Cronică de carte – BookHUB.ro

Recunosc că eu la Mediteraneo, filmul premiat cu Oscar, m-am gândit întâi citind titlul cărții lui Paul Gabor, Mediterana din mine, la acea insula grecească pe care oamenii trăiau în iluzia pură a unui timp care nu se termină.

Mediterana mă așteptam să o văd descrisă în fiecare pagină, cât se poate de detaliat, cum  apare ea în fiecare zi, neschimbată de la începutul lumii. Se întâmplă și nu se întâmplă așa.

Oriunde pleacă, acest om care scrie ia cu sine Mediterana, așa cum poartă cu sine amintirile de acasă. Iar acasă (un fel de patrie, însă nu patria altora, aceea băgată cu sila pe gât) este un cuvânt complicat de experiența traversării mai multor spații. Nu mai poți spune exact ce înseamnă acasă, cel mult, regăsind în intensitatea unei clipe ceva din ființa de altădată, poți spune că, trecând prin unele locuri, te simți ca acasă.

Mediterana primește în această carte multe definiții, dar în esență este frumoasă și ușor de iubit. Simpla deschidere matinală a geamurilor aduce briza, un aer ca un geam colorat și senzația de repetare în buclă a imaginilor, unele din copilărie, altele din prezent. Când coboară sub nivelul mării, privirea înregistrează detaliile peisajului social lipsit de energie, apatic, zona în care mișcările sunt reduse la butonarea telefonului mobil.

Mediterana este pretutindeni – și la Londra, și în piețele venețiene, și în punctul de control de la aeroport, și la Tulcea. E interiorizată, risipită în senzații și stări, prezență constantă, deși discretă. Este mai mult decât un peisaj pe care-l poți urmări de la geam, în călătorie. Descrisă în doar câteva imagini, Mediterana se dovedește o mare lăuntrică, adăpost al reveriilor și refugiu din calea timpului măsurat de ora plecării spre țară uneori, alteori, spre nicăieri.

Hrănită de singurătate, melancolia are rafinamentul unui spirit obișnuit să caute repere culturale esențiale. Infernul nu e nici provizoriu, nici amânat, este anticipat. S-ar spune că, în viziunea autorului, omenirea își trăiește deja sfârșitul, într-un mod lipsit de glorie, fiindcă suferința, nemaifiind o luptă cu destinul, nu provoacă un catharsis.

Timpul, călătoria, iubirea, comunicarea, creația sunt temele acestei cărți care ia, prin autenticitatea exprimării gândurilor și prin dezordinea lor, forma unui carnet de însemnări sau a unui jurnal din care a fost eliminat calendarul. Zilele s-au uniformizat, au aceeași consistență în termenii stărilor de spirit nedefinite. Precizarea unui moment anume pare inutilă. Gândirea are propria durată. Textul în sine este provocare la dialog sau la confesiune.

Fiecare capitol al cărții adună frânturi de gânduri și de imagini, le dă o formă și le așază într-o logică pe care o înțelegi la final, când recitești titlurile – scrierea, ni se spune, nu e simplă retorică, nici fugă de idei, încheierea trebuie să fie pe măsura începutului, să îl reflecte. Tehnica asta a ținerii ideilor sub control funcționează în ansamblul cărții, fiind însă mai vizibilă la nivel de paragraf – unitate narativă, comprimarea gândului, digresiune perfect controlată, prezența unui fir roșu.

Tehnica portretului este exersată în evocarea succintă a străinilor deveniți prieteni, tovarăși în călătorii semnificative sau oameni din trecut. Uneori, portretele rămân în stadiul de simple contururi, figuri de intersecție umană. Toți cei portretizați au însă ceva aparte, ies în evidență printr-o ciudățenie, printr-un dar. Fata din Japonia scrie poezii. Bătrânul din blocul de vizavi, de la apartamentul unde becul din balcon nu se stinge niciodată, nu deschide ferestrele, trăiește într-un aer stătut. Mao este pasionat de poezie, spirit boem, prieten vechi alături de care Paul nu va mai ajunge niciodată în Deltă. Alex (Dragul meu Alex) a dispărut în timpul călătoriei spre Spania, o nenoricire l-a întors din drum. Fata de la cafenea îi aduce cafeaua în pahar, nu în ceașcă, dar îi desenează din caimac o inimă și îi urează: bon día. Julian este cel care nu taie copacii până nu le cere iertare (Julian și lacrimile sale).

Relația cu limbajul este răsturnată. Cuvintele slujesc cuprinderii lumii din afară, matrice a percepției și exprimare a sinelui. Dar cuvintele se întorc inevitabil asupra celui care le folosește, ca un bumerang sau ca un clonț, dureros.

Condiția stânjenitoare de autor presupune intrarea în alt rol, unul social, incomod și fiindcă este un rol nou, complet necunoscut, și presupune o politețe obligatorie. În fața paginii albe scrisul se așterne liniștit, ca din aer. În fața publicului convenția strică autenticitatea. Soluția este să treci cu detașare de la o impresie la alta, să tratezi evenimentul ca pe un fapt divers și faptul divers ca pe un eveniment.

