Literatura poate fi un vehicul care să te transporte și să te lovească cu capul de pereții propriilor îndoieli

   George Motroc – Domnule Paul Gabor, în primul rând, felicitări pentru prima dvs. lansare! Pentru început, vă rog să ne spuneţi cum aţi trăit atunci şi cum resimţiţi acum acest moment unic pentru un scriitor?

   Paul Gabor – Așteptam reacția publicului cititor de carte, de beletristică. A fost o reacție pe care nu am prevăzut-o, chiar dacă publicul și manifestările sale nu sunt necunoscute pentru mine, lucrând destul de mulți ani în presă. Așteptările mi-au fost depășite cu mult, cartea a fost primită foarte bine, am rămas fără volume la Galați și la una dintre lansările din București, editorul fiind nevoit să suplimenteze numărul cărților. Mă simt bine, aș minți să spun că nu sau că sunt indiferent și „rece”. Nimeni nu poate fi de lemn atunci când publicul se apropie de cartea sa și o adoptă ca pe un copil care rătăcește prin lume. Unii spun că abia acum începe greul, abia acum încep reacțiile reale, după ce cartea va fi citită, digerată, pusă în raftul care trebuie.

   G.M. – La lansare aţi vorbit de un anumit mod preferat de apropiere prin lectură de textul dvs. Sunteţi de acord să dezvăluiţi şi cititorilor care nu au fost prezenţi la târgul de carte despre ce tip de abordare este vorba?

   P.G. – Îmi place să descopăr cărțile, nu aștept să mi se povestească despre ele. Sfătuiesc cititorul să deschidă volumul și să-și asume responsabilitatea căutătorului, să fie un Cousteau al tușului pe celuloză, să se îmbete singur cu cuvintele și să-și construiască propriile proiecții, să nu se uite în gura nimănui, a niciunui înțelept de conjunctură. Am aroganța să afirm că „Negustorul de pipe” merită citită, e o carte frumoasă, nimic lacrimogen, nimic ieftin, nimic vulgar. E o lume pe care am construit-o așa cum mie mi-ar plăcea să o găsesc în paginile de literatură: reflecție, simbol, erotism, tristețe, furie, filosofie… Par curajos? Poate. Nu am suferit niciodată de falsă modestie, iar oamenii din lumea literară care s-au apropiat până acum de carte au avut doar lucruri bune de spus despre ea. Optez pentru curajul contactului direct, pentru pariul cititorului cu el însuși.

   G.M. – Tot de la lansare, am aflat că aveţi şi un blog… A reprezentat acesta un exerciţiu pregătitor şi care v-a ajutat în scrierea cărţii sau a fost o experienţă complet diferită?

   P.G. – Blogul îl am de foarte mulți ani (paulgabor.com) și a fost un instrument care m-a ajutat să mă exprim de-a lungul timpului, pe când încă nu se născuseră rețelele sociale. Am șters materiale, am rescris, a renăscut de mai multe ori din 2006 încoace. Acum are rol doar de depozit în care păstrez texte și articole publicate în presă, este un spațiu în care mai ofer din când în când miniaturi din „Negustorul de pipe”. Blogul este diferit, îl consider un fel de insulă pe care unul se poate retrage atunci când nebunia cotidiană îl depășește.

   G.M. – Apropo de titlu. Am uitat să vă întreb cine este, de fapt, negustorul de pipe?

   P.G. – Știți cum se spune, nu-i așa? Când vorbești despre tine la persoana a treia începi să devii schizofrenic, te paște megalomania. Dar voi risca: negustorul de pipe este un tip care a plecat acum 18 ani din țară din fața unui microfon de radio, a ajuns în Spania unde a pus mâna pe lopată, pe sapă, pe drujbă, a spălat piscine, a curățat munți de cartofi și a spălat vapoare de farfurii, a fost barman de vinuri și a cărat cumpărăturile altora, negustorul de pipe s-a urcat pe camion și a bătut Europa ani de zile ducând portocale, scrisori, tractoare, sodă caustică, oxigen lichid și piese auto, negustorul fumează pipă și consideră fiecare text pe care l-a scris o mică bijuterie în interiorul căreia încearcă să-și ascundă angoasele și fricile. Sper că acum am asigurat un loc la spitalul de nebuni. Vreau un pat dublu, să am loc și pentru laptop.

   G.M. – De ce aţi ales să debutaţi cu un volum format din texte de mici dimensiuni? Nu era mult mai spectaculos un debut cu un roman?

   P.G. – Mă exprim foarte bine căutând esența, nu vreau să sufoc, nu vreau să divaghez. Publicul e sătul de ciorbe lungi, insipide, în care este plimbat printre ane și caiafe fără să i se spună nimic. Nu am ales eu forma în care să scriu, ci sunt convins că proza scurtă m-a găsit pe mine exact în momentul în care m-am hotărât să pun cuvinte pe hârtie.

actualitatea literară

   G.M. – Consideraţi literatura, ca să citez un titlu din volumul dvs., a ,,message in a bottle”?

   P.G. – Literatura poate fi un mesaj, poate fi un vehicul care să te transporte și să te lovească cu capul de pereții propriilor îndoieli, poate să fie un medicament și o jucărie sexuală, filosofică, cu literatura te poți tăia la deget și să nu simți nimic sau poți să fii victima unei hemoragii impresionante. Literatura (ce termen imens, ce cuvânt înfricoșător…) poate să te adopte sau te avorteze imediat dacă nu te apropii de carte așa cum ar trebui: curios, cu ochii întredeschiși, cu sufletul pregătit pentru un salt dement în lumea autorului. Literatura nu e pentru oricine și iarăși nu aș vrea să-mi laud în gura mare cartea, dar mi s-a spus că scriu foarte nișat, pentru un public „profesionist”, autentic, nu pentru chibiții care stau pe margine și consumă foiletoane scrise de dragul încasărilor. Îmi asum nișa, iar dacă se va dovedi că așa este, voi fi mândru de ea și de cititorii mei.

   G.M. – Vă propun un exerciţiu de reamintire. Care au fost mai greu de scris, spre exemplu, primele texte din volum sau ultimele?

   P.G. – Nu mi-e greu să scriu. Aștept să vină ideea, jonglez cu ea și o îmbrac mai întâi în minte. Am toată povestea în cap, o cizelez și o curtez cât se poate, abia în final o arunc pe hârtie. E un ritual erotic, dacă vreți. Ne tatonăm reciproc. Nu forțez absolut nimic pentru că mi s-a dovedit că nu iese nimic bun. Am aruncat la coș texte întregi asupra cărora am stat și am căutat sensuri, le-am presat pentru a le da o formă și nu ieșit decât un monstru naiv, un amestec de virgule și adjective infame.

