit sa ti-l faci prieten si daca mai fumati tigari de porumb…

“Elefantul… E o latura a mea, aia de copil care se joaca. Un fel de a spune si eu “despre una si alta, astea mai serioase” da’ mai cu umor, asaaa… Inceputurile mele intr-un soi de “miscare de fronda”…
Mi-a venit chiar asa, ca imagine. Eu cand scriu vad filme, de fapt sunt in ele… (Ha, chiar, eu sunt din alt film, sa stii!). Si asa m-am vazut, cu elefantul in parc, povestind noi asaaaa, ca prietenii… Tigara de foi de porumb miroase ingrozitor si face fum mult. Asta, elefantul, nu se ineaca fiinda are trompa lunga si triseaza la respirat…”

“Mi-e bine langa tine, Ingere…/ Ramanerea aici e doar o soapta pe care o auzim amandoi./ De unde vine? De la cires vine…/ El a zis primul. El sa ne tie de-acum in aici si sa ne-acopere din cand in cand seninul.” Cum scrie Mikka poezii? Cine ti le asculta?

“Si povestile si poeziile sunt… Cum sa-ti spun… Se scriu singure. Eu pun pe taste, cat pot de repede, chestia asta care curge. Nu o pot opri si nu ma tin prea bine dupa ea. Dovada felul incalecat in care scriu literele. E ca o betie. Ca o transa. Stii, si de aia ti-am zis ca eu sunt povestitor, nu scriitor. Nu pot sa scriu “la comanda”, cum ma sfatuia cineva. “Se scrie” prin mine. Sunt stari care lovesc brusc, fara veste. Cand nu vin, nu scriu… Nu punctez o postare, ceva, ca sa umplu o zi. Curge sau nu. Cine asculta? Nu stiu… Poate cineva o face. Eu scriu pentru ca asta, “asta” care curge, da pe afara si atunci o las. Pentru mine o fac, daca o asculta si altii nu stiu.”

Omul din Luna este un individ extrem de periculos, aproape ca ne stie gandurile. Cum de ai curajul sa stai de vorba cu el?

“Haaa… Stii, i-am prins slabiciunea. Pe asta m-am bazat. E singur. Si asa ca avea nevoie sa vorbeasca si el. Ca omul… Iar eu sunt lunatica, m-a considerat demna de incredere. Asa ca s-a domesticit si a spus… Ca omul…  Si am mai avut un as in maneca: si eu stiu sa vad gandurile.”

In linii generale, blogul este un fel de tava in care ne asezam mai mult sau mai putin dibaci diferitele frustrari, sentimente, emotii si locuri prin care am trecut sau am fi vrut sa trecem. Cum vezi blogul tau acum? Cum ai inceput sa dai de la tine?

“Eii, blogul a fost o izbucnire de aia de care ziceam. Acolo, in Peru, am primit multe. Printre ele, un soi de “comanda” care zicea: Scoate! Scoate toate astea! Da-le afara! Asta era la finl de decembrie. Pana mi-am dat seama cum sa scot a trecut ianuarie. In februarie caut pe google “cum sa”, dau de “cum sa blog”, fac blogul si incepe sa curga… Intai, desigur, povestile din Peru. Seria “Mate de Coca”. Copilul meu drag, de inima… Si n-am putut fara muzica. Aia e prima mea limba, intra direct unde trebuie, cuvintele sunt doar pe urma. Scriam si curgea. Parca nasteam. N-am copii, ti-am spus, dar am simtit ca e ca si cum scot un copil dupa altul. Asa cum am stiut si cum am vrut. Mai stangaci, mai “asa”, dar am scos. Nu citea nimeni. Nu-mi pasa, imi priveam povestile si beam mate de coca. Asa m-a descoperit Ajnanina, primul cititor, si da, o sora a mea, cum ai observat tu, cu ochiul cel fin de observator… Apoi au aparut poeziile, apoi alte povesti, care urmeaza fidel drumul meu de acum, al unei transformari puternice si fascinante. Blogul e tovarasul meu de drum acum, imi pun atingerile in lumea asta cantatoare si incantatoare. Uneori recitesc ce am povestit candva si ma minunez. Eu sa fi scris asa ceva? Calatoriile in luna, povesti pentru copii… Am aflat ca au aflat si copiii si ca le-a placut asta cu Luna. Povestile sunt foarfecele mele, draga Paul…”

Un avertisment pentru cei mai putin familiarizati, un sfat sa spunem: urmeaza intalnirea ta cu Peru, tara in care spuneai ca te-ai nascut a doua oara in anul 2008. Cei ce digera greu pot sorbi o cana cu ceai, in liniste. Cum s-a declansat apropierea ta fata de o cultura si de o civilizatie atat de vechi, atat de necunoscute noua, europenilor? Cine sunt Mallku, Alberto Villoldo, sunt un fel de calauze? Ce insemna pentru tine Peru inainte de a cauta mai bine?

“Peru era “El condor pasa”, melodia pe care o stim cu totii. De la cinci ani iubesc asta. Pe urma a fost o carte - ”Vulturul si condorul” a lui Jonette Crowley. Cand o citeam vedeam locurile “mele”, alea visate de copil, cand zburam peste niste munti. pe urma muzica… Alborada, cu Imbabura si cu Puyumuyumuwan. Asta, a doua, am invatat-o pe dinafara, fara stiu ce inseamna in limba quechua. Limba incasilor. Ascultam si ma tavaleam pe jos de dor de “acasa”. In ianuarie 2008 am zis ca plec, ca nu mai pot… Ma uitam la pozele cu Machu Pichu si auzeam vulturii. O luasem razna de tot… Am aflat ca Mallku - ghidul lui Jonette, a fost in Romania. Am aflat ca urma sa faca traseu in decembrie, la solstitiu. Si m-am inscris pe lista… Si am cautat carti. L-am descoperit pe Alberto Villoldo care povestea despre Peru. Despre simbolurile sacre. Alberto este un antropolog care a studiat viata comunitatii Laika din Peru - pastratori ai traditiilor Inca. A studiat asa de pasionat, incat a devenit unul de-al lor si a ajuns si la o intelegere cu ei. Aceea prin care toata invatatura aceea, veche de mii de ani, sa treaca si la altii. Cum mie toate mi se aseaza ca prin minune – Alice in Tara Minunilor, cum ziceam – l-am intalnit zilele astea, cand a venit in la noi in tara. A povestit despre ceea ce citisem si lucrasem, a adus iar “pe rol” crearea destinului prin viziune si actiune. E o Calauza, asa cum ai spus…. Asa m-am “pregatit” de intalnirea cu dragostea mea. Cu casa mea, cum ii zic eu. Nu stiam de ce, dar asa o simteam, ca pe o casa. Ca pe o inima. Si nu m-am inselat. Cand m-am dus acolo stiam putin despre ei, despre Inca mai ales, ca asta ma interesa. Soarele lor, ca si soarele nostru… Ce s-a declansat? Chestia asta, cu bucuria de a trai. A venit din muzica. Muzica aia pe care dansam de copil si apoi mai incoace. Peruanii sunt foarte apropiati, in placerea de a gusta bucuriile simple. Asa, ce vezi inca pe la noi, pe la tara, acolo unde oamenii sunt senini si te saluta pe drum, nu se ascund, nu te banuie. Ochii albastri ai bunicului meu, trecut prin razboi, erau la fel de senini ca si ochii negri ai celor din Amantani, insula de pe Titicaca. Locul in care oamenii stiu sa traiasca. Nu se fac doar ca traiesc, nu sunt umbre. Sunt de o saracie greu de crezut, mai ales ca e la nivel intins, nu doar izolat. Mallku, chiar ghidul lui Jonette, care mi-a fost ghid si mie, ne arata casele lor, din caramizi facute din pamant amestecat cu paie. L-am “linistit”, spunandu-i ca si buncul meu din nordul Moldovei avea casa facuta tot din pamant cu paie… Oamenii aia au ceva ce as dori sa avem toti: inima. Asta au. Se bucura din tot, pretuiesc viata. Ei stiu ce e aia sa ai apa. Stiu ce pretios e pamantul, ce mult inseamna recolta, acolo unde de la 3800 de metri in sus sunt doar tufe, nici pomi nu gasesti sa faci focul. Doar balega de lama si de alpaca. Oamenii astia traiesc simplu si sacru. Danseaza in strada si rad si privesc ca niste copii. In Amanatani m-au topit, am stat in casa lor. Te serveau timid cu ceai de coca, mancai din putinul lor facut cu dragoste. M-am indragostit pe veci de ei…”

Ce ai simtit in Peru? S-a intamplat ceva acolo ce a putut “incurca” niste cabluri?

“Dupa ce m-am intors au inceput toate. Acolo nu s-a intamplat nimic deosebit. Plecasem in excursie, chipurile… Dar acolo am dat de animalele de putere, de simbolurile sacre. La intoarcere am vrut sa continui, prea era totul o minune. Si prea aveam in mine focul asta, energia asta puternica, intocmai ca o elice. Acolo Mallku ne-a culcat pe pamant. Doar atat. “Doar” sa simtim. Mamaaa, ce-am mai simtit! Am simtit bataia inimii Pamantului. Am zis: buuun, am luat-o razna! Dar era tare, rau de tot! Pe urma, in Machu Pichu, am trecut prin pamant, printr-o crapatura a muntelui, si am simtit cum e sa fii acolo, inauntru, si cum e sa te scoti. Am fost si in alta grota, mergand prin intuneric. Am stiut cum e sa fii sarpe. Apoi jaguar sau puma, sa adulmeci, sa mori si sa invii. Apoi colibri, sa te bucuri de tot, sa canti si sa dansezi. Apoi vultur, vazand viitorul…”

Mi-ar placea sa-mi vorbesti - construind paralele - despre simbolurile intalnite acolo, printre “incasi”, si sa-mi spui daca semnele spiritualitatii noastre iti sunt familiare. A fost nevoie sa pleci la mii de kilometri de Bucegii nostri, de lupii albi si de paduri… Te-ai intors cu vreun dar anume?

“Stii, Bucegii poarta acelasi izvor de viata, aceeasi inima. Doar ca nu vedeam si nu simteam. A trebuit sa ma duc in Peru ca sa vad si sa simt ce-i la noi… Profesoara cu care invat arta vindecarii vindecatorului ranit, o englezoaica, a fost fascinata de Sfinx si a condus chiar acolo un curs. Acela in care devenim pastratorii pamantului, pastratorii intelepciunii, vazatorii, creatorii… Zamolxis… Abia acum il inteleg pe Mosul. Sunt atatea elemente in comun… Acolo am intalnit multe. Desenele, simbolurile lor, se descifreaza doar daca intri putin pe fir. Spirala, Pachamama, Mama Pamant, dar si Mama Divina, Dumnezeu cu chip de femeie. TataInti – soarele, Mamaqilla – luna. Animalele de putere: sarpele, cel care isi schimba pielea, lasa trecutul si reincepe curat si nou; puma sau jaguarul – vanatorul, cel care trece prin umbre, intelege ranile si le vindeca prin inteles, luptatorul pasnic, cel care moare si invie; Colibriul – la noi ar fi bufnita – cel care stie cum sa gaseasca dulceata vietii, sa se bucure de tot, curajosul care indrazneste sa mearga inainte fara sa-i pese chiar daca nu va avea putere sau hrana pe drum; Vulturul – cel care vede in perspectiva, detasat, puternic, vede si soarecele in gaura lui; pentru el totul e jocul Creatorului, poate juca orice rol daca vrea, el e libertatea insasi… Noi avem si spirala – Pachamama. Avem si “soarele si luna mi-au tinut cununa”. Avem animalele noastre de putere: lupul alb, ursul, vulturul, rasul… Animalele sunt de fapt simboluri ale unor calitati pe care ni le chemam, ni le “activam” la nevoie. Sunt si arhetipuri, iar in parcurgerea a ceea ce se numeste “roata medicinei” – lucrarea de baza a transformarii personale – ele reprezinta etape pe care le urmam. Lasam ranile, istoriile trecutului, invatam sa ne bucuram de viata si traim apoi liberi…  Si inca ceva ce mi-a placut in traditia inca: tinerii sint invatati ca mama si tata sunt Pamantul si Cerul. Parinitii fizici se vor duce candva si tinerii vor pleca in lume. Dar iubirea Pamantului si Cerului, care ne hranesc peste tot, de peste tot, nu se termina si nu lipseste niciodata. Vezi tu, de fapt asta a fost cel mai mare dar pe care mi l-a facut drumul in Peru: am aflat cum sa simt ca sunt iubita. Mi s-a daramat tot ce stim despre iubire si s-a reconstruit asta: simtitul iubirii. Al iubirii in care ne scaldam pur si simplu. Faptul ca suflam e doar una din dovezi…”

Ai vorbit despre vindecare. Despre ce fel de vindecare este vorba? Ai descoperit acolo modul prin care omul se poate “ridica” in doua picioare?

“Prin scoala lui Alberto Villoldo, care a lucrat douazeci de ani cu samanii din Peru, invat cum sa redevin om. Da, cum sa ma “ridic” in picioare. Asta, cu ridicatul, zic ca am facut-o. Se trece din stadiul de rama, de taratoare, de robot, de om in catuse umbland in cusca lui si tipand ca toti sunt de vina, la stadiul in care mergi si poti sa si ajuti pe altul sa invete sa mearga. Omul isi vede durerile, nu le mai ascunde, nu le mai pune in carca altuia. Le vede si cu curaj trece prin ele, prin umbre. Da afara otrava. pe nu pot, nu stiu, nu vreau, nu sunt, nu exist… si mai ales pe NU SUNT IUBIT. Trece si prin frici. Toate. Si prin aia de moarte. Nu e ca la psiholog, e mai mult, treci PRIN, nu dai la o parte, treci si iesi DINCOLO. Ramai curat, luminat, usor, cu cap limpede.”

Oamenii sunt in general suspiciosi si tentati sa arunce imediat cu piatra, dupa ce au stat in prealabil ore intregi cu degetul atintit catre tine. Limpezeste-ne: e vorba de vreo noua secta? Un fel mai romantat si mai subtil de a ne perverti sufletele catre alte forme de “cunoastere”? Spune-mi exact ce crezi si fa-ne sa intelegem despre ce vorbesti.

“Haaaa! Oooo, da, imediat poate sa apara gramada de pietre, gata pregatita. Nu, nu e o secta. N-are treaba cu convingerile religioase. Sunt practici vechi de cand lumea, intalnite la multe popoare. Asta cu legatura cu natura si traitul in bucurie e ceva firesc, nu e nevoie sa faci uga-buga cu pene ca sa fii om… Chestia cu socul otravii si scaparea de istoriile personale e preluata foarte frumusel in supermediatizatele tehnici NLP (programare neuro-lingvistica) si au scris destui psihologi despre asta. Mie mi-a fost dat sa am parte de informatii si practica direct de la sursa, cum s-ar zice. Sa vezi ce tari sunt “baietii” aia din Amazon, fac o super deprogramare si programare mentala, de mare maiestrie, dar nu o numesc NLP.”