Textul alunecă spre tonul de eseu filosofic, punând în discuție concepte din sfera creației. Fericirea este conservată, păstrată pentru mai târziu. Deocamdată nefericirea este sursa de inspirație. Creația are gust de cafea amară. Amărăciunea apare în procesul scrisului, dar apare și ulterior, când se așteaptă validarea socială a produsului cultural – o industrie a receptării cinice este gata să se pronunțe contra cost. Oamenii care gândesc aproximativ la fel sunt gata să emită judecați de valoare, să fie critici și să expedieze verdictul.

Autorul e un om fără așteptări. Relația cu publicul este dificilă, fiindcă în general relația cu ceilalți este subminată de neputința comunicării autentice. Lectura este o mișcare de pagini, superficială afirmare socială, vanitate și spectacol, rămânând exterioară ființei, deci înțelegerii.

Tonul general de resemnare rezonează în diferite tonuri de tristețe, de la melancolie (nu poți privi Mediterana de pe plaja barceloneză fără să suferi de melancolie), la invazive depresii. Ironia și autoironia sparg tiparele ideilor conforme și denunță problemele de etică ale unei caste alcătuite din oameni al căror talent, ca să fie o certitudine, trebuie validat de ochiul critic mercantil. Recunoașterea se cumpără, validarea se primește contra cost – în Adio, Europa! Ion D. Sîrbu și în Cuțitul japonez Răzvan Petrescu surprind în același registru promiscuitatea lumii în care se confundă artiștii cu impostorii. Autorul are simțul umorului și, de aceea, cărții acesteia, începute ca un jurnal de călătorie prin timp și prin spațiu, îi sporește farmecul.

În câteva pagini ale cărții se păstrează scrisul de mână, estetic, cu rânduri simetrice și trăsături ferme. Grafic, efectul este excelent. Plasate aleatoriu, nu în prelungirea celor tipărite normal, inserțiile acestea cu scrisul personal preiau rostul unui semn de carte, amintindu-ți până unde ai ajuns cu lectura și la ce pasaje ar trebui să te întorci. De exemplu, la suita de paradoxuri ce alcătuiește o poetică a intimității.

Autorul își alege un receptor și i se adresează persuasiv, cu intenția de a-i zdruncina conștiința. Cititorul e privit ca un interlocutor căruia i se anticipează replicile, în așa măsură încât ai senzația că textul prinde toate nuanțele unui dialog viu despre sens și nonsens, despre moralitate și inteligența altor ființe.

Ce e abstract capătă concretețe, ideile au contur și urmează, ieșind din tiparul scrierii de tip memorialistic, o traiectorie imprevizibilă, în atingere cu poezia sau cu filosofia, într-o carte al cărei farmec vine din autenticitate, din refuzul asumării diverselor forme de impostură, de la cea morală, la cea emoțională. Stil hipnotic, de poem amestecat cu valul unei mări care aduce la țărm cuvinte, ca la Kazantzakis.

– – –

Text semnat de Mihaela Nicolae în BookHUB.ro

Om simplu

Mie-mi plac sunetele care se nasc, îmi place enorm lumina căzută pe fața bătrînei care urlă din cărucior. Pînă și îngerii aceia cu artrită și platfus îmi zîmbesc din colțul lor. Unul scoate o muzicuță din buzunar și se aude „Dust in the wind”. Femeia de serviciu intră în panică și șterge imediat praful de pe mesele din holul imens. Ți-ai propus vreodată să trăiești cu adevărat măcar o oră pe zi? Ar fi ciudat, dar tu nu știi asta. Pentru că respiri banal, gîndești banal, mănînci banal și faci dragoste la fel de anost ca o secretară care atinge de mii de ori pe zi tasta space și visează la o noapte în care amantul ideal o lipește cu sînii de perete și o sodomizează pe la spate. De fapt nimic nu contează cu adevărat, dacă stai să te gîndești. Nu are nicio importanță dacă exiști, dacă faci copii, dacă te căsătorești, dacă mori sărac sau bogat. Nu are importanță dacă viața ta se consumă pe timp de pace sau de război. Singurul lucru important de care nu e nimeni conștient este faptul că trăim fulgerător de puțin. Și o facem în stilul nostru, conform educației primite, egoist și sec.

