.

   Am dat iarăși de peretele acela de sticlă albastră care mă izolează de lumea înconjurătoare. Se baricadează în jurul meu când ne vedem și îmi închide ermetic toate unghiurile, îmi restrânge aerul, îl dozează în porții minuscule și mi-l servește doar dacă mă fac vânăt la față. Alege momentul când limba mi se duce pe gât la vale și abia atunci mă lasă să inspir. Astăzi are o nuanță închisă, ca foile groase de indigo cu care se scria odată, cu zeci de ani în urmă, la mașinile „Olivetti”. Aveam cinci ani când am găsit în sertarul unui unchi câteva bucăți. Am luat una. Știu că era amară, am lins-o pe o parte și mi s-a făcut rău imediat. Am vomitat tot ce mâncasem. Pe covor am zărit, printre bucăți de salată și morcov, grăunțe de porumb. Cred că fusese primul știulete fiert pe care îl ronțăisem în viața mea. Dulce, zemos, rămânea pielița bobului printre dinți. Nicio legătură cu fierea de pe bucata aceea de indigo care îmi pictase dantura în albastru. O nuanță necunoscută mie, ca peretele acesta obtuz și rece care mă închide în el. Am sentimentul că sunt o râmă blocată într-un altfel de chihlimbar.

Anunțuri

.

   În mintea fiecăruia dintre noi există un loc ascuns în care am dori să ne retragem cândva. Pentru a ne linge rănile, pentru a sfârși conversațiile pe care nu le-am avut niciodată cu inamicii sau, pur și simplu, pentru a putea înjura în liniște. Un loc comod, să nu bată vântul, să nu adie nici măcar gândurile celor din jur. Eu aș prefera un lighean. Unul vechi, cu smalțul sărit prin care i se vede tabla simplă, ondulată în matrița unei fabrici din secolul trecut. Mă simt protejat în spații circulare, în ape rotunde. Chiar dacă nu sunt sărate și nu au în ele pic de albastru, chiar și atunci când le lipsesc rechinii și coralii în care îți poți tăia tălpile. Acolo m-aș retrage. M-aș ascunde. Aș împietri câțiva ani în ligheanul acela cu apă și aș încerca să înot altfel, să mă lipesc de marginile lui reci, șlefuite cu atenție, pe care alunecă victimele exuberante ale plonjoanelor nocturne. În bucata aceea rotundă de fier mi-aș pregăti discursurile pentru surzi și de acolo, dintre valurile înghesuite, aș arunca cu praf în ochii orbilor. Poate că s-ar deschide, poate că aș reuși să le desprind pleoapele și să le arăt că lumea e un pic mai altfel. Dau din brațe, mă dor, mi s-au aprins tendoanele umerilor și ating cu genunchii fundul metalic al recipientului care mă găzduiește. Cineva a turnat sare înăuntru. Și apa mi se pare acum mai albastră. Ce s-ar întâmpla dacă aș începe să urlu, să bocesc, să vărs șiroaie de lacrimi în timp ce înot dintr-o parte în alta? S-ar amesteca lacrimile cu sarea ligheanului? Sigur că da. Nimic spectaculos. Deși mi-ar plăcea ca ele să se transforme într-un balsam care să ungă plăcile tectonice. Să nu scârțâie pământul dacă ar vrea să se rupă mâine.

.

   Înăuntrul meu nu mai este nimeni. Sufletul, dacă el există și nu s-a transformat în gaz ieftin pentru băuturi colorate, a ieșit să-și caute locuri mai bune de trăit. Vrea să colonizeze luni – așa numește el planetele care se învârt noaptea pe cer, ca niște cireșe confuze – roșii și albastre, să se arunce năuc în găurile negre ale haosului și să mă lase aici, singur, secat, încovoiat și cu migrene imposibil de vindecat. A plecat din mine pentru că și-a găsit un doctor care să-l trateze: un individ ciudat, cu halatul murdar și degete strâmbe, ce dormitează mereu pe un balansoar agățat între două stele care stau să crape.

.

   Mi-am adus aminte de vechea mașină de cusut a bunică-mii. Stătea la etajul trei, avea multe almanahuri cu actori, epigrame și schițe scurte în care cineva era ucis în primul paragraf, iar asasinul era încătușat în josul paginii. Pe mașină o chema Ileana, ca pe vară-mea. De fapt era o Singer, dar bunică-mea prefera numele românești. Cred că și din acest motiv își botezase pechinezul Jimmy. Acolo, în apartamentul ei, printre gheme, mosoare, ilice și miros greu de „Mărășești” – moșul fuma ca un turc, fusese ceferist și avea plămânii scorojiți – am cunoscut-o pe Brigitte Bardot. Și m-am îndrăgostit de bluzele acelea strâmte care-i pocneau pe sâni și de fustițele care mă invitau să devin bărbat, dar nu știam cum. Dacă mă gândesc bine, la miezul nopții se văd cel mai clar lucrurile uitate.