Nu pot sa inchei partea asta decat cu vorbele lui Henri Gougaud: “Doamne! Daca te-as putea dezbraca de tot ce te impovareaza, cat de frumos ai fi!” Fa-ne cunostinta si cu Gougaud si tradu-ni-l putin!

“Henri Gougaud - ”Cele sapte pene ale vulturului”. Sau respiratie gura la gura. Era sa mor de jale cand am venit din Peru. Ma rupeam de acasa… Noroc cu Henri Gougaud. A continuat pentru mine povestea, ca usa deschisa la camera parintilor cand incepi sa dormi in camera ta de copil. “Daca te-as putea dezbraca de tot ce te impovareaza, cat de frumos ai fi!” Nu e (doar) poezie, draga Paul! Sub ochii mei, o femeie, ieri, s-a “despovarat”. Venise cu o casa in spate, casa neterminata, copilul si barbatul, si datoriile la banca. Nu dormea, nu mai avea liniste. Se misca in unghiuri. Am lucrat asa cum am invatat. A scos otrava, a dat jos povara. Tot ce nu era al ei. Omul nu e nascut cu poveri. Nu este facut sa umble cu cercuri de butoi in jurul lui. Nu e facut sa stea cu capul plecat si fundul strans, cu pumnul in stomac si otrava in gat. Omul e asa de frumos… Un fluier, o floare, o pasare, un munte… S-a ridicat si stralucea. Intelegi? Stralucea, misca mainile, se ridicase pe varfuri… “Cum te simti?” o intreb. “Ca o pasare” Fara griji, fara cercuri, fara custi si mai ales fara masca, stii ce frumosi ar fi oamenii? Nu ne-ar mai trebui lumini pe strada, am straluci cu totii. Si s-ar desfiinta toata industria cosmetica si farmaceutica.”

Popoarele sarace sunt in general foarte lipite de pamant, intr-o legatura extrem de stransa cu simplitatea, cu firescul, nu au nevoie de neanturi artificiale . Cum ai vazut omul de rand? Cum se vad peruanii la ei acasa?

“Iti spun cum i-am vazut eu. Si eu i-am vazut asa: foarte “curati”. Poate chiar copii. Acolo, in Amantani, insula din Titicaca, am stat in casa lor. Ca niste copii, rotunzi in obraji, zambitori si cu foarte mult bun simt. Multa delicatete si grija sa te simti bine. Frumosi in atitudine. N-am vazut cersetori nicaieri desi sunt saraci, desi sunt zone cu mizerii si plastice si gunoaie, n-am vazut “oameni-gunoaie”. Nici betivi n-am vazut, si am fost in ceva carciumi… Spuneam ca danseaza si fac serbari una dupa alta. Canta superb. Odata eram undeva in munte, si pana si acolo se auzea un fluier. Minunat, canta a libertate si zbor. Sunt foarte deschisi. Stiu sa iubeasca cu totul. Sufera si merg inainte, iubesc de tot, nu se joaca! Cum de sunt asa? Pretuiesc viata. Sunt felul ala de om care stie bine ce e aia sa fii tinut in viata de Dumnezeu. Ce dar e asta, sa fii viu! De aici decurg toate: pretuirea apei – e sfanta, ca si pamantul ca da hrana. Sunt oameni care gusta viata din tot, cu tot. Nu pe jumate. Ei vad, nu sunt orbi. De aia pot trece peste, fiindca stiu ca sunt bogati in ceea ce au. Nu stiu daca toti sunt asa, eu am vazut insa pe cei care traiesc asa si la acestia ma refer. Sunt calzi, prietenosi si demni. N-am vazut mana intinsa. Lucreaza orice. Au de pilda un talent artizanal, o imaginatie de speriat, din orice fac minuni.”

Am putea sa cadem in penibil crezand ca sunt simpli muritori pusi acolo, intr-un fel de rezervatie, pentru deliciul occidentalului cu camera foto atarnata de gat? Cum ii primesc pe cei care vin? Iar cei care traiesc la mari inaltimi din ce isi castiga existenta?

“Nu sunt asa. Sunt foarte primitori si ofera ce pot din putinul pe care il au. In Amantani, la peste 4000 de metri, am ajuns in Plaza de las Armas – piata centrala, sa spunem - unde era un obelisc cu cateva bancute. Ca satenii de la noi, imbracati de duminica, stateau frumusel pe bancute. Ne-au vazut si s-au tras intr-o parte, delicat, sa ne faca loc. Foarte primitori… Cei simpli traiesc din artizanat. Asta am vazut eu. Stii, pe lacul Titicaca sunt insule plutitoare. Un fel de stuf numit totora, amestecat cu pamant, gata “combinatia” pentru insula! Si acolo, pe insula, sunt artizani. Si in munti la fel. Si mai sunt ciobanii. Copiii merg, ca si la noi la tara, cu turmele de lama si alpaca. Se fac niste lucruri din alpaca, mama-mama! Covoare si haine, si o multime de frumuseti. Mai au si marea bogatie a lacului Titicaca. O pastravarie uriasa, din care exporta masiv. Si din care aprovizioneaza, desigur, hotelurile si restaurantele. Am vazut putine case “normale” la tara. Orasele au case mai mult, nu blocuri. Astea, mai sofisiticate, sunt in Lima, unde da, exista si cladiri mari – dar in general sunt mai mult case. Si la sat la fel, case din caramizi de pamant. Si fara incalzire! Nu au sobe – ce lemn sa bagi in foc la peste 3000-4000 de metri?”

Care este perceptia ta? Inca nu au venit strainii sa le concesioneze monumentele si resursele pentru cateva sute de ani? Cum ai simtit atitudinea autoritatilor fata de tot ce inseamana patrimoniul acela imens pe care il detin?

“Ce-am vazut eu, la Machu Pichu, a fost asa: seara aveau grija sa nu ramana acolo picior de turist. Si stergeau zidurile, sa nu ramana urme. Pete de ulei sau ceva. Nu mai zic ca nu exista pe undeva muc de tigara sau hartii … Cred ca au o atitudine de religiozitate fata de monumente, findca ele nu sunt doar monumente, sunt locuri sacre. Inca mai traiesc acolo, in munti, vorbitorii de limba quechua. Urmasi ai incasilor. Asta e acum. Nu stiu cum va fi mai incolo, dar, de cand Machu Pichu e intrat pe ”lista” minunilor lumii, nu cred sa se concesioneze prea usor… Oricum, acolo nu poti face chiar ce vrei. La Machu Pichu, cand voiai sa treci pe versantul vecin , Huayna Pichu, iesind din complex, semnai intr-un tabel, la iesire. Declarai cat timp iesi… La intoarcere semnai iar in dreptul numelui tau. Cred ca daca nu te intorceai, porneau dupa tine.“

Esti un om cu experienta de viata, integrat in sistem, plimbat binisor cum se mai spune pe la noi… Ma pregatesc sa inchei tevatura asta la care ai luat si tu parte, cu placere sper, si mi-as dori de la tine acea parere despre “ai nostri ca brazii”, mi-as dori acele cuvinte care atat de greu cad in stomacul si in mintea unora. Hai, spune pe bune cum ne vezi: se zice ca avem ce meritam, nici mai mult nici mai putin! Sa vorbim pe final despre noi si despre latente, despre ce ne lipseste si despre “motoare”.

“Mai draga… Cred ca la noi nu lipseste mintea. Minte e inca, a fost si va mai fi. Romani geniali sunt prin toata lumea, in trecut si azi… Avem ceea ce meritam… Poate, daca am sti ce meritam. Dar am intra in altele. Pentru ca daca fixezi ce merita cineva incepi sa-l judeci. Ori eu nu cred, nu mai cred in dreptul cuiva de a judeca pe cineva. Fiindca nu stiu viata lui. Dar pot sa-mi fac o parere. Care e fix o parere, adica pare doar. Parerea mea e ca ni se da dupa inima. Cum ziceam, avem minte, inca avem oameni care gandesc. Si ar gandi si mai mult, ar fi si mai mai multi care gandesc si mai ales ar si face, daca… Daca am avea esentialul. Stii ce cred ca nu avem, asa, luati “ca popor”, draga Paul? Inima. Aia nu avem. Vezi tu, eu nu ma pricep la politica, nu sunt analist si nu voi fi. Dar sa-ti dau un exemplu concret, din viata de zi cu zi: intersectia mare din cartierul nostru are niste garduri de metal care pazesc linia de tramvai. Trecerea dintr-o parte in alta e facuta asa de alambicat incat iti trebuie doua “verzi” ca sa ajungi dincolo. Aceeasi strada, mai incolo, la alta intersectie, pe acelasi sistem de trecut dincolo de acest gard, e facuta firesc, simplu, normal. Nu fara cap e facuta prima, ci fara inima! Ma uitam deunazi la un discurs al lui Nicolae Titulescu. Treburi de stat importante, mari puteri carora li se adresa. Vorbea cu inima omul asta, nu doar diplomaticeste! Nu ne lipsesc exemplele. Ne lipseste dorinta, motivatia, motorasul… Asta nu vine din cap. Vine din inima. Daca traim pe sistemul “o sa-mi trag o casa de sa se imbolnaveasca frate-meu!” – suntem bolnavi de inima. Vezi tu, un om care stie sa se bucure de viata, n-are nevoie sa vina altul sa-i faca sau sa-i dea ceva. Un om cu inima, la scoala aia din satul X – ulesti, in care se darama scoala si s-au rupt ferestrele, gaseste un pom si-o piatra de rau sa puna la loc.”

Care sunt tintele pe care ar trebui sa si le fixeze cineva in viata, dupa ce a pasit prin scoli, pentru a nu trece chiar ca o gasca jalnica prin toate?

“Prima tinta, care sa fie tinta la care te intorci mereu si mereu e “ce vreau?” Ce vreau cu viata mea? O Frumoasa mi-a pus intrebarea altfel: “Ce-ti face inima sa-ti cante?” Daca iti dai seama care e focul tau, poti porni oriunde. Ai, cum se cheama, avionul si motorul si kerosenul la un loc! Eu mi-am pus intrebarea tarziu, la peste 35 de ani, si am facut vira ancora, dupa ce am luat un an jumate de pauza, sa ma descopar si sa ma invat. Ce castig era, daca stiam mai devreme!”

Cateva nume pe care le consideri drept bune de tras dupa ele o natie, daca e posibil fara politicieni…

“O natie? Nu stiu, chiar asaaa… Dar multi oameni… Pai, in materie de cum sa te organizezei ca sa traiesti independent ar fi Robert Kiyosaki - ”tatal finantistilor” Cel care tragea de mult un semnal de alarma in privinta iluziei cumpararii pe card. Ar mai fi Anthony Robbins, cel care te ajuta sa scoti prostiile din cap si sa te faci al mai mare om din lume. Tot din aceeasi zona, a cultivarii puterii de a fi om: Don Miguel Ruiz, Deepak Chopra, Wayne Dyer… Oameni de care politicienii n-au auzit, dar sigur sunt stiuti de cei care au iesit din stadiul de rama.”

In atletism exista blockstart-ul, acel dispozitiv din care se pleaca “glont”. Cat crezi ca ne mai trebuie sa ne ridicam fundurile pentru a lua pozitia de start? Pe Brucan il vad hlizindu-se pe linia de sosire, asteptandu-ne…

“Pai, optimista cum sunt, pozitiva in draci, as zice ca momentul potrivit e acum. Stii cum se face ca sa-ti ridici fundul? Il ridici si gata. Daca e sa astepti pana trage ala cu pistolu’…”

Crezi in dezorientarea voita a unor mase in favoarea altora?

“Da. Stiu ca se face asa. Am citit si despre cum se face. Nu-i mare lucru. Faza cu televizoru’ e doar una banala… Faza cea mai ilustrativa pentru mine e 11 septembrie, WTC. Poeta cum sunt, nu ma uit des la tv, nu politica, nu stiri. Dar ma pune gaia si ma uit la tv si nu la orice, ci pe Discovery… Vad un documentar despre Afganistan. Si explica, pentru prosti ca mine, cum a fost cu lupta pentru accesul la petrolul din Golf. Cum erau unii, niste afgani acolo, care tocmai faceau ei alegeri, si rusii bagasera tare sa scoata omul lor. Americanii au ramasa cu buza umflata, a iesit omul rusilor si gata. Asta a ras capii pro-americani, si cine a ramas viu a fugit la pakistanezi. Niste talibani, acolo… Filmul arata cum un secretar de stat american vine in zona taberelor refugiatilor si le vorbeste: “mai oameni, fratii vostri ramasi acolo va asteapta sa ii salvati, sa salvati credinta voastra!” Si da-i si lupta, si povesteste. Si nu doar povesteste, le da si arme, si training militar. Pleaca astia iar la lupta peste munti, si iese macel. Rusii vin cu tancurile in lupta cu talibanii primitivi si dotati cu elicoptere americane. Bat talibanii, se retrag rusii, raman talibanii stapani la ei acasa si nu-si mai iau mana de pe Golf. Raman americanii iar cu buza umflata, declara talibanii ca fiind cei mai periculosi teroristi din lume. Aia pe care ii pregatisera ei, cu manutza si elicopteru’ lor. Filmul asta l-am vazut fix cu doua saptamani inainte de 11 septembrie. N-a mai fost difuzat niciodata. Daca nu l-as fi vazut as fi crezut si eu ca talibanii sunt cei mai mari teroristi. Si apropo de talibani: romanul nostru, cel care a facut autostopul pana in Nepal si inapoi, mi-a spus ca cea mai faina gazduire i-au oferit-o niste talibani… Si vezi? Noi folosim deja “taliban” asa cum “unii” au folosit “golan”.

Revin la hopuri pentru ca stiu ca nu poti fi altfel decat optimista. Imi este greu sa-ti tin piept, stii foarte bine! Iti plac lucrurile pozitive, dar ce facem cu saraca floare si cu primavara asta ciopartita?

“Candva imi doream sa fac o “gazeta de vesti bune”. Sa pun acolo ce se face. De ce nu se face suntem satui… Vestile bune nu se vand. Nu intereseaza prea mult ce reuseste. Cu o floare… Da. Cu o floare. A mea, a ta… Repet, sunt multe dar nu se stie. Am prieteni in invatamant. Se fac si lucururi grozave, de inalta tehnica si tinuta morala. Cunosc medici care fac cu dedicatie ce fac. Nu se stie de ei… Poate ca daca s-ar sti… O floare… Aia a lui Mile. Ai vazut ce a iesit dupa ce Mile a plecat… Au inceput mai multi… Nu ne opreste nimeni sa continuam. Ce face si Lia, de plida… Nimeni nu poate lua un neam in spinare. Daca asteptam asta, o sa stam pana ne stafidim. Punem mana, luam toporul, taiem lemnul si facem la loc fereastra scolii. Nu mai asteptam sa vina de la Bucuresti. Au fost 50 de ani in care totul venea de la Bucuresti, e greu sa schimbi asta, dar gata, au trecut douazeci de ani, e momentul sa ne ridicam fundul fiecare. E simplu sa stai cu fundul pe bordura si sa zici ca nu poti, ca ti s-a luat si nu ti s-a dat. Nu zic, sunt si multe de infruntat, dar… inima, cum ziceam, aia ne trebuie, ca sa ne ridicam fundul!”