Ceva lipsește. Nu știu dacă din mine sau în general, din tabloul ăsta mizerabil al cotidianului. Acolo, undeva, într-un apartament de pe glob, trăiește taică-miu pe care-l văd extrem de rar, impardonabil de puțin. Nu mai știu ce crede, ce ar spune despre toate acestea. Poate că și-ar fi imaginat propria bătrînețe un pic altfel dacă ar fi putut înțelege diferit binele și răul, poate că ne-am fi apropiat mai mult dacă eu, la rîndul meu, aș fi simțit că am de ce și de cine s-o fac. Mi-am promis că voi rămîne un om simplu căruia îi place vinul. Care își cumpără înghețată la miezul nopții și își găurește întotdeauna biletul de troleu. Un om normal căruia îi plac femeile și traficul nu foarte aglomerat, aerul rece al dimineții care perforează plămînii, bateriile pline, lifturile care urcă și coboară fără să se blocheze între etaje, gardurile vii tunse la milimetru și mirosul de cafea fierbinte care răzbate din bucătăriile cartierului.

Răsărit

Mă trezesc devreme. E un obicei prost pe care aș vrea să-l pot ucide, am nevoie de odihnă, simt cum îmi pocnește capul atunci cînd deschid ochii și nici măcar nu s-a luminat. Abia dacă am prins cîteva frînturi de somn. Au fost artificii toată noaptea, bubuituri peste tot, din ce în ce mai mulți descreierați în jurul meu care se bucură de trecerea anului spărgîndu-mi timpanele. Cred că soarele este acolo, la locul lui, prins în ținte de orizontul său obișnuit. E prima zi din ianuarie. Merg pe malul mării din nou, ca anul trecut, ceva îmi spune că voi fi iarăși singurul nebun prezent pe nisip, așteptînd să se facă lumină. Aș vrea să-l fotografiez ca la fiecare început de an, să-i spun că ni se schimbă respirația de fiecare dată cînd ne rotim în jurul lui. Și timpul pare că va curge altfel anul acesta. Ca un lichid lăptos al facerii, al chinului, al nesiguranței. Timpul va trece pe lîngă noi fără să ne privească în ochi. Soarele iese, galopează, încălzește și luminează valurile, mă adoarme pe loc la marginea patului, printre fotogramele galaxiei. Pur și simplu am început să mă gîndesc la ultimele mele cuvinte, la cît de inutile ar fi ele. Nu-și pot găsi rostul decît lipite cu cerneală pe hîrtie. N-aș putea suporta pierderea lor. Dispariția literelor în ceața ochilor mei ar fi ca o ruptură între doi îndrăgostiți: prea devreme, prea din pripă, fiecare pe un alt mal al suferinței. Mă uit la cuvinte și trag concluzia că am devenit ieftin și melodramatic dintr-odată, în pragul nopții, cu mîna întinsă spre pixul-dictator care mă împunge în timpan. Există cuvinte care vin de la sine, altele sînt născute cu forcepsul. Ce s-ar putea întîmpla dacă m-aș transforma într-un magician pentru o singură noapte și te-aș scoate din buzunarul stîng pentru a te ascunde în partea cealaltă? Sîntem goi, nimicuri, lipiți de zero, lipsiți de orice miracol scenic, scălîmbi, mai putrezi decît o scorbură ieșită din uzul naturii. Sîntem pungi care conțin doar ipocrizie, damfuri și iluzii. Sîntem poveri ce nu pot fi duse pe umeri, admiratori extaziați ai vidului. O specie tălîmbă care suferă profund de complexul superiorității. Se strigă catalogul: o listă de monade ce vor intra în viață fără idealuri, roase de invidie, de furii și neliniști. Să fim mai buni. Da, desigur. E simplu. Ce silă îmi este de veșnicul dublu standard. În ultima zi a anului mi-am ciopîrțit visurile și le-am aruncat la groapa de gunoi. Camerele casei mele îmi par celule de închisoare. Dar nu-mi displac, au devenit confortabile. Aștept răsăritul, aștept să-mi fac din nou planuri de viitor. S-au închis aeroporturile, nu mai zboară nimeni. Pe o bancă, o fetiță își scutură cizmulița și scoate din ea o bomboană înfășurată în plastic de culoare verde. O gustă. Îi place. Își murdărește fața de ciocolată și se întinde pe bancă. Adoarme.

Peștișori

Se întîmplă să intru pe aici din ce în ce mai rar și mai nocturn. Nu știu dacă e din cauza vîrstei, a obiceiurilor care parcă iau o turnură stranie în ultima vreme, o fi și din cauza rețelei care îmi produce o anostă și sfîntă plictiseală, poate că și eu sînt de vină, ochii îmi obosesc destul de repede și mă irită prea mult pălăvrăgeala mea pentru a mai acorda atenție și altora.

Mi se micșorează bula, mă întreabă unii amici dacă sînt bine… Da, sînt. Mulțumesc. Doar că resurse de energie nu prea mai găsesc.

Deschid laptopul după miezul nopții pentru a mai scrie cîte ceva, dar observ că nu am nimic de scris, am încercat zilele trecute să mănînc un fel de pesmeți cu muștar iute. Sînt sechele, îmi dau seama. În tinerețe aproape că am rămas îngropat în zăpadă prin Bucegi și aveam doar napolitane cu muștar în rucsac. Amintiri gastronomice, frînturi de memorie care se trezesc la un moment dat și nu mă lasă în pace.