.

   Dacă treceți vreodată podul peste râul în formă de coadă de pește, faceți la dreapta cam după jumătate de kilometru. La marginea drumului sunt trei copaci. Cel din mijloc e cel mai tânăr, par că se țin de mâini și ar dori să cânte ceva. După ce treceți de ei, începe chiar din acel loc o alee pietruită care vă va conduce către cea mai veche clădire pe care ați văzut-o în viața voastră. Are în jur de o mie de camere, puțin peste două mii de ferestre de la care nu se mai uită nimeni acum, nici nu mai pot fi închise, le trântește vântul de dimineață până seara. Acolo va fi un spital pentru cei mai săraci oameni din lume. De pereți vor atârna stropitori care vor încerca să-i țină în viață.

.

   În măruntaiele locului am coborât de fiecare dată cu bucurie. Și neliniște. Rădăcinile copacilor care se ițeau printre straturile de pământ mi-au părut întotdeauna mustăți. Lăsate acolo, de milioane de ani, să ne arate drumul și să ne mângâie. Pe măsură ce cobori, miroase tot mai puternic a vită sedimentată, a ploaie, a vârfuri de suliță, miroase izbitor a brațe puternice și a danturi care încă mai pot să muște. Am coborât destul de mult. Cineva a pus capacul globului peste mine și s-a făcut deodată întuneric. Prea întuneric, nici măcar o tonă de licurici nu ar putea să mă ajute să mă întorc.

.

   A intrat ușor în mine, era noapte târziu, noapte din aceea în care dinții se îmbrățișează unii pe ceilalți de frică, de frica otrăvii, de teama despărțirilor, de singurătate și prea multă oboseală. L-am simțit pe micul diavol cum a pășit ușor înăuntrul meu, era în picioarele goale. A închis ușa cu mișcări lente și s-a așezat în mine. Acolo, în stânga.

.

   Gust, instinctiv, o bucată din coaja copacului. E rece, umedă. Au trecut peste ea toate anotimpurile pământului, s-au frecat toate vulpile, au atins-o vânturile și ploile răgușite ale nopților în care eu mă străduiam să cresc. O mestec ușor, dintr-o parte într-alta a gurii. Pe o creangă, un violonist cu papuci galbeni cântă…

Din stația cu ponei

   Aprindem lumina puțin? Am găsit scrisorile acelea vechi, să știi. Și mi-am amintit de stângăciile mele, de norii pe care îi călăream când te vedeam, de troleibuzul căruia îi cădeau mereu firele și puteam să te ghicesc printre călătorii care moțăiau în picioare. La tine e iarnă, la mine se răzvrătesc paharele cu mojito pe masă. Vreau să mă împart pentru tine. Să mă bifurc. Să-ți fiu doctor pentru temeri și să te amăgesc că sunt poet, pentru a-ți transcrie cu ușurință coșmarurile pe hârtie. Să te ating în ceafă cu amprenta inelarului aș vrea, iar celelalte degete să fie o menghină care să te poată sechestra o noapte.

   Vorbisem că vom cumpăra un căluț. Am avut chiar o ofertă tentantă cât timp te-am așteptat în stație, dar vânzătorul mi-a spus că o să revină mai târziu. Probabil că nu-și vinde caii amatorilor. M-a mirosit că nu știu să-mi încalec nici măcar propriile iluzii și m-a plantat acolo, să visez la poneiul cu coama de culoarea margarinei. M-a părăsit și înțelegerea a căzut. Roiau fulgii, mari cât boabele de fasole mexicană. Am rămas printre lingorile mele hibernale cu gândul la tine, la vagoanele oprite între stații, din care oamenii nu mai puteau să iasă. Garnituri întregi cu fețe lipite de geamuri pe dinăuntru, curioase, neliniștite, mame îngrijorate din cauza copiilor lăsați acasă, pensionari apatici, juni care băteau din bocanci și tot felul de chipuri pestrițe.

   Părea chiar ciudat la un moment dat. Nu mai urca nimeni de la metrou, doar coborau furibund în gropile de beton și marmură. Orașul își ascundea viața în măruntaie. Eu îmi doream un cal minuscul și nimeni nu voia să-mi vândă. Adorm cu gândul la aerul din jurul tău, la sertarul cu cămăși de noapte și la gura de vin pe care o voi găsi dimineață în pahar. Se va trezi și vinul, se va duce și iarna. Și ne vom oțeți cu toții, călărind himere.