Ai calca in picioare compromisurile facute?

“Acum, dupa felul in care am invatat sa vad, imi dau seama ca a fost un rost in orice. Chiar si in compromisuri. Am invatat cum sa NU. Nu-mi pare rau, acum.”

Care e finalul povestii? Si vreau sa-ti multumesc totodata, pentru versatilitate si pentru ca ai fost de acord sa vii aici, in picioarele goale, asa cum iti place… Unde o voi vedea pe Mikka peste zece ani?

“In zece ani? O sa am casa mea pe pamant. Neaparat cu pomi si flori. Posibil sa umblu prin tara, sa cresc flori omenesti. Suflete. Imi place sa fac oamenii sa se faca iar oameni… Ce ne va scoate din starea asta? Mana providentiala lucreaza prin om. Mainile noastre sunt de fapt prelungiri ale inimii… Stii ce cred ca va fi? Spuneam ca ne trebuie inima. Suntem obisnuiti cu otrava, cu povara, cu neputinta. Dar ce ne rupe inima sunt copiii. Si astia care vin ne intreaba de ce  nu au cand altii da… Si asta ne misca si ne face ca macar pentru ei sa vrem. Asta e varianta cea mai pesimista a povestii. Cea optimista e asta, in care ma bag pana peste cap: oamenii s-au saturat sa fie altceva si-si dau seama ca felul in care au mers pana acum nu-i ala bun. Cauta, cauta… Unii se prind – din ce in ce mai multi zic eu, dovada e faptul ca discutam noi aici – de un alt sistem de valori. Si de asta isi schimba drumul. Totul e sa o faca, pentru ca ne trezim ca se termina filmul si noi tot la pauza eram…”

Esti pe metereze?

“Sper ca stii ca eu ma mai misc, mai fumez, o sa vorbesc la telefon cu gagicu la un moment dat, dar am tigarile, am pus masina de spalat… Deci momentan doar cand suna gagicu intrerup. Pot sa-mi pun si muzica, da?”

Ti se pare normal sa vii la intalnire cu lenjeria murdara?

“Doamne fereste! Mai bine fara!”

Arunca-mi cateva cuvinte despre ziua care tocmai s-a terminat, spune-mi cu ce te ocupi si lamuraste-ma cine e “baiatul care sufla in becuri”…

“A fost o zi din aia despre care stii la final ca ar fi trebuit sa o petreci in pat, cu patura in cap, fara sa respiri prea tare. Pe principiul “toate mi se intampla numai mie”. A plouat cu picuri mici de ghinion, adica nu unul si bun, ci multe si mici. Cu ce ma ocup? Ca sa vorbesc in clisee, cu viata. “Baiatul” e tata. Iubitii mei, G. si Dona pentru cunoscuti, adica mama si tata. Ambii sunt ardeleni in adevaratul sens al cuvantului, el bland, serios si molcom, ea apriga muiere. Ea cu viziuni si planuri, el atent si bun executant (in cel mai bun sens al cuvantului). O echipa, nu doar un cuplu. In vara fac 38 de ani de casatorie, ceea ce e extrem de rar. Si nu o casnicie din aia plata si fumata de mult. Calatoresc mult, ies mult, danseaza superb…”

Reusesti sa lovesti cu pumnul in plexul solar. E intamplator? Roscata de pe bulevard e molcoma?

“Eu sunt bucuresteanca. Agitata, turbata, vesnic vorbareata si galagioasa. Fug, nu merg la pas. Pe roscata nu ai cum sa nu o observi. Te loveste si ti se taie respiratia la extreme, ori iti taie respiratia de nervi, ori te lasa fara aer de incantare. Dorm putin ca sa am cat mai mult timp pt. trait. Ma ocup cu multe, as zice eu. In afara de banalele si inevitabilele: trafic, job, platit facturi, am vesnic ganduri si planuri si ma ocup intens cu realizarea lor: de la a-mi curata plantele de frunze uscate la a invata o limba straina si ciudata, la a-mi iubi gagicu. Fara sa fac liste!”

Simt ca te pierd din mana. Dar te vor gasi ceilalti, am de gand sa dau link. Oameni si rateuri?

“Valsez fara jaloane si de fapt, mai mult rumba si cha-cha. Link? Ca sa fiu in trend: multumesc! Imi aduce trafic, cred ca pe blogspot nu se poate cu pinguri si sufar enorm… Hmm, direct! Imi place un om, il iau la suflet  pur si simplu, e chestie de chimie, ca la amor. Cu tifla nu prea dau, dau direct “delete and ignore” dupa ce imi explic gestul, normal. Eu gresesc foarte mult, sunt repezita, dau cu bata in balta dar imi cer scuze, iertare. Nu mi-e rusine sa fac asta, dar am o problema majora cu cei care nu stiu sa faca asta. Si eu iert, dar tai.”

Am sa te asez pentru ceva timp pe un scaun, in balconul tau… Cum se vad Bucurestii de acolo? Cum simti orasul acum?

“Din balcon nu se vede decat urmatorul bloc. Si s-a mutat si vecinul misto care iesea pe balcon si se uita la mine pe geam, ne beam amandoi cafeaua dimineata. Acu e o familie care si-a tras draperiile. De la balcon vad Militariul, cartierul muncitoresc inghesuit. Bucurestiul il vad de la birou, de la serviciu. De pe terasa se vad, in “sus”, Gradina Botanica si Cotroceniul, in stanga Dambovita.”

Cati ani are Lia Stoica?

“Are 32 si merge pe 18. Da, de anul viitor sunt majora. Deci va fi liber de dat la mine.”

Esti foarte legata de copii, ajuti, faci pachete, trimiti in dreapta si-n stanga tot felul de haine, jucarii, alimente. De ce si pentru cine faci toate astea? Vorbeste-mi putin despre cei care intind o mana sau despre ceilalti, care fac entorsa doar cand se gandesc la asta.

“De ce o fac? Nu stiu sa-ti raspund, sincer. In urma unei spovedanii de acum multi ani, pentru pacatele mele mi-a spus preotul sa botez si sa ajut copii. Si eu eram asa fericita ca nu mi-a crapat capul si nici nu au cazut fulgere peste mine, ca am uitat. Si dupa vreo juma de an m-a lovit: Lio, acum e  momentul, acum esti pregatita sa faci ce ti s-a spus sa faci, pana acu nu a fost sa fie. Mi s-a confirmat ca desi credem noi ca avem totul planificat, lucrurile se intampla la anumite momente si nu mai devreme. Si intotdeauna cu un scop si cu o lectie. Deci, da, si pentru carcotasii care imi anuleaza gestul cu replica “nu o faci pt. copii, ci ca sa-ti speli pacatele”. Da! Stai ca m-ai mai intrebat ceva. Lumea care ajuta… E impartita lumea asta. Noi, in general, romanii, nu prea avem educatia ajutatului, chit ca ne dam cu caramida ortodoxiei in piept. Nu prea le avem si cu practica. Bine, nu ca le-am avea cu teoria. Noi acumulam cacaturi, tone de haine, incaltari demodate, borcane… Am mai spus-o, acu vreo 12 ani ne-a ars casa si eu am ramas cu salopeta si tricoul de pe mine ca imi pusesem in dulap hainele de iarna si urma sa le scot pe alea de vara. Si desi mi-a fost dor de niste pantaloni cu flori si multe culori, am descoperit ce relaxant si de bun augur e sa o iei de la capat. Si ca nu e viata mai nasoala sau mai complicata cand ai putine haine. Si pe ideea asta am punctat in primul rand: hai sa scapam de boarfele pe care nu le mai purtam, ca altii chiar au nevoie. In lumea asta e categoria celor care vor sa scape de lucruri si mi le dau mie sa fac ce vreau cu ele. Apoi tot in lumea asta sunt oamenii intr-adevar frumosi, foarte putini din pacate, care mi-au “furat” ideea si se duc ei, cauta ei locurile, aduna ei lucrusoare. Mai e lumea care vrea sa ajute, dar are nevoie de un mic imbold. Si mai sunt cei cu conotatie negativa. Dar nu as vrea sa fiu rea sau sa par nerecunoscatoare. Sa fiu?”

Iti petreci ziua printre telefoane, faxuri si birouri. Nu ti s-a facut sila de lumea in costum si cravata? Nu ai vrea sa te retragi in fata unei farfurii cu bors de legume?

“Ha! Eu in lumea de costume si deux-piece-uri merg imbracata in jeansi, tricouri colorate si cu moatze in par. Eu colorez lumea aia, nu ma face ea pe mine gri. Hahaha! De fapt nu ma retrag, ciorba la iarba verde, cu bazait de albine si ciorovaiala de vrabiute e parte din mine. Eu merg la un birou unde lumea merge imbracata “corect”: maxim 2 culori, fusta peste genunchi, toc de 5-8 cm. Domnii au haina si cravata. Nu m-am imbracat niciodata asa, desi arat fantastic in fusta si camasa.”

Ai vrut sa scrii despre oameni si era cat pe ce sa te intinzi prin asternuturi…

“Am terminat jurnalistica dupa liceul de limba engleza. Jurnalista Lia bifeaza in casuta cu profesia: jurnalist. Altfel, ce as fi vrut eu sa insemne jurnalismul… Mai am din cand incand rabufniri pe blog si cam atat. Cand am terminat facultatea nu era asa mizerabila presa, cel putin nu la vedere. In anul doi am facut o practica si munceam de rupeam. Mi s-a spus ca nu pot fi platita, ca na, e doar practica… Apoi mi s-a spus ca daca vreau sa ma angajez la un ziar trebuie sa arat ce stiu in pat. Iar eu sunt de principiul aratatului in pat, pe covor sau pe parchet doar in timpul liber, cu cine imi aleg eu. Si m-am reorientat.”

De ce nu ai aratat? Nu erai prima si nici ultima care s-ar fi lansat astfel…

“De proasta, de nedescurcareata. Mie imi place foarte mult sa fac amor, e una din placerile primordiale ale vietii. Ceva impus, un compromis de genul asta nu mai poate fi cu placere, asa ca am anulat din start ideea.”

Faci parte din categoria celor frustrati. Te deranjeaza ca se poate observa?

“Ca sa facem un joc de cuvinte porcos, sunt din categoria celor “futate”. Si daa, se observa in zambetul meu relaxat de zi cu zi.”

Facem si jocul asta. Dar iriti pudibonzii….

“Sa ma pupe, eu ma joc de dragul jocului, nu de al participantilor la joc, cu atat mai putin de dragul celor de pe margine.”

Te gandesti sa pleci din tara? Se mai pot schimba lucrurile? Stiu ca ai lucrat mult cu adolescenti, ai dat meditatii, ii stii si ii simti foarte bine. Cum ii vezi crescand?

“Decolarea” e una dintre optiuni desi cred ca inca se pot face multe in tara,  in ciuda haosului si a multelor bariere. Aici e inca o libertate de care oamenii faini se pot bucura, dar de care jigodiile abuzeaza. Momentan pot alege. Da, e inca loc sa schimbi in bine ceva… Parerea mea e ca nu e totul asa rau cum ni se arata la tv. si cum ne-am obisnuit sa comentam. In goana asta de a pune etichete negative si a vedea doar uratul, ni se atrofiaza simturile si ne punem singuri ochelari care nu vedem decat raul. Parca ne place sa vedem doar raul. Mie nu imi place vorba aia cu “tineretul din ziua de azi”… Mor cand o aud. Adolescentii de azi nu sunt cu nimic mai rai decat am fost noi acum 20 de ani. Invata la fel, chiulesc la fel, merg la olimpiade la fel. Daca vor sa arate ceva frumos, o fac. La noi se continua educatia aia tampita, cocolositul copilului in sens prost: nu il lasi sa munceasca peste vara, ca ne facem de rahat ca n-avem bani sa-i dam. Si rad vecinii. Nu il lasam in weekend singur (sa invete sa isi faca un ou fiert macar), ca poate da foc la casa. Nu li se dau responsabilitati copiilor. Pe principiul de cacat al adultilor: “ma pun la mintea copilului”? Eu cred ca ar trebui ca adultii sa plece mult mai mult urechea si sa deschida mult mai mult ochii si mintea copiilor. Eu imi aduc aminte ca voiam sa ma fac hocheista sau sofer de camion Tatra. Acum se fac doua facultati si mii de mastere.”

Te-am lasat sa vorbesti despre lucruri frumoase, despre copii si floricele pana acum. Te aduc incet-incet printre vami si vreau sa-ncepi radiografia…

“Suntem superbi, unici. Eu nu ii inteleg pe cei care tin sus stindardul dacilor si al maretiei lor. Eu nu mai simt de multa vreme radacinile alea. Avem darul de a ne considera fabulosi. Niciun roman nu se crede idiot, nu e in fisa postului, nu suntem nici dobitoci. Suntem cam pierduti momentan, cu repere amestecate haotic, nu mai avem modele reale si ni le facem singuri dintr-un pic de nisip, un pic de cacat si un pic de apa.”

Crezi ca am lasat deoparte “jaloanele”? Si revenim iarasi la copii.

“Uitam prea repede primele lectii, alea de la mama si de la tata. Pe de-o parte ca nu e “cool”, pe de alta din cauza a ceea ce am spus mai sus: copiilor nu li se dau responsabilitati si libertatea de alegere, deci cum scapa de la parinti fac orice, oricat de rau. Doar sa nu fie cum zic parintii. Corijarea greselilor se face gresit, cu bataia. Nu prin explicatii, rabdare si “lovit” unde doare (fara desene animate, fara calculator, fara dulce). In adolescenta toti suntem rebeli fara cauza si mai vedem si nu stiu ce copil de smecher care baga 200 la ora cu bmw-ul. Si vrem si noi…”

Prima ta “escapada”… Mi-ai spus ca s-a petrecut in Suedia. Un salt deosebit peste vami, o dislocare nu tocmai usoara din realitatile romanesti. Cum a fost cu prima ta “dragosteala” printre serpi si iguane?