Trece acum un tîmpit cu eșapamentul modificat și geamurile se zguduie înfricoșător. L-aș lega de bara din spate și nu m-aș opri. Am cumpărat un pui la rotisor. Aș deschide frigiderul, dar e prea mare grozăvia pe care aș face-o la ora asta. Mor încă oameni în Ucraina, avorturile interzise și limitate în alt capăt al lumii, aștept să apară în librărie o carte pe care o vînez de la sfîrșitul lui mai. Sînt dezamăgit, în expectativă, flămînd, curios.

Întunericul care mă adăpostește acum îmi dă curaj și aș dori să dispar undeva, nu sînt sigur că aș ști unde, cum, în ce fel: pe o bancă, sub un pod, într-o țară mică și neștiută, nedesenată încă pe hartă, nu de puține ori am visat că pierd buletinul și pașaportul, că urc într-un avion care mă lasă la întîmplare pe-o insulă cu umbră și nuci de cocos, iar acolo reușesc în sfîrșit să tai cordonul ombilical cu restul. Restul fiind orice, oricum, oriunde. V-am zis: noaptea îmi dă curaj. N-aș scrie neroziile astea în miezul zilei.

Citesc cum se dezbat subiectele zilei, observ vînzoleala și devin arogant: cui folosește, de ce atîta pierdere de timp, cine ne (mai) ascultă? Sună o sirenă pe o platformă chimică din zonă. Îmi place să cred că cei de acolo se salută cu marinarii de pe vasele care dorm în port. Am dat cu var. Nu am făcut o sumă rotundă a metrilor pătrați. Dar sînt mulți, enorm de mulți. Am înghițit iarăși praf.

Chinezul meu cel de toate zilele mă găzduiește la terasa lui și îmi face pachețele de primăvară și peștișori prăjiți udați cu zeamă de lămîie „boquerones fritos”. Ies cu pipa și afum mahalaua cu Latakia, miroase dulce, brutal, e tutun negru care se lipește de nări și întoarce privirile celor prezenți. Mușc din peștișor și trag din pipă, mai mușc o dată. Ochișorul ăla mititel al lui, trecut prin friteuză, mă privește și cred că vrea să-l iert oarecum.

Am învățat mereu din frumusețea vînătăilor. Îmi denigrez zilnic țara și sînt mîndru de acest lucru

În 2000 trebuia să vină sfîrșitul lumii. Așa spunea Baba Vanga, așa bolborosise Nostradamus, ghicitorii în cafele și în tarot făceau și ei spume la gură. Am vrut să mă găsească finalul „apocaliptic” în alt loc de pe hartă. Și am plecat. Am trecut mai întîi granița fraudulos către Grecia. Nu știu exact de ce, probabil că-n mintea mea contau mai mult insulele, nisipul, sosul acela din iaurt și castraveți decît rațiunea și logica. 

Glumesc, desigur, cu sfîrșitul lumii. Povestea asta mi s-a părut întotdeauna o supă reîncălzită pentru proști. Am plecat prin Serbia, Macedonia, ne-au prins grecii și ne-au trimis acasă după ce ne-au dat o mamă de bătaie pe care mi-o amintesc și acum cu duioșie. Asta se întîmpla prin martie, plecasem cu un grup mai mare. În mai m-am urcat într-un autocar și am plecat către Spania. Fără job, fără rude acolo, cunoscusem de puțină vreme un individ care s-a dovedit pînă la urmă un infractor urmărit de poliție în mai multe țări. Ne-am despărțit după cîteva zile. Ceva firesc, nu suport penalii. 

Spania s-a transformat pe loc într-un spațiu pe care trebuia să-l descopăr singur, fără să știu limba, nu-i știam obiceiurile, eram într-o țară cu care trebuia să fac cunoștință, să o asimilez de la zero. Primele impresii produc întotdeauna confuzie, ești obligat să compari stări, standarde, senzații, oameni, am fost nevoit să mă descurc prin hățișul birocratic prin care trece orice emigrant în primele luni de zile. Nu eram membri UE, nu se puteau omologa studii, acte obișnuite, permisul de conducere, m-am trezit că-mi expirase viza de turist și nu aveam drept de ședere și de muncă. 

În țară lucrasem în presă: radio și ziar. După o perioadă relativ normală cu Constantinescu la Cotroceni, în care gîndeam cu toții că în sfîrșit sosise democrația veritabilă și la noi, în 2000 se pregătea Iliescu să revină la butoane, să-și repună în funcții slugile, să-și regrupeze din nou camarila. Așa s-a și întîmplat, cred că ne aducem aminte de perioada alegerilor și de irealul tur de scrutin cînd oamenii i-au avut pe buletinele de vot doar pe Iliescu și Vadim Tudor. Am fost mereu rău de gură, am criticat fără perdea și am lovit în liberali, în socialiști, în naționaliști, mereu am avut în vizor lichelele și infractorii camuflați în oameni politici. Înaine de plecare mi s-a spus că trebuie să mă înscriu în PRM dacă mai vreau să am loc în presa gălățeană, ultrașii lui Vadim căpătaseră curaj și urcau poziții în ierarhiile județene. A fost picătura mizerabilă care mi-a umplut paharul. Mi-am făcut valiza și nu m-am mai uitat în urmă. 