   G.M. – În general vorbind, chiar dacă nu o să vă cer o profeţie, aş vrea să vă întreb cum vedeţi pe termen lung şi dacă aveţi o viziune optimistă sau nu, despre rolul literaturii contemporane şi forţa ei de a ne mai schimba sau măcar înfrumuseţa viaţa, în raport cu literatura scrisă înainte de 1989?

   P.G. –  Sunt, prin definiție, un individ realist, chiar dacă scriu ficțiune. Și nu voi face un pas înapoi de la convingerile mele acum, în fața cititorului, pentru a da bine. Nu mint pentru poză. Sunt pesimist, foarte pesimist în legătură cu apetența oamenilor în ceea ce privește literatura. Se consumă astăzi incredibil de multă impostură împodobită fabulos de bine, așezată în rafturi, promovată, împinsă din spate, editată în episoade, serii și fasoane interminabile. Sunt truisme, desigur, nu am descoperit eu faptul că scara valorilor e putredă și că totul s-a transformat în comerț en-gros. Oamenii nu mai citesc literatură. Preferă twitter sau whatsapp, dacă-l aduci în discuție pe Voltaire unii au senzația că vrei să-i înjuri mai sofisticat decât știu ei s-o facă. Comunismul și-a promovat impostorii, democrația are și ea fariseii săi. Să nu ne amăgim. Singurul critic literar apt să clasifice fără greș este timpul. Literatura oferă imagini, proiecții, destupă minți și deschide suflete. Dar, să ne trezim, nu prea mai schimbă nimic.

   G.M. – În ceea ce vă priveşte, în loc de clasica întrebare dspre ce planuri de viitor aveţi, o să vă întreb doar: următorul pas literar va fi un roman?

   P.G. – Următorul pas nu va fi un roman, dar voi încerca să ofer altceva publicului. Un proiect la care lucrez acum, tot proză scurtă, dar structurat altfel. Mai coroziv, mult mai distopic și mai rece în primă instanță, voi așeza altfel întrebările și sloiurile care mă mută de pe un scaun pe altul și va fi, cred, o incursiune directă în mine. Voi încerca să nu trișez foarte tare în fața cititorului.

   G.M. – În loc de final, vă rog să alegeţi o invitaţie la lectură sub forma unui fragment din volumul dvs. pentru cei care ne-au citit.

   „Mă trezesc mereu cu mult timp înaintea vecinilor. Așa m-am obișnuit, să fur startul. Îmi place să mă mint că sunt mai proaspăt decât ei și că le pot arăta cum iese soarele printre blocuri și copaci, cum flutură perdelele împinse de vânt ca niște rochii scăpate în fălcile unui ventilator uriaș. Îmi place, da, mă înnebunește ideea că există cineva, acolo, care-i întâmpină când ies la geam să ia pulsul dimineții. Îi iscodesc întâi, le caut prin sertare, măsor din ochi stivele de vase nespălate, le țin companie câinilor când mușcă lesa, aud când papagalii își dreg vocile și mă întreb cum ar fi să-mi crească pene și să cânt doar când mi se ia prosopul de pe colivie. Așa, doar la comandă, ca o flașnetă pensionată pe bulevard, ce hârâie amorf pe terasa berăriei.

   Mi-ar fi greu, recunosc, nu știu armonii, măsurile îmi sunt străine total. Nu am noțiuni de matematică muzicală. Partiturile îmi par bijuterii geometrice pe care muzicienii le manevrează într-un mod cu totul magic. Mi-a intrat în sânge muțenia orașului la patru dimineața, dar încep să mă obișnuiesc și cu primele frâne, cu saluturile stridente ale vecinilor care pleacă la serviciu. E un obicei vechi trezitul devreme. O meditație asupra prejudecăților, născută în anii în care îmi pierdeam nopțile, zgâindu-mă prin binoclu în apartamentele blocului din față.

   Comparam forța luminilor, vocile și stridența lor atunci când oamenii se certau din nimic. Am văzut cuțite aruncate, sentimente violate fără nicio urmă de remușcare, tandrețe scursă printre degete, am ascultat un Bach orgasmic în februarie și am ajuns chiar să ne salutăm între noi. Călătoream din bucătării în sufragerii, mă furișam avid dintr-o casă în alta, însoțeam fetele care ieșeau din duș și își uscau părul cu lumina aprinsă, neglijent, fără să tragă storurile.

   Atunci am descoperit formele, le-am scos din atlas și le-am pipăit tâmplele, bărbiile, coapsele și sânii cu ochii minții, am simțit semicercurile făcute în aer de mâinile care treceau prin părul lung. Am încercat să împrumut din răbdarea cu care își explorau trupurile, își măsurau fiecare zâmbet, fiecare grimasă, am vrut cu tot dinadinsul să învăț limbajul corporal pe care îl exersau asiduu și să ascult din penumbră melodiile pe care le fredonau în oglindă. Urmăream animalele sălbatice cum aleargă prin venele lor calde. Le era foame, cereau ca stăpânele să fie mușcate adânc, pentru a avea și ele parte de hrană.”

   „Tabel nominal cu obsesii și fetișuri” – din „Negustorul de pipe”, volum de proză scurtă apărut la Editura Herg Benet, 2018.

George Motroc este colaborator al revistei „Actualitatea Literară”.

Interviul poate fi citit AICI în variantă pdf.  A apărut în numărul 82 din iunie 2018.

Reclame

„O lume luxuriantă, cu tendințe acaparatoare”

   „Negustorul de pipe” e un taifas extins cu sinele, în preajma cafelei aburinde. A scrie în țara lui Don Quijote, în țara iluziilor (efect de contaminare), e un act de curaj. Miniaturile sale, de tip castele în Spania, au efectul similar mirajului. ,,Naum”-ianul Paul Gabor, don Paulo, ,,ibericul” Paul, e un veritabil hidalgo, ca și norișorii de fum din pipa-i, dornic de cunoaștere și de autocunoaștere. Miniaturile conținute în volum împrumută din calitățile pieii de Cordoba, din tăișul săbiilor de Toledo, din grația flamenco-ului, din sunetul trepidant al castagnetelor, din acordurile chitării clasice, din savoarea vinului Monastrell și din spectacolul impresionant al corridei. Ele au ritm, vână, nerv, saft. Prin intermediul lor, Paul Gabor fură startul (p.213), se detașează de convențional, de ,,pluton”, scrie ,,altfel.”

   A vorbi despre debut scriitoricesc în cazul lui Paul Gabor e o chestiune tautologică, întrucât el cochetează cu slova de foarte mult timp. Și totuși, „Negustorul de pipe”, best-seller al Editurii Herg Benet (pe durata Bookfest 2018), faptic vorbind, îl pune pe Cale, îl scoate în lume și altfel decât în ipostaza de homo viator și de cetățean al Europei unite stabilit în Tarragona.