“In 1995. Prima iesire din Bucurestiul care nici supermarket nu avea. Direct la Stockholm, fara ”incalzire” prin Ungaria sau pe la bulgari. Aveam 17 ani jumate si mi s-a schimbat existenta. Primele impresii au fost ca lipseste ceva: era vorba de hartii pe jos si caini maidanezi. Lipseau. Dupa care a intrat cineva la o buda publica peste mine pentru ca nu am fost capabila sa imi dau seama cum se inchide usa si am asteptat ca proasta sa curga apa la robinet. Era cu senzor. Primul impact a fost pe aeroport, era ghiseul de tari Vest si ghiseul de tari Est si am stat la coada, am completat hartii. Ailalti ieseau intr-o secunda - atunci m-a durut si mi-am promis ca ma voi face mare si nu voi mai sta la cozi. Dupa care ti-am zis, curatenia si multa verdeata. Si faptul ca femeile alergau seara pe strada in conditiile in care la noi  sareau labagii peste tine. A fost fain in Suedia. Printre blondele inalte si cu tzatze mari eu eram vazuta ca “micuta, exotica si cu piele inchisa”, ca sa nu mai vorbesc de cat de extaziati erau de banalii mei ochi caprui. Acolo l-am cunoscut si pe primul meu gagic, primul iubit in adevaratul sens al cuvatului. S-a intamplat deasupra unui terarium imens unde erau doi boa curcubeu. Suedezul crestea reptile si avea vreo 15 serpi si 2 iguane. Era suedez din ala din stereotipuri inalt, piele alba, blond cu parul pana la fund. Dupa ce m-am intors aici a venit dupa fundul meu inca vreun an si ceva. Dupa 14 ani imi amintesc ce mult iubeau natura suedezii si cat pretuiau intimitatea celui de langa, vecin, iubit sau strain. Nu intimitatea dintre picioare. Ci spatiul ala invizibil al fiecaruia. Nu faceau dush dupa 11 seara nu pt. ca le interzicea cineva sau scria la avizier, ci pentru ca asa era normal, sa nu deranjezi vecinii. Nu se bagau in sufletul tau la coada de la bancomat si nici la coada de la supermarket. Aici confundam noi romanii, respectul pentru celalalt. Am auzit de zeci si mii de ori rahaturile alea cu “noi romanii suntem deschisi, saritori, strainii te lasa sa mori pe strada”. Nu, pe noi ne freaca grija ce si-a mai luat vecina si bagam nasul pe usa pentru a cere vecinilor o cana cu zahar, o lingura de ulei sau o ceapa. Pt. mine nu e deschidere si prietenie, ci invazie de prost gust. Noi avem obiceiul asta de a nu ne vedea de curtea noastra, ci de a fi invidiosi ca ungurii o duc mai bine, ca francezii fac mai relaxat amor, ca suedezii au un nivel de trai fabulos.  Dar continuarea romanilor e ca imediat gasesc motive de ranjit: ungurii sunt niste ticalosi ca ne vor Ardealul, francezii sunt niste fitzosi si snobi,  suedezii raman impotenti la 30 de ani.”

Ai terminat in tromba, furioasa. Crezi ca “ma doare-ncurismul” asta al nostru e vocational?

“Stii ce imi aduc eu aminte si mi-a ramas o cicatrice urata de acolo, imediat dupa Revolutie? “E democratie, pot sa fac ce vreau” si asta doar in sens rau. Iar daca vrei o nuanta politica acum, trebuie sa-ti spun ca eu consider radacina tuturor relelor, tatal tuturor nenorocirilor de acum, pe nea Nelu Iliescu. Nu, “ jemanfishismul” niciodata nu are cum sa aduca ceva bun, numai noi puteam inventa expresii de genul “ma doare in cot” sau “ma doare in cur”. Pai la dracu, doare ca naiba in cot si cand te ia cate-un hemoroid… Nici nu mai vorbesc de “ma doare in sula de…” Nu mai zic nimic. Mai avem noi, romanii, vocatie de victime. Altii sunt intotdeauna de vina daca pierdem la fotbal ori e de vina arbitrul, ori azi Dumnezeu n-a fost roman… Noi nu avem niciodata nicio vina.”

Hai totusi sa revenim la escapadele tale, la vamile care te-au facut sa vezi lumea si altfel, sa pipai alte borduri si vitrine…

“Pai, sa o luam pe rand: in Ungaria am fost de 2 ori,  a doua oara acum doi ani. M-a uimit ca nu prea stiu limbi straine, dar pe de alta parte sunt extraordinar de dornici sa te ajute cu mainile, cu zambetul, pana la urma tot iti spun unde e strada pe care o cauti, mi-au placut femeile la Budapesta - mandre,  nu neaparat frumoase, dar mandre, cu capul pe sus. Stii care chestia? Uite, de exemplu eu am avut probleme la Praga: superba si minunata Praga de care vroiam sa ma indragostesc si din care abia asteptam sa plec dupa primele 2 ore. Pentru ca Praga, ca si Bucurestiul, ca si Viena, nu inseamna doar cladiri, ci si oameni care cu noi s-au purtat daca nu infect, cel putin umilitor, dar in sensul ala trist, sa ne faca la bani, la casa de schimb, ca in anii 90 in Bucuresti sa nu-ti dea restul la magazin. Chelneri apatici. Erau si enorm de multi turisti. Pe mine asta m-a zapacit. Da, zeci de spanioli extrem de galagiosi, incolonati in grupuri, nemti care trageau besini pe strada, palcuri de americani - pustani cu cosuri si cu tricourile la brau care vroiau sa bea ieftin si sa futa (scuze!) si mai ieftin, dar care mancau doar la Mac sau KFC. De praghezi mi-a fost tare mila si am avut senzatia ca in orasul lor superb ei nu mai au identitate,  nebunia e ca banii din taxe si turism se duc tot in cladiri. Ca sa vina alti turisti… Am vazut oameni beti pe strada la 9 dimineata, cum nu am vazut in Gara de Nord. Desi stiu ca turismul le aduce bani, s-au saturat pana in gat de ”plimbareti”. Turistii la randul lor au senzatia ca doar pentru ca dau ei bani, o duc bine cehii si asa cred ca li se cuvine orice.”

O aruncatura de bat pana la Viena, nu?

“In Viena, de Craciun, era plin de romani. Dar nu deranjau chiar deloc. Aaa,  avem si noi un renume bun: romanii dau bacsis mare afara. Chestie de snobism cred. Eu dau bacsis doar daca imi place ce mananc, cum sunt servita, cum mi se zambeste, altfel sunt o bestie ticaloasa, nu dau nici macar 1 ban. De Viena m-am indragostit, nu de austrieci, ci de Viena. Ca tara, cu tot cu oameni,  m-am indragostit de Croatia…”

Nu am calcat nici o secunda acolo, nu stiu nimic de Croatia…

“Nici eu nu stiam nimic. Doar ca facem 16 ore cu masina pana acolo, vazusem niste poze cu vila unde urma sa stam si credeam ca e ajustata in Photoshop. Dupa 16 ore de drum eram epuizati si am simtit cum mi se taie respiratia de frumos –  am fost “instant” fericita! Opatjia e statiune cu aer bun pentru boli de oase si de plamani, cu mare minunata, cu stanci frumoase, cu milioane de copaci, cum am intrat in Croatia am simtit brusc drumuri bune. Socant: trandafiri intre benzile autostrazii, peisaje superbe, abrupte, uluitoare… Dupa care am vazut oamenii. Frate, frumosi oameni! Estetici, inalti, cu capul pe sus. Acolo am sesizat o chestie: croatii muncesc ca sa traiasca bine. Carciumioara unde mancam era afacere de familie, batranul gatea, fata si ginerele serveau la mese. Niste prieteni fusesera in luna de miere acolo acum cativa ani, si au cunoscut o romanca, maritata cu un croat. Au o vila de inchiriat in Opatjia si vreo doua in Dubrovnik. Au pastrat legatura si am facut rezervare din februarie. Au fost 10 zile de relaxare totala, fizic si mental, daca ma suna cineva sa-mi spuna “Baaaa, ti-a ars casa!” as fi zambit si as fi spus “Ok, vorbim cand ma intorc.”

Nu mi-am propus nici un moment sa intru pe teritorii “comanse” dar e greu sa ma abtin: cum vede roscata din Militari femeia de astazi? E doar o palavrageala care mie imi face placere. Dar tie sper sa-ti aduca multe cucuie!

“Feminitatea inseamna zambet, caldura, delicatete, dar si putere. Aratata nu cu pumnul si cu expresia “bai, am coaie mai mari decat tine!”. Fetele astea citesc prea multe reviste tampite si au inteles din “Sex and the City” exact ce nu trebuie. Pentru mine feminina e mama, care si la 63 de ani nu iese la piata fara sa isi puna haine bune, fara sa se parfumeze discret, nu pentru ceilalti, ci pentru ea, are inca o cariera frumoasa, a muncit ce i-a placut, dar si-a iubit si barbatul, si-a oferit timp pentru ea, timp pentru copii. Mama e feminina si imbracata in pantaloni, pentru ca nu injura cu “pu si pi” ca sa-si arate muschii in trafic, pentru ca si-a sustinut punctul de vedere cu argumente si rabdare, nu cu isterii si pumni in masa, conduce masina de 42 de ani. Nu stiu mai mult de atat sa descriu feminitatea, stiu ca din pacate tot mai mult vad cum femeile din jur si-o pierd in lupta asta. Sa arate ele ca pot face mai bine joburi de barbati, ca pot fi femeia supersonica, in 10 locuri in acelasi timp, ca incearca mereu sa-si dovedeasca lor si celorlalti cate ceva. Cand incerci mereu sa arati si sa dovedesti ca tu nu esti femeie (stii stereotipurile: femeia la cratita, ah, femeie la volan), cand sustii sus si tare ca esti femeie de afaceri, de cariera stralucita, cu salariu de mii de euro, deci clar: e desuet sa faci o supa barbatului sau sa pui la spalat. Cand ii arunci in ochi barbatului ca tu castigi mai mult decat el…  Mai, feminismul in cele mai odioase forme ale lui cred ca a aparut de ceva vreme. Nici macar la noi nu mai e ceva nou, pentru ca manifestarile feminismului mi se par odioase. Eu am o vorba tampita: misogini sunt barbatii frustrati ca nu au priza la gagici, iar feministe sunt gagicile nasoale si “nefacute”.

Ai umbrela pentru laturile ce-ti vor fi aruncate in cap? Desigur, in gand, pentru ca nu vad “ovare” dispuse sa iasa la interval…

“Pentru parerile mele? Niciodata nu mi-a fost teama de asa ceva, astept sa fiu combatuta cu argumente solide. Eu am pareri solide, construite in timp, din propriile experiente, nu ca mi-a zis X sau ca am citit in revista Y. Cred in discernamant, desi surprize sunt peste tot.”

Nu obisnuiesc sa intru in “bucatarie” dar vreau sa se stie ca mi s-a permis. Cumt te simti alaturi de tipul asta plin de desene?

 “Eu si gagicu suntem amandoi independenti, ne face placere sa petrecem timpul unul cu celalalt. De la inceput am spus ca noi nu avem o “relatie”, pentru ca suna cumva a contract. Vorbim mult, povestim de toate, nu avem subiecte tabu, am decis ca e mult mai sanatos sa ne spunem direct cand ne supara ceva, sa nu ajungem sa acumulam frustrari. Avem multi prieteni cu care iesim, dar in cele mai frumoase vacante si weekend-uri suntem doar noi doi. De aproape 3 ani de cand suntem impreuna, nu imi aduc aminte sa ne fi plictisit in vreun moment. Ne leaga multe, asa cum avem multe care ne diferentiaza. Imi face cadouri superbe, potrivite perfect mie, de la o pereche de chiloti, un costum de baie si pana la un tricou cu exact nuanta ”aia” de albastru care imi place mie. Imi cautam de un an de zile un model anume de tatuaj care sa-mi spuna: “e tattoo-ul MEU!”. Si el mi l-a facut: ceva frumos, parte din personalitate, din pasiune, din placere, din simt estetic.”

Te pot atinge? Cum ti-ai asezat imagini pe tine? Si ce inseamna fiecare?

“Eu am patit sa vina un idiot la mine si sa-mi puna mana pe spate, sa vada daca e adevarat. Adica la naiba, pui mana pe un om? Asa, aiurea in tramvai? Mi s-a parut o mitocanie fara margini si o incalcare odioasa a spatiului meu intim. Am un tatuaj pe spate, o fetita-ingeras, unul mai mic pe umar si un simbol al Berbecului pe noada. Dar sa stii ca nu e un ingeras, e o fetita cu aer angelic, senina, cu cei mai curati si senini ochi. Modelul a venit in momentul potrivit, eu eram atat de bine si impacata cu mine, cu tot, intr-un echilibru minunat, si ma apucasem si de campania cu copiii. In plus, e o fetita roscata, ca mine. Cel de pe umar inseamna nebunia de la 19 ani pentru ca altfel, e un model stupid. Iar berbecul de pe noada e dementa mea de Berbeaca incapatanata si sunt in “faceri” cu inca unul.”

Iti plac “tunurile” foto. Simti ca dai si altora cate ceva din nebunia ta?

“Da, imi plac fotografiile, cele mai frumoase sunt instantaneele. Si cand vad imaginea gata, da, se simte, se vede ce simteam cand mi s-a facut fotografia. Nu cred ca dau, ci ca impartasesc din zambetul meu, din rasul si dansul si bucuria mea, din tristete si melancolie. Fete, fatete, bucati de mine…”

Ne descurcam in orice situatie. Suntem condamnati la doctrina “mismasului”? Da din degete si gaseste-mi un vinovat!

“Noi nu suntem un neam de cuceritori. Noi suntem un neam de supravietuitori care s-au transformat in descurcareti. Suntem ca Dacia: la Dacie poti face o improvizatie, o sarma, o chestie, si merge. Pe cand la un bmw nu e asa usor. Si ajungem la marea mea durere: la vina pe trecutul comunist, cea mai la indemana vina pentru orice -  nu avem intelectualitate ca a fost sufocata de comunisti, nu avem elite ca au fost puse sa emigreze de comunisti, nu avem tarani ca au fost eliminati de comunisti,  nu citim ca deh, trecutul comunist… Ne dam cu parerea despre orice, oriunde, fara ratiune si asumare, pentru ca deh, comunistii ne-au pus calus in gura si acu refulam. Pai, totusi, 50 de ani de comunism plus 20 de ani de neocomunism, cam greu sa mai traiasca noncomunistii. Glumesc amar. Vrem, nu vrem, ar cam trebui sa acceptam ca in afara celor care chiar au murit in inchisori comuniste cu coloana dreapta, in ciuda batailor, am fost o tara de comunisti multi si mici. Cu o floare nu se face primavara, e o zicatoare atat de romaneasca… Eu cred ca se face primavara cu o floare, am spus-o si o repet: schimbarea mare porneste de la schimbarea mica, nu poti sa schimbi global daca la nivel de individ nu se schimba nimic.”

