Din stația cu ponei

   Aprindem lumina puțin? Am găsit scrisorile acelea vechi, să știi. Și mi-am amintit de stângăciile mele, de norii pe care îi călăream când te vedeam, de troleibuzul căruia îi cădeau mereu firele și puteam să te ghicesc printre călătorii care moțăiau în picioare. La tine e iarnă, la mine se răzvrătesc paharele cu mojito pe masă. Vreau să mă împart pentru tine. Să mă bifurc. Să-ți fiu doctor pentru temeri și să te amăgesc că sunt poet, pentru a-ți transcrie cu ușurință coșmarurile pe hârtie. Să te ating în ceafă cu amprenta inelarului aș vrea, iar celelalte degete să fie o menghină care să te poată sechestra o noapte.

   Vorbisem că vom cumpăra un căluț. Am avut chiar o ofertă tentantă cât timp te-am așteptat în stație, dar vânzătorul mi-a spus că o să revină mai târziu. Probabil că nu-și vinde caii amatorilor. M-a mirosit că nu știu să-mi încalec nici măcar propriile iluzii și m-a plantat acolo, să visez la poneiul cu coama de culoarea margarinei. M-a părăsit și înțelegerea a căzut. Roiau fulgii, mari cât boabele de fasole mexicană. Am rămas printre lingorile mele hibernale cu gândul la tine, la vagoanele oprite între stații, din care oamenii nu mai puteau să iasă. Garnituri întregi cu fețe lipite de geamuri pe dinăuntru, curioase, neliniștite, mame îngrijorate din cauza copiilor lăsați acasă, pensionari apatici, juni care băteau din bocanci și tot felul de chipuri pestrițe.

   Părea chiar ciudat la un moment dat. Nu mai urca nimeni de la metrou, doar coborau furibund în gropile de beton și marmură. Orașul își ascundea viața în măruntaie. Eu îmi doream un cal minuscul și nimeni nu voia să-mi vândă. Adorm cu gândul la aerul din jurul tău, la sertarul cu cămăși de noapte și la gura de vin pe care o voi găsi dimineață în pahar. Se va trezi și vinul, se va duce și iarna. Și ne vom oțeți cu toții, călărind himere.

Anunțuri

Tăcerea mieilor cinstiți

   Cum ar fi dacă ne-am scutura capetele și ne-ar ieși din minte faptul că nu suntem cu toții o turmă ingrată? Că nu suntem la fel de ticăloși, de mincinoși, de leneși? Cum ar fi?

   În Ministerul de Interne nu se află doar milițieni siniștri care au îmbătrânit în rele. Funcțiile de conducere nu sunt ocupate în totalitate doar de membrii „famigliilor” cu epoleți, în conducerea ministerului și în inspectorate nu se află doar politruci parașutați doar pentru a ajuta mafiile (și cele politice, desigur) să prospere. Există și oameni tineri care au ales uniforma pentru a aplica legea și a ajuta cetățeanul să se simtă la el acasă. Sunt și cadre care văd, simt și acționează normal, indiferent de vârstă și experiență.

   Învățământul nu este alcătuit doar din țațe coafate ce așteaptă sacoșele cu mărțișoare sau cheta părinților cu ajutorul căreia își mai pot face un concediu la Paris. Nu sunt doar profesori isterici, cu nervii întinși la maximum, gata să pocnească peste gură un elev care iese din tipare. Nu toți directorii sunt argații județenelor de partid. Sau cel puțin așa îmi place să cred. Marea majoritate a pedagogilor sunt acolo pentru a ne educa copiii. Pentru că și-au ales drumul. Pentru că există vocație și dragoste pentru meserie și elevi.

   În Sănătate, deși imaginea pe care o avem este mizerabilă, lucrurile stau la fel: nu au plecat chiar toți în străinătate, nu toți profesioniștii activează în Franța, Germania sau SUA. Există medici și asistente cărora încă le mai curge sângele din nas din cauza oboselii și a nervilor, din cauza gărzilor interminabile și a tratamentului suburban pe care îl primesc. În spitale mai există monștri, sindromul „Dumnezeului în halat” nu a dispărut și nu se va întâmpla prea curând, dar găsești și cadre medicale care sunt acolo pentru a vindeca. Pentru a te pune pe picioare atunci când îți crapă, efectiv, capul și inima.