   Vulnerabil în fața frumuseții, în fața unei ,,ea” omniprezente, cu chip sau fără, cu o identitate certă sau iluzorie, reală sau imaginară, femeie sau marea, replică la Fata Morgana (,,Femeile sunt ciudate, perfide, crude. Știu să-ngroape totul în veșnicie, zâmbind șăgalnic ca fetițele prinse cu rochița ruptă.” – Din nou, Afrodita), el e negustorul care vinde și cumpără (pipe, dar și iluzii), care stăpânește în detaliu arta negocierii, care cunoaște piața și psihologia omului. Nu e un simplu vânzător, tarabagiu sau comerciant ambulant, ci un maestru de ceremonii care particularizează și care, paradoxal, are ceva din atributele ,,speculantului” de bun augur, al celui care, asemenea oglinzilor, reflectă.

   Paul Gabor se pricepe ca nimeni altul la raportul dintre ,,cerere” și ,,ofertă”, propunându-ne ,,marfă” de calitate. Apartenența la breasla (negustorească, dar și scriitoricească – lat. negotiator = curtier, emisar, interpus, mandatar, mediator, mijlocitor, interpus, tactician) și-o probează prin felul în care știe să gestioneze comerțul paradoxal cu himerele. La Paul Gabor himerele au consistență: ,,Negociem acum. Miezurile de noapte sunt cele mai bune momente pentru a încheia acorduri. Se încețoșează mințile și ne cuprinde culanța definitivă: acea stare dulce, fumegândă, care te trage de pleoape și ți le întinde, un drog rudimentar care îmbrățișează iremediabil creierul și ne transformă.” (Mâțele apar primăvara)

   În mod bizar, în realitate deliberat, parte a unui plan bine ticluit, ,,tranzacțiile” lui Paul Gabor se derulează în puterea nopții, la adăpostul întunericului, destinatarii fiind cei care au un regim de viață ce nu se aliniază la normalitate: „Am stat toată noaptea la colț de stradă și am vândut himere: calde, rumenite pe grătar de cărbuni, pentru trecătorii grăbiți care nu mai știu ce înseamnă culcușul, au uitat cum e să găsești un pat într-o cameră curată. Am vândut la suprapreț pentru cei care tușesc de la o simplă țigară de foi înmuiată în rom de Puerto Rico.” (Himere pe cărbuni)

   Miniaturile lui Paul Gabor conving de la bun început. Lucrate cu finețe, măiestrie și minuțiozitate (calități proprii ceasornicarului sau faurului bijutier), ele sunt adevărate dantelării lexicale, sculpturi în fildeș, filigran, mandale din nisip, inscrustații în bobul de orez, entarsii, desene din covor. Paul Gabor (pre)lucrează ,,în mic”, dar cu bătaie, reproduce la scară, extinde, dezvoltă, dar în același timp comprimă. De unde și caracterul ornant, stilul elaborat.

   Fumător de pipă, fapt ce presupune stil, finețe, rafinament, rasă și clasă, Paul Gabor iese din rând, aparținând ,,aristocrației” spiritului. Fin observator al (i)realității imediate (de unde și ,,învecinarea” cu fantasmaticul), Paul Gabor dispune după bunu-i plac de jocul cu perspectivele. Prozele sale scurte sunt populate de oamenii de tip contur (,,oameni din sârmă” – Drumuri) supuși, cum altfel, trecerii inexorabile a timpului, stăpâniți fiind de teama de nou. Ca și în cazul personajelor sale, pentru Paul Gabor timpul (prezența sau absența lui, timpul trăit, dar și evadarea din timp, din vârste, din ,,eoni”) este o problemă esențială.

   Paul Gabor preferă proza scurtă condensatoare de mesaj, de sens și semnificație. Miniaturile sale maximizează trăiri. Debordând de erotism, senzualitate, emoții, prozele (cu)prinse-n volum celebrează femeia-mister care tulbură, stârnește pasiuni, femeia-nălucă, femeia fantomatică, cea care nu poate fi prinsă între tipare, femeia-semn de întrebare, răvășitoare, flamboaiantă, care i se scurge printre degete asemenea nisipului fin al plajei, ,,oximoronică”. Paul-cel-îndrăgostit (de mare, de frumos, de o ,,ea” universală și universalizantă-femeia-parfum și diversele sale ipostazieri, femeia panteistă, de unde și perplexitatea și abandonul în fața frumuseții) dă dovadă de sensibilități care răvășesc, ,,naufragiază”, abat de la cale. El face literatură din lucruri care altora li se par lipsite de importanță, are ,,ochi” pentru ce-l înconjoară.

   Cromatismul și fascinația culorilor, tentația frumosului, mirosurile ce excită simțurile îl fac din nou vulnerabil pe Paul Gabor. Prozele sale ce potențează starea de alb au consistența colbului stârnit de vânt. ,,Negustor de speranțe” (Drumuri), Paul Gabor scrie cu fum de pipă, cu spumă de val, de unde efemeritatea miniaturilor, fragilitatea lor.

   Universul uman al „Negustorului de pipe” este unul pestriț, rod al unității în diversitate; personajele care îl populează sunt oamenii fără însușiri, cei opt pitici și jumătate, marea, Hafid și prăvălia sa, bătrânul hoinar cu scaun și colivie cu șoarece, inorogul bătrân învestit cu calități antropomorfe, codobelcii, delfinii, bizarul Charles și gâștele sale, rătăcitorul Homer și câinele, cadânele, beduinii, adolescenta rebelă, dervișii, gărgărița, octogenara Adelina, șoarecii înveșmântați, duhul ținător de prelegeri, Carlota și coliba de pe malul oceanului, bărbatul în lanțuri din casa de pe deal (prevestitor de moarte și autor de schițe abstracte-n creion), Șerban, șahistul de pe zeppelin, bărbatul cu umbrelă din cimitir, Gore – omul de zăpadă, îngerii ce plămădesc cozonaci, vrăjitoarele călare pe mături, fetele morgane ce refuză să intre-n biblioteci, Dumnezeul sobru care declină invitația la masă, la un pahar de vin și la o partidă de șeptic, piticul alcoolic cu intenții suicidare, cărăbușul guraliv, mincinoasa Afrodita, omul cu umbrela și cu regina-piesă-de-șah la purtător, melcii, pisicile, dulăul mâncător de brânzoaice, nevrozele cu calități antropomorfe, covrigăresele, zidurile-ființe vii, bețivul cu șosete albe, femeia cu genunchii umezi, salamandrele, ielele.