Imi susuri ceva despre politicieni? La un moment dat imi spunea cineva ca romanii plecati peste hotare nu ar cam trebui sa-si dea cu parerea. Tu esti inca in tara…

“Avem politicieni ordinari, mandat dupa mandat,  dar si noi asteptam ca administratia sa sape gradina din fata blocului, sa ne faca aia, sa ne dreaga aia. Noi, de la noi putere si initiativa, nu prea stim sa facem. Clasa politica e o mizerie, o cloaca. Amesteci culorile partidelor si iti da cacaniu. Ti-am zis, chiar il consider pe Iliescu punctul de pornire al raului actual. Toti au pornit din umbra lui, in 90 romanii au zis clar: vrem tot partid mamut, atotputernic si conducator de tip tatuc. Care intelectuali? Ce liberalism? Afinitati liberale nu inseamna PNL. Nu mai exista notiunea de doctrina, de statut real, de idei pe o anumita structura politica, e o muiala si o paruiala, si o lupta pe ciolan continua,  dupa care se pupa toti si mai pun de o afacere cu energie.”

Elitele intelectuale par ca dorm. E cald in gurile lor, asa cum sunt, inchise?

“Intelectualii romani “se descurca” si ei… Mai un post prin strainatate, mai un ICR. Intelectualii romani duc lipsa de outze, sunt intelectuali de perna moale, nu de actiune, uita-te la fetele si alura lor… Si nu dau nume, ca nu e greu de inchis ochii si vizualizat: spate si umeri mici, adusi, soareci de biblioteca, ursi pufosi.”

Lasa-mi aici cateva nume pe care ar fi trebuit sa le urmam. Si ma mai preocupa o stare anormala dupa parerea mea: marii actori, cei care ar putea sa traga dupa ei masele… Tac. De ce?

“Uite, cateva statui: Corneliu Coposu, Aurelian Andreescu, Lucian Blaga, Caragiale si multe alte caractere ce au fost si sunt calcate in picioare. Cu nonsalanta si trufie. Actorii nostri? Cu ce putere sa mai iasa? Ei ies seara de seara pe scena, lupta lor acolo se da, bietii de ei… Au fost murdariti cu noroi  in toata demnitatea si prestigiul lor. Ilarion Ciobanu a murit in mizerie. Am dat un exemplu la intamplare, m-a marcat. Nu poti condamna atitudinea lor, sunt poate prea sus fata de toata mizeria asta. Uita-te la Radu Beligan, el are “Beligania” - tara lui, teatrul, nepoatele. Cui sa mai urle? O sa-l jeleasca “click”-ul si “cancan”-ul cand o sa se duca… Dupa care tot la tzatze si mizde or sa revina. Demnitatea –  tot indemnai sa o privim, poate se lipeste si de noi… Se construieste, se dobandeste, se cultiva, se invata, nu se imprumuta.”

Mi-ai descalcit o multime de povesti… De la cele cu serpii boa si pana la Croatia, tara care te-a pus pe jar. Stiu ca te gandesti sa pleci din tara. Ce crezi ca se mai poate face aici? Si cu cine?

“Nu cred ca romanii nu mai au sansa sau scapare, nu cred ca Romania e cel mai odios loc din lume. Din pacate da, acum mai mult ca niciodata e nevoie de o noua clasa politica, din nefericire nu prea avem cu cine o inlocui. Cand vom pricepe ca schimbarea e in noi in primul rand, ca puterea exemplului chiar exista, ca nu e usor sa faci un bine, dar ca rezultatul e superb, ca ar trebui sa ne invatam si valoarea, dar si limitele, cand vom invata sa ne ascultam si copiii si sa nu uitam de copilul din noi, cand vom veni de afara cu povesti si exemple frumoase de pus in practica si la noi, nu doar motive de spume pe tara asta, atunci vom realiza ca se poate si in Romania. Cand cei cu scoala, cu educatie, cu acces la informatie, nu vor mai petrece timp balacarindu-se pe forumuri si bloguri, ci unindu-se in a face o clasa medie puternica, o societate civila reala si cu un cuvant de spus, atunci voi crede mai tare in romani. Pentru ca eu cred in romani, cred in oameni, cred in bine, cred ca se poate orice, dar trebuie si luptat pentru asta, nu doar luat lucrurile, cum zic englezii “for granted”  si nu, nu vreau sa sune a propaganda sau a Crezul Laic, ci pur si simplu m-ai intrebat ce cred.”

Scriai ca dimineata faci pipi pe intuneric. La fel si cafeaua. Abia dupa prima gura aprinzi lumina. Crezi ca devii ecologista astfel?

“Fac pipi pe intuneric in primul rand pentru ca nu deschid ochii.”

De frica?

“De somn doar. M-am nascut curioasa, am mereu ochii larg deschisi, nu mi-e frica de prea multe.”

Pe Dana Nedelea am cunoscut-o “pe bloguri”. Aventura ei se desfasoara in Gibraltar, un minuscul teritoriu in Peninsula Iberica aflat sub tutela Marii Britanii. In Gibraltar exista guvern propriu, ministri si “hartogari” ca peste tot in lume, sunt aprox. 30 de mii de locuitori si peste 100 de formatii de rock. Nu am convins-o foarte greu sa vorbeasca. Si-a depasit timiditatea si mi-a trimis mai intai o mica poveste din care voi culege cate ceva pentru voi. Apoi vom da drumul la dialog. Simplu, direct, cuvintele unei romance aflate in strainatate. Va sugerez sa aveti un pahar langa voi. Plin.

“M-am nascut si am trait pana la aprox. 50 de ani in Ploiesti. Perioada cea mai “grozava” (sigur, dupa copilaria lipsita de griji) a fost probabil cea cuprinsa intre 15 si 25 de ani, care s-a suprapus peste relativa “deschidere culturala” a anilor ’70. Atunci am “trait” intens. Mai tarziu doar am existat. Colegii mei de atunci (in special cei de liceu) stiau foarte putine despre mine; n-am fost niciodata sociabila, nu m-am lasat dusa de valuri, tendinte si trenduri, mi-am urmat drumul meu si mi-a pasat prea putin de etichetele de tot felul care mi s-au aplicat, atat timp cat stiam perfect de bine ca nu mi se potrivesc. Problema s-a ivit in momentul in care a trebuit sa-mi aleg o cariera – mi-ar fi placut sa devin jurnalist, dar n-a fost posibil, cu toate straduintele mele de a retine ce scria in “programul partidului”. Parintii mei nu erau membri de partid. Mai rau – mama era fiica de chiabur, iar sora ei era casatorita cu un fost avocat inchis pe motive politice (fost regalist, membru al partidului liberal); profesoratul “imi dadea frisoane” din cauza timiditatii, plus ca ajungeai unde nici cu gandul nu gandeai; asa ca am optat pentru Politehnica – de bine de rau fabricile si uzinele erau plasate pe langa orase. Daca m-as fi nascut intr-o tara libera, in care as fi putut alege cu adevarat, nici nu m-as fi sinchisit la 19 ani de vreo facultate, as fi ales sa ma angajez la o biblioteca, unde sa vietuiesc linistita printre carti, in pace si singuratate – si acum, cand ma gandesc, mi se pare Raiul pe pamant ! N-a fost sa fie asa; am absolvit Chimia, sectia TSCO (tehnologia silicatilor si a compusilor oxidici = sticla, portelan, betoane, prefabricate, ciment, etc) si am lucrat 15 ani intr-o fabrica ce producea caramizi refractare pentru metalurgie si siderurgie. Pentru mine, cei 5 ani de facultate + cei 15 de inginerie = 20 de ani pierduti din viata – am urat meseria aia, am urat fabrica aia, am urat atmosfera in care mari si tari erau subinginerii, maistrii, secretarii de partid, cotofenele si amantele, pe criteriul “ultimii vor fi ai dintai”. Cand am plecat nu m-am mai uitat inapoi. Nici anii care au urmat n-au fost prea productivi, in special din cauza unor probleme din viata personala – alt timp pierdut… Cand am reusit sa ma eliberez era deja foarte tarziu, imi pierdusem parintii, eram absolut singura, cu resurse financiare limitate si cu probleme cardiace (dupa 4 ani de ghinion, in care tot ce atingeam se destrama). Atunci am hotarat ca trebuie sa fac o schimbare radicala, atunci mi-am dat seama ca nu o sa ma adaptez niciodata cu adevarat la mentalitatea din Romania; era clar ca zi dupa zi valoarea era inlocuita de oportunism, ignoranta, superficialitate si tupeu.”

Povestea plecarii tale ar putea sa para desprinsa dintr-o revista de monden. Mentalitatea multora are deficiente grave si suntem tentati sa aruncam cu noroi in norocul celor din jur. L-ai cunoscut pe Clive Yeats. Personal sunt surprins si acum, dupa ce am vorbit cu tine. Nu se intampla asta in fiecare zi…

“N-am intentionat sa emigrez (unde sa ma duc singura, la 46 de ani, cu probleme de puls cardiac ?), am ales o varianta mai simpla pornind de la ideea ca orasul meu este doar un strop intr-un ocean, ca “dincolo” exista alta lume, care a fost mai norocoasa; pur si simplu mi-am dorit sa-mi petrec timpul ramas langa cineva care s-a nascut si a trait intr-o tara libera. Urmatorul pas a fost chatul, unde nu mi-am pierdut deloc timpul (ma plictiseste sa trancanesc aiurea) – am avut si mare noroc, pentru ca la o saptamana de la intrarea in lumea virtuala l-am “gasit” pe Clive; am vorbit 1 an si jumatate dupa care a venit sa ma cunoasca. Am fost si eu la Londra si in 2007 am incercat sa facem o mica afacere in Romania, care insa nu a mers, plus ca el nu s-a putut adapta la stilul de viata din Romania. I-au placut prietenii mei, mancarea, litoralul, Sinaia, zona Brasov-Bran, Maramuresul, dar nu s-a adaptat la birocratia, spagile si tristetea din tara. Asa ca am hotarat sa venim impreuna in Gibraltar, sub rezerva ca eu puteam sa plec oricand daca nu-mi placea. Clive este muzician, a cantat ani buni cu o formatie de rock - Scarecrow, care a facut ceva valuri prin anii ’70. A cantat in aceleasi concerte cu Uriah Heep, YES, Jimmi Hendrix si l-a cunoscut pe Gary Moore (care venea la serile lor de jam session), a facut turnee in toata Anglia, Irlanda, Olanda, Germania, etc. Mai tarziu a lucrat in lumea cazinourilor, asa s-a reintors in Gibraltar ca sef de securitate la cazinoul de aici. Este gibraltarian, din parinti si bunici gibraltarieni. Acum nu mai lucreaza la cazinou, lucreaza doar part-time la sticlaria de aici (similara celei din Murano) si canta intr-o formatie de blues – EastSide Blues Band, singura formatie de blues intr-o lume iubitoare exclusiv de rock.”

Gibraltarul pare un loc exotic si plin de posibilitati. Cum iti petreci timpul acolo? Spune-mi cate ceva despre “raiul” saxon pe care l-ai gasit.

“Eu nu lucrez, in Gibraltar nu te poti angaja prea usor daca nu esti gibraltarian sau daca nu locuiesti aici de generatii. Sigur, mai sunt si alte posibilitati (daca ai 20 de ani, ceea ce nu este cazul meu) sa lucrezi ca vanzator sau chelner, cu conditia sa cunosti engleza si spaniola, scris si vorbit. Eu stau cam prost cu spaniola, inteleg dar inca nu vorbesc prea bine. In fine, e o problema care probabil se va rezolva in viitor cumva. Cu fotografia, nu stiu, a fost o intamplare, n-am rezistat tentatiei de a nu imortaliza ceea ce descopeream, iar Clive (si mai tarziu si altii) a fost incantat de fotografiile mele. Anul trecut mi-am cumparat o camera digitala Nikon D60; este prima mea camera digitala, nu am urmat cursuri de fotografie, studiez singura, materialele sunt in engleza, ceea ce la inceput mi-a dat ceva de furca; am primt cadou recent de la un prieten un tripod si asta imi va permite sa experimentez mult mai mult; inca ma consider o incepatoare, am multe de invatat. Stiu ca n-o sa devin un fotograf profesionist faimos, nu am timp de asa ceva si nici nu ma intereseaza, pentru ca mi-ar ingradi libertatea de a-mi alege subiectele; prefer sa raman un amator, dar am mult de lucru ca sa ajung la nivelul la care sa fiu cu adevarat multumita de ceea ce fac; incerc sa fac o mica afacere cu fotografiile care se preteaza sa fie printate drept vederi si o expozitie. Pentru inceput intr-o cafenea, dar mai am inca lucruri de pus la punct.”

Cand spunem strainatate ne gandim automat la imaginile vazute pe televizor; multimi de romani la munca, tipicul saracut plecat de-acasa, avand acum un BMW pe care sta cu fundul la pozat, etc… Cum te-ai adaptat in Gibraltar? Comunitatea romaneasca de acolo este “vie”?

“Sunt foarte putini romani in Gibraltar: cativa chelneri (trei din Mangalia), o tipa care este creator de moda, dar n-o cunosc, am citit despre ea intr-o revista. Dar nu suntem in relatii de prietenie. Mai sunt cativa muncitori in port si cred ca mai exista romani care intra dimineata in Gibraltar din Spania si ies seara din nou.”

De ce crezi ca romanii intampina dificultati pentru a stabili relatii intre ei?

“Cred ca mediul din care provin actioneaza ca o bariera. E ca si cum ai face parte dintr-o casta, obiceiurile, modul de a te comporta, de a-ti petrece timpul liber sunt complet diferite. In Romania conteaza ca ai o diploma sau cine sunt parintii tai. In Gibraltar asta nu are nici o importanta.”

Iti mai aduci aminte primul dialog in limba romana din Gibraltar?