Nu m-am gîndit la nimic în special cînd am luat decizia să emigrez, intrasem într-o stare în care nu mai aveau loc sunete, culori, nu mai auzeam pe nimeni, iar sfaturile și sugestiile celor din jur îmi produceau doar silă și iritare. Am plecat într-o stare infernală de nervi, sperînd că oriunde îmi va fi mai bine, mie și soției. Ne căsătorisem în 1997. Ea lucra ca asistentă medicală în Spitalul Județean. Altă atmosferă toxică și acolo: „dumnezei” în halate, tupeu, răcnete, săpături, stricai obiceiurile dacă nu voiai să iei șpagă. Nu s-a putut obișnui nici ea. A mai rezistat o scurtă perioadă, a lucrat un timp cu un medic de familie și a venit după mine în 2002. Nu am regretat nicio secundă plecarea. După două decenii sînt convins că a fost o decizie cît se poate de corectă, chiar dacă la bază au stat atunci nervii mei întinși la maximum și un val imens de scîrbă. 

Cum m-a primit Spania? Ce am primit din partea ei? Atunci, la ora sosirii, eram doar în căutarea unui loc de muncă pentru a avea ceva în farfurie și voiam un pat în care să dorm liniștit, acte pentru a fi în regulă cu autoritățile și o stare care să mă facă să nu mai privesc în urmă cu furie. După atîția ani petrecuți în Peninsulă aș putea să spun cu precizie ce am primit și ce diferențe simt între cele două țări. Mai întîi, nu există raiul pe pămînt. Spania nu e un paradis, aici nu plouă cu sangria și nu se dansează flamenco la fiecare colț de stradă, oamenii nu se pun în fața taurilor, nici Picasso nu e omniprezent, așa cum mulți ar crede. Privind rațional, statistic, senzorial, cunoscînd țara și oamenii după atît de mult timp petrecut aici, pot să spun fără să greșesc că există mult mai puțină răceală față de străini, sînt primiți altfel decît noi îi primim pe imigranții de astăzi, spaniolul nu te tratează de sus, nu are senzația că e vreo rasă superioară și, în niciun caz, nu e convins că fără el civilizația s-ar stinge mîine. Dialogul cu oamenii este deschis, nu te lovești de acel vizibil zid de ipocrizie și superioritate pe care îl întîlnești în România, tratamentul de care am avut parte dinspre autorități a fost mereu unul corect și eficient. Există aici un tip de căldură pe care nu l-am întîlnit acasă, respectul cu care ești tratat ca ilustru necunoscut este incomparabil mai mare. Nu ești călcat pe cap dacă îți vezi de treabă, nu deranja și nu vei fi deranjat, fii om pentru a fi tratat ca atare. Lucrurile astea chiar se întîmplă, nu mă va convinge nimeni de contrariu. Excepții? Desigur. Am zis de la bun început că raiul nu a fost așezat în Spania. Dar diferențele sînt enorme. Spirite diferite, mentalități diferite, priviri și atitudini diferite. 

La început am avut dificultăți în a construi legături cu oamenii, eram precaut, mereu în defensivă, aveam senzația că cei care se apropiau de mine o făceau cu un interes anume, ascuns, perfid. A trecut o bună perioadă de timp, poate chiar îngrijorător de mare dacă evaluez acum prin prisma unui adult, pînă cînd m-am deschis și am realizat că oamenii pot crea relații și pe alte principii: spaniolii se îmbrățișează și se pupă pe stradă atunci cînd se întîlnesc, chiar și cu cei pe care îi văd pentru prima dată. A fost un șoc pentru mine. Este un șoc și pentru cei care vin astăzi aici din alte realități sociale, din alte culturi. Apropierea fizică merge mînă în mînă cu spontaneitatea discuției, cu fluiditatea conversației și cu naturalețea care planează imediat între oameni, între cei care se știu de-o viață și cei care abia se cunosc. 

Eram ca un sălbatic din junglă atunci cînd bunica unui spaniol cu care tăiam copaci în pădure m-a invitat la masă și nu știa ce să mai facă pentru ca eu să mă simt de-al casei, credeam că e nebună, că are doagele sărite, nu era normal să mă ia în brațe la intrarea în casă, să-mi stea în picioare, lîngă mine la masă, să-mi schimbe farfuriile, să facă conversație pentru ca eu să nu fiu un simplu „extranjero” care muncește pentru nepotul său. Adaptarea socială și lingvistică s-a produs relativ repede și natural. Am învățat obiceiurile, am întrebat mereu atunci cînd nu am știut ceva, spaniola am controlat-o foarte bine după niciun an de zile, acum o vorbesc și sînt cazuri cînd spaniolii încep să-și dea seama că nu sînt de-al lor abia după minute bune de conversație. 

