Ladybird

Eclipsa este definitivă când ești adult. Uiți, ești atras în cotidian, înoți, apa îți trece de creștetul capului de cele mai multe ori. Devii un automat, un prizonier al obiceiurilor diurne și al vorbelor camuflate în ticuri și umeri ridicați. Sau dacă ai prea mult ghinion, un sclav al nopții care se zbate să imprime pe hârtie ce nu a spus la timpul potrivit. Se așează peste mintea ta un nor colorat care îți astupă etanș amintirile, îți acoperă gura și ochii, sufocându-te iremediabil, pierzi culorile, mirosurile, nuanțele de care te-ai bucurat ani de-a rândul. Și zaci în prezent, strivit de dorințe și de trecutul de care nu ai fost capabil să te agăți. Sau din care frica nu te-a lăsat să ieși victorios.

Mi-am readus aminte: era roșie cu puncte negre, ușoară, neatentă, căuta un spațiu comod în părul ei. Am în minte imaginea unei gărgărițe din adolescență, în ziua aceea făcuse baie în suc de portocale și voia să-și scuture antenele la noi în clasă. Revin, să nu care cumva să mă pierd tocmai acum, la început. Eram în liceu, la ora de franceză, cineva vorbea tare despre Paul Eluard și nu puteam să urmăresc ființa aceea minusculă ce începuse să urce pe umărul ei. Auzeam de departe glasul profesoarei, mi-au rămas lipite pe creier versurile: ”Il n’y a pas de nuit pour nous / Rien de ce qui périt, n’a de prise sur moi / Mais je ne veux pas avoir froid” și nu făceam deloc legătura. Noapte pentru noi, frig? De unde frig când era sfârșitul lunii mai și sosiseră deja căldurile? Mă aflam în al nouălea cer, eram îndrăgostit până la demență, tensiunea îmi făcea capul să-mi bubuie și nu mă puteam concentra. Nu exista Eluard, era în acel moment un intrus care sădea paravane între noi. Era imposibil, cum își permitea ticălosul să mă îndepărteze de ea prin poeziile lui seci?

Își făcuse apariția încă de la începutul orei. Aterizase mai întâi pe perdea, făcuse un salt pe umărul ei, stătuse acolo câteva minute după care pornise ascensiunea: câteva cercuri pe umărul stâng, a pășit pe gât, iar de acolo a sărit direct în păr. Era blondă în ziua aceea, așa o vedeam când lumina intra în clasă dinspre terenul de sport. Un galben-miere care se plimba dintr-o parte în cealaltă a capului, în funcție de mișcările perdelelor de la geam. De la zece încolo, când soarele se mai ridica puțin, părul ei era mai închis. Aducea a boabe de cafea încinse pe plită, plimbate cu mâinile, ușor, să nu se ardă. Urmăream contrastul dintre firele de păr și bluzele ei, îmi plăcea să îmi imaginez combinațiile făcute în fața oglinzii, acasă, înainte de a pleca spre liceu. Vedeam cum îi trec prin mâini zeci de brățări, bile colorate, cum își agață cerceii în urechi, îi adulmecam în gând ceaiul de pe masă și îi număram caietele împrăștiate pe pat. Citisem o cărțulie despre ceaiul din Sri Lanka și am vrut să cultiv câteva soiuri în balcon. Nu mi-a ieșit nimic, poate din cauza frigului sau – cine știe? – poate că dalmațianului pe care l-am avut câteva luni în casă îi plăceau prea mult frunzele aromate. Ar fi fost o lovitură de imagine pentru mine să-i ofer la un moment dat un plic cu ceai verde, ”home made” așa cum se zice astăzi.

Nu i-am spus nimic atunci, nici foarte mulți ani după. Nu am avut curajul necesar, am fost blocat timp de doi ani de zile ca o cheiță introdusă într-un lacăt nepotrivit. Și astăzi mi-e greu să articulez sentimentele, să le asociez cu sunete, cu cuvinte, mi-e foarte greu să le pun într-o frază vorbită. Ea mă timora prin dezinvoltură, prin zâmbet, prin siguranța cu care făcea ca lucrurile din jurul ei să pară simple. Am petrecut sute de ore privind-o, admirând-o, imaginându-mi de infinite ori că am să pot ajunge în fața ei și să-i spun că o iubesc. Cuvântul în sine deschidea o trapă prin care cădeau deodată mii de nicovale peste mine. Nu auzeam nimic în timpul orei, nu mă înteresa ce se scrie pe tablă sau de ce profa de franceză, în naivitatea ei, mă tot întreba de ce am ales ”umanul” dacă sunt absent total. Știu doar că după ora aceea de franceză am căutat gărgărița prin clasă. Voiam să o iau acasă și să o îngrijesc, devenise ființa care mă putea ajuta să știu cum e să-ți treci degetele prin părul ei. Era cea care îmi putea spune dacă într-adevăr pielea îi mirosea a boabe de cafea încinse.

Omul dintre frunze

L-am zărit printre ramuri. Încerca să se cațere, ca de obicei, fără gheare metalice, fără corzi, spre ultimele crengi verzi și puternice care ar fi putut să-i susțină greutatea. Acum, după primele cuvinte, am senzația că v-am mai povestit despre el, dar nu asta e important, ci starea pe care mi-o induce de fiecare dată când îl găsesc acolo, sus, acoperindu-și ochii cu palmele de prea mult soare, căutând să nu-și sfâșie prea tare cămașa sau să alunece din nou pe tulpină, spre bază, unde-l așteaptă entuziasmul sec al celor care aplaudă eșecul. Cu ani în urmă escalada stâlpi. Îi lua pe rând, încerca diferite unghiuri și stătea ore întregi pentru a înțelege oamenii și a-i spiona de la distanță, pentru a le digera angoasele, îi privea atent cum șerpuiesc pe alei și îi măsura fiecăruia adâncimea ridului originar din frunte. E un semn pentru el; mi-a dat de înțeles că acolo, în adâncimile pielii, se pot citi insuportabilele temeri ale oamenilor, frustrările, bucuriile, zâmbetele, călătoriile nefăcute, se pot număra amantele neatinse și fiecare zbatere de pleoapă din timpul somnului. În canionul acela iau naștere fuioarele de aer cald ce ne ating în ceafă, tremurul incontrolabil al mâinilor și picioarelor, în frunte se nasc infinitele promenade pe spatele gol al femeii și tot acolo se înghesuie frica animalică în fața timpului. Groaza că se termină brusc, ca gâtul unui iepure sub bardă.

Am avut ocazia să-l cunosc târziu, după ce a intrat bine în maturitate. A acceptat cu greu să mă apropii de el. Nu are nevoie de curioși și de întrebări inutile, nu crede că e momentul să vorbească, să ofere explicații sau să înfrunte libidourile celorlalți. Doar în momentele de exaltare își lasă simțurile să zburde câteva zile pentru a strânge aer proaspăt în plămâni. Sau poate că e doar un simulacru menit să deconcerteze doritorii de psihanalize ieftine și să-i trimită, elegant, la plimbare? Azi m-a întrebat, cu o lentă ridicare de pe scaun și cu o stranie apropiere de urechea stângă, de ce gâștele nu mai salvează capitolii și nu am știut cum să-i răspund. De fapt cum aș putea să formulez o concluzie care să-l mulțumească? Nu le cunosc la fel de bine ca el pentru că nu am sete de zbor atât de accentuată, nu urc în copaci și nu mi s-a întâmplat până astăzi să comunic cu ele. Am și eu stolurile mele, dar nu sunt părți din legendă și nu s-au avântat până acum mai departe de interiorul propriei mele minți. Păsările mele ciugulesc din mărul lui Magritte și lasă cratere pe față, unde-și vor face cuiburi mai târziu, într-un moment de neatenție al victimei. Sunt mai violente, mai tăcute, nu zboară în cercuri mari și atacă rapid, în forță, fiind întotdeauna cuprinse de remușcări după aceea.

Există un contrast aberant între semnele mele de întrebare și felul în care omul din copac știe să-și aloce răspunsuri. Interogațiile mele sunt simple, directe, nu cred că reușesc să-i stimuleze imaginația, dar nici nu-l îndepărtează definitiv de mine. E un câștig, totuși. Mă aflu mereu pe aceeași străduță albă, îngustă, ce duce fără ezitare către malul mării, iar când apare el simt deodată că se lărgește ca un bulevard din Buenos Aires, pietrele cubice se evaporă și glastrele cu flori, precum și pragurile caselor pe lângă care trec, sar în aer. A devenit închis în sine, aproape mocnit, mi-a povestit printre dinți că au început să-i placă simezele și că ar vrea să cumpere câteva dintre armele lui Don Quijote, precum și rânjetele mulțimilor care l-au sabotat ani de-a rândul. Azi nu i-a plăcut cafeaua, l-a indispus chiar. L-am văzut cum ridică buza de jos și și-o mușcă ușor pentru a nu-i reproșa barmanului că zeama din ceașcă e slabă. Cred că s-a trezit devreme sau a dormit prea puțin pentru nevoile lui. I-am cedat și plicul meu de zahăr brun într-un exces de amabilitate, dar fără succces. A scos câteva foi din buzunar și mi-a arătat că lucrează acum la un tratat despre ipocrizie. Vrea să ne demonstreze că nu mai suntem inofensivi, gândim firav, axiomatic și admirăm inutil lucruri în care nu s-a investit nimic. Pictăm doar portrete în care vom arunca, ironici, cu roșii fleoșcăite, pigulim scame, întindem covoare roșii, bâțâim calești și nu ne trece prin minte să spunem bufonilor să tacă.