“A fost cu trei romani veniti in excursie, am vorbit mai mult despre Spania, Gibraltar, voiau sa-si deschida o afacere la Bucuresti, ne-am gasit un punct comun. Unul dintre ei provenea din acelasi loc unde s-a nascut mama, a fost un dialog in care problemele din Romania au fost excluse, un dialog civilizat, de vacanta…”

Mi-ai spus ca vreti sa va casatoriti in toamna asta… Va doresc numai bine. Cum este Clive? Ce stia si ce stie acum despre noi? Am sa incerc sa intru in casa voastra pentru o seara, sa vad cum este…

“Clive lauda Romania oricui, mancarea, peisajele, pentru ca englezii nu stiu nimic despre noi. Cred ca prietenii lui au fost speriati si neincrezatori cand le-a spus ca s-a hotarat sa plece din Gibraltar in Romania. Le spune ca daca vor sa petreaca o vacanta excelenta, la fel ca in Elvetia, la ski, sa mearga mai bine la noi in tara, ca acolo sunt paduri imense cum n-a vazut niciodata in viata lui. Mancarea i se pare excelenta cu exceptia sarmalelor care nu-i plac,  nu stiu, a incercat de vreo 4 ori si tot nu i-au placut.  In schimb povesteste cum stau insirate mezelurile la Carrefour, intr-un galantar urias. Ii plac supele de pui si tocanitele pe care le fac, ii amintesc de cum gatea mama lui. Englezii, dupa ce ca au o mancare oribila, nici nu se omoara cu gatitul, cumpara mai mult chestii congelate. L-am dus si pe litoral, a zis ca este exact cum era litoralul din Spania acum 30 de ani, ca mai este mult de lucrat si de modernizat, dar nu i-a displacut  pentru ca plajele sunt destul de mari, nu ca in Gibraltar. N-avem animale, dar daca o sa reusim sa ne mutam vreodata la casa, sa avem o mica gradina (ceea ce amandoi vrem, iubeste florile si gradinaritul) o sa-i daruiesc un basset-hound.  Seara, uneori iesim cu prietenii. El mananca ceva specific englezesc, cum ar fi beefsteak in sange, bleah, eu ma orientez la ceva mai usor cum ar fi somon. Amandoi bem bere. Daca are repetitie cu baietii vine tarziu, isi face singur un sandwich si ceaiul englezesc cu lapte, ne uitam putin la tv, el se culca pentru ca a doua zi merge la servici iar eu raman la calculator. In ultimul timp ma ocup mai mult cu fotografia, incerc sa incetinesc ritmul, sa invat smecherii noi si apoi, in masura timpului liber al lui Clive, mergem sa fac fotografii, citesc multe materiale pe internet despre fotografie, bloguri, website-uri, incerc sa intru in contact cu comunitatile de fotografi existente, am fotografii pe trei site-uri, de obicei fotografiile ti le cumpara cineva care activeaza ca si tine, pe acelasi website, deci e o munca de marketing permanenta. Trebuie sa verifici munca celorlalti si sa faci comentarii, sa cauti surse de inspiratie, etc. Cand am momente de respiro citesc,  merg la “cantarile” baietilor sau ale altor formatii  particip la evenimente care ma intereseaza: uneori la concerte de muzica clasica, alteori lansari de carte, alteori expozitii de pictura.”

Ce le spui celor care pot sa creada ca te-ai procopsit? Pot fi si din aceasta categorie….

“Nu m-am procopsit deloc, m-am nascut procopsita!”

Dupa doi ani de zile ai reusit sa-ti formezi o imagine comparativa. Cum se vad locurile in care ai trait o viata?

“Am fost de doua ori in tara, o data dupa sase luni ca sa pun lucrurile la punct, sa anulez contractele de cablu, electricitate, etc, pentru ca lasasem totul sa mearga aproape normal in ideea ca ma pot intoarce; atunci nu mi s-a parut diferenta prea mare, era inainte de alegerile parlamentare si se facusera tot felul de imbunatatiri prin oras; imi aduc aminte doar cat de stupide mi s-au parut emisiunile tv; programele de stiri mi se pareau mai stupide decat inainte; iar romanii parca erau mai tristi, mai abrutizati, dar oricum, era aproape normal. A doua oara, dupa un an, n-am mai recunoscut nimic, aia nu mai era tara mea. E greu de explicat: era foarte murdar, oamenii erau imbracati neglijent, nu se discuta decat despre politica, fiecare stia mai bine, pareau complet hipnotizati de ecranul televizorului; ce mi se pare extrem de periculos este sa traiesti ca un soi de leguma, te hraneste cineva cu stupiditati la ora stirilor si-n rest creierul tau e-n standby; nu exista pasiuni, discutii despre carti citite, nimeni nu face sport, nimeni nu pare a gandi pentru el cu propriul creier; dupa mine, daca n-ai o pasiune, nu-ti dezvolti un talent, esti ca o pastaie goala.”

Dupa 10 ani te vei intoarce iarasi acasa. Ipotetic… Crezi ca vei putea sa vezi altceva?

“As vrea sa-mi imaginez ca lucrurile se vor schimba; mi-e groaza sa extrapolez Romania de acum peste 10 ani; nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva, dar mi-e tare teama de sindromul de turma de care sufera romanii si de faptul ca intotdeauna ce e de proasta factura se invata si se raspandeste mai repede; efortul sa faci ceva de calitate este mult mai mare, nimic nu se realizeaza peste noapte, trebuie sa persisti, sa fii impins de curiozitate, dragoste de frumos, etc. Si poate dura foarte mult si asta sperie; e mai simplu sa minti, inseli, furi, sa traiesti in subcultura. E mai la indemana, efortul e minim.”

Ce ne lipseste sa fim macar la nivelul Spaniei, nemaivorbind de Anglia? Ai reusit sa cunosti cate putin din realitatile ambelor tari.

“Mmm… cu Spania problema se pune diferit: au primit mult ajutor de la UE (cred ca au stiut sa-l si foloseasca); in plus turismul a ridicat mult Spania; mentaliatea pe care o au, este o tara vesela, indiferent cate griji au tot relaxat traiesc, se bucura de mancare, de soare, de muzica si dans, la fiecare cinci minute e cate o sarbatoare… Ii vezi pe romani traind asa ? Anglia e cum am spus, o insula: nu se amesteca cu nimeni prea mult, nu ii intereseaza deloc de ceilalti, apreciaza si consuma cu precadere doar produsele lor, ceea ce face ca industria si agricultura sa fie continuu impulsionate; facilitatile pentru populatie sunt uluitoare (si taxele desigur, daca esti bogat), dar vorbesc de ajutorul pe care-l capata cei defavorizati de soarta si care-i ajuta imens sa iasa din necaz si-i recupereaza pentru societate; faptul ca nu se pune atat de mult accent pe diploma, ci pe talent si personalitate; ultimii doi ani de liceu ai doar trei materii de pregatit, in felul asta poti si lucra, mergi la facultate mai tarziu, cand stii ce vrei sa faci in viata si nu doar ca sa faci o facultate; nu te faci doctor sau asistenta medicala pentru bani, ci pentru ca empatizezi cu durerea celorlalti; esti amabil si platit sa-i ajuti pe cei care vin cu o problema si nu sa-i bruftuluiesti si sa astepti cadouri sau bani. Am spus de multe ori: e diferenta de mentalitate.”

Nu cred ca este dificil sa-mi oferi o parere de ansamblu despre politica romaneasca sau despre media de la noi din tara. Suntem o natiune lipita de televizoare? Mai intai despre clasa politica.

“Sincer, o vad ca o masa uniforma de oportunisti, prost pregatiti din toate punctele de vedere, interesati doar de bunastarea proprie si rupti complet de realitate; cred ca in orice roman zace un mic dictator – ia pe oricine de pe strada si pune-l director undeva, la o firma oarecare sau intr-o fabrica, omul ala se va schimba peste noapte, va deveni dintr-o data plin de el si de importanta functiei; pe romani ii face functia, e o alta meteahna ramasa din vremea comunismului de care nu am putut scapa. Nu urmaresc nici un program tv, nu citesc nici un ziar romanesc, mai aflu cate ceva de la prietenii din tara sau citind zilnic blogurile; este suficient, uneori ma socheaza faptul ca nu pare a munci nimeni serios, se ocupa numai cu barfe certuri si flacari violete – nu mi-a trecut niciodata prin cap ca in loc sa se ocupe de lucruri cu adevarat importante, o natiune intreaga o sa se certe zile intregi pe chestii “energetice”. Presa din Romania poarta o mare vina pentru mocirla in care se zbat mintile romanilor astazi.”

Esti cuprinsa si tu de febra blogurilor. Cum vezi fenomenul?

“In general romanii privesc blogul mult prea serios, ca pe un job. Am fost surprinsa sa vad ca se “pinguiesc” de zor ca sa avanseze in ZeList; nu asta este scopul, eu cred ca trebuie sa faci asta de placere, ori ca mine, daca esti departe de tara si vrei sa tii un fel de jurnal al evenimentelor si trairilor din perioada respectiva. In Romania e privit ca un trend, daca n-ai blog mai nou, inseamna ca nu existi, plus ca trebuie neaparat sa fii in competitie cu ceilalti; mi se pare putin absurd.”

Ai spus mai devreme ca indivizii care nu pot dezvolta o pasiune sunt ca niste pastai goale… Jucandu-ne putin cu termenii, cati bloggeri sunt “pastai goale”? Ai un procentaj?

“N-am un procentaj, pot spune doar ca este invers proportional cu cel al blogurilor de limba engleza, unde majoritatea isi promoveaza cate un talent sau o pasiune. Cum spuneam mai devreme despre Anglia, se merge pe ideea de a face in viata ceea ce iti place cu adevarat, ce iti aduce satisfactii spirituale si materiale si stii sa faci si bine.”

Nu-mi pot permite sa te las sa pleci fara sa dai putin cu biciul. Spune-mi ceva despre felul cum ii mai vezi inca pe romani in general. Sincer, eu nu cred ca viziunea ta asupra noastra s-a schimbat odata cu plecarea in strainatate, dar bag mana in foc ca iti vor fi aruncate si etichete de genul “priveste-o si pe asta, a uitat de coada vacii”. Ce ai invatat in cei doi ani de Gibraltar, de aer proaspat?

“Despre romani – hmm, pai nu-s nici mai buni nici mai rai decat altii, sunt doar putin alaturi cu drumul, traiesc intr-o lume falsa, creata artificial de mass-media din Romania, isi petrec tot timpul hranindu-se cu stiri interpretate si selectate pe criterii subiective de catre altii si cu show-uri de proasta calitate; nu stiu si nici nu-i intereseaza ce se intampla in lumea civilizata; sufera inca de sindromul turmei. Daca esti altfel, ai alte pareri sau esti mai bun decat ei, de multe ori exercita presiuni asupra ta din dorinta de a te nivela, de a te face sa intri, fortat, in rand cu ei; invidia este o alta stare care le da mult de furca – uneori se hranesc “spiritual” ajutandu-te la necaz, dar iti intorc spatele sau te “ataca” daca ai succes; au tot timpul ceva de dovedit, ceea ce duce la concluzia ca sunt complet nemultumiti de ei si de realizarile lor, pe care incearca sa le imbrace-n poleiala divers colorata doar pentru ochii celorlati. Sunt inteligenti, lucru dovedit de rezultatele obtinute la olimpiadele internationale si de exodul de creiere; par doar ca au simtul umorului; nu au respect pentru propria persoana si nici pentru ceilalti si munca lor; asteapta tot timpul sa vina cineva sa le spuna ce sa faca si “sa le dea”, in loc sa-si incurajeze copiii sa-si dezvolte talentele, sa citeasca, sa faca sport si sa aiba pasiuni prin exemplul personal. Ce am invatat aici: sa traiesc relaxat, pentru mine, bineinteles fara a-i afecta pe cei din jurul meu; orice se poate rezolva cu zambetul pe buze si daca nu se rezolva astazi, este si maine o zi; daca ai avut o zi “grea” sau “proasta” este bine sa incetezi a-ti face griji, mai bine faci ceva care iti face placere. Si alte sfaturi “gen” Clive, care ma sustine si ma ajuta in tot ce fac. Concluzia este: important in viata nu este unde te-ai nascut sau cum ai crescut, ci sa gasesti omul potrivit si locul potrivit pentru tine.”

Ce te-ar determina sa te intorci?

“Disparitia lui Clive din lumea asta.”

Iti multumesc foarte mult. Pentru timpul tau si pentru disponibilitatea de a raspunde eventualelor intrebari care iti vor fi adresate. Sa aveti parte de timpuri frumoase si de casa de piatra.

Mi-ai spus ca tatal tau se afla in siguranta…

“Da. E intr-un loc atat de sigur incat nici nu vrea sa mai plece. Poate paseste pe ape sau se inalta la cer. Poate mananca stele si sughita comete, bea cu ingerii, si-o trage cu femei si intre doua tigari rade cu Dumnezeu.”

Doar Stefania, nu? Lasam asa?

“Sigur ca da. Nu e nevoie de mai mult. M-am nascut in martie 1974, sau mai bine zis am fost expulzata pur si simplu ca multi altii intr-o vreme in care era interzis avortul, in vremea in cand pacaleala era tresa de mama-eroina. Sunt din Iasi, am sosit intr-un cartier muncitoresc, pe malul Bahluiului:  tata era profesor de maistri de meserii, multe deplasari prin tara, mai mult de 600 de copii au trecut prin mainile lui. Mama casnica, mult prea frumoasa ca sa poate munci undeva fara sa i se faca avansuri, fara sa guite “porcii din ferma animalelor”. Am avut ca vecini profesori alcoolici, cativa preoti, tigani bagati cu forta la bloc si puscariasi reintegrati in societatea plina de iubire si egalitate. Sunt cea mai mica din trei frati, mai am o sora si-un frate.”

Te joci des cu emotiile celor din jur?

“Da, imi place sa ma joc cu emotiile celorlalti, aflu ce au in interior. Pentru mine acolo e realitatea, miezul. Asta imi place in mod deosebit, nu hainele, functia, etc. Omul ca atare, curul gol, interiorul…”

Cum arata colectia ta de “interioare”?

“Le numar pe degete. Trecand de joc, exista doar partea reala si cea plina de dorinte. Pe care o ascundem.”

Ai un copil. E la fel de dezinvolt ca si tine?

“Este special. E al meu. Gandit, dorit, nu la norma. E mai introvertit, empatic, frumos, tolerant, razboinic, ironic, citeste de mic. Acum are 8 ani, este copilul ok cu masculul alfa. Respect exemplarul masculin cu care l-am facut, ales bine, pentru supravietuire.”

Te mai tin cateva momente pe “biografic”. Nu vreau sa-mi fugi. Ce faci acum, cu ce te ocupi?

“Sunt terapeut. De oameni. Asta cand nu ingrijesc copacii sau animalele din curte. Am o casa plina de copii si de pisici. E un Caritas la mine in curte. Sunt innebunita dupa balet si pictura.”

Ce faci cu atatia copii in jurul tau?

“Le dau incredere ca pot reusi, nimic mai mult. Le spun ca trebuie sa lupte pentru ca oamenii sunt de rahat. Sper sa pot schimba ceva, nu vreau sa treaca prin ce am trecut eu.”

Ai un trecut agitat. Din strada in biblioteca, treci pe langa sevalet, terapii alternative si studiul culturilor si limbilor vechi.

“In cazul meu se poate vorbi de maturizare anticipata. Scris si citit de la 5 ani, stat pe scara blocului cu chitara in mana si cu reviste porno unguresti. Deh, placerea copilareasca de a da iama in lucrurile adultilor. Mai apoi am mancat rafturi cu carti, teatru, opera si balet de la 6 ani. Si-mi imparteam lucrurile cu cei de pe alee, o gramada de plozi facuti la norma, cu cheile de gat. Sunt produsul unor oameni speciali care au crezut si investit in mine. Oameni-reper: Emil Coseru de la Teatrul National din Iasi si Liana Comsa, prim-balerina. Favorit – Dali, regasirea – Mozart, adoratie – Nichita.  Au urmat diplome si specializari internationale in terapii alternative. Cu care, logic, nici la fund nu ma pot sterge pentru ca sunt prea lucioase. Am interactionat cu specimene din politica, moda, arta, business, precum si din lumea interlopa. Aceiasi oameni peste tot: si mai buni si mai rai, cu sau fara suflet, dominati si dominatori, snobi si visatori, etc… Ajunge. Ne oprim? Mai vrei de la mine? Ti-am spus pana acum cum mi-am castigat tampoanele, cartile, cum mi-am platit studiile.”