   Ceea ce par să nu înțeleagă, cel puțin deocamdată, acești oameni buni din sistem, este faptul că zecile de mii de cetățeni care ies în stradă să protesteze, nu o pot face la infinit (și) în numele lor. Amestecul de teamă și pasivitate nu face decât să transforme starea de fapt actuală într-un cancer social pe care îl vom înlătura foarte greu. Sau niciodată. În Grecia, chiar zilele acestea, statul dorește să restrângă dreptul de manifestație în stradă. Așteptăm să se întâmple și la noi acest lucru?

   O fi bine, zic? O fi bine să mimăm interesul doar de sub plapumă, cu tastatura? O fi bine ca țara asta să fie condusă doar de personaje sinistre ca secretara din Videle, ajunsă „decât” Ministru de Interne?

Preluat de Republica

Luna din mare

   Când mă cuprinde și mă sugrumă amocul, ies din casă și caut răcoare. Scotocesc după liniște. Nu vreau nimic deosebit. Las cărțile în teancuri, cu urmele paharelor de vin pe ele, cu colțurile paginilor ridicate sfios și fug prin întuneric. Alerg bizar, cu pași impari, printre pietre și semne de circulație, mă lovesc de oamenii ce moțăie prin stații așteptând autobuzul. Respir greu, gâfâi, mă târăsc indecis și țintesc malul mării. Punct final. Acolo vreau să ajung. Unde nisipul orbecăie printre firele de păr.

   Pentru că fierbințeala pereților mă alungă din cameră, alerg iarăși. Micile golfuri prin care obișnuiesc să umblu îmi sunt casă acum, mă tratează cu prietenie, sunt de-al lor. Am și pietre favorite pe care mă așez să citesc și să observ ore întregi cum se târăsc marile bărci pe ața orizontului. Acolo, printre crabi și alge, nedumeririle rămân fără subiect: acalmiile își arată adevăratele fețe, căderile libere, care îmi întrerup traiul de zi cu zi, își pierd din intensitate, iar bruiajul… Bruiajul acela stupid, zumzetul omenirii, nu mi se mai pare atât de nociv.

   Un motiv în plus de fericire a fost luna plină de aseară. Un disc galben ca un eliotrop gigantic, aruncat în noapte, tolănit printre Urse. O bilă imensă, polentă indecentă, se hlizește nervoasă la mine. Aerul încins, luna în clocot, aș vrea să pot fi în secunda asta un brotac curajos care se aruncă de la zeci de metri înălțime în valuri. Sprintez către bolovanul-trambulină. Mă bat cu palmele peste piept și peste față, strig către singurul spectator prezent și sar. Hăul îmi pare o joacă.

   Două brațe puternice mă prind de umeri și mă ridică. Se face frig, văd pământul din ce în ce mai mic. E o sferă albastră acum, cam cât o minge de ping-pong. Mă afund mai adânc în întuneric. Brațele mă duc pe lună și mă aruncă acolo, pe un colț de stâncă albă. E un loc înalt. Undeva, în jos, la picioarele mele, la câteva sute de metri, văd urmele unei mări. E uscată. Nu sunt cadavre de corăbii, nici cârlige de pirați. Comorile le-au luat alții înaintea mea.

Cărări siriene

   Mă întreba demult o femeie dacă am găsit ceva pe Drumul Damascului din mine. Nu am știut să-i răspund atunci. Nici nu era momentul, pentru că se făcea noapte, ea împărțea semnături, zâmbete, bomboane, și ne uitam după un bar în care să petrecem câteva momente și să despicăm vorbe-n patru. M-am obișnuit să caut bunătatea din ceilalți și știu că nu am foarte multe opțiuni. Vreau ca fiecare să se scurgă cu folos prin propria-i viață, fără să clintească nimănui nici măcar un fir de păr din cap.

   Mi-aș dori să nu consumăm nimicuri și obsesii, să nu scrâșnim zilnic din maxilare pentru a ne consolida bunăstarea și fericirile amăgitoare. Îmi place drumul, îmi plac pingelele care se rup și morții de sete cu care mă întâlnesc printre îndoielile mele.

   Trag cu degetele de pieile pe care mulți nu și le dezbracă, sperând că vom năpârli împreună într-o lume altfel: de neoprit, mai albă, respirabilă, fără prăpăstii belicoase în care să ne pierdem văzul și mințile, în care să mă așez cu capul pe tine, pe cei din jur, să nu tresară nimeni de uimire sau de spaimă. Dar nu scotocesc după nimic special. Nu mai știu unde e Damascul acela blestemat și dacă are planuri pentru a se stabili în mine. Beau, uit, iarăși uit și beau din nou pentru a nu uita că ne sorbim, unii altora, amintirile. O voi căuta pe femeia cu întrebarea și îi voi trimite răspunsul meu haotic. Nu voi fabrica altul, sunt prea ocupat acum cu rachiul din pahar și cu pumnul de mere uscate de pe masă.