Briza caldă de la prânz s-a transformat într-un jet de aer rece. Plajele în ianuarie nu sunt foarte primitoare. Resping intrușii, condamnă străinii care nu vorbesc același dialect și îi alungă. Eu mă retrag acasă. Îl privesc cum se îndepărtează, căutând din ochi un loc privilegiat în cel mai înalt copac din parc.

Exercițiu cu oameni vii

Tocmai am găsit o femeie care se bucura când a descoperit două ciuperci de mici dimensiuni, crescute prin cine știe ce minune a văzduhului în același ghiveci cu planta de la birou. Mai există și oameni din aceștia, cărora le râd ochii la vederea spectacolului naturii, a zborului unor spori prin aer, extazul în fața unor celule care planează dintr-un necunoscut într-altul, fără destinație, direcție, fără a avea o busolă sau o hartă cu ierburile de care au sau nu voie să se lipească pentru a supraviețui. Apoi i-am intrat doamnei în viață, i-am răscolit puțin ipostazele în care s-a lăsat surprinsă, am făcut cunoștință cu cuvintele ei și am vrut să-i amestec culorile pe care le afișează: i-am contemplat fotografiile și privirea ca o țepușă tristă, uneori caldă, alteori gata să străpungă, trecând cu ușurință prin obiectiv, prin pupila fotografului temerar, ca mai apoi să iasă prin ceafa acestuia și să plece mai departe, să se ascundă probabil pe străzile din spatele lui.

Am urmărit-o câteva zeci de minute, curios să știu ce-i place, pe unde se ascunde, din ce unghiuri vede lumea, cum se mișcă prin orașele pe care le vizitează și de ce scrie despre oameni. Îmi plac astfel de exemplare. Sunt vii, ard încă pe placul meu. Mi-a amintit de Jeanne Balibar în ”Trois ponts sur la rivière”, dar doamna despre care mă străduiesc să vă povestesc nu se mișcă, nu am ocazia să o văd picurând apă plantei, turnându-și cafeaua în cană la prima oră a dimineții, nu o pot vedea nici măcar vorbind la telefon. Femeile, am fost convins mereu de acest lucru, se ”dezbracă” enorm atunci când discută la telefon cu cineva și sunt sigure că nu le observă nimeni. Acum o ghicesc doar din poze, văzând-o cum mângâie genunchii unui prinț din Budapesta, prins într-o statuie fistichie din bronz și ferindu-se de soarele Egiptului, lângă piramide.

Îmi place totuși pentru că reușește să mă transporte, vorbindu-mi despre bătrânii cu mâini aspre și bastoanele lor în care pământul ar dori să se sprijine în caz de cutremur, scrie despre nebunii care se îndrăgostesc subit de stewardese, de cerul văzut prin hublouri și micimile lumii mari, despre femeile care caută cursuri de perfecționare a răbdării și farfuriile de la Ikea. Ador oamenii vii, spuneam, se mai pot mișca încă, au forță în jungla cotidianului în care am înghețat cu toții de teamă și neîncredere. Au rol de centrifugă și ne pot găzdui dacă avem curajul să ne introducem, fie doar și temporar, în dinamica lor aparent stranie. Le reușesc foarte bine metamorfozele: gradele sub zero într-un salon confortabil, depresiile în euforii doar din câteva silabe, fiarele sălbatice în pisici amețite de căldură și multe alte ”preobrajenii” pe care noi, muritorii de rând, nu le putem duce la capăt.

Am darul, poate ghinionul, de a-mi petrece în ultima vreme nopțile bănănăind aiurea în virtual, căutând mirat tot felul de stări, oameni, fotograme care să-mi sature anumite curiozități, recitesc haotic cărți pe care le înghesuisem în rafturi, caut și cântăresc. Ce anume? Mi-ar plăcea să găsesc starea de perpetuă viață fără de moarte clinică, să mă pot întâlni cu acel ceva care să ne mai întârzie pe aici, câteva minute cosmice cu care ne-am declara mulțumiți și am înțelege mai bine popasul pe care îl facem. E îndeajuns să te așezi pe o bancă, dimineața, la malul mării, și să tragi aer în piept. Să-ți intre în plămâni sarea, nisipul, algele, să ți se zbată pescărușii printre alveole, să simți cum se declanșează în tine afecțiunea feroce, excesiv de violentă, pentru viață.

Siberii implacabile

Poate că ar fi bine să plângem împreună, creatură, măcar câteva zile, avem de colorat rocade la nesfârșit, vreau să ne sfâșiem cămășile de pe noi și să tragem cu dinții de șira spinării până ies oasele curate, impecabile, numai bune de agățat în cuie ca trofee. Hai să ne ciunțim fețele neoblojite cu palme și să ne înroșim obrajii cu dosul lor. O dată și încă o dată, să șiroiască sânge din colțul gurii și să obosim căutând batiste prin sertare. Vreau să jelim câteva nopți la rând, fără măști, cu capetele pe masă printre sticle și pahare, printre dopuri de plută înfipte în furculițe de aperitiv, cu doi colți. Pornește, te rog, instalația de frig: nu-mi ajunge zăpada, nu mă mai satisface, e incapabilă să mă calmeze, nici țurțurele acela ce stă să cadă peste mine nu mai poate să-mi dea ghiontul fatal, nu mă înduioșează ceaiul cald din termos, nici măcar hălcile din cui nu-mi mai fac cu ochiul. Adu-mi patinele din magazie, ascute-le bine, cu grijă. Treci ușor cureaua peste ele și unge bine fierul cu grăsime când termini. Sunt lame noi, iar eu am vene lungi. Mi-e dor de un triplu lutz mortal și nu am frâne în acest moment, au deschis patinoarul pentru mine și pentru poftele mele smintite, iată, au dat drumul și la ventilatoare, la hârtii albe și au început mimozele să mă ademenească. Să mă dezghețe.

S-a congelat pervazul, mai sunt și câteva dâre de cafea acolo pe care am uitat să le curăț. Văd și două muște care au desenat un șotron și sar nebune ca să-și încălzească tălpile. Nu știu de unde au apărut, în mod normal iarna nu germinează ouă, nu fată insecte aducătoare de plictis. S-a instalat iarăși o Siberie placidă la mine în suflet, e greu de suportat și de înțeles, aș vrea să o mozolesc între dinți și să o scuip repede afară. Îmi produce dureri pe care nu le mai pot căra cu mine, ne răfuim mereu la început de an și tot mai sunt lucruri de împărțit, avem sentimente comune asupra cărora nu am căzut de acord. Eu vreau un petic de stepă doar pentru mine unde să-mi ascund colții de mamut pe care îi scot din măruntaiele ei, dar ea, nenorocita asta rece ca o pungă de mazăre, mă tot amână. Și nu înțeleg de ce.

Negociem acum. Miezurile de noapte sunt cele mai bune momente pentru a încheia acorduri, se încețoșează mințile și ne cuprinde culanța definitivă, acea stare dulce, fumegândă, care te trage de pleoape și ți le întinde, un drog rudimentar care îmbrățișează iremediabil creierul și ne transformă. Aștept primăvara. De fapt o visez, vor mai îngheța multe degete până când o să apară. E ca o cârjă de care mă agăț în debilitățile mele supărător de dese în ultima vreme. Visez ceaiuri aromatice, leagăne în sălcii pe malul apei, îmi trec pe sub nas diferite mirosuri, de la corăbioarele din galantare și ciocolata caldă până la parfumurile discrete folosite de femei, rumeg ierburi imaginare și îmi plouă în gură a răsărit de soare. Voi fi în căutare de băltoace proaspete, am să mai vreau și tuburi de papură, Fără noduri, vă rog. Am nevoie și de o brișcă prietenoasă care să mă ajute să le ascut la un capăt. Am visat azi-noapte, pe când ștergeam urmele de cafea, că pot să le înfig în smârc, adânc, cu nerv. Am să sug prin ele până îmi iau foc plămânii: peștii, apa, iarba și pietroaiele. Pot să scot toată mizeria de pe fundul lui. Aș putea chiar să întorc planeta pe dos, ca pe o mănușă de latex. Să-i curăț măruntaiele și s-o pun pe o policioară la uscat. Vreo lună, așa, la căldură. Să se întindă leneșă în bătaia luminii calde, ca o mâță abia trezită din somn ce se arcuiește, pocnindu-și fiecare os, fiecare zgârci din corp.

 

Din Syntagma, în hohote de râs

Am simțit o mână pe spate: străină, nu-i încercasem greutatea până atunci și mi-am închipuit că ar dori să ne cunoaștem. Greșit. Se întâmpla ieri-noapte când rămăsesem pironit în somnul tău, în gesturile tale necontrolate, fierbinți, mă împingea cineva în pernă, puternic, cu ambele mâini. M-a izbit prima dată între umeri și m-a aruncat violent înainte de parcă ar fi vrut să-mi lase capul în loc, să cadă între noi. De ce mă lovești în toiul nopții, de ce oare alegi potecile înguste unde nu ne putem vedea? Ca să-mi înghețe sângele în picioare? Nu mi le-am mai atins de mult, iar acum sunt reci de la genunchi în jos, sunt două bețe de flamingo uitate iarna pe malul lacului.