Ai scris la un moment dat ca “fiintele iau adesea parti din alte fiinte vii fara a le cere permisiunea”.

“Nu vorbim de oameni. Iau doar parti deficitare. Extermina doar exemplare nedotate pentru perpetuarea vietii. Nu ucid nemotivat. Nu iau nimic nepermis, doar fac curatenie si creeaza echilibru. Omul e cel ce strica tot considerandu-se Dumnezeu. El face reguli si se impiedica mai apoi in efecte.”

Vreau sa vorbim despre “vamile” despre care convenisem pentru acest dialog. Mi-ai spus ca ai cunoscut foarte bine Austria si Japonia, ma intereseaza in mod deosebit parerea celor care au fost “tarati” peste hotare pentru a-si cauta pe acolo un alt mod de viata. Ia-ma usor si da drumul la cuvinte…

“Mirajul iesirii din tara imediat dupa revolutie, atunci cand lumea era convinsa ca toti cainii danseaza vals si umbla cu colaci in coada. Austria – o destinatie ca oricare alta, asa s-a nimerit! Asta dupa incidentul cu lebedele mancate la Viena (legenda sau nu), eram deja etichetati ca popor: barbatii tigani, hoti sau pesti, noi, femeile, tarfe. Odata cu libertatea de a ne deplasa, cu viza sau fara, nu putem sa nu spunem ca am devenit o tara de “balerine si artisti” care au populat cabaretele lumii. In Austria am avut un regim mai bland. Intr-o tara profund rasista mi-a fost mai bine datorita tenului, ochilor albastri si parului blond din acea vreme. Poate si faptul ca vorbeam germana. Am fost impresionata de curatenie si de reguli, de civilizatie si bun simt. Au cultul muncii, imi aduc aminte ca munceau de la 5 dimineata pana la 8 seara, fara sa li se para nimic anormal. Protectie sociala si medicala si din nou munca, multa munca. Liniste – alt cuvant de ordine. Control.”

Sa nu-mi spui ca ai fost impresionata doar de roboteii blonzi si de ritmul lor sacadat, la serviciu, pe strada, la cinematograf…

“Nu chiar. Mi-a placut faptul ca-si protejeaza aspectele culturale ale vietii de zi cu zi. In Graz  refac monumente, pastreaza traditii, refac si isi protejeaza toate valorile. Am vazut mandria lor de a fi austriac. Blocurile cu curti interioare, cu parcuri pentru copii, respect pentru natura si animale, lipsa de prejudecati.”

Ai stat cu romani acolo, in Austria. Cum v-ati simtit? Cum v-au perceput austriecii?

“Cum erau priviti romanii acolo? Pai tot asa cum ii vedem noi pe turci si pe arabi la noi in tara. In mod rasist. Tolerati prin lege, fara a fi insa respectati. Eram cu turcii pe aceleasi locuri, la spalat wc-uri pe jumatate de pret, platind chirii fabuloase pentru locuinte in care se statea claie peste gramada pentru a reduce din cheltuieli. Romanul de rand, muncitorul prin defintie - nu turistul sau politicul, actorul sau scriitorul dus in vizita – face eforturi uriase pentru a-si gasi un loc de munca foarte prost platit in comparatie cu un austriac, dar infinit mai bine remunerat ca in tara. De obicei romanii nu povestesc acasa prin ce trec, de rusine sau poate pentru ca nu sunt crezuti. Banii trimisi acasa sunt castigati cu multe sughituri si cu multe injuraturi suprimate. Austriecii – corecti dar extrem de reci ca oameni. Berea buna si snitelul vienez. Si dulciuri pana la voma. O tara rasista in care auslanderul ramane auslander si dupa 10 ani de munca, o tara in care daca esti brunet risti ca vreun drogat sa te linseze pe strada… Unde trebuie sa te feresti sa vorbesti romaneste.

Ce nu-mi doresc atunci cand vine vorba de munca? Sa muncesc cu romani. Clar. Nici macar in strainatate nu se ajuta intre ei. Din contra – se sapa intre ei pentru un loc de munca, se vorbesc mereu pe la spate. Sunt codosi si fiecare e pentru el. In apartamentul in care locuiam, dupa trei luni de zile un tip a fugit cu toate economiile femeilor de acolo. Dar spunea bancuri bune. Roman, desigur.

A fost prima lectie invatata: a fi latin e o gena nociva.”

Pentru pudibonzi poate parea doar o placa, buna pentru a-ti mai slefui neputintele. Sa fie asa?

“Am sa-ti spun mai mult. Mi-au fost prieteni adevarati croatii si albanezii, care munceau si ei in aceleasi conditii ca si noi. Compromisuri? M-am bucurat ca am fost acceptata datorita fizicului meu. Oricum intelectul nu facea doi bani acolo.  Si ca am putut munci… Ca a trebuit sa tac, sa las sa fiu controlata lunar de catre politie, sa accept glumele lor despre romani. Si toate astea doar pentru a munci. Alt compromis, am rezistat. Nu m-am dezumanizat. Romanii o fac foarte repede. Singuri, de bunavoie. Lucru pe care nu l-am vazut la croati sau albanezi, ei sunt in stare sa moara pentru un compatriot. M-am intors pentru ca am facut bani, sunt legata de tara de dorul de fasole si de mamaliga. Am invatat sa supravietuiesc. Pana si pamantul si vaca miros altfel aici…”

Te-am rugat sa nu-mi vii cu prostii despre Japonia. Nu vreau sa stiu povesti despre muntele Fuji sau cum freaca aia ceaiul verde pentru a-l servi turistilor gata sa inghita orice gogorita. Esti de acord? Nu vreau povesti cu samurai si ramuri de cires inflorit, ok? Ai stat indeajuns acolo ca sa ajungi sa-i simti. Spune-mi cate ceva despre copii. Despre femeile japoneze si despre casele lor…

“Nu poti avea decat un respect total pentru acest popor. Ca mentalitate, ca perceptie. Isi pastreaza si isi venereaza originile. Exista insa si partea “americanizata”, impletirea de prostitutie mentala si spirituala. America frate, si sublimul lor! Prin ce se caracterizeaza japonezii? Nu cred nimic, cerceteaza totul si isi gasesc singuri propria cale. Respect, demnitate si educatie. Nu e un popor rece. Din contra, au trairi interioare mult mai complexe decat la restul popoarelor. S-au cizelat de-a lungul miilor de ani, au supravietuit, au o cultura-pilon extraordinar de puternica, au stiut sa se adapteze mereu la nou. Inteligenta, munca, inovatie, risc… Reusita ii caracterizeaza,

De la nastere, celui mai mic i se induce ideea ca cel mai in varsta trebuie respectat datorita experientelor acumulate. Care il fac mai intelept. Astfel, copilul de 3 ani il respecta pe cel de 4, iar cel de 4 pe cel mai mare decat el. Si asa mai departe, pana la batranete.

Nu vorbesc despre modernitate sau despre trenurile de mare viteza. Orice turist le poate vedea in documentare sau la fata locului, asta daca nu se duce doar pentru a manca sushi in restaurante. Veti fi tratati cu bun simt si respectati. Vorbesc ca un om care s-a educat acolo si nu a avut contact cu romani in Japonia. Cate ceva despre criterii: japonezii isi aleg oamenii dupa loialitate, in schimbul ei beneficiezi de multa dragoste. Dar nu manifestata la nivel european, nu cu pupaturi si imbratisari de Iuda, fara jigniri si fara barfe. Japonezul mentalizeaza totul si coboara mai apoi concluziile in inima. Societatea japoneza nu se bazeaza pe egoism. Nu fac sau muncesc doar pentru mine ci contribui, pun umarul la continuitatea, existenta si recunoasterea unei culturi. La supravietuirea ei. La puterea ei de a se impune.

De ce Japonia? Pentru ca niciodata nu am judecat dupa aparente. Am ales japoneza si nu engleza, a le vorbi limba inseamna a castiga 10 puncte din start. Mi s-a parut in primul rand o chestie de respect. Ca femeie? Soc!

Femeia ocupa un loc aparte in mentalitatea societatii nipone. Nu ca in Europa. Femeia acolo e un mit. O poarta prin care barbatul se poate descatusa. Prin care se poate implini si pastra echilibrul. Femeia nu e un obiect sexual in Japonia. Nu e doar fizicul. Din nou, respect. Mult respect. Femeia reala nu domina sau e acceptata acolo doar datorita aspectului. Femeia este cea care este puternica, care are inteligenta, care trebuie sa aiba cultura. Sa stie sa danseze, sa cante la un instrument, sa fie oricand o companie placuta. Care ascunde tot si vrajeste prin carisma. Dar care nu se rusineaza de trupul ei. Care va fi invatata sa se iubeasca, sa-si venereze fiecare parte a corpului ei si sa stie sa-l foloseasca pentru a cunoaste si simti. In slujba celui ce o va proteja, ii va asigura siguranta, celui care isi da viata pentru ea. Nu se leaga indestructibil si dominatoare, ci imparte dragoste, liniste, intelegere. Si este un adversar de temut pentru dusmanii celor dragi. Daruie mult frumos. Barbatul nipon traditional nu se va folosi niciodata de femeie ca de un bun care-i apartine, ingradindu-i evolutia si ceea ce este. Ci o va lasa sa se dezvolte independent si se va bucura de fiecare transformare a sa.”

Ai venit cu o pledoarie mult prea intensa pentru “ciobanii” care inca mai par sa populeze mediul inconjurator. Hai sa intram mai adanc in temele pentru acasa. Sexul e mit, e realitate, sunt doar filmele japoneze care ne iau mintile si ne induc alte perceptii?

“Sexualitatea se desfasoara fara false pudori dar fara nici o nota de vulgaritate occidentala. Nu e nimic anormal. Igiena reprezinta interiorul uman. Spalatul pe picioare si pe maini a barbatului reprezinta modul prin care femeia isi arata respectul pentru adoratie… Dorinta de evadare si, desigur, placerea pe care barbatul japonez o ofera intotdeauna femeii.

Casa e microcosmosul. In creatia divina nu poti intra murdar. Motiv pentru care incaltamintea va ramane la usa si casa va straluci mereu de curatenie. Simplitate! Cu mobila putina. Putine lucruri materiale. Baia si focul ocupa locul sacru. Baia nu e numai pentru igiena, ci este si descoperirea erosului, in care cei doi se exploreaza si traiesc etape de introspectie. Nu intotdeauna sexul e important. Sunt jocurile erotice, mentale, cunoasterea si placerea de a pastra, sentimentul de curiozitate. O alta lume, o alta viziune in care totul se imparte in mod egal, in care zi de zi se multumeste pentru orice, fara ipocrizie, in care femeia e incitata sa se respecte, sa evolueze si sa se redescopere. Siguranta maxima. Nimic nu te face sa te simti discriminat. Femeie ce trebuie sa-si descopere feminitatea si libertatea interioara. Sa cunoasca. Spontaneitate si respectul de a invata, de a simti. Un alt mod de a fi “acasa”. De ce mereu inapoi? Niponul traditional pune mult accent pe ceea ce ai nativ. Eu? Romanismul, sau poate mai sincer radacinile dacice, barbaria. Fara temeri. Teama naste intotdeauna monstri. Curajul de a recunoaste greselile si consecintele lor. Moldovenismul. A pastra accentul si nu a tanji sa fiu ardelean sau oltean dar sa respect locul fiecaruia. Totul e placut acolo, in societatea traditionala. De la mancatul cu ha-shi, care iti aduce sentimentul de satietate fara a manca precum porcul, repede si mult. Neascunderea orientarii sexuale, explorari de la extaz la uimire. Locul femeii in societatea nipona e special. Chiar poate mai mult decat egalitate. Cum sunt romanii de acolo? Sincer tind sa cred ca tot cu mentalitate europeana au ramas. Cei ce o trag femeilor, se masturbeaza cu Hustler-ul in fata, dau cautari pe bloguri porno, etc. Falsi. Cei ce se balosesc cand vad asiatice sau isi imagineaza cum este sa ti-o tragi cu doua odata. Cei ce la andropauza vaneaza liceene fara impliniri. Fara sex total. Cei care sexul oral il fac cu prostituate dar nu si-ar respecta niciodata nevasta daca ar face asa ceva. Cei care au fetisuri si ar da bani la greu pentru ele. Cei care considera sexul anal imoral, dar ravnesc la el. Care sunt lasi. Din punctul meu de vedere o mare parte din masculii romani sunt impotenti mental, pentru ca nu au capacitatea de a satisface nici o femeie sufleteste. Logic, exista si exceptii. Femeile noastre sunt snoabe, inzorzonate, ascunse, mici dictatori si visand la libertati cu Leonardo DiCaprio si alte aberatii, fara a recunoaste niciodata. Intr-o societate fara comunicare, fara curajul de a fi sincer, ce sa astept? Etichetari! Asta facem noi, romanii. Etichetam toate culturile fara sa le cunoastem si trasam reguli. Ca si cum noi am detine adevarul sau am fi centrul universului. Apatici, fara dorinta de a face un efort, de a judeca si altfel lucrurile.”

Nu cred ca vei deranja foarte mult, imi place sa cred ca pe blogul meu intra oameni cu mintea limpede in cea mai mare parte a lor. Dar ai un fel de a spune lucrurilor pe nume care nu poate lasa indiferent pe nimeni. Daca te-am obosit nu-mi pasa, stii foarte bine ca-mi place enorm de mult sa scot interlocutorul din balamale Spune-mi, vrei sa dau link spre blogul tau?

“Nu vreau link. Or sa ma vada ca pe aia care trebuie cucerita, ca face sex total. Se labaresc destui pe blogul meu. Nu vreau rating, eu mi-am triat oamenii. Suntem vazuti bine si rau in strainatate… Nimeni nu ne contexta genialitatea si inteligenta, de asta santem vanati. Pe de alta parte suntem cei ce ne cacam in fundul curtii si traim primitiv. Ne vindem copiii. Saraci. Un fel de lumea a treia. Cocotieri si barbari. Nu prea se stie despre noi. Dar tari ca Japonia ne stiu traditiile. Suntem sub Bulgaria si Turcia ca valoare in afara. Dorim sa fim vazuti pe picior de egalitate cu ceilalti, sa fim tratati cu demnitate si respect. Sa avem aceleasi drepturi. Sa ni se recunoasca valoarea si tot ce am dat omenirii. Suntem un popor monoteist si cu valori reale. Arta, cultura, stiinta… Dar umanitatea benefeciaza de penicilina, de insulina si uita cine le-a daruit si descoperit. Am dat omenirii cat zece popoare si se sterg cu noi in dos. Avem intelect si cultura cat mii din alte state. Dar statul si-a ucis sistematic populatia si a obligat oamenii sa se prostitueze moral. Social-politice? Copiii de 8 ani? Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Sa plec in Spania sa fac bani. Vremurile scot doar intelectuali falsi. Cu facultate, dar inculti si cu retard. Facultatea se plateste, bre. Orice bou o face. Cine o sa mai fie sudor? Romania? Doar o iubesc si sunt mandra de mostenirea mea atat de veche pe care am redescoperit-o singura. Nu statul si poporul au facut asta. Sunt mandra ca un japonez si un pic increzuta. Ma pupa in cur in orice tara. Sunt romanca si in orice stat am peste cultura medie, forta de munca, suflet, spirit…”

Terminam brusc? Incheiem filosofic?