   Lui Paul Gabor, cel cu o mare capacitate de fantazare, nu îi este sete de repaos, ca în cazul lui Eminescu, ci ,,sete de scânteie și de miros de praf de pușcă” (Revelion). Asocierile surprinzătoare pe care le realizează-n scris, care refuză banalitatea și cărările tocite de urma pașilor dau vertij. Voyeur, scriitorul folosește realitatea drept (pre)text, fapt care-i permite să arunce un ochi ,,dincolo”. Exotice, celebratoare, veritabile declarații de dragoste, în care joacă și se joacă, o combinație reușită între povești din 1001 nopți, cu iz de Levant, și suprarealism, călătorii pe covorul fermecat, cu dese opriri/popasuri-zăbavă în realitatea reală sau imaginată, priviri în și prin perete, prin care își învinge teama de necunoscut, autopsihanalize și antidot la frici, tatonări, cutii de rezonanță, combustii spontane, flash-uri care mizează pe efectul-surpriză (Plan de escapadă), depoziții în favoarea ,,celor care vor să se joace cu cuvintele” (Linii), punct de întâlnire dintre iluzii și sensibilitatea-n exces, dintre o lume (pre)fabricată și o luciditate care se încăpățânează să se întoarcă la matca firească, care eliberează din chingi și dă de pământ cu prejudecățile de lectură, ,,fire de tutun” (Plan de escapadă), romb de arlechin sau avatar, minaturile lui Paul Gabor hrănesc apetitul pentru Aventură. În „Negustorul de pipe” până și mineralul prinde glas, se umanizează sub efectul iluzionării, se volatilizează granița dintre regnuri.

   Fumându-și pipa (o pipă a păcii cu sinele, a împăcării cu sinele și cu lumea), Paul plonjează în iluzii. Umplerea miniaturilor cu sens, asemenea pipei cu tutun de calitate, echivalează cu un ritual. Din acest considerent, miniaturile sale au consistența și parfumul inconfundabil al tutunului vechi presărat straturi-straturi.

   Paul Gabor e un ,,înfometat cronic”, ,,un trecător din tablă” (Octombrie din tablă), ,,un provincial păcălit” (Decadență). El reconfigurează masiv. Miniaturile sale împrumută din efectul halucinogen al basmelor: ,,Oamenii depresivi își găsesc liniștea în alcool, în călătorii printre șinele de tren sau pendulând pur și simplu, dansând în aer. Intervin atunci basmele colorate, pereții care se unduiesc, străzile care nu se mai termină niciodată, te trezești la patru dimineața într-o stație de tramvai uitată de lume și lași deoparte oamenii pe care ai vrea să-i vezi cum se sărută.” (Urcați-vă pe lebede)

   Paul Gabor nu rămâne nicicând în pană de idei, datorită mobilității minții sale, capacitatea sa de a inventa/imagina fiind una extraordinară. Lui Paul îi place să gândească concret-abstract și deopotrivă abstract-concret. De cele mai multe ori, el pleacă de la o realitate comună, palpabilă, uzuală, experimentabilă de către fiecare dintre noi, pentru a o coti apoi brusc în universul de sine creat, pentru a evada în situații inedite, neașteptate. Prozele sale scurte, de tip val, flux și reflux, decupează și conservă fragmente de orizont, în varianta percepută de scriitor, martor al propriilor povestiri. Indiferent însă de felul cum își ,,ambalează” viziunile, Paul Gabor depune mărturie despre sine. Binomul înăuntru-înafară, spații închise vs. spații deschise, indoor-outdoor, când autoizolat, când liber, in medias res, în miezul lucrurilor (reale sau inventate) îi permite lui Paul să se scrie.

   Miniaturile din „Negustorul de pipe” stârnesc admirația, încântarea și surâsul. Multe dintre ele au caracter oximoronic și splendoarea artificiilor care fac implozie. Ele au culoare, miros de stafide, de portocală amară și ,,a lemn de mesteceni toropiți de sobă și a leghicer din fire de izmă creață” (Cu lapte și pepite), gust de vermut sau de margarină Echire.

   Paul Gabor are priză la realitate și la irealitate. Rândurile pe care le scrie au rol coagulant, esențializator, condensează pe spațiul unei pagini de carte maximum de sens. Scriitorul posedă meșteșugul neirosirii în detalii nesemnificative, al ieșirii din zona dejaspusului, dejaauzitului sau dejavăzutului. Asocierile inedite de idei conferă miniaturilor sale statutul de experiment. Există în „Negustorul de pipe” momente când Paul eliberează confesiunea, (se) ia în stăpînire, se autoîmproprietărește: ,,Sufăr de sindromul lupului fără zăpadă […]”, ,,Îmi place ideea de a fi stăpân pe clădirile din jur, pe stâlpi, pe linii de troleu, pe boscheții crescuți din asfaltul orașului, pe semnele de circulație și sensurile giratorii, pe semafoarele care clipocesc nătâng fără sincron, îmi surâde să arunc cu albastru pe blocuri și să presar piper proaspăt măcinat pe înghețata copiilor. De aici, din pat, orice vis evadează din fantezie. Se poate reconstitui totul doar printr-o linie trasă cu creta pe asfaltul scornit al minții.” (Pasiențe în gară)

   Miniaturile lui Paul Gabor sunt povești de drum lung (real sau imaginar), salt cu patinele (Lutz), locul întâlnirii fericite dintre foamea de lumină și setea de alb (Himere pe cărbuni). Ele adăpostesc o lume luxuriantă care, odată intrat în ea, are tendințe acaparatoare, care își are legi proprii de funcționare și mecanisme identitare proprii, și care, paradoxal, nu contrariază, deși, în repetate rânduri, sfidează logica, normalitatea (noțiune relativă). În universul creat de Paul Gabor nu știi niciodată la ce să te aștepți, peste ce urmează să dai, parte integrantă din Marea Aventură. E o lume ce-și propune să abolească tipare, să deszăgăzuiască imaginația, un ,,rest” din experiențe trăite aievea amalgamat cu trăitul posibil, holografic.

   Povestirile lui Paul Gabor se vor un antidot la o lume săracă în eveniment, inedit, original, cu resurse epuizate, care nu-i mai satisface/acoperă nevoia de nou, de explorare. Scriind, Paul își găsește liniștea: ,,Eu am nevoie de liniște. De o farfurie de spaghete, un vin roșu și de iubiri concentrice, fără draperii la ferestre. Visez o călătorie la altitudine cu șansonete la acordeon, clopote trase delicat pe peron și chioșcuri cu reviste deochiate. Vreau înghețată vrac de fistic cu stafide galbene. Îmi plac câinii mari și leneși cu butoiaș de rom la gât, varul proaspăt pe bordură și rastelele pline cu schiuri. Și visele mă relaxează. Am uitat să spun: treziți-mă la prima.” (Călător)

   Desele referiri la migrene, la sanatorii, medicații (ce dau efecte halucinogene) sau ospicii de alienați mintal conferă miniaturilor grația dervișului, de unde și efectul psihedelic: ,,Visez deseori că nu exist, că sunt doar o neglijență a părinților mei.” (Iluzii de tutun)