Mi-a rămas amprenta mâinii între omoplați, acolo unde începe spatele să doară când îmi ridic ochii către Acropolis. Văd străduțele înguste care urcau spre templu, pervazurile albastre pe care dormeau pisici și trandafiri, îmi răsună încă un sirtaki melancolic și nările mi se umflă de covrigi calzi și de mirosul răvășitor de cafea măcinată în fața prăvăliei. Mi-e sete, îmi crapă buzele după paharul acela cu apă rece din Syntagma și vreau să mă întind pe bancă, printre broaște țestoase și pești încăpățânați, să cadă seara peste mine cu miile de nuanțe de culori, sunete și magneți de frigider. Mi-am scrijelit talpa în sticla privirilor tale, în ciobul critic al ochiului tău drept care mă țintuia curios și nu știa cum și ce să întrebe, de unde vin, cât stau și de ce nu am adus cu mine o rogojină pentru a fi găzduit mai ușor, fără bătăi de cap.

Ai văzut păsările obosite de zbor, sătule de vâslitul prin aerul fierbinte? Le observ de câteva zile cum leagă sfori între etaje. Au venit de acolo, de la tine, încercând să-și construiască ceva. O specie de cuib, un mic adăpost din frunze în care să-și petreacă iarna. Vecinii le întâmpină cu muzică la pian si cu câinii îmbrăcați în pulovere tricotate, cu dumicați de pâine, le pun apă proaspată în castroane de plastic și învață traiul în comun. Ascult și eu dialogurile când am timp. E un melanj șoptit de cârâieli suspecte și sunete ce ies din vârful buzelor. Nu mă atrage, am alte ocupații acum. Aș învăța să-mi calc pantalonii. Sau să-mi dezintoxic aspirațiile, nu știu ce să fac mai repede. Când sforile se rup, înaripatele fac noduri marinărești și agață de ele mărgele colorate și fâșii de staniol. De la ele mi-am cumpărat o brățară cu ochi de caracatiță. Mi-au transformat blocul în cort țigănesc cu flori de câmp și paranghelii șucare.

Aș fi fericit pe o insulă, ți-am mai povestit despre asta. Să fie un colțișor doar al meu, cu cărți și borcane cu tutun, lipsit de vizite inoportune și de plodurile gălăgioase ale familiei de vizavi. Una minusculă să fie, ca un bănuț scos din circulație, o moviliță de pământ în mijlocul unei mări blindate în care se scaldă oamenii departe de țărmul meu, departe de geamandurile puse invers pentru a deruta canibalii. Aș folosi-o iarna, doar când mugesc buldozerele pe alei, m-aș furișa printre palmieri și ți-aș trimite de acolo vâsle, clești de crab și fire de nisip să-ți cureți tristețile de pe frunte, m-aș pune în genunchi în apă și aș râde. Ca un nebun, m-aș dezintegra în hohote aducându-ți aminte că nu ai vrut să pleci din iarnă. Că ești naivă și încă mai crezi în Moș Crăciun și în elasticitatea renilor ce trag neobosiți de sanie, ți-aș reproșa ezitările, refugiul, întorsul spatelui și degetul amenințător. Dar nu m-aș opri din râs. Niciodată.

O claviculă, un coviltir, o ploaie

Mi se pare absurd ca firele de iarbă să fie scunde și licuricii să lumineze la fel, atonici. Atunci nopțile devin plictisitoare, un fel de sanatorii cu iederă veșnic proaspătă pe pereți, cu paznici șchiopi, răuvoitori, care cerșesc țigări vizitatorilor. Definitiv, nu-mi plac, aș vrea ca licuricii să țopăie veseli și să transforme potecile în căi lactee, cu margini fosforescente. Să nu mă rătăcesc printre copaci. Mă debusolez automat când coamele mă înfierbântă și gleznele îmi sucesc mințile, nu rezist tentației, culorii, aromelor de piele, nu rezist să nu întind mâna către o claviculă ce iese arogantă din context. Vreau să le leg la spate, din încheieturi, să stea câteva zile în beznă, strânse, până țâșnește chihlimbar din oasele mâinilor. E nefiresc să sară zilnic trenuri de pe linii, deraiez odată cu ele și plutesc printre tampoane și bariere, citesc cărțile uitate pe peron, strâng tichetele ude, fluier locomotiva căzută pe o parte și mă mulțumesc în cele din urmă cu un pui de somn la cușetă. Se pierd călătorii, se uită unii pe ceilalți, se estompează privirile. Geamantanele expiră și nașul se transformă-n inamic. Am stat până în stația asta aici lipit de geam, mirosind plopii și haltele. Aș vrea totuși să cobor la prima. Mi-e alb. Mi-e rece-n seara asta.

E satul celor opt pitici și jumătate. O haltă pierdută printre munți, greu de aflat. Așa s-au născut ei: prima oară cei opt, după care a venit și jumătatea. Un pitic minuscul ca un breloc, guraliv și arțăgos cu lumea, nervos pentru că nimeni nu-i dă importanță. Cum să ții cont de o jumătate de pitic? Ce să faci cu el? De unde să-l iei și unde să-l pui? Stă cât e ziua de lungă cățărat pe gard și aruncă cu bomboane în păsări. L-am rugat să mă scoată din sat. A dat din umeri și mi-a făcut cu degetul: ”Vino după mine”, a zis. Îl privesc din spate cum pendulează printre linii, cu o mână în buzunar și cu un chiștoc în colțul gurii. Nu-i pasă de mine. Sunt un călător ca toți ceilalți, doar că am avut șansa să-mi alunece trenul și să-i cunosc astfel pădurea.

Tot aici te-am regăsit și pe tine, jumătatea asta de om mi te-a arătat cu degetul și s-a făcut nevăzut printre bușteni. Nu mai știu cât timp a trecut. Luni? Ani? E importantă numărătoarea? Îmi spuneai ultima dată când ne-am văzut că ai avea nevoie de o peșteră în care să-ți ascunzi temerile, să le pui bine în spatele pietrelor și să uiți de ele. Ai reușit? Mai ești tentată să ne așezăm împreună și să împărțim întunericul, vrei să punem un coviltir pe barcă, să ne pierdem amândoi prin ploaie? Îmi aduc aminte vag că îți placeau picăturile chinezești căzute din stalactite. Se scurgeau pe spate, lăptoase, reci, ochi de sepie odihnită. Se rostogoleau stâncile și râul subteran îți atingea vârful degetelor, ca un tirbușon care caută soarele sub tălpi. Eu am să ies, te las să mai camuflezi ce ți-a rămas. Șșșttt…

Șamanul Charles

Nu știu dacă te-ai întrebat vreodată ce poți face atunci când gândurile îți pisează creierii, când nu mai poți respira și vrei să pocești fețe de-a valma, să calci în picioare proștii și să le rupi șira spinării. Ai făcut-o? Ar fi mai multe variante: te resemnezi, lupți și încerci să convingi sau pur și simplu lași valul să te ia pe sus, să-ți intre în gură și să te sufoce ca pe un pește lovit în cap cu levierul din dotare. Eu aleg de fiecare dată să mă întâlnesc cu Charles. E un șaman ce poartă lanțuri de argint la gât, inele și medalioane cu cap de mort, cizme lungi cu bot metalic și nelipsitele plete. Sunt alb-gălbui, coapte de vârstă și de mersul pe motocicletă. Uneori și le strânge în coadă, dar îl văd mai mereu cu părul fluturând neglijent pe umeri. Nu cred că-i pasă de nimic, e stăpânul definitiv al unei dogme ilare care nu lasă niciodată loc de interpretări: pur și simplu zace și contemplează cu ochii întredeschiși mișcarea mulțimilor. Mi-a zis de mii de ori că oamenii băltesc fără repaus, au o logică încâlcită și hohotesc ca proștii, cuprinși de un voyeurism furibund de care nu se pot dezbăra. I-a privit mereu ca pe niște paraziți narcisiști, incapabili să evolueze mai departe de scara blocului sau de cartierul în care soarta i-a repartizat să trăiască.

Tot cu el am simțit că mi-ar plăcea să devin pictor de urme de pisică, să le înșir peste tot, colorate, albe, negre, sidefii, gheare aruncate peste tot, în dezordine. A devenit o necesitate să mă plimb toată ziua pe lângă ziduri și să pictez amprente de mâță pe geamuri, pe uși, pe mașini, să desenez cu acuarele fosforescente pentru eternitate. Charles spune că și îngerii au nevoie de feline pentru că și pe ei îi cuprinde depresia, sunt și ei prizonierii unor crize de nervi teribile și pot deveni violenți. Ca și dracii, de altminteri. El nu face diferențe între cele două cete, ambele sunt nocive și practică amândouă o omiletică jucăușă, voit orgasmică pentru a îmbrobodi cu succes babele naive din noi. Nu cred că trebuie multă școală pentru asta. Pentru a desena motani, zic. Sau poate că da. Măcar cea a privitului în ochi și a înțelege rostul celui de lângă tine. Când voi crește, voi umple orașul cu labe de pisică. De vanilie, fistic și caramel. Să strige vântul și să legene cozi. Să penduleze pe garduri la asfințit, ca într-un desen animat cu dedicație.