Cu adaptarea emoțională a fost mai dificil. A trebuit să-mi sparg singur carapacea cu care sosisem din România și să-mi schimb din mers nivelul confortului psihic, fără psiholog, fără discuții revelatoare, fără prieteni în jur cu care să mă pot adapta mai repede. Bagajul emoțional cu care am plecat din țară a fost o barieră de care am reușit pînă la urmă să trec. Și, oarecum, să uit. Sechele există, sînt inerente. Cu psihicul nu se lucrează în glumă, nu-l poți modifica doar cu sare și piper pentru a-i da altă formă. Oamenii sînt rezultatul copiilor care au fost, al educației primite, al mediului în care au crescut, sînt rezultatul afecțiunii primite sau lipsei acesteia, al comunicării sau al muțeniei. Nu cred într-un portret-robot al celui care părăsește țara de origine. Se vorbește mult despre faptul că trebuie să îndeplinești o sumă de calități: determinare, putere de muncă, adaptabilitate imediată, cunoașterea limbilor străine, pregătire academică etc. Plecarea este simplă. Te urci în avion sau în mașină și pleci, uitîndu-te sau nu în urmă. Decizia însă… Decizia se ia în urma unui proces complex. 

Există un melanj în care sînt introduse toate temerile pămîntului: insatisfacții, sentimente, ruperi de familie, de prieteni, de locuri și de senzații olfactive, vizuale, auditive, vor exista mereu proiecții din trecut care vor reveni în mintea celui plecat, acel „dacă n-aș fi făcut-o?” va fi mereu acolo, îți va zgîria mereu timpanul și îți va produce o stare ciudată, punțile cu locul de baștină nu se rup cu ușurință, mai ales dacă pasul l-ai făcut ca adult. Migrarea dintr-un loc în altul este un proces natural. Oamenii s-au legat de pămînt relativ recent. Pînă mai „ieri” ne mișcam cu toții în urma turmelor de bizoni, a cailor și a oilor, căutam mereu pămînturi mai bune, ape mai limpezi și condiții decente de trai. 

Dar am descoperit că inamicul poate fi ucis cu ușurință, i se poate lua pămîntul, i se pot lua copiii și nevasta, au apărut patriile, frontierele, am devenit stăpîni de glie și s-a dezvoltat simțul proprietății și al apartenenței. Personal, plecarea nu o mai văd acum ca pe o aventură, ci ca pe un lucru firesc. Mîine, dacă situația mea actuală ar fi periclitată, m-aș muta din Spania în Noua Zeelandă, în Chile sau Argentina, în orice colț al lumii care mi-ar oferi siguranță și respect din principiu. Am învățat să-mi iubesc confortul propriu și să-mi respect prea tare dreptul la liniște pentru a mă mai crampona de sentimente artificiale. Nu am simțit niciodată vreun dram de vinovăție pentru că am plecat. Unii m-ar numi fără să clipească „dezrădăcinat” sau „trădător”. Îmi permit să zîmbesc. Sînt vinovat doar pentru că s-au modificat prin plecarea mea relațiile cu cei care într-adevăr contează pentru mine: membrii familiei mele. 

Poate părea cinic, dar nu mi se frînge inima după Dunăre (aici am Mediterana aproape), nici după Bucegi (Pirineii îi am la doar două ore de mers cu mașina), nu mi-e dor de mămăligă (știu să-mi fac singur), iarbă verde există și aici… Nu sînt mîndru că m-am născut în Romînia, nici nu-mi pare rău pentru asta. Sînt un joc al destinului, al naturii umane, puteam să fiu un produs al părinților mei în altă țară a lumii, dar așa a fost să fie. M-am născut în Galați, s-ar fi putut întîmpla într-un cătun african sau în stepa mongolă. Iau acest lucru ca atare, ca o stare de fapt. Nu mă exaltează, nu mă deprimă. Încerc doar să-mi fie mai bine și să nu ajung la capătul vieții cu prea multe păreri de rău. 

Căutarea „mai binelui” este ceva ce aparține firii umane, sîntem un pic mai evoluați decît urangutanii și folosim instrumente ceva mai complexe pentru a dobîndi bunăstarea. Dar nu sînt dispus să calc pe cadavre pentru asta, nici nu voi accepta vreodată ca alții să se urce pe mine pentru a escalada pînă unde lor le este bine. De aceea voi alege întotdeauna o realitate social-culturală în care oamenii știu să folosească respectul și bunul-simț în relații. Nu cer foarte mult, cred. 