   Paul Gabor caută o ,,lume altfel”. Pacifist, călător căruia îi stă bine cu drumul, el caută continuu: ,,M-am obișnuit să caut bunătatea din ceilalți și știu că nu am foarte multe opțiuni. Vreau ca fiecare să se scurgă cu folos prin propria-i viață, fără să clintească nimănui nici măcar un fir de păr din cap. Mi-aș dori să nu consumăm nimicuri și obsesii, să nu scrâșnim zilnic din maxilare pentru a ne consolida bunăstarea și fericirile amăgitoare. Îmi place drumul, îmi plac pingelele care se rup și morții de sete cu care mă întâlnesc printre îndoielile mele.” (Cărări siriene)

   Paul Gabor e un ,,Ahab” paradoxal, care, desi iubește marea, preferă terra ferma în locul punții și al tangajului care claustrează, alienează, induc vertijul și spleen-ul. Miniaturile sale sunt plonjări, cufundări în abisul din sine: ,,Călătoriile cu vaporul îmi produc o imensă tristețe, mă simt închis într-un zid chinezesc care se hâțână încontinuu, fără direcție, la fel cum un bețiv profesionist mângâie gardurile și pupă smerit stâlpii de curent. De ce aleg unii pușcăriile plutitoare în locul unei căsuțe la munte? Nu am putut să înțeleg asta niciodată, probabil că marea ne cheamă să ne arate că vom fi cu toții, până la urmă, mâncare pentru pești. Acolo, pe puntea principală, îți poți da întâlnire cu psihiatrul, nu există imnuri, steaguri, granițe, doar câte o doamnă mai îndrăzneață îți poate ruina odihna cu nesfîrșitele sale pretenții. Mi s-a pus o mână în beregată atunci când începusem să ne balansăm cu toții, amețiți de capriciile valurilor ce ne luau în râs. Mă simt ciudat, orfan de lobul frontal. Nu mai pot articula cuvinte. Îmi plonjează catargele în ochi și mă inundă spaimele când stomacul îmi transmite că mersul pe ape nu e în regulă.” (Păsările foamei)

   Miniaturile lui Paul Gabor sunt proiecții și, deopotrivă, introspecții. Expulzându-le în lume, el expune și se expune. Pe-alocuri, sinceritatea sa devine frustă, iar propriile temeri sunt demascate abrupt: ,,Rămânem doar niște bieți oameni legați cu sfori de încăperi, de sentimente și de speranțe.” (Noaptea în care am aflat că nu suntem pești); ,,Ieșirile în public sunt indecente. Poveștile apar și ele ca niște nuduri expuse pe gard în bătaia soarelui, am senzația că sunt copii pe care nu-i întreabă nimeni dacă vor să iasă în lume. Poate oricine să treacă pe lângă ele, să le biciuiască și să le taie cu lama pe pântec, să le scuipe sau să le șteargă lacrima din colțul ochiului. Oricine, oricând.” (Te pierdusem); ,,[…] nu-mi plac salturile în spațiu, mă înspăimântă schimbările radicale ale timpului și modificările interioare (Message In A Bottle); ,,Am oroare de mulțimi. Mă strivesc prin fierbințeala pe care o emană, prin foșnetul pașilor grăbiți, mă terorizează zgomotul sacoșelor, al geamantanelor, al batistelor chinuite la ore nepotrivite și al replicilor schimbate cu exces de amabilitate.” (Inadaptare); ,,Am prostul obicei de a nu suporta prea mult o anumită zonă de liniște. Caut mereu altele, umbre diferite, unghiuri noi din care să privesc oamenii și păsările.” (Dominatrix); ,,Mi-e frică de caștii muți, din ce în ce mai tare de fecioarele supreme ascunse în căsnicii de circumstanță, mă îngrozesc curvele evlavioase și predicatorii cu gura plină de principii.” (Ipohondrie); ,,Ador oamenii vii […]” (Două ciuperci și alte metamorfoze).

   Paul-Gore, omul de zăpadă ale cărui picături, în urma topirii, circulă prin lume – (Gore alb), ,,diletantul infailibil” – mahalaua, zarurile și destinul, insomniacul ce lipește cuvinte – (Beznă și taste), cel care plănuiește să cumpere o catedrală pentru scopuri numai de el știute – (Achiziții) nu lasă nimic în voia sorții, senzația de abandon fiind doar aparentă. Fraza sa este una lucrată, ,,evadările” controlate. Prozele sale, ,,epidermele-carapace”, țesut epitelial, mesaj într-o sticlă (Message In A Bottle), bărcuțe de hârtie lansate pe o mare de oameni, incrustații de tip Galop interior, cuvinte ridicate-n aer și plimbate de zmeie (Colonia cu somnambuli) sunt ilustrarea jindului după cuvânt: ,,Caut un munte de chihlimbar, să-mi fac muștiucuri pentru pipe. De aceea urc și scotocesc cu rucsacul în spate. Le vreau colorate, să poată trece lumina prin ele și să mă mir când se desface în nuanțe.” (Pipe de chihlimbar).

 

Recenzie de Florin-Corneliu Popovici, Timișoara.

Informații despre volumul „Negustorul de pipe” se află AICI.

Petronela Rotar-Cotoban despre „Negustor”

   „Pe Paul Gabor l-am cunoscut în Spania, la Festivalul de Literatură Română din Granada, unde am petrecut o săptămînă nebună împreună, alături de Oana Ursache, gazda noastră și Ana Barton. Pe vremea aia, Negustorul de pipe, cartea lui, se afla în tipar, nu ieșise încă. Am lansat-o săptămîna aceasta la Brașov, împreună, Paul a făcut un mic turneu prin țară înainte de a se întoarce în Spania, unde să continue să scrie miniaturile lui, așa cum inspirat își numește prozele scurte și foarte scurte din Negustor.

   Dacă vă place proza scurtă scrisă foarte bine, cu ironie și cinism pe alocuri, cu duioșie în altele, care îmbină visul cu visele și cu realitatea, planul oniric cu cel real, vă va plăcea cu siguranță cartea lui Paul Gabor. Ca și în cartea Tatianei, e multă poezie și în textele lui. Doru Căstăian îl aseamănă lui Bogumil Hrabal, iar asta nu e de colo deloc.

34584571_1923768184323813_345246694071336960_o
Lansarea cărții la Brașov, 4 iunie 2018, Librăria Șt.O.Iosif. Cu Augusta Oniță și Petronela Rotar-Cotoban

   Iată o mică mostră: “Vom prinde pești, capre și păsări doborîte de soare, pe care le vom pansa și le vom ruga să ne aducă vești din alte părți ale lumii. Cele pe care tocmai le-am părăsit pentru a ne abandona în voie pe peticul acela de pămînt, uitați de sateliți. Îmi iau gîndurile și mă așez în stradă, să-ți pîndesc ieșirile și întoarcerile acasă. Am și cîteva boabe de cafea. Și cîteva fire de tutun. E suficient deocamdată.” (Plan de escapadă)

Materialul integral AICI.