Criza începe mereu înainte de ploaie, cu ghemul de lumină care rupe liniștea. Să-l numim fulger, mai pe înșelesul nostru. Șamanul se ridică, se arcuiește, privește agitat în sus, e gata să arunce masa dintr-o lovitură și plonjează pe motocicletă. Așa e mereu, dialogul e tăiat brusc, fără aviz. Ca un salt de la trambulină retezat. Pornește motorul și pleacă în trombă, scârbit parcă de subzistența mecanică pe care ne chinuim s-o menținem. Îl bănuiesc că joacă o piesă proastă și că atitudinile afișate uneori nu sunt decât o mască, o altă fațetă menită să ascundă ceva. Nu știu ce. Poate insuccesul, poate un ritm asfixiat de teama combativă, contagioasă, zoologică a celorlalți? Sau poate că se află în căutarea luminii-ovul și știe că o să moară fără să cunoască briza sărată a mării, se va stinge gâfâind, își va întinde pe față câteva picături de apă, după care va geme rotund, a curcubeu. A mai sucombat o dimineață cu el, mă pregătesc pentru restul zilei care se anunță ofensiv. Crud, fără aer. Vorbim aici de o luptă continuă, inegală, de o lume melancolică în care bătrânii sunt acri și tinerii au devenit prea calmi, prea vegetali. Prea de ceară, pregătiți pentru muzeu. Am ajuns fără să ne dăm seama că trăim într-un val retoric, nedemn, ce nu acceptă contradicții. Îl înțeleg acum pe ”indian”: prea suntem dispuși să recompensăm ticăloșii și să le construim statui la comandă, iar celor buni, decenți, le răspundem cu răceală și le înfigem bolduri sub unghii.

Noapte tibetană

Am înțeles de câteva săptămâni că zăpada nu mai vine. E prinsă printre andrele, globuri și gheme de lână. A rămas agățată, sus adunată, în nor, nemulsă, netrasă în jos de setea noastră de alb și ne-a uitat aici, cu sufletul la gură, în căutarea unei altfel de hibernări. Mai dulce, întinsă către etern, o peltea în care să ne învelim așteptările ca pe bomboane, pentru vremuri mai bune. Să ne obișnuim cu somnul alterat de copitele cailor ce ne galopează, mărunt, sufletele. Mi s-a spus când eram mic că acolo, sus, stă cineva călare pe fulgi și sparge sacii cu scame. Din plictiseală. E un boșorog ce rânjește sardonic sau ceva asemănător. Sau pur și simplu un ins care nu știe să facă altceva. Cu un cuțit bont îi sfâșie fără milă printre spirale de fum și colinde surde, lipsite de ritm. Îi taie de jos în sus, ca din buric înspre beregată, cu mână sigură de măcelar obișnuit cu muncile ingrate ale anotimpului rece. Frigul ne încearcă limitele, ne sparge ferestrele și nu ne lasă să facem dragoste. Am stat toată noaptea la colț de stradă și am vândut himere: calde, rumenite pe grătar de cărbuni, pentru trecătorii grăbiți care nu mai știu ce înseamnă culcușul, un pat într-o cameră curată, am vândut la suprapreț pentru cei care tușesc de la o simplă țigară de foi înmuiată în rom de Puerto Rico. S-a schimbat un an. Am stat iarăși pe tăișul periculos dintre două numere care nu îmi spun nimic, sunt congelate, nu vor să comunice mare lucru, iar povara celui trecut strivește în picioare aerul surprinzător al acestuia, care tocmai se prezintă.

Am nevoie de un calorifer. Știu, e haotic ce spun. Dar mi-e prea frig pentru a-ți povesti în amănunt de ce nu-mi plac salturile în timp, mă înspăimântă schimbările radicale ale timpului și modificările din spațiu. Cel pe care l-ai adus din târgul de vechituri săptămâna trecută ar fi bun, o cârpă de praf trecută peste el și un pic de vopsea și gata, e ca nou. Vreau să mă întind, să mă amestec printre pături și să mă pierd între picioarele tale, anonim, vreau să rămân nemișcat, nu mă deranjați cu întrebări, nu mă interesează curiozitățile voastre stupide, vreau doar să mușc din buzele tale, să-ți înfig privirile în ochi și să-mi plimb barba pe spatele tău arcuit. Am adus și plicul, să știi. Umezește-l cu limba pentru că vreau să fiu sigur că-l pot introduce în sticlă și că o pot arunca în apă. Am scris acolo câteva rânduri despre nopțile pe care nu le-am putut avea și despre epidermele-carapace, am povestit cu lux de amănunte cum intrai în cameră, îmi scoteai din perete cuiele hamacului și mi-am amintit de negura aceea poroasă care m-a înfășurat când ai plecat. E insuportabilă. Chiar și acum, după ani de zile, amintirile nu s-au coagulat. Șerpuiesc și pălmuiesc cu forță orice încercare de a uita, par că râd isteric de golurile mele de memorie și sunt într-un continuu du-te vino care râcâie pe dinăuntru.

Mai vreau și niște furci ca să-mi pot aranja nebuniile care îmi dorm în cap. Sunt din ce în ce mai multe, apasă pereții interiori și îi îndoaie, lovesc cu picioarele în timpane și îmi produc migrene intolerabile care nu se mai termină. Mă întrebai mai demult dacă nu aș vrea să mă supun unui tir de întrebări. Pare interesant, dar aș alege un bun psihiatru, antrenat, capabil să piardă nopți și să-mi umple pipa cu tutun. Unul care să poarte flori de plastic la rever și ochelari cu rame roz. Dacă se poate, aș dori să nu aibă lentile, să țină doar rama pe nas. Mi-ar fi mult mai ușor să-i bag degetele în ochi dacă devine impertinent și cred că i-aș face un bine. Subconștientul meu are nevoie de o curățătorie bună, m-am săturat de amatori care nu fac altceva decât să-mi împrăștie timpul și să-și bată joc de el. Vreau să meargă la rădăcină, să scurme răul și, dacă e capabil, să-mi arate pe o foaie de hârtie parcursul șablonard pe care îl au fricile mele. Mi-ar plăcea să știu cum se nasc, ce uter psihotic le-a dat drumul în lume și de ce, atunci când încep să mă simt mai bine, mă năpădesc și nu mai vor să plece. Citeam că tibetanii își duc morții în vârful muntelui și îi lasă acolo, să fie hrană pentru vulturi. Toată lumea câștigă. Nu au cimitire. Proteina plutește liberă în natură, iar frigul himalayan sigilează complet orice boală care ar dori să înmugurească. Moartea tibetanilor seamănă cu omătul. Imaculată. Albul ei îți spulberă retina.

Printre boabe de struguri

Un pai de chibrit care nu dorește să se stingă îmi pare tragic, e o slăbiciune, un gram de sfioasă celuloză, cred că e dorința firului slab de lumină de a pătrunde mai adânc, de a înălbi pe dinăuntru ceea ce nu poate ieși în lume atât de negru. Să știi că am reușit să redesenez noaptea trecută copacii, pădurile le-am pus la locul lor și am rânduit așa cum trebuie cărările pe care veneai, am șters ibricul de cafea și l-am mângâiat toată noaptea. Ne-au prins cucii și ne-au certat pe amândoi, după aceea bufnițele, iar spre dimineață cocoșii ne-au găsit vorbind unul cu celălalt. L-am făcut să primească din nou boabele proaspăt măcinate de tine și nu a ripostat. A scâncit câteva clipe și mi-a îndepărtat mâna, speriat de ideea focului reîntors, uimit poate de insistența noastră, de nebuniile noastre, de felul în care trântim geamurile prin casă și ne certăm în șoaptă. Ca două libelule indiferente la curenții de aer.

Abia după aceea am văzut chitara de pe șifonier. Era prăfuită, atinsă de timp într-un mod injust, pitită printre cărți, teancuri de ziare și caietele cu teme pentru acasă pe care le aruncai acolo, sus, că să uiți de tine și de accesele tale de furie necontrolată. Nu ai atins corzile de foarte mulți ani. S-au uscat, sunt arse de vreme și lipsă de vibrație, s-au scurs tăcerile printre bemoli și le-ai depozitat în cutie, presate, înghesuite și legate la gură, să nu poată urla în neștire la cei din casă. Câte răni, câtă frumusețe ireală în adâncul lor, câte voci se ascund în diapazon și tu nu ai curajul să le aduci în față. Știi de ce? Poate pentru că a fugi e ieftin, nu te costă nimic. E ca un bacșiș lăsat celui care păzește părerile de rău. Lași o monedă și pleci, sigură că nimic nu te va mai lovi pe la spate, ești atât de convinsă că în pupila ta locuiește un înger care te ferește de demonii mei, încât nu respiri sacadat. Nu te înfierbânți subit, te învelești în noutatea momentului și treci mai departe. Simt aici o metafizică trivială, apăsată, dură, care iese din tine cu forță, de o nonșalanță care mă sperie și mă țintuiește în muțenie. Ce aș mai putea să fac acum în fața șuvoiului tău de replici? Să le ling disperat, să le culeg din zbor? Să mă mulțumesc cu neînțelesul înțelesului lor?