“Du-te naibii!”

Saru-mana!

Mi-am pus in gand sa scot la iveala micile mele naravuri. Dar mai bine sa le numim discutii cu oameni simpli, in miez de noapte de cele mai multe ori, atunci cand messengerul scoate fum pe nas si de o parte ma aflu eu in pijamale, rascolind in mintea celulalt, iar la celalalt capat se afla prima “victima”. L-am numit “africanul din Pantelimon” pentru ca o mama economista si un tata campion de sah nu au avut altceva de facut decat sa-l aduca pe lume acolo, sa-l faca 100% “mitic”. E mandru de Bucurestii lui si de vecinii mai mult sau mai putin ilustri. Bun prieten cu Mihai Margineanu, individ zgomotos din frageda pruncie, impreuna deselau chitari pana in zorii zilei. ”Africanul” meu se numeste Catalin Nastase, un tip incapatanat caruia nu-i plac lucrurile neterminate, pietrele bulevardelor ii miros a bine si s-a nascut in 1978. De 11 ani lucreaza in domeniul transporturilor. Acum l-am prins ca director de Logistica si IT al unei mari companii grecesti de transport ce opereaza si pe teritoriul Nigeriei. Ii plac fetele. Destul de mult incat sa-si puna in curand pirostriile.

De ce aceasta discutie? De ce aici? Care este subiectul? E foarte simplu: pentru ca ma intereseaza enorm de mult ceea ce se spune despre romani, despre Romania, despre cum suntem vazuti din afara si cum isi inchipuie cei de-acasa strainatatea. Ma intereseaza sa ne privim la rece si sa ne spuna si altcineva cum suntem. Vreau cuvintele omului de pe strada, si nu pe cele ale unor vedete ce sunt nevoite sa-si cosmetizeze frazele. Singura conditie – interlocutorul meu sa fi luat contact cu alte tari destul de mult timp, astfel incat sa aiba posibilitatea sa creioneze un portret cat mai solid subiectului pe care vreau sa-l pun pe tapet. Dialog Lagos – Tarragona. Poftiti!

Spune-mi te rog cine si pe unde te-a plimbat, Catalin? De cand ai inceput sa vezi Romania si din alta parte?

“De la 5 ani am plecat cu ai mei prin tarile din jur, tata juca sah si ne tot lua cu el. Am facut concedii la Albena, in Bulgaria, vreo 12 ani la rand. Aveam si prieteni acolo. Mi-am luat primele doua discuri cu muzica de la Varna, erau cu Queen si cu Ricchi e Poveri. La turci am vandut o masinuta ca sa-mi cumpar o minge de fotbal. Nu am vazut Rusia, desi mi-am dorit enorm. Mai tarziu am inceput sa calatoresc singur, am vazut Moldova, Cehia, Ungaria, Grecia, Austria, Italia, Spania. Din ianuarie ma aflu in Nigeria, o tara cu care abia incep sa ma obisnuiesc.”

Povesteste-mi cate ceva, leaga-te de mituri sau incearca sa-mi demontezi cateva. La alegerea ta…

“Grecia de exemplu. Urasc “tzatziki” dar imi plac uleiul de masline si berea Mithos. Mi-au placut cladirile albe. Nu prea-mi intra la inima grecoaicele, sunt frumoase de la brau in sus dar au picioarele groase si sunt foarte “curajoase”. Prefer romancele, rusoaicele… In vara asta ma pregatesc sa merg in Zakinthos. Grecii ne respecta si ne privesc foarte bine. Am locuit in zona Salonicului si-mi place mult Gianitsa, un oras linistit si prietenos. ”Nu accepta daruri de la greci” este o mare tampenie, un topic. Grecii sunt calzi, prietenosi, m-a frapat ca asculta numai muzica greceasca. Sunt atat de mandri de tara lor si de istorie incat au uitat ca traiesc in sec. 21 si ca Grecia se duce in jos. Inca traiesc pe spinarea anticilor! Imi aduc aminte de primul bar in care am intrat, de pe terasa hotelului Stanley se vedea Acropole. Minunat! Grecii sunt naivi ca si noi, le plac petrecerile, daca pot lucreaza putin, chiar fug de munca. Dar sunt nationalisti, sunt mandri si nu merg cu capetele plecate pe strada.”

Plimba-ne putin prin Austria…

“ Despre Austria ce pot sa-ti spun, e superba. Pacat ca-i locuita. Austriecii sunt reci si rai, daca scoti un zambet de la ei e atat de rece si de fortat incat se vede de la o posta. Stand mai mult printre ei iti dai seama ca acea corectitudine nu inseamna chiar totul in viata. Sunt foarte zgarciti. Lucreaza doar opt ore pe zi, iar daca o fac pe calculator, la ora 17 nici macar nu dau un “save”, apasa direct pe “shut down”. Si au plecat acasa! Nu am putut sa beau nici macar o bere cu un austriac dupa serviciu, doar daca era vorba de “bussines”. Cred ca sistemul dur ii face atat de reci. Fiecare incalcare a legii se plateste la greu. Toata lumea respecta (fals) pe toata lumea. Dar au uitat sa rada, sa traiasca, sa se bucure pentru altii…

Am vazut Spania. De trei ori am stat in Barcelona si o singura data am trecut prin Madrid. Il iubesc pe Gaudi si as vrea sa revad Sagrada Familia. Spaniolii mi s-au parut calzi, m-am simtit ca acasa. Italienii… Facand exceptie de faptul ca-i urasc din ce in ce mai tare pe romani, vorbesc destul de tare. Au probleme cu urechile. Am trecut prin Milano, Pesaro, Venetia. Chiar am mancat pizza de la chinezi.”

Vreau sa te aduc in Nigeria si sa-mi spui de ce ai ales Africa. Orice om sanatos la cap alege America, Australia, Canada, Germania sau cel putin asta e viziunea noastra despre cum se ajunge “cineva”. Da-mi te rog mai multe detalii despre Nigeria. Ce cauti acolo? Ce ai gasit?

“Nu am vrut niciodata sa fiu nevoit sa plec din tara ca sa muncesc. Sunt familist si patriot. Dar am acceptat oferta pentru ca piata auto este “crizata” iar situatia mea financiara o lua in jos cu o viteza pe care eu inca nu o adaptasem “traficului”.. Dar ce m-a inrait cel mai mult a fost sistemul defectuos al companiilor de recrutare din Romania. Faptul ce desi dispui de anumite valori, romanii nu apreciaza asta. Au fost mai multe oferte, dar motivul principal care m-a determinat sa fac pasul a fost dezamgirea vis-a-vis de modul in care companiile isi recruteaza personalul. Tin la tara mea, la valorile ei, dar de acolo nu pot face nimic. Peste cativa ani, cand ma voi intoarce cu ceva experienta, poate voi reusi sa schimb fie si mentalitatea unui singur om. Atunci voi fi multumit.

Nu stiam foarte multe despre Nigeria cand am primit oferta. Eram speriat chiar, este foarte periculos aici. O tara foarte bogata cu oameni extrem de saraci, rezerve imense de petrol – lucru pentru care interesul mondial este imens. Invat pe zi ce trece. Sunt diferente enorme, oamenii sunt simpli in gandire, limbajul este foarte simplu, folosesc putine cuvinte pentru a spune ceva. Sunt impartiti in doua religii majoritare: catolici si musulmani. Sunt oameni foarte religiosi, mi-au dat senzatia la inceput ca nu sunt foarte primitori dar m-am inselat. Modul lor de a o arata este diferit, gesticuleaza foarte mult, nu ai sa vezi african care sa vorbeasca fara sa dea din maini. Au resurse imense si se vede prin prezenta multor companii straine in Nigeria. Sunt inca dezorganizati, totul se negociaza, daca nu o faci se poate spune ca nu-i respecti. Alunele se vand la sticla iar apa la pungi mici de plastic. Trebuie sa inveti sa conduci prin haosul lor, nimeni nu semnalizeaza, trebuie sa fii atent in permanenta la cel din fata. Orice accident, cat de mic, iti poate crea neplaceri – se aplica legea strazii pana cand apare politia si risti sa fii “pedepsit” popular. Sunt deosebit de talentati la dans, muzica, lucru manual. Totul se face aici manual. Canta deosebit, au asta in sange. Gandirea le este putin diferita fata de a noastra, dar asta nu insemana ca sunt inferiori. Doar ca sunt lipsiti de experienta, educatie, informatie… Te pot surprinde placut, au o inteligenta nativa… Se imbraca foarte viu, colorat… Stiu sa rada, sa se bucure, stiu sa traiasca fiecare secunda. Am intalnit aici “expati” (straini care lucreaza in Nigeria) care inca ii trateaza ca pe niste sclavi, se mai simte in aer inca ocupatia britanica. Dar lucrurile sper ca se vor schimba. La semafor poti cumpara orice: foarfece, papuci, huse pentru volan. Am facut cunostinta cu Suya (mancare din carne, cam ca micii de la noi) si cu berea Star. Terasele sunt vii, colorate. Se vorbeste engleza, dar cu un accent foarte ciudat, in primele zile nu intelegeam nimic. La doua saptamani am facut cunostinta si cu serviciile medicale, m-am temut de malarie dar nu era vorba despre asta. O simpla infectie bacteriana care m-a tinut in casa vreo 12 zile. Probabil totul face parte din adaptare.”

Vreau sa ne apropiem de final, Catalin, si sa scot de la tine cateva consideratii despre cum ne vezi. Despre felul in care se vad romanii pe ei insisi, poate si despre concluziile pe care le trag altii privindu-ne.  Iti las iarasi mana libera. “Danseaza” putin pe final pe aceasta tema si spune ce crezi ca ne lipseste sau ce se vede cu ochiul liber ca nu vom dobandi niciodata.

“Au trecut deja 20 de ani iar diferentele au inceput sa fie violent de vizibile. Nu suntem uniti si asta e o reala problema a natiei noastre. De exemplu felul cum ii privim pe cei din afara, pe romanii plecati, dupa parerea mea sunt trei mari categorii. Prima – “capsunarii”, vin din patura de jos si au capatat deja notorietatea de parveniti. Exista la ei o diferenta mare si rapida intre nivelul de trai si de comportament inainte de plecare si cel actual, dupa ce s-au intors. Lucrul bun – aduc bani in tara. Rau – cred ei insisi ca s-au intors educati. Realitatea ii contrazice. A doua categorie ar fi cea a persoanelor scolite. Aceasta categorie pleaca si pentru bani dar si pentru a-si asigura o stabilitate profesionala sanatoasa. Partea proasta este ca acestia nu prea mai aduc bani in tara, dar pe de alta parte mai spala din pacatele celorlalti. Acestia imbunatatesc imaginea noastra pe oriunde merg. Sunt acei oameni destepti care impresioneaza pe toata lumea. Pacat ca in general ei nu se mai intorc si incet-incet se rup de tara. Iar cea din urma pentru noi si prima in vazul lumii: tiganii! Nu sunt rasist! Pe tiganul civilizat il numesc rrom, dar pe cei care terfelesc imaginea noastra peste hotare…nu-i pot numi altfel! Categoria asta este cea mai cunoscuta! Strainii… cei care nu au auzit nimic de Romania… Doar despre asta au aflat din pacate. Singurul ajutor aici l-ar putea oferi autoritatile… dar din pacate lipsa de interventie a dus la cresterea numarului de infractiuni iar acum costurile cresc direct proportional. Nu-i pasa nimanui!

Un pas important ar fi curatenia in acele departamente ale statului care incurajeaza investitiile straine. Am avea un real succes daca nu am mai cere spagi companiilor care vin sa aduca bani si sa creeze locuri de munca. Romanul nu se intreaba ce si cum, doar striga in gura mare ca i se fura tara. Avem nevoie de lideri care sa se impuna prin respect, avem nevoie de o directie pe care sa mergem. Ne lipseste, iar asta afecteaza foarte mult o natie. Nu avem o tinta, zburam ca gainile, pe distante scurte. Oamenii sunt fiinte care au capacitatea sa spere. Dar pe de alta parte, pentru a da speranta unei mase de oameni e nevoie de fapte si nu de vorbe. Avem nevoie de bun simt, dar acesta nu se castiga peste noapte. Il ai din nastere sau il dobandesti in ani de zile. Se creaza nulitati din punct de vedere profesional. Romanul inca are microbul “vreau sa fiu primu, frate!”

Ce ne lipseste si despre ce cred altii ca ne lipseste noua? Cred ca mi-ar trebui un sul intreg de hartie igienica sa scriu tot. In primul rand ne lipseste respectul, si asta ne face sa nu fim respectati. De la lucrurile marunte, de la boutique-ul de cartier in care intri si gasesti o plictisita care molfaie la guma de mestecat si-ti raspunde sictirita: ”Ce vrei ?” Pana la personajele importante in stat care pana si pe sticla au o atitudine vulgara si necivilizata! Iar asta deja se cheama epidemie. Ne mai lipseste acel sentiment de “sunt mandru ca sunt roman”. Am cunoscut romani care preferau sa spuna ca sunt italieni sau spanioli. M-a durut! Le era rusine… DE CE? Am fost norocos pana acum, am spus de la inceput ca sunt roman… Iar pana sa plec din grupul respectiv de oameni deja le castigasem respectul celor cu care intrasem in contact! Ce m-a socat la tara asta saraca este ca nigerianul este mandru ca e nigerian! Iar noi nu! Ne mai lipseste rabdarea! Nu avem rabdarea sa castigam incet si sigur… Noi vrem tunuri ! Iar strainii cred in primul rand despre noi ca ne lipseste corectitudinea!”

Nu a fost necesar sa stam mai mult de vorba. Banuiam cum gandeste Catalin Nastase dar mi-am propus sa-l aduc aici si a acceptat fara nici o conditie. Lucru pentru care ii multumesc. Nu stiu daca voi continua cu acest tip de materiale, nu depinde numai de mine, ci si de ocaziile ce mi se vor oferi in continuare. Mai concret, de disponibilitatea pe care mi-ar arata-o la un moment dat romanii care traiesc in strainatate. Pe cei pe care-i cunosc ii voi contacta si le voi propune acest dialog, sper sa accepte. Si vom continua drumul “Prin vamile lumii”…

P.S. Catalin, sigur ca da, iti dau voie sa-mi spui mamaie!