Șah în vis

   Nu știu de ce scriu despre baloane de hârtie cu flacără în interior. M-a apucat de mânecă un dor din copilărie și nu mă lasă. Mi-am adus aminte că am avut un vis despre asta: jucam șah pe un zeppelin imens, în formă de tun, în compania unui bărbat pe care nu-l mai văzusem până atunci. Prin geamul deschis se auzeau, în depărtare, petarde. Lumini colorate se lățeau pe perete. Mă întorceam pe toate părțile, nervos, îmi acopeream urechile și îmi încrucișam degetele de la picioare într-un fel de ritual cu care voiam să-mi îndepărtez demonii din cameră. Aveau chef de dans, veniseră cu tobe și cu o pianină căreia îi lipseau clape. Unii în picioarele goale, alții cu șlapi roșii și mărgele în jurul gâtului.

   Bărbatul de pe zeppelin apăruse pur și simplu în fața mea, cu cutia sub braț, și îmi promisese că-mi îndeplinește orice dorință dacă voi câștiga o partidă. A scos piesele pe masă. Erau din oase de plastic. Regii stăteau pe tronuri înalte și subțiri, iar nebunii sorbeau supă cu paiul din căni de alabastru. Am ales atacul Nimzowitsch-Larsen, o mișcare pe care am învățat-o de la un turc cu ani în urmă, și am așteptat să se desfășoare. Îl bănuiam calm, calculat. I se citea experiența pe față. Îmi mirosea frica, se juca cu privirile mele și zâmbea. Superior, flegmatic. Din câteva mutări mi-a luat un cal, ambii nebuni, o tură și regina. A dezbrăcat-o, a urcat-o pe umăr și a dispărut din fața mea pe o frânghie, în jos. Nu mi-a îndeplinit nimic. Mă rog de atunci doar să mi se dezumfle buzele și să-mi dea înapoi ceasul-cronometru.

Noua reședință

   Am făcut rost de câteva cutii. Patru sau cinci. Sunt încăpătoare și groase. Au adăpostit, pe vremuri, frigidere și mașini de spălat. Iluzii. Da, și ele se curăță uneori. Știi cutiile făcute special pentru pisici, cele care se vând în magazine la preț de lingou de aur? Ceva în genul lor îmi voi construi, o cazemată urbană sau o cocioabă pe măsura mea și îmi voi muta domiciliul în fața casei tale, peste stradă. Între chioșcul de struguri și dugheana turcului care aduce mirodenii de la Dardanele.

   În loc de ușă voi lăsa o sită prin care să mă pot strecura mai ușor în ploaie. Acolo am să stau și am să mestec ciorchini până când ultima boabă se va transforma în stafidă pe cerul gurii. Am să trimit luna la culcare țipând la ea și am să-i reproșez toate nefăcutele și nespusele. Ești și acum în spatele acelei uși translucide și îți lipești palmele de ea. Ți se văd liniile vieții. Sunt scurte. Două accidente în fiecare mână. Vor avea loc între falangele mijlociului și inelarului. Te vei prăbuși deodată pe autostrada care începe la baza gâtului, coboară pe umăr și se sfârșește în vârful degetului mare. Acolo vei rupe frânele și te vei îndepărta în final de mine și de privirile care pot doar să te cântărească.

   Cânți la pian acum, ai o privire ușor sfidătoare. Citesc în ea că ți-ai dori să-ți întorc paginile și să suflu în lumânare. Sfârâie. Ceara a format o baltă mică în care încep să prindă viață pălămide. O sting, nu am de ales. Mă tem că în fața casei tale va crește o pădure care mă va împiedica să te văd. Uite, e frig, am niște ouă și câteva cutii cu bere. Le-am putea împărți, ne-am putea intersecta din nou privirile dacă ai întoarce capul către mine și muntele de cutii.