Am câteva cutii de carton. Patru sau cinci. Nu multe, dar sunt mari, încăpătoare și groase. Au adăpostit pe vremuri frigidere și mașini de spălat iluzii. Știi cutiile făcute special pentru pisici, cele care se vând în magazine la preț de lingou de aur? Ceva în genul lor îmi voi construi, o cazemată urbană și îmi voi muta domiciliul în fața casei tale, peste stradă, între chioșcul de struguri și dugheana turcului care aduce mirodenii de la Dardanele. Acolo am să stau și am să mestec ciorchini până când ultima boabă se va transforma în stafidă pe cerul gurii, am să trimit luna la culcare țipând la ea și am să-i reproșez toate lucrurile nefăcute și nespuse. Aștept acolo, voi trăi înăuntru, călcându-mi costumul de gală cu fierul rece, nătâng, nefamiliarizat cu priza și cu bunele moravuri. Sunt înarmat total cu răbdare, îți cântăresc toate mișcările și, nu știu dacă te-am anunțat, chiar am făcut planuri pentru următoarea escapadă în doi. M-am gândit că ți-ar plăcea să mergem pe o insulă unde se ajunge doar cu barca cu vâsle, după o călătorie de opt săptămâni. Vom prinde pești, capre și păsări doborâte de soare pe care le vom pansa și le vom ruga să ne aducă vești despre oamenii din alte părți ale lumii. Cele pe care tocmai le-am părăsit pentru a ne abandona în voie pe peticul acela de pământ uitat de latitudini. Eu nu mai am răbdare. Îmi iau cartoanele și mă așez în stradă, să-ți pândesc ieșirile și întoarcerile acasă. Am și câteva boabe de cafea, e suficient deocamdată…

Vecini cu husky

Mă trezesc mereu cu mult timp înaintea vecinilor. Așa m-am obișnuit, să fur startul. Îi iscodesc întâi, le caut prin sertare, măsor din ochi stivele de vase nespălate, le țin companie câinilor când trag de lesă, aud cum papagalii își dreg vocile și mă întreb cum ar fi să-mi crească pene și să cânt doar când mi se ia prosopul de pe colivie. La comandă, ca o flașnetă searbădă pe bulevard, ce hârâie amorf pe terasa berăriei. Mi-ar fi greu, recunosc, nu știu solfegiu, măsurile îmi sunt străine total. Nu am noțiuni de matematică muzicală, doar partiturile îmi par câteodată bijuterii geometrice. E un obicei vechi trezitul devreme, născut în anii în care îmi pierdeam nopțile zgâindu-mă prin binoclu în apartamentele blocului din față. Călătoream din bucătării în sufragerii, însoțeam fetele care ieșeau din duș și își uscau părul cu lumina aprinsă, neglijent, fără să tragă perdelele. Atunci am descoperit formele lor, tâmplele, bărbiile, coapsele, sânii, semicercurile făcute în aer de mâinile care treceau prin părul lung, am încercat să împrumut din răbdarea cu care se explorau, își măsurau fiecare zâmbet, fiecare grimasă, am vrut cu tot dinadinsul să învăț limbajul corporal pe care îl exersau asiduu și să ascult din penumbră.

Acum ies pe balcon dimineața, devreme. Aproape în fiecare zi. Îmi blochez ritualul, organic, doar atunci când noaptea mă calcă pe degete și nu mai pot să deschid ochii în condiții normale. Abia se retrag gunoierii prin baruri pentru ultima cafea și pentru a mușca din sandvișul cu șuncă. Îmi văd vecinii acum și mi se face pielea de găină. Stane de piatră. Niște roboței congelați de iarnă ce se mișcă adormiți prin case, scoțând zgomote ciudate cu lingurița în ceașcă. Nimic nu mai e ca altădată: își curăță dinții și se strâmbă în oglinzi, își smulg firele de păr din urechi și din nas, tușesc implacabil, basat, repetitiv și scuipă în chiuvetă. E alt spectacol, din altă divizie. Cea reală, rece, obscenă. E spectacolul vieții adulte, al ființelor prinse iremediabil în capcana unui ritm fără de vaccin din care nu mai evadează nimeni. Un leagăn care pendulează obsesiv și scârțâie în auzul tuturor, din care nu se mai sare. De frică. Ne e groaznic de teamă de necunoscut, de nou, ne pietrifică dorința de încercare, de a atinge altfel și de a înțelege diferit. E o atmosferă care ar trezi resentimente și celui mai optimist om de pe pământ, i s-ar stafidi zenul în doar câteva momente dacă ar împărți cu mine tabloul acesta matinal.

Nici copacii nu ne mai camuflează obiceiurile. Nuduri ce-și acoperă genitalele cu frunze uscate, rușinați până-n măduvă. Îi bate ploaia și frigul le intră de-a dreptul în celuloză. Se predau și ei, e inutilă rezistența în fața setului de ticuri urbane, în fața plutoanelor de omuleți chirciți, cu fesuri colorate pe cap. Aștept zăpușeala să vină, sunt prizonierul ciclului meteo. Să apară uleioasă, toridă, cu nisip și oase dilatate pe plajă. Trupuri goale se vor lipi de pereți, vor scotoci după o felie de umbră și vor suge din iaurturile de coacăze. Un husky bântuie prin parc, cu limba scoasă. Aleargă liber și pare că stă să ningă…

Fluturi de tuș

Fluturii nu au vrut niciodată să-mi treacă prin cameră, să se așeze pe pat, au avut mereu propriul zbor zălud, s-au furișat haotic după un scenariu doar de ei știut, nu au vrut să se lipească nici măcar din greșeală de becuri, de șifonier, să-mi caute prin sertare, acolo unde-mi ascund revistele obscene, scrisorile, fetișurile, acolo unde-mi golesc mințile și le las să zacă în întuneric. Nu intrau când eram copil, nici acum ca adult, nici măcar în zilele în care, băgat în pat până-n bărbie, transpiram ca un posedat de febră. Îi văd acum sosind câte doi-trei, dau roată felinarului din stradă și se prind de balustrada balconului. Îi atrage mirosul de pământ umed, rășinos, de tutun îmbătrânit în magaziile din Kentucky sau pur și simplu le place forma sirenelor din lemn pe care le țin între buze.

Nu știu de ce, poate că au fost mereu ușile închise, poate că eu am fost recalcitrant și nu mi-am dat seama că pot face un bine dacă îți intră în viață, iar gângăniile astea din pergament nu au avut forță să intre prin gaura cheii. Au fost prinse mereu în jocul lor circular, în jurul luminii din fața casei, acolo unde în fiecare seară își etalau rotocoalele. Ca la talcioc, în lanțuri de derviș, cu fuste albe, imense. Fiecare fluture se așeza în scaunul lui, își punea mâinile la ochi și aștepta ca un mustăcios să împingă manivela ce pornea roata. I-am invidiat mereu pentru libertatea arogantă pe care o au, nu știu să-și ascundă satisfacția și mi-au râs întotdeauna în față văzându-mă cum încerc și eu să zbor. Au avut chiar nerușinarea să-mi dirijeze mișcările, flegmatici, din vârful buzelor, îmi spuneau cum să mă ridic pentru a decola fără efort și se îndepărtau după aceea. Brusc, doar din câteva mișcări ale aripilor lor cu solzi. Îmi polenizau speranțele cu fireasca lor nepăsare.

Acum, de curând, am întâlnit unul mai guraliv. E făcut din tuș și se odihnește lasciv, sfidându-mă dintr-o poză. L-am întrebat ce vrea de la mine, de ce mă urmărește și cu ce drept mă amenință. Cum de a avut curajul să-mi intre în viață atât de brusc, să-mi trezească simțurile cu vocea lui și să mă lase aruncat pe aici, la mii de kilometri distanță. Nu-i pasă foarte tare de mine; împletește fulare, dansează, taie hârtii colorate, merge la coafor, își tatuează tăcerile în talpă și râde. Fără să se oprească, râde puternic, din străfundul plămânilor. Iar mie îmi crapă ochii de poftă. L-am simțit nesigur, cu ochii triști, un vânător de iluzii atins de dezamăgiri și de nesiguranța celor din jur. Am negociat o vreme și i-am promis, în final, că nu voi dispărea niciodată.

Într-o noapte chiar am văzut cum doi dintre ei s-au așezat pe același scaun și au mâncat vată pe băț. Imperturbabili, provocatori, de parcă firele acelea dulci s-ar fi terminat pe loc, iar ei nu ar mai fi putut să-și amestecele antenele în bumbacul zaharisit. După ce s-au învârtit bine preț de câteva minute, au coborât din scrânciob și mi-am dat seama că nu sunt doar niște bieți amorezi legați pe viață de ghemotocul alb: erau complici, mă vânau, voiau să mă discrediteze ca om, să nu-mi permită să devin și eu un fluture. Planurile mele prostești includeau o plutire, o simplă planare, iar ei nu m-ar fi primit în roi. Liota aceea de insecte începuse să-mi devină antipatică. Mi-au părut deodată egoiste, insecte sectante fără de milă pentru un biet aspirant la statutul de molie astrală.