„Negustorul de pipe” la Galați

   „În spațiul intim al Librăriei Donaris, înconjurat de vechi și noi prieteni, de foști colegi și de câțiva curioși, veniți să-l vadă în carne și oase pe ”Negustorul de pipe”, l-am întâlnit sâmbătă seara pe Paul Gabor. Relaxat, în ținuta sa sport, alături de Doru Căstăian, Paul Gabor își lansa în orașul natal prima sa carte, o carte despre care s-a vorbit mult în mediul online și pe care nu doar gălățenii au așteptat-o cu nerăbdare – ”Negustorul de pipe”.

   Îmi cumpărasem cartea cu câteva zile în urmă (o inspirație grozavă, având în vedere că stocul librăriei s-a epuizat în ziua lansării) și apucasem să citesc câteva dintre ”miniaturile” pe care Paul, așa cum declară încă de la începutul cărții, le consideră o ”încercare de a răpi cititorul din marsupiul comod în care se adăpostește, de a-i excita curiozitatea, imaginația și spiritul de aventură”. M-a surprins sensibilitatea și rafinamentul autorului care modelează cu migală și pricepere cuvintele într-o scriere care tulbură simțurile și mintea deopotrivă, care nu caută într-adins ceva, dar care, cu siguranță, îți oferă câte ceva memorabil în fiecare pagină pe care ți-o așază dinaintea ochilor.

Negustorul-de-pipe-4
Cu Mihaela Buliga

   În ziua lansării am descoperit un autor care își asumă cu modestie ghidușă succesul primei sale cărți, un ”negustor” atipic ce nu-și laudă marfa, ci mai degrabă își lasă mușteriii să se convingă de ea, rolul său nefiind decât acela de a-i asigura de onestitatea cu care a creat-o, de sinceritatea cu care le-o propune ca pe o experiență unică și originală a sufletului și minții sale, rodul unui travaliu îndelung, motivat nu de ambiția de a deveni scriitor, ci de frustrarea că eterul eludează cumva forța cuvintelor (Paul Gabor este o voce a radioului gălățean), însă remanența ideilor pe hârtie le salvează.

   Cartea lui Paul Gabor a fost bine primită de gălățeni, nu doar vânzările mărturisesc acest lucru, ci și impresia celor prezenți la eveniment. Socotită ”o adevărată operă literară” de către Doru Căstăian, ”Negustorul de pipe”i-a fermecat din doar câteva pagini pe cei care abia cumpărându-și cartea au reușit să citească una-două povestiri din ea, să-i provoace la lectură, chiar dacă prezentarea unei cărți ca aceasta este un demers dificil, recunoscut atât de Doru Căstăian, cât și de autor, un demers care nu poate oferi celor interesați, prezenți sau nu la lansare, decât o promisiune, lăsându-i doar să tragă un pic cu ochiul la împletitura fină a acestei scrieri.

Negustorul-de-pipe-5-600
Cu Doru Căstăian

   Și cum orice eveniment, oricât de frumos și de așteptat ar fi, se termină la un moment dat, lansarea ”Negustorului de pipe” s-a încheiat parcă mai frumos decât a început, cu zâmbete, cu îmbrățișări și cu emoția regăsirii peste ani ale unor prietenii, peste care, cum altfel, penița lui Paul Gabor și-a semnat cu fermitate autograful.”

Material de Mihaela Buliga. Articolul integral AICI.

 

.

   Jeturile acelea de apă dulce care țâșneau din crăpăturile pereților ca atletele de culoare pe suta de metri, înghețate aproape, cu luciri albe, albastre, lăptoase ca ugerul de capră venită de pe câmp, îi loveau pe oamenii întinși sub pături și le înseninau ziua. Nu se mai auzeau gemete, speranțele începeau și ele să se înghesuie în pragurile ușilor și să le lumineze fețele. Lichidul acela vindeca. Ieșit dintre cărămizi, cine știe cum stătuse acolo?, ascuns de zeci de ani, sărea acum în ajutorul muribunzilor și le umezea buzele, dându-le culoare și viață, ajutând mușchii din jurul gurii să se ridice și să se curbeze a zâmbet.

Doru Căstăian despre „Negustorul de pipe”

   „Densă, ataşantă, intensă, având ceva din zugrăveala onirică a romanticilor, dar şi din melancolia supurândă a esticilor precum Hrabal, proza lui Paul Gabor reuşeşte să bucure şi să provoace în acelaşi timp. Plasându-se în zona în care tandreţea nu se desparte de cruzime, ramificându-se fractalic, ludic, ţesându-se din proliferante plase care te prind iremediabil, reuşeşte să nu obosească nici prin mizerabilismul dezabuzării, nici prin excesul unui stil prea căutat. Din toate aceste motive, dar şi din altele, apariţia cărţii lui Paul Gabor reprezintă un eveniment literar convingător şi remarcabil.”

Doru Căstăian este profesor de Filosofie, traducător, contributor Bookhub.ro

30070075_10214091761021459_1581901002_o

Despre trecut, diasporă și „Negustorul de pipe”

Paul Gabor, scriitor în Căpșunistan: „Să nu ne facem iluzii, românii nu au o comunitate. Suntem dezbinați, invidioși, ne urâm între noi”

APDA, 26 aprilie 2018 – Paul Gabor locuiește de 18 ani în Spania, în „Căpșunistan”, cum a botezat-o el. A lucrat în presa gălățeană, dar a continuat să scrie și după plecare, publicând în mass-media română relatări despre românii din diasporă. Acum și-a publicat prima carte, „Negustorul de pipe” (Editura Herg Benet), pe care o va lansa în patru locații din țară în următoarele zile.

Paul Gabor, de ce ați plecat din România?

«Lucrasem câțiva ani de zile ca redactor muzical în „Radio Alfa” și „Radio Galați”, după care mi s-a ivit ocazia să conduc redacția unei televiziuni locale și a unui săptămânal central care își deschisese și filială la Dunăre. Schimbarea nu m-a surprins foarte tare, știam că politicul intra cu picioarele peste tot, dar nu mi-am imaginat niciodată că se va ajunge la dictarea efectivă a subiectelor și la interzicerea multora dintre ele.

Nu am putut să stau foarte mult în apropierea unor găinari, patroni de buticuri și cluburi de fotbal care dețineau pe atunci parte din presa gălățeană, mi-am făcut bagajele și am plecat în Spania în mai 2000. Iliescu se pregătea să revină pe cai mari, pariasem cu niște prieteni și am câștigat. Partea proastă este că a revenit atunci, iar astăzi, după 18 ani, generația lui nu dă semne să plece.

Ca să răspund: am plecat de silă, din prea multă furie, împins de refuzul de a fi slugă pe tarlaua unor analfabeți. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult nici în ziua de azi, deși optimiștii mă pot contrazice în felul lor, amuzant și binevoitor.»