Acum, cei care citesc sînt rugați să se uite în jurul lor: dacă se află în România îi rog să-mi spună cît de mulțumiți sînt, dacă sînt în altă parte îi rog să evalueze și să compare. Mulțumesc. Îi mai rog să reflecteze asupra unui lucru: motivele plecării. Cu ani în urmă, românii plecau pentru a scăpa de comunism și de Ceaușescu, pentru a uita de foame, pentru a nu mai avea curent cu porția și pîine pe cartelă. După Revoluție s-a plecat în valuri pentru a atinge cît mai repede un nivel economic îndestulător, pentru a trăi în capitalism, oamenii au plecat pentru a fi plătiți în mărci germane, în franci elvețieni sau în dolari. Acum, în ultimii ani, se emigrează din dezgust, din deznădejde. 

Nu mai pleci în Germania ca să-ți mai ridici două camere la casă sau pentru a-ți lua un apartament la bloc, nu mai pleacă doar zidarii, șoferii și sudorii. Pleacă în valuri și cei cu studii universitare, cu cariere, pleacă cu întreaga familie pentru că s-au săturat de corupție și de promisiuni, de ipocrizia perpetuă și de hoția sistemică. Pot să fac în doar cîteva minute o listă consistentă cu zeci de cunoscuți care corespund acestei ultime descrieri, fără nici cel mai mic efort de concentrare și de memorie. Țările în care aleg românii să emigreze beneficiază de un lucru special: un sistem de educație diferit care își ajută cetățenii să conștientizeze ce e mai bine pentru ei. Sînt sisteme de educație care familiarizează din timp cu noțiuni civice, economice, electorale, cu drepturile omului și ale minorităților de orice gen, subliniază diferențele culturale dintre oameni și nu îi condamnă pentru ele, nu sînt sisteme educaționale care reduc și izolează, care creează prejudecăți și exaltări inutile pentru o ființă umană a secolului XXI. 

Îmi este foarte greu să mă erijez într-un emițător de soluții, de verdicte bombastice și de adevăruri proprii ce ar putea, vai, să fie aplicate altora. Dar știu că, uneori, există lucruri care funcționează în evoluția unei societăți: privitul în curtea vecinilor și termenul de comparație. Am putea să fim mai aproape de Franța, Danemarca, Germania, Belgia, Austria, țările scandinave? Sau ne-ar conveni mai mult Rusia, China, regimurile autoritare din Venezuela sau Cuba? Cum am putea să facem alegerea corectă? Democrație? Autoritarism? Dezbatere, parlament, partide? Sau un tătuc care să dea zilnic cu pumnul în masă? 

În primul rînd, cred, ar trebui ascultați cu mare atenție cei care se pricep la descrierea datelor geopolitice, economice și sociale din cele două „tabere”. Există specialiști redutabili, nu doar politicieni care dau din gură și nu știu să facă altceva. Există milioane de români care locuiesc și muncesc de ani de zile în țările civilizate. Poate știu și ei cîte ceva despre evoluția unei societăți, despre libertate, drepturi, nivel de trai. De ce oare aceste milioane de persoane nu au ales pentru familiile lor Rusia, Cuba, China etc.? Haideți să ne punem și întrebarea asta. E simplă, la îndemîna oricui. România a devenit, din păcate, doar țara în care venim să ne petrecem vacanța dintr-un singur motiv: familiile noastre încă mai trăiesc acolo.

Nu au plecat toți. Este singurul motiv pentru care încă ne mai urcăm în avionul cu destinația București-Otopeni. România este țara care se zbate de 30 de ani să prindă trenul democrației reale și al economiei de piață autentice, să se desprindă de protocronism, de nostalgii, de misticism, de naționalism găunos și de discursuri rîncede. Nici astăzi nu am intrat în Schengen și nu am trecut la folosirea monedei Euro, deși sîntem membri UE din 2007. Acest aspect spune foarte multe pentru cine știe să privească și să înțeleagă. 

Este o iluzie că poți oferi sfaturi cuiva care își pregătește valiza pentru a părăsi țara. Nu știi ce este în mintea sa, în sufletul său, nu știi dacă este pregătit să înfrunte schimbarea, să se acomodeze. M-am simțit întotdeauna un farseur atunci cînd am fost întrebat „cum e acolo?”, „ce ar trebui să fac la început?”, nu pot fi spontan într-un asemenea demers. După 20 de ani de Occident – dezamăgesc din nou, nu pot fi altfel – sînt nevoit să răspund din nou evaziv: astăzi nu cred că aș mai pleca din România. Sau poate că aș face-o a doua oară fără prea multe regrete. Experiența mea de acum nu se potrivește deloc cu cea a puștiului de 27 de ani care și-a umplut o geantă de voiaj cu haine și a traversat Europa spre apus. 