Alunecând

   Vedeam prin geamurile larg deschise: primele cafele aburind în cești, fiarele de călcat coborând pe gulerele cămășilor, buletinul meteo șuierat prin strungăreața fetelor din cutia veselă, cuțitele care întind margarina de porumb pe felia de pâine prăjită, gura de vin uitată în pahar, un cablu subțire cu care nu reușise să se spânzure divorțatul de la etajul șapte, căței cu vezica plină dornici să zburde prin parc, bunicii bâjbâind după proteză, un colț de pizza în microunde, chiloții cu dantelă trași la repezeală pe sub fustă, un ruj pierdut printre dosare, mături, colanți, grisine, sticle de plastic, amanți cu cearcăne și libido nestins, o farfurie neterminată cu spaghete, un calorifer spart din care țâșnea apă. Iar eu cădeam, țipam, mă ustura pielea frecată de tabla care se unduia-n aval și trăgeam cu ochiul la orașul care moțăia în dormitoare. Avea ceva puls, începuseră să toarcă mașinile și vânzătorii de loz în plic să-și deschidă gențile.

   O zi rece. Ca un țurțure urban ce stă să cadă. Plouă mărunt acum și îi simt brațele cum se întorc către mine, căutându-mă. O țin strâns, de abdomen. Sânii ei, ca două păsări, îmi ating mâinile și picură din ce în ce mai tare. Coborâm printre cercevele, balcoane și cârpe de bucătărie scuturate de la geam. Urlăm amândoi la roșul semafoarelor și le facem cu mâna covrigăreselor. Nu mi-au plăcut niciodată cei cu mac, mereu am crezut că sparg pietriș fin între dinți. Ne lăsăm purtați de gravitație, dezgoliți de haine și de forme, doi nebuni la care se holbează chiriașii cutiilor de beton.

   Vreau să o am acum, în ploaie, să o posed în văzul lumii și să nu-mi pese de apa care cade din cer. Am dreptul să-i smulg carnea și să-mi devină prizonieră pentru câteva ore. Doar m-a trezit din somn cu ideile ei nebune, de a se arunca pe tobogan fără rușine. Este vinovată pentru nopțile mele de nesomn, o voi crucifica pentru că mi-a pictat curcubeul în negru și a plecat, râzând, din pat. Mi-a zis că va inventa alte culori, altădată, acum e prea plictisită pentru a sta lângă mine. Îi înșir obsesiile mele despre toboganele de pe alte planete: ce culori pot avea, se poate coborî pe ele la fel de repede? Ne primesc la fel, fără să ne întrebe ce vrem să facem?

18 ani de Căpșunistan

Mâine-poimâine împlinesc 18 ani de Căpșunistan. Optsprezece. Ani. O perioadă de timp în care:

… niciun polițist nu m-a tratat de sus, nu am văzut tupeul cum respiră prin uniformă,

… niciun funcționar public (de la mărunta primărie, până la nivel de minister) nu m-a privit printre gene, acru, distant, disprețuitor,

… nicio asistentă, niciun medic, nu mi-au cerut plicuri cu bani sau ciocolățele pentru serviciile oferite,

… nu am auzit în presă cazuri asemănătoare cu mizeriile gen „Ciomu, Lascăr, Burnei, Lucan”. Eventualele derapaje pe care le-am văzut în presa spaniolă s-au soldat cu demiterea imediată, retragerea licenței și închisoare, după caz.

… nu am auzit la tot pasul cazuri de corupție în care s-au furat zeci de milioane de euro. Există hoți și aici la nivel înalt, dar există și procese, și închisoare, și pedepse în funcție de gravitate.

Nu este un sistem perfect. Spaniolii sunt departe de ceea ce ne-am imagina a fi o societate ideală. Dar sunt altfel. Reacționează dur în fața impertinenței statului, a legilor proaste, a politicienilor care întind coarda. Ies cu milioanele când e nevoie și nu îi mișcă nimeni din stradă până când mișelia pusă la cale nu dispare.

Am avut tot timpul din lume să-i cunosc și să-i compar. S-au trezit din dictatura franchistă și reprezintă un corp viu. Sunt o societate din ce în ce mai liberă, mai deschisă, mai tolerantă. Au văzut că extremele sunt toxice și încearcă din răsputeri să se poziționeze mereu în centru, căutând echilibrul care însănătoșește o nație.

Și mă întreb mereu: nouă cât ne mai trebuie?