Ați găsit în Spania ceea ce v-ați închipuit că veți găsi? În 18 ani, care sunt bornele vieții dvs. din Spania?

«Nu aveam nicio imagine concretă despre Spania. Am plecat cu câteva clișee în minte, fără să știu o boabă de castellano, cu două genți de voiaj și 700 de dolari în buzunar. De la microfon am trecut imediat la lopată, drujbă, spălat piscine, vase, am lucrat ca ajutor de bucătar, barman de vinuri într-un loc fabulos, șofer de furgonetă și de camion pe rute internaționale, am mâncat prin parcări, pe câmp, pe plajă, cățărat pe cisternă sau la -20 de grade, am băut prin toate colțurile Europei cu turci, polonezi, nemți, portughezi, suedezi, spanioli, ucraineni, am stat la masă cu națiile lumii, am râs și am plâns împreună pe malul Atlanticului, în Algeciras, la Berlin, în Sicilia, în periferiile Parisului, Amsterdam și Bilbao.

Spania mi-a oferit diversitate, respect, am întâlnit o societate mult mai deschisă și primitoare decât multe altele din Europa, am schimbat multe locuri de muncă pentru că întotdeauna încerc să merg mai departe, nu suport limitele, jaloanele și comenzile absurde. După ce am umblat prin lume, am hotărât să mă așez „acasă”. Însemnând Tarragona, pe malul Mediteranei. Am făcut o școală de trei ani de fizioterapie și muncesc pe cont propriu. Borne? Nimic filosofic. Muncă, liniște, familie, o soție care mă suportă și nu m-a aruncat încă peste balcon, integrare și bună înțelegere cu cei din jur. Îmi salut vecinii, indiferent de oră. Indiferent dacă îi cunosc sau nu, dacă ei mă salută sau nu. E fundamental.»

hb1

Ați continuat să scrieți, în presa românească și acum publicați prima carte. Cum vi se pare, de departe, nivelul presei românești, ca formă și conținut?

«Am continuat să colaborez atunci când oamenii de acasă au considerat că am ceva de spus. Am scris pentru „Viața Liberă” din Galați, „Academia Cațavencu”, sunt contributor în limita timpului la „Republica.ro”, intru din când în când pe „Radio România Actualități”. Încerc să-mi păstrez cumpătul și luciditatea în ceea ce scriu, chiar dacă tonul meu este considerat de multe ori acid și nu foarte comod.

Nu sunt eu cel care poate să dea o notă presei românești, ar fi o dovadă de prea puțină inteligență din partea mea. Dar mi-ar plăcea enorm să nu mai existe slujbașii „la baron”, aș fi fericit dacă jurnalistul ar putea să scrie fără teama unui apel telefonic venit de sus. Știm cu toții cum funcționează presa, cu foarte puține excepții: ai salariu dacă există publicitate, există publicitate dacă partidul iubit dorește să existe. Pentru că, nu-i așa?, afaceri fără politică nu se poate. Nu intru în detalii, mă indispune apariția unora care vor veni să-mi urle în ureche că nu-i așa.»

Ce vom găsi în cartea „Negustorul de pipe”?

«Sunt 140 de miniaturi. Este un volum de proză scurtă prin care provoc cititorii să se joace cu mine, cu bipolaritatea absurdă a ideilor mele, cu personajele pe care le aduc în pagină, îi invit să privească cu atenție tablourile pe care le creez din fraze, să se implice erotic uneori sau să-și formeze o continuare a acestor imagini cu care se vor întâlni în carte.

„Negustorul de pipe” m-a calmat mult, mi-a răcit bine nervii pe care îi am atunci când privesc situația din țară și m-a făcut să redescopăr plăcerea abandonului în fața tastaturii și a unei foi goale. Scriu de foarte mulți ani, dar nu am avut până de curând curajul să adun textele într-un manuscris. Am făcut-o abia atunci când au început să-mi vină semnale din partea unor oameni cu criterii solide în lumea literară de la noi, care mi-au dat de înțeles că nu scriu chiar atât de rău pe cât credeam. „Herg Benet” – o editură românească, specializată în literatură contemporană, a pariat pe manuscrisul meu și am reușit să aducem cartea în fața publicului chiar în aceste zile. Poate fi găsită în librării, pe site-urile de specialitate, chiar și eu, din Spania, mai pot trimite câteva exemplare pentru cei care doresc acest lucru. Voi fi prezent și la patru lansări în țară – Cluj 14 mai, Galați 26 mai, București Bookfest 2 iunie și Brașov 4 iunie.

Care este relația dvs. cu românii din Spania? Simțiți că sunteți parte a unei comunități?

«Nu voi încerca să fiu amabil în ceea ce voi spune, dar nici nu am devenit un mizantrop ridicol. Există o comunitate a românilor doar cu numele. Sigur, cu toții avem prieteni, există afinități, conversații, întâlniri, grupuri, există excepții și momente frumoase. Dar să nu ne facem iluzii, românii nu au o comunitate.

Suntem dezbinați, invidioși, ne urâm de foarte multe ori între noi, ne-am săpa groapaunul altuia cu zâmbetul pe buze, iar unii și-ar vinde și mama pentru un „beemveu” la mâna a doua. Comunismul ne-a sălbăticit, ne-a distrus criteriile de valoare, ne-a arătat că totul e valabil, că se poate călca nonșalant pe orice fel de cadavru pentru a obține confort în viață.

Milioanele de români care au plecat din țară după 1989 nu s-au strâns în brațe peste hotare, ci au continuat să-și caute un rost, un loc de muncă, să-și crească copiii și să-și facă o casă. Au plecat de acasă pentru că politicienii sunt incapabili, corupți, sunt în mare parte niște mafioți fără scrupule, interesați doar de buzunarul propriu. Și atât. Să nu ne fandosim, nici să nu ne îmbătăm cu apă rece.

Românii nu au avut timp, nici chef, să-și schimbe radical mentalitatea, chiar dacă s-au trezit peste noapte în țări cu un nivel civic impresionant. Au preferat să rămână în bula lor, să-și petreacă sărbătorile în familie, la grătar,  sărmăluțe și manele, să vadă telenovele și bârfe prin cablu, dar au ales să se implice extrem de puțin.

Nu mă simt parte a comunității, deloc. Am relații cu românii din zona în care trăiesc, dar cu foarte puțini. Prefer o discuție de calitate, fără să pozez în elitist de cârciumă, îmi petrec timpul doar cu oamenii pe care eu îi aleg. Îmi administreprintrez viața așa cum eu cred de cuviință. Nu cred în hore, în mulțimi adunate de dragul adunării, nu cred niciodată în manifestări de circumstanță și în hăhăieli udate cu bere, mai ales dacă sunt sponsorizate de partid. Sper să fi fost bine înțeles.»