Nu erau doar niște larve în văzduh. Am observat asta văzându-le cum înconjoară prada, cu câtă răbdare țes firele și câtă intensitate au volutele lor. Complotaseră ca să poată pătrunde la mine în dormitor și să-mi verse călimara peste față. Să mă compromită definitiv, amestecându-mi praful de pe aripile lor în păr. Nu știu de ce, nu am avut niciodată fluturi, am fost incapabili, și unii și alții, să ne apropiem îndeajuns. Până mai ieri. Nu știam să ne respectăm. Ne atingeam pe mâini, pe față, ne salutam în treacăt și gata. Ne retrăgeam strategic, fiecare în insectarul său, înfipți în propriile bolduri și așteptam să treacă ziua, nopțile, așteptam să treacă timpul fără a îndrăzni să vorbim. Măcar despre vreme. Sau să ne aducem aminte de cafeaua fierbinte scăpată pe aragaz și de sticla aceea cu vin pe care ne-am tot promis-o…

Un cal la Pol

Am vrut să nu mai facă zgomot când trecea prin mine și i-am interzis accesul; rupea pereții, lovea cu copitele, smulgea tablourile din cuie și îmi lingea coastele pe dinăuntru. Îi păreau ciudate, le aveam curbate pe atunci și ieșeau, anatomic, din locurile lor. Seara venea și necheza ușor în spatele ușii, clătina clanța cu dinții și mă atenționa că urmează cursa cu obstacole. Venea cu chef, avea poftă de alergat prin cameră și nu-i păsa de ora târzie. Îi erau indiferente stările mele de spirit, angoasele care nu-mi dădeau pace, mă lua în râs atunci când încercam să-l opresc pentru a-i povesti cum văd viitorul, cât de puțin mă sinchisesc de ce a fost, de nebuniile oamenilor și de obsesiile lor bolnave. Râdea ușor fonfăit, pe-o singură nară. Și bâțâia plicitisit din cap, atent doar la felul în care roteam lingurița în stacana cu cafea de pe masă. Îl pasiona spirala care se năștea în mijloc și își introducea limba în lichidul amar. Râdea iarăși, cerându-mi încă un cub de zahăr ca să ronțăie cât timp îi înșiram poveștile mele fără sfârșit.

Atunci l-am încălțat cu potcoave de alun. Le aveam pregătite în sertar, îl așteptau. Sunau sec pe piatră, una după alta. Nu a spus nimic în seara respectivă, părea surprins și i se încleștase limba. Pentru un moment mi-a dat senzația că fornăia greșit, un dialect incaș pe care îl auzisem demult pe o scenă de teatru. Doar m-a privit mirat și mi-a făcut semn să urc în șa. Avea chingi perfide, mai subțiri ca niciodată, alunecoase, date cu untură pentru a nu putea fi strânse cu putere pe burtă. Ar fi vrut un galop nud printre trestii, era pregătit să-l facă. Poate voia să mă piardă sau să mă arunce în apă. Să sfârtece cu dinții fânul fără rație, să-și ude burta cu rouă și să-și șteargă din minte comanda brutală ce-i venea din zăbală.

Acum, din câte știu, nu cere mult, și-a irosit pretențiile în pariuri fără sens, bătrânețile l-au ajuns în cele din urmă, coama i s-a rărit, nici iepele nu-l mai salută ca altădată… Îl văd de la geam, dimineața, cum se prelinge printre case: bagă botul printre gratiile de la geamuri și rupe florile din ghivece, se mai ceartă câteodată cu câinele amorțit de somn al vecinului de lângă covrigărie, i s-a transformat până și trapul într-un step urban, monoton, aritmic. L-am întrebat dacă mai pot să-l ajut cu ceva, dacă are nevoie de psiholog sau pur și simplu de un umăr pe care să plângă. Își mai dorea o noapte boreală, să vadă și el măcar o dată plapuma aceea verde pe care o știa doar din povestirile altora. Și un pumn de zahăr ar mai fi vrut, unul mare, să încapă în el poftele ținute în frâu de-o viață. Un ultim vis, rece ca o lună la Polul Nord: să meargă la pas prin lanul de pelin.

Și cam atât.

Tiffany, luminează-mă

Noaptea trecută a fost pentru mine o elice de avion, m-a trântit de pereți, m-a supt de vlagă și mi-a ciobit oasele. Nemeritat. Fără să mă anunțe în scris. Am alergat pe câmp cu pietre în gură, fugărit de salamandre ce se hlizeau din nimic la mine, se opreau brusc și aruncau cu bolovani, după care săreau în galop dement ca să mă prindă din urmă. Mi-au crestat spatele cu unghiile și mi-au pus boabe de piper în răni, mi-au înconjurat gleznele cu limbile lor ca biciul și m-au bușit cu fața în pământ. Nu mai țin minte cât am zăcut cu ele pe spate: dansau în două picioare, lălăind din capete, lingând iarba, depărtându-mi brațele de corp cu ciudă, vrând să-mi rupă umerii dintr-o mișcare. Sau poate că am fost eu fierul ce s-a rotit printre cearceafurile tale, poate că eu am fost elicea și noaptea totodată. Nu mai știu, am încă gust de centrifugă printre dinți. Mă dor de-atâta strâns și mi s-a încleștat gâtul înainte, am rămas, așa, cu privirile ațintite în coapsele tale. Cu jivinele alea colorate pe spate, sfârtecându-mi iluziile.

Am visat că aveam caninii înfipți in umărul tău. Ți-am dat jos cămașa și mușcam în neștire, sacadat. Aritmetic. Din răzbunare, cred. De sus în jos, din claviculă până-n cot, cu atacuri seci și rapide. Îmi plăcea cum sună a gol, a os pe os. Am rupt destul până când am reușit să curăț totul de pe braț, am pus nervii deoparte pentru mâine. Să se usuce puțin, sunt numai buni pentru corzi de arc și pentru o tragere de noapte. Trec printr-o perioadă extrem de proastă, mă vânzolesc și vreau să ucid salamandrele care m-au urmărit. Nu eram vinovat nici aseară, nici acum, de aceea nu pot să înțeleg ce voiau de la mine. Abia acum, după o cană de cafea și după ce am muncit ore întregi, am izolat un cubitus. Îmi place cum arată. E lung ca un stilet domnesc pe care l-am sărutat zile și nopți, îl aduceam către mine când tu nu mă lăsai să mă apropii și îi puneam întrebări: cum ești, cum te comporți pe întuneric, îți place oare să muști perna? De multe ori nu-mi răspundea, era prea ocupat să te asculte orbește și mă lăsa singur, cu norii din minte pe care nu am putut nici astăzi să-i îndepărtez.

Îl voi curăța bine. Acum, că te văd liniștită și nu te mai zbați deloc, pot să-l scot de la locul lui. Vreau să-l păstrez doar pentru mine și cred că vom rămâne împreună deocamdată, cel puțin până când nu voi mai putea să merg singur pe stradă și n-am să mai fiu în stare să-mi ridic paharul cu apă la gură. Nu știu ce voi face după aceea, probabil că ne vom arde și ne vom împrăștia împreună din telecabină, peste năpăstuiții care se chinuie să urce creasta. Serios, nu am nici cea mai vagă idee, nu mă ruga să te mint. Sunt mult prea concentrat. Acum am nevoie de un picior de lampă. Doar atât, iar osul mâinii tale stângi este perfect. Să mă lumineze și pe mine cineva.

Ca o cochilie

Era ca un șurub înfipt adânc în cap, o simțeam acolo de ani de zile, cu ghearele adâncite printre șanțuri. Idee fixă, ghimpe, obsesie introdusă cu forța de nu știu cine, nu știu când: pofta mea tâmpită de apă, de albastru, de a călări pe val și de sare. Mi-am dorit să văd marea de aproape și-am plecat de acasă fără să anunț pe nimeni. Am tras ușa după mine cu un clefăit sec din țâțâni. Nici măcar un bilet spânzurat de clanță nu am catadicsit să las, așa, la derută, pentru vreo vecină curioasă.

Am văzut într-un târziu marea la răsărit și la apus, am lăsat-o să mă ude și să mă umple de sare, să mă poarte în larg, acolo unde mi-a băgat frica în oase nemaiputând să înot înspre mal. Și scoicile mi-au tăiat tălpile și mi-au crestat gura. Bălteau împreună și s-au lăsat invadate de picioare, de burți și saltele de plastic, de sticle de bere și ulei de plajă. Câteva valuri mi-au acoperit nările ca să-mi arate mie, viermele biped, că mă pot domina îndiferent dacă se nasc reci sau calde. O perioadă ne-am înțeles destul de bine. Chiar ne vizitam zilnic, ne întrebam unul pe celălalt de sănătate – ”ce faci? bine, tu? căluții tăi de mare cum o mai duc? e totul ok, știu să sară, au mai crescut?” – și ne împrumutam reciproc frustrările. Eu îi lăsam pe mal dorința de a nu muri prea repede, îi povesteam cât de tare mi-aș dori să călătoresc, să sar de pe un continent pe altul și să cunosc oameni, iar ea mi se plângea că nu poate geme mai tare. Îi lipsea deseori sunetul acela fioros care îți îngheață sângele în arteră când îl auzi, mugetul valului care se ridică deasupra capului cu câțiva metri și se pregătește să te sfârtece ca pe un albuș sărit prea devreme din ou. Mereu a vrut să fie mai zgomotoasă, să impună respect, și-a dorit să fie rece chiar și în lunile fierbinți ale anului, tocmai pentru a fi lăsată în pace.

Mi-am dat seama că-mi lipsește curajul de a o însoți prea mult și de-a sta iarna pe mal, alături de nazurile sale. Cu timpul am devenit prieteni, am reușit chiar să facem schimb de confesiuni pe care cu greu le-aș fi eliberat în fața altcuiva, dar mă simt un tolerat. Cred că are nevoie de mine doar atunci când vrea să plângă. Sunt o victimă flămândă de triborduri. Mă simt o cochilie găzduită, în grămadă, pierdută iremediabil în mediocritatea celor seci. M-am întors cu spatele la ea, am așteptat să-mi ude pentru ultima dată picioarele și i-am țipat că e mult mai frumoasă la televizor.