Preluat de Republica

Mini

   Nici copacii nu ne mai camuflează obiceiurile. Rămân și ei pitici, bieți arbuști care refuză să fie camarazii neajunsurilor noastre. Nuduri ce-și acoperă intimitățile cu frunze uscate, rușinați până-n măduvă. Îi bate ploaia, frigul le intră-n celuloză. Se predau și ei, e inutilă rezistența în fața ticurilor urbane, în fața plutoanelor de omuleți chirciți, cu fesuri caraghioase pe cap, alergând de colo până colo pe trotinete colorate. Aștept zăpușeala să vină. Mi-e dor de viscol și de avalanșe, sunt prizonierul prognozelor și al tinerelor fără garderobă. Să apară augustul uleios, să vină căldura toridă, cu nisip și oase dilatate pe plajă. Trupuri goale se vor lipi de pereți, vor scotoci după o felie de umbră și vor înghiți iaurturi de coacăze.

   Un husky bântuie prin parc, cu limba scoasă. Aleargă liber și am senzația că stă să ningă. Îl cheamă Cedric. Am aflat după felul în care îl strigă Mini, stăpâna lui. Pe ea o cunosc mai bine, o văd zilnic cum se prelinge din pat către ușa de la baie, face piruete pe muzică franțuzească și se spală pe dinți la fereastră. Are un farmec aparte când își freacă dantura în văzul tuturor. O urmăresc din balcon în fiecare dimineață, vechiul meu obicei de voyeur pătimaș. După ce-și curăță gura se unge pe mâini cu ulei. Nu-mi displace mirosul de cocos pe care îl emană, dar îl văd pe Cedric cum strănută indispus.

   O trage de fustă, se ceartă amândoi câteva minute, Mini ia lesa din cui și ies la plimbare. Ochii lui Cedric, de un albastru complice, se potrivesc de minune cu fusta stăpânei. Nu sunt chiar atât de obsedat cum aș putea să par, dar Mini se apleacă cu punguța în mână și nu pot să-mi dezlipesc privirile de pe fundul ei. Obraznic. Cedric sare, trage de lesă, mă cântărește din ochi, întrebându-mă ce caut la acea oră pe bancă. Și o aruncă pe Mini în brațele mele.

   O salvez câteva minute, să-și mai tragă sufletul, biata de ea. Cedez. Deschid brațele, o prind, lesa îi scapă din mână. Cedric mă salută bucuros și fuge singur printre tufișuri. „Știi care este cea mai bună margarină pentru tartinele de la micul dejun? Eu folosesc Echire. Cu accent pe al doilea e. Are o notă dulce pe final și nu mai trebuie să adaug sirop de arțar.” – îmi spune franțuzoaica cu buzele îndoite doric în urechea mea stângă. Mă lovește în cel mai sensibil punct. Mai bine m-ar fi spânzurat de lob și m-ar fi trimis să car borduri cu spatele, decât să mi se cuibărească în brațe și să-mi propună aventuri gastronomice. Mi-am revizuit puțin tristețile de când am cunoscut-o. Urc zilnic la Mini să pregătim tartine. Fără sirop. Doar cu acordul ochilor metalici ai lui Cedric.

Fără volum

   Am văzut într-un târziu marea la răsărit și la apus, am lăsat-o să mă ude și să mă umple de sare, să mă ascundă în larg, acolo unde mi-a băgat frica în oase, nemaiputând să înot spre mal. Scoicile mi-au tăiat tălpile și mi-au crestat gura. Îmbătrâneau în soare, invadate de picioare, de burți și saltele de plastic, de sticle de bere și broșuri cu poezii. Câteva valuri mi-au acoperit nările ca să-mi arate mie, neajutoratul biped, că mă pot domina, indiferent dacă se nasc reci sau calde. O perioadă ne-am înțeles destul de bine. Chiar ne vizitam zilnic, ne întrebam unul pe celălalt de sănătate: „Ce faci? Căluții tăi de mare cum o mai duc? Știu să sară, au mai crescut?” Și ne împrumutam, reciproc, frustrările.

   Eu îi lăsam pe mal dorința de a nu muri prea repede, îi povesteam cât de tare mi-aș dori să călătoresc, să sar de pe un continent pe altul și să cunosc oameni, iar ea mi se plângea că nu poate să geamă mai tare. Îi lipseau sunetul acela fioros care îți îngheață sângele în arteră când îl auzi și mugetul valului care se ridică deasupra capului cu câțiva metri, pregătindu-se să te sfârtece ca pe un albuș sărit prea devreme din ou. Mereu a vrut să fie mai zgomotoasă, să impună respect, și-a dorit să fie rece chiar și în lunile fierbinți ale anului. Pentru a-și legăna bărcile în liniște, pentru a săruta stâncile la miezul nopții.