Poate că n-aș fi plecat dacă aș fi devenit slujbaș al statului, cu loc călduț, sigur, cu un salariu mai mult decît decent, cu perspectiva unei pensii speciale pentru care nu am dat mai nimic la schimb, poate că nu aș fi părăsit țara dacă aș fi făcut afaceri cu statul, dacă familia mea ar fi făcut parte dintr-un grup de interese, dintr-o mică mafie sau cooperativă. Dar am fost toată viața un particular într-un sistem privat, am trăit pe picioarele mele, m-am dat singur cu capul de pereți și am învățat din frumusețea vînătăilor. „Persoană fizică” în România? Niciodată, nici măcar astăzi, cînd optimiștii de serviciu nu mai prididesc cu laudele la adresa bunăstării de pe piciorul de plai, de pe gura de rai. Există schimbări, nu pot fi negate. Cei care ne întoarcem periodic le putem sesiza, dar ele au loc la nivel individual. Doar unii oameni, din păcate foarte puțini, sfințesc locul și fac ca lucrurile să se schimbe în bine în jurul lor. 

România, nici după 30 de ani de democrație nu s-a modificat profund. Sistemul rezistă, nu se clintește. Legile nu sînt făcute pentru cetățeanul de rînd și în beneficiul său. Fețe acre, tratament agresiv sau zeflemitor, bătaie de joc, ghișee, cozi, timbre, dosare cu șină, turnee interminabile de la o ușă la alta, telefoane, intervenții, atenții, cadouri, plicuri, mica mită, marea sfîrîială, bodyguard-ul de la ușă și tanti de la lift, comisioane, șperțuri, șușoteli – de toate aceste lucruri se lovește omul de pe stradă atunci cînd are de rezolvat o problemă. Silă, dezamăgire, lehamite. Întoarcerea în România ar fi o ipoteză amuzantă pentru mine în acest moment, chiar dacă se vorbește mult despre inițiativele în ajutorul celor care vor să vină acasă: multă pălăvrăgeală, multă ficțiune, mii de cereri de completat pentru a reveni într-un sistem care este oricum cu ani în urmă față de cea mai „înapoiată” țară vestică. Un exemplu în cîteva fraze: o asistentă medicală care a terminat postliceala sanitară de stat în 1997, a muncit în spitalele din România, lucrează de 13 ani în Spania, nu se mai poate întoarce pentru a lucra acasă. De ce? Sînt o mulțime de chichițe birocratice: ba că nu mai are continuitate, ba că trebuie să-și echivaleze studiile (deci diploma românească nu mai e bună?, faptul că lucrează într-un sistem occidental net superior nu înseamnă nimic?), ba că trebuie să dea nu știu cîte diferențe (asta o numesc șpagă pe față) și examene pentru a se alinia „exigențelor” românești… Despre întoarcerea acasă e bine să fie întrebați specialiștii care se lovesc de „standardele” românești actuale, nu să căscăm gura în fața discursurilor aiuritoare ale politicienilor. 

Să încheiem, totuși. Despre denigrare, cîteva cuvinte. Ce înseamnă a-ți denigra țara? A vorbi deschis despre neajunsuri, despre corupție, despre mentalități opace? A critica o clasă politică ineptă care nu face altceva decît să-și urmărească propriile interese? Să critici vehement o presă care a căzut de ani buni în genunchi în fața unor bișnițari ajunși peste noapte stăpîni de trusturi? Să privești cu ochi clinic felul în care o societate este ținută în captivitate informațională și nu este capabilă să discearnă pentru că nivelul de educație civică este la pămînt? Să denigrezi țara înseamnă să vezi și să scrii despre dezastrul din Sănătate, Educație, Cultură, despre o nație care este împinsă mereu către est de urmașii bolșevicilor care nu știu ce înseamnă longevitatea și bunul-simț? Atunci, da. Aveți dreptate în acest caz: denigrez zilnic. Și sînt mîndru că o pot face nestingherit. 

Text scris în ianuarie 2021 pentru volumul „De ce am plecat din România”.

Pink Floyd

Am alunecat aseară pe cele mai sordide pagini în care invazia criminală a Rusiei este sprijinită și aplaudată. Am vrut să știu și să înțeleg cum și de ce pot oamenii să fie alături de un asasin.

Pagini de Facebook, ziare online, bloguri, urlete ultranaționaliste și valuri de ură nemăsurată împotriva unor femei și copii care nu fac altceva decît să plece dintr-o țară bombardată. Mulțimi de imbecili care visează la o Eurasie întinsă de la Vladivostok la Lisabona, așa cum declară fostul președinte rus Medvedev. O altă slugă sinistră a lui Putin.

Am citit opinii ale unor oameni care altădată însemnau ceva în presa românească. A rămas doar umbra lor, o imitație ieftină a statutului de jurnalist. Plonjeuri în propagandă, delir mistic, adevărate goarne care și-au pierdut mințile. Mă întreb cum trăiesc oamenii aceștia, cum merg acasă și își mănîncă liniștiți cina, cum își pot crește copiii și nepoții știind că ticăloșia lor nu are limite?

Am pe fundal piesa celor de la Pink Floyd, s-au reunit după 28 de ani. Fără Roger Waters care a îmbătrînit și el destul de urît. Vocalistul este ucrainean. O bijuterie. Un balsam.