Folosiți des în scrierile dvs. termenul „Căpșunistan”. Un stereotip ridicat la rang de paradigmă a unui popor fugit de acasă?

«„Căpșunistanul” este un termen pe care eu îl folosesc cu drag. Am botezat astfel Spania pentru că o consider, într-un fel, un loc în care ne-am adunat. În care soarta ne-a adunat. Putea fi Kazahstan, Afganistan… Dar am ales fructul-etalon și i-am dat un alt nume țării în care locuiesc acum. Observ că a fost adoptat și pe internet și e folosit în conversații. Unii folosesc cuvântul pentru a denumi poziționarea geografică a românilor de pretutindeni. „Din Căpșunistan pentru acasă” ar putea fi o formulă de adresare a radiourilor din diasporă.»

Ce ar trebui să se schimbe în România pentru ca românii să nu mai emigreze în masă?

«Clasa politică. Politicienii. Câți? „Toți, în plm” – vorba lui Adi Despot. Cu foarte puține excepții, toată liota asta de mancurți ar trebui să plece acasă sau să înfunde pușcăriile. Dacă o nouă clasă politică, tânără, cinstită, performantă, educată, ar prelua administrația, ar face legi și le-ar aplica în mod corect, dacă s-ar construi o economie reală în care să nu se mai fure nimic, măcar în următorii 20 de ani, dacă Justiția ar fi lăsată în pace să funcționeze, dacă magistrații corupți ar vizita și ei celulele pe dinăuntru mai des, dacă analfabeții politic ar învăța să voteze cu capul, nu doar cu drojdia din pet, dacă mizeria din mass-media ar dispărea un pic și unii jurnaliști ar pleca în Patagonia la spovedanie, dacă… Dacă… Dacă…

Sunt prea multe de schimbat și nu există dorință, motivație. Ne place și-așa. Lasă că merge și așa. O nație călduță, istovită, care sparge semințe pe marginea șanțului. Păcat. Am tot respectul pentru cei care ridică vocea, pentru cei care ies în stradă și urlă în fața abuzurilor, mă înclin profund în fața celor care mai cred că se poate face ceva și luptă în acest sens. Eu, atât cât pot, atât cât mă pricep, fac și le sunt alături. Dar, cu părere de rău, am senzația că suntem încă extrem de puțini. Și viața curge.»

Aveți în plan să vă întoarceți în România?

«Așa cum merg lucrurile acum, niciodată. Direcția în care pare că merge actuala clasă politică nu coincide cu planurile mele de viitor. Aștept să ne trezim, să ne dăm seama că suntem europeni și că avem nevoie de libertate, de normalitate și de respect. De deschidere și transparență. Mie îmi place să fiu aproape de Berlin, Londra, Paris, Roma, Madrid.

Hasta siempre, amigos.»

Interviu acordat lui Sorin Cehan pentru „Diaspora Azi”.

.

   Am dat iarăși de peretele acela de sticlă albastră care mă izolează de lumea înconjurătoare. Se baricadează în jurul meu când ne vedem și îmi închide ermetic toate unghiurile, îmi restrânge aerul, îl dozează în porții minuscule și mi-l servește doar dacă mă fac vânăt la față. Alege momentul când limba mi se duce pe gât la vale și abia atunci mă lasă să inspir. Astăzi are o nuanță închisă, ca foile groase de indigo cu care se scria odată, cu zeci de ani în urmă, la mașinile „Olivetti”. Aveam cinci ani când am găsit în sertarul unui unchi câteva bucăți. Am luat una. Știu că era amară, am lins-o pe o parte și mi s-a făcut rău imediat. Am vomitat tot ce mâncasem. Pe covor am zărit, printre bucăți de salată și morcov, grăunțe de porumb. Cred că fusese primul știulete fiert pe care îl ronțăisem în viața mea. Dulce, zemos, rămânea pielița bobului printre dinți. Nicio legătură cu fierea de pe bucata aceea de indigo care îmi pictase dantura în albastru. O nuanță necunoscută mie, ca peretele acesta obtuz și rece care mă închide în el. Am sentimentul că sunt o râmă blocată într-un altfel de chihlimbar.

.

   În mintea fiecăruia dintre noi există un loc ascuns în care am dori să ne retragem cândva. Pentru a ne linge rănile, pentru a sfârși conversațiile pe care nu le-am avut niciodată cu inamicii sau, pur și simplu, pentru a putea înjura în liniște. Un loc comod, să nu bată vântul, să nu adie nici măcar gândurile celor din jur. Eu aș prefera un lighean. Unul vechi, cu smalțul sărit prin care i se vede tabla simplă, ondulată în matrița unei fabrici din secolul trecut. Mă simt protejat în spații circulare, în ape rotunde. Chiar dacă nu sunt sărate și nu au în ele pic de albastru, chiar și atunci când le lipsesc rechinii și coralii în care îți poți tăia tălpile. Acolo m-aș retrage. M-aș ascunde. Aș împietri câțiva ani în ligheanul acela cu apă și aș încerca să înot altfel, să mă lipesc de marginile lui reci, șlefuite cu atenție, pe care alunecă victimele exuberante ale plonjoanelor nocturne. În bucata aceea rotundă de fier mi-aș pregăti discursurile pentru surzi și de acolo, dintre valurile înghesuite, aș arunca cu praf în ochii orbilor. Poate că s-ar deschide, poate că aș reuși să le desprind pleoapele și să le arăt că lumea e un pic mai altfel. Dau din brațe, mă dor, mi s-au aprins tendoanele umerilor și ating cu genunchii fundul metalic al recipientului care mă găzduiește. Cineva a turnat sare înăuntru. Și apa mi se pare acum mai albastră. Ce s-ar întâmpla dacă aș începe să urlu, să bocesc, să vărs șiroaie de lacrimi în timp ce înot dintr-o parte în alta? S-ar amesteca lacrimile cu sarea ligheanului? Sigur că da. Nimic spectaculos. Deși mi-ar plăcea ca ele să se transforme într-un balsam care să ungă plăcile tectonice. Să nu scârțâie pământul dacă ar vrea să se rupă mâine.

.

   Înăuntrul meu nu mai este nimeni. Sufletul, dacă el există și nu s-a transformat în gaz ieftin pentru băuturi colorate, a ieșit să-și caute locuri mai bune de trăit. Vrea să colonizeze luni – așa numește el planetele care se învârt noaptea pe cer, ca niște cireșe confuze – roșii și albastre, să se arunce năuc în găurile negre ale haosului și să mă lase aici, singur, secat, încovoiat și cu migrene imposibil de vindecat. A plecat din mine pentru că și-a găsit un doctor care să-l trateze: un individ ciudat, cu halatul murdar și degete strâmbe, ce dormitează mereu pe un balansoar agățat între două stele care stau să crape.