Iele în cerc

Au coborât mereu în șir indian, tăcute, una în spatele celeilalte. Le-am văzut drepte, cu picioare lungi, strălucitoare, rotulele lor m-au scos întotdeauna din minți. Nu au purtat făclii, nici frânghii de care să se țină. Poate doar coamele lor negre și galbene ar fi putut să se transforme în parâme cu care să-mi leg și eu mâinile, mi-aș fi rătăcit și eu degetele în părul lor lung ca o cascadă. Nu am putut atunci, nici în serile care au urmat, mi-a fost teamă ca atingerile mele să devină un nimic pe pielea lor întunecată. Mi-a fost teamă să nu urlu ca un nebun printre trupuri utopice și le-am lăsat să se scurgă, către mare, să-și îndeplinească ritualul. Sunt, totuși, un intrus care stă la pândă. Gata să se înfrupte dacă i s-ar ivi ocazia.

Farul se stinsese de mulți ani pentru că paznicul îmbătrinse și nu mai dorea să trăiască acolo, în bătaia vântului, cu geamurile sparte. Femeile pășeau cu atenție, să nu se rostogolească pietrele la vale. Cele albe luminau, valurile se auzeau din ce în ce mai bine. Se țin acum de mâini, îmi zvâcnesc venele la gât și ia naștere cercul nebun pe nisip. Noapte cu lună de marmură șlefuită, un lapte indecent care coboară din cer. Încet, pe muțește. Se împrăștie și se introduce în carne, în ochi, în păr. Plaja e albă. E roaba lunii reci care ne penetrează timpanele. Au făcut roată în jurul focului, au jar sub tălpi și nu par să simtă nimic. Sunt transpirate, se contorsionează într-un ritm pe care doar ele îl simt. Au muzica lor internă, le bubuie orchestra în pântece și se rotesc. Au plecat deja în lumea lor despre care îmi spuneau odată că e o scurtă excursie spre moarte.

Le privesc cum intră goale în apă, cum se scufundă fără grabă printre pietre. Carne și sare, cochilii și sâni în noapte, picioare care bat valurile cu sălbăticie. Nu cred că poate exista ceva mai erotic decât să vrei să te amesteci printre ele cu o barcă, dar să te oprești, de frică, pe mal. Mă simt acompaniat, sigur pe mine, am răspunsuri. Dar totodată sunt convins că pot fi spulberate dintr-o singură privire. E noaptea ielelor stinghere, în trecere de la muțenie la despletire. Noaptea în care fiara e liberă și pășește din tigroaică în mreană cu ușurința unei concesii.

Mirese în galben cu harbuz

Am o teorie pe care încerc să o definesc de ceva vreme încoace. Sunt câteva idei puse cap la cap și mi-aș dori să le scot din stadiul de vraiște în care se află acum. Prima ar fi că tăciunii din sobă nu mai pot să scrie, sunt moi ca boabele proaspete de rășină de pe copaci. Nu mai au putere să așeze pe hârtie litere, să dubleze cuvinte, nu mai pot să exprime nimic. Au obosit, nici jarul nu mai e ce era odată, nici cailor nu le mai plac amazoanele perimate de astăzi, plângărețe, femeile care se aburcă goale în șa cu ploaia rece pe spate. Fetele nu mai așteaptă amurgul, nu mai vor să vină răcoarea serii. Se grăbesc, îi dau brânci soarelui și îl trimit în ghionturi după perdea pentru a-și croi orgiile mai devreme. Cunosc vreo câteva care se înfierbântă pe loc și se pierd în fața unui sărman alizeu sistolic. Am totuși o veste bună: a sosit căruța cu pepeni roșii în fața casei. Are pântecul imens și încap în ea sute de bolovani zemoși, fără prea mulți sâmburi. Voi sparge câțiva și am să trag armăsarii înăuntru, la umbră, să se înfrupte din cocoșul sticlos, zaharisit. Pepenii se rup, se bagă mâna înăuntru, se răsucesc degetele în sensul acelor de ceasornic și se scoate miezul pe masă. Să urle la noi, triumfător. Și să ne anunțe că iarna cailor e la început.

Mă colindă șoarecii, sunt peste tot: prin cizme, prin sertare, mi-au luat până și pasta de dinți de pe raft. Sunt înspăimântători în timpul zilei pentru că nu-i văd, nu-i ating. Am doar senzația că le aud respirația printre mustățile lungi, pline de praf. De câte ori se închid ușile prin vecini, unul ițește botul de după fotoliu și începe să mișune. Îi plac bușiturile, în special ușa de la trei ce se închide sec și clămpăne. Ca bătrâna ce locuiește acolo. Sau ca proteza din gură, nu sunt sigur. Noaptea sunt mai prietenoși, se adună și se împart în categorii: măturătorii, ștergătorii de praf, spălătorii de vase și ochioșii. Aceștia din urmă sunt nesuferiți. Sunt bătrâni și zac toată ziua ca libărcile sub chiuvetă. Nici nu văd prea bine, probabil au strabism. Se chinuie să-mi măsoare mișcările, să-mi controleze fiecare înghițitură, fiecare fum, fiecare jet pe care mi-l dau sub braț. În noaptea asta am de muncă. Mult. Am să învelesc crengile copacilor cu mănuși de latex. Albe, moi. E cerul ca o brânză proaspătă. Iar când o să cadă peste noi, vom face găuri și-l vom afuma în liniște.

Mi s-au oprit ochii pe o mireasă. Stătea pe spătarul unei bănci, ghemuită sub vântul nopții, cu un șal galben aruncat pe umeri. Ce fel de legături pot uni o femeie cu răceala unei bănci din fier forjat? Văd aceeași undă de gol în ochii ei, aceeași senzație emanată de oamenii ce-și cer iertare copacilor, trecătorilor, becurilor din felinare, existenței pur și simplu. Nu și-a întors capul nici măcar o secundă. Aș fi vrut să-i fiu răspuns, aș fi avut nevoie de privirea ei în urmă cu doar câteva ore. O copilă care se maturizează pe-o bancă oarecare, într-o localitate oarecare, alungându-și îndoiala din suflet. Mai neagră decât coșarul agățat în piept. Un voal stins pe un spătar, în parc. Ca o fotografie de Coigny cu balerine pe malul Senei. Teoria e ineptă. Ineficientă. De aceea nu o mai am.

Doar câteva linii

Linii verzi îmi scormonesc acum prin retină. Nu mai au nimic din smaraldul de algă, nu mai vindecă răni de mult. Au încetat să existe ca panaceu și s-au izolat pe străzi înguste. Sunt ordinare, înnegrite. Dungi ca oricare altele, se amestecă cu orașul și cu mirosul de covrigi cu gust de motorină. Sunt oribile acum, par desenate cu ciudă de un profesor rigid, supărat că îmbătrânește prea repede, trase de o mână ciungă cu o pensulă inexpertă între degete. Sunt hidoase. Mai ales târziu, în noapte, când se închid barurile și nimeni nu mai vrea să-ți umple paharul, nici măcar chelnerii ce zâmbeau șireți la începutul programului.

M-au dezamăgit. Aveam încredere în ele. Speram să fie drepte mereu, dar coboară acum hoțește de pe pereți și se furișează printre picioare, legându-ți gleznele. Nu-mi plac dungile verzi, nici cozile de mop, nici măcar femeile care te-ar lua lângă ele din milă, să le încălzești patul. Acum câteva ore mi-am zdrelit mâna într-un colț de geam și mi-am lins rana. E sărată și adâncă. Ciobul și-a dat întâlnire cu osul și mi-am adus aminte de gâtul tău fierbinte care se rotea de la ușă la geam, căutând un punct de sprijin.

Câteva guri de tărie și-ar putea face efectul, aș avea nevoie doar de două degete de coniac să torn peste tăietură. Să crească repede carnea și să-mi vină iarna peste amintiri. Îmi place foșnetul frunzelor în cădere. Meduze colorate de celuloză care se predau pe asfalt. Au mai rămas câteva, înroșite, în vârful crengilor. Sunt cele din urmă, frunzele care vor să mintă vântul și țin cu dinții de locul în care au crescut. Par fuste ce alunecă și se împiedică de genunchi, ușor, să nu-l strivească.

Să știi că am mușcat din bucata de mătase pe care ai ”uitat-o” pe pat. Am tras cu putere de ea. Credeam că va geme ușor și-mi va atinge părul. Are gust de valuri calde, mai ales în partea de sus, acolo unde îți atingea șoldurile. Te priveam și îmi veneau în minte când mirosul marin, când formele de violoncel cu care mă acopereai. Obosisem aseară. Îmi pierise suflul, căzuse lampa peste noi în pat și nu te mai vedeam. Nu pot să te mușc cu lumina stinsă. Am nevoie de ghid, să nu mă rătăcesc în tine.

Caravele de hârtie

Eram convins că voi avea destulă putere să suflu cu forță în pupa bărcilor pe care le construisem. Mi-am pus speranțe în ele, credeam că vor avea la bord Columbi moderni, cu poftă de a mușca din continente. Muncisem ca un nebun toată noaptea, le-am încărcat cu soldați de plumb, cu provizii, am angajat și doi cofetari pentru a satisface poftele tinerilor plecați la luptă și le-am dat drumul pe apă. Pluteau cu felinarele aprinse și se clătinau pe val, ca niște soacre opulente cu mânecile suflecate în fața cuptorului. Le-am văzut imense, lipsite de grație la început, cambuzele gemeau de saci și sticle, mi-a fost chiar teamă că se vor umple de apă și că hârtia de ziar o să se înmoaie prea repede. Nu-mi place deloc să văd cum se scufundă bibliotecile și cum nu există salvamari născuți pentru a le aduce la mal.

Urăsc hublourile netăiate, închise, geamurile acelea rotunde, blocate, prin care nu poți sări dacă vreun iceberg cătrănit îți iese în drum. Mi s-a pus o mână în beregată atunci când începusem să ne balansăm cu toții, amețiți de capriciile valurilor ce ne iau în râs. Mă simt șchiop, orfan de lobul frontal. Nu mai pot articula cuvinte. Îmi plonjează catargele în ochi și mă inundă spaimele când stomacul îmi transmite că mersul pe ape nu e în regulă. Mă opresc să mai suflu în pânze cu speranța că bărcile se vor opri și se vor așeza în ancore. Am nevoie de pauză. Aștept un cârd de pescăruși violenți să-mi cârâie-n timonă, îi văd de departe cum se grupează, înfometați, ochind sardinele de la mii de kilometri distanță. Animale de pradă albe, sensibile ca o poetesă, gălăgioase ca spălătoresele la râu.

Am încercat să vărs. Îmi pocnea fruntea, ochii mi se roteau incontrolabili, devenisem în doar câteva zeci de minute un titirez din carne, cu barbă și orgolii, mă transformasem într-un biet bolnav cu ficatul agățat în ținte, gata să-și elibereze fierea peste bord. Se auzea muzică din apă, o flașnetă ieșise din labirintul de corali și mă amețea cu o arie din Debussy. Nu-l auzisem până atunci la manivelă, sunetele ieșeau mecanic. Pătrundeau în urechi, rapide, sfredeleau timpanul cu sete. Nu-l vedeam pe interpret. Mi-ar fi plăcut să-mi tragă bilete de amor, din plictiseală.

Am început să incomodez. Mai întâi pe cei din jur, apoi marea. Consum prea multă hârtie pentru bărcile mele, nu-mi ies unghiurile așa cum aș dori. Nici parâme nu mai știu să împletesc. De aceea nu mai suflu în pânze și le voi ține doar pentru mine. Le voi așeza pe raft, cuminți, vor ieși din port doar atunci când se vor mai liniști apele. Au sosit între timp pescărușii de care mă temeam. Par pașnici. Probabil vor să studieze terenul la început, să se familiarizeze cu noua gazdă. După care vor ataca proviziile de sub punte.

Arboricol de noapte

E curios. Alternează stările în care îți vine să-i trimiți pe toți la dracu’ sau să-i lipești de pereți, cu acele tablouri în care i-ai arunca pentru câteva secunde sub roțile trenului. Nici vorbă de alienare sau de pahare cu conținut obscur, doar lehamite în care se înfige căldura insuportabilă a lunii august, doar dorința de abstinență socială pe termen lung întreruptă inevitabil de excesele grotești ale unora, de eforturile de a ieși în evidență cu orice preț și impulsul nefiresc de a sta în față. Nu-ți rămân decât plimbările pe câmp, departe de orice talpă umană, de orice fâlfâit de fustă, rămân doar intențiile de scăpa de claxoane, răgete și fluierături și exilul pe un mușuroi de pământ, departe de tot și de toate, înconjurat de ape dacă s-ar putea și dacă de acolo, de sus, ar ploua cu milă și răbdare. Dar nu curge nimic, s-a uscat până și albia milosteniei. Ilie nu mai are chef să fugă cu carul și să pocnească din bici, ielele au și ele treburi mai importante de făcut, iar noi, sărmanii cu gurile făcute pungă, atacați din toate părțile de nebunia lumii, am rămas de izbeliște. Ai nimănui. Fii ai unei ploi seci, cu gust de glaspapir.

Am umblat câteva zile prin copaci și mi-am lipit fața de frunze. Dimineața e mult mai bine, sunt cărnoase, miros a noapte și a ferestre larg deschise. Le poți molfăi dacă ți se face sete și nu s-au deschis cârciumile încă pentru a te răcori la tejghea. Te poți simți vierme de mătase chiar și în lipsa dudului, îți poți coase aripi pe spate și încerca să zbori de pe crengile nu foarte înalte, ai chiar posibilitatea să locuiești o perioadă în pom și să te visezi șal de mătase aruncat pe umerii indecent dezgoliți ai vreunei sălbăticiuni decadente. Eu am încercat toate scenariile. Ori sunt un foarte prost actor, ori un slab cățărător. Mi-am luat hamacul și am stat la pândă nopțile. Nimic. Nici umeri dezgoliți, nici șaluri, nici măcar decadență. Așa, artificială, de mâna a doua. Pentru un provincial păcălit ca mine. Doar un surogat de proastă calitate. Am reușit să văd doar o pereche de bețivi cum se giugiuleau zgomotos într-o noapte: el cu avânt, înalt, cu tricoul pe jumătate rupt și-n șlapi, iar ea cu părul ”marley” strâns în coamă, un pic șchioapă, sâsâită, c-un chiștoc în colțul gurii. Mi s-a părut puțin insalubră. Nu purta șlapi. Nici sandale. Își freca tălpile de banca pe care se așezaseră și mi s-a făcut teamă. Am sărit în alt copac și i-am privit de la distanță.

Am oroare de furnicături, de boli de piele și de bube. În ruptul capului nu m-aș scărpina cu craca pe spinare.

Povestire cu sâni belici

Ieșirile în public sunt de foarte multe ori indecente. Poveștile apar și ele ca niște nuduri expuse pe gard în bătaia soarelui, am senzația că sunt copii pe care nu-i întreabă nimeni dacă vor să iasă în lume. Poate oricine să treacă pe lângă ele, să le biciuiască și să le taie cu lama pe pântec, să le scuipe sau să le șteargă lacrima din colțul ochiului. Oricine, oricând. Popice în vânt, la cheremul celor fără milă și fără înțelegere. Dar chiar și-așa, le voi bate cuie în palme. Să rămână acolo, pe scânduri. Lățite și înfometate. Cu capetele încinse.

Mi-am pus o batistă udă pe cap și am ieșit să te caut. E foarte cald, nu se clintesc frunzele. S-au încuscrit Saharele cu noi. E doar șase după-amiază, dar pentru mine nu s-a crăpat încă de ziuă. După fusul meu orar, e noapte. Metabolismul mi-e nocturn. Mult zgomot. Și multă durere de cap. Alcoolul îmi răcnește în creștet ca o pisică pe un acoperiș de tablă. Am ceață în pupilă și caut înnebunit o pungă cu gheață.

Sunt în crâșma din barieră. O mai știi? Acolo unde trăznește veșnic a chiftele cu sos și vin băieții care sapă șanțuri să mănânce. Nu cred că îți mai aduci aminte, dar în localul ăsta nenorocit te-am văzut odată cu piciorul julit, fumându-ți țigara cu sete și aruncând înjurături tăioase unui prostănac cu tricoul găurit. Îți făcea avansuri, nu mai știu ce-l apucase. Voia doar să-ți așeze după ureche mușcata din ghiveci. Să te facă frumoasă. Cred că dorea să te și oblojească, sălbatico, dar nu l-ai lăsat. Îți ieșea un gurgui pe-afară și tu urlai ca o dementă că are pistrui pe față. Am avut eu norocul atunci să-ți ling rănile toată noaptea, te-am luat în brațe până la taxi și am urcat cu tine pe umăr până la etajul trei. Știi că te țineai cu mâinile de balustradă și vedeai șerpi galbeni care îmi coborau pe spate, pe sub cămașă? Ce-o fi fost cu tine?

Ți-am închis rănile. Încet, nu ne-am grăbit deloc. Erau pe noptieră câteva pateuri cu brânză din care mai mușcam uneori, o sticlă cu vin, și se auzea muzică din cealaltă cameră. Praful de pe becul veiozei, balansul scrumului de țigară căzut pe parchet, chitara aia frenetică ce nu se mai oprea, vecinul care aprindea și stingea lumina în neștire, dând cu pumnul în perete. Țin minte tot. Mi-au rămas înfipte în cap. La fel și mirosul poalelor tale, al părului ce ți se lipea pe spate. Nu pot să-mi șterg din memorie bluza pe care o aruncaseși pe jos. Avea aromă de frunză de lămâiță frecată între degete. Mă cutremură lămâia și mă trezește, culoarea galbenă o asociez cu săritul din pat într-un lac, pe timp de iarnă. Acrul din gingii și picăturile care ustură dacă îți intră în ochi m-au împins mereu în realitate.

Câteva minute ai rămas cu fața în sus, dormind, cu capul pe marginea patului. Perfect întinsă. Sânii tăi m-au sfidat în acele momente, declarau război, nu mai erau deloc timizi. ”Sutienul îi strivește și îi condamnă la defensivă”, parcă așa spuneai. Sunt vorbele tale. Nu te-am mișcat, nu am avut nici cea mai mică intenție să te învelesc. Ți-am atins doar de câteva ori palmele și genunchii. Mi-am turnat un pahar cu vin și m-am tot întrebat de ce atât de multe răni, de ce alegi să cazi de la înălțime, de ce îți tai singură coarda pe care mergi… Am pierdut semnele de întrebare. Doar ochelarii de pe nas și privirile atente mă pot ajuta să înțeleg. Nu am răspunsuri, doar cuvinte pe care nu le auzi.

Să-mi spui data viitoare pe unde ai de gând să te rătăcești. Prin ce taverne pot să dau de tine. Lasă-mi un semn, spune-le băieților să anunțe prin stație ca să nu te mai pierd din ochi. Am mereu cu mine o sticlă cu vin și sunt pregătit să cicatrizez câte ceva.