FICT 2021

Festivalul Internațional de Carte Transilvania mi-a deschis ușa și anul acesta dîndu-mi posibilitatea să vorbesc despre „Mediterana din mine” și despre ultimile lumi din cărți. Sau despre ultima carte a lumii, nici nu mai știu care e ordinea normală a lucrurilor. O discuție pe care abia aștept să o am cu Gabriel Bota. Treceți prin Piața Unirii din Cluj-Napoca începînd cu joia care vine, apropiați-vă de cărți, de scriitorii de acolo, de editorii care vă vor aștepta la standuri. Toate evenimentele se vor desfășura în Lounge-ul Oficial din Piața Unirii, unde are loc Festivalul Internațional de Carte Transilvania. Evenimentele Live – Online vor fi transmise pe un ecran special, amenajat în Lounge-ul Oficial din Piața Unirii, precum și pe Canalul Youtube al FICT și pe pagina de Facebook.

Feria del Libro, Madrid 2021

Tîrgul de carte din Madrid din Parcul Retiro a ajuns la ediția cu numărul 80. S-a deschis astăzi și va lua sfîrșit pe 26 septembrie. Dacă aveți drum prin capitala Spaniei puteți vizita cea mai mare expoziție de carte a anului. ICR Madrid m-a inclus pe lista autorilor români prezenți la această ediție. Mulțumesc, nu e puțin lucru pentru un învățăcel într-ale scrisului.

Macarale proaspete

Mă uitam spre stînga și vedeam parcul de distracții. Unul imens, vizitat zilnic de mii de turiști care stăteau la coadă pentru a se urca în tot felul de mașinării care îi aruncau în toate direcțiile și îi urcau la zeci de metri, pentru ca mai apoi să-i înșurubeze către pămînt cu viteză și spaimă. Le auzeam țipetele din balcon și mă întrebam pe atunci de ce s-ar lega oamenii de curele pentru a fi răsuciți și contorsionați. Au construit un bloc, parcul nu se mai arată din balconul meu. Doar spre dreapta, dacă îmi îndrept privirile, se vede Mediterana albastră, cenușie, verde, uneori albă, cu un strat aiuritor de spumă care îmi aduce aminte de laptele fiert în ceaunul bunicii. Ajunge mirosul sărat. Pînă la mine. Și se amestecă cu gustul dulce al tutunului negru din pipă. Căutîndu-mi mașina, cu vreo două zile în urmă, dau de un afiș imens pe care scrie „Următoarea construcție: bloc de locuințe”. Nici spre dreapta nu voi mai putea privi cu detașare. Am să mă lovesc de cîrlige de rufe, de beton și sticlă, cu oarecare șansă voi vedea și cîte-o gospodină care iese-n neglijeu să-și mai scuture cîrpele de praf. Și-am să oftez sărat, marin, aproape tînguindu-mă…

Tahir

La barul lui Roni se adună în fiecare dimineață o mulțime de oameni. Spanioli, români, polonezi, marocani, vin destul de rar și doi sudanezi care beau cafea cu lapte condensat, e o lume pestriță care se alimentează cu cofeină la primă oră. Ne salutăm, aruncăm repede zahărul în ceașcă, schimbăm cîteva cuvinte și fiecare pleacă în treaba lui. Azi l-am cunoscut pe Tahir. Credeam că e marocan, la fel ca cei doi amici care erau cu el la masă. Dar nu, Tahir e afgan. Mai precis, e din Kandahar. Azi am aflat. În jurul mesei lor se adunseră toți clienții. Omul plîngea în hohote. De vineri nu mai știe nimic de sora și de nepoata lui. Ea muncea ca translator într-o asociație care colabora cu instituțiile fostului guvern din Afganistan. Fetița i-a trimis un mesaj vineri seară, de atunci nu mai știe nimic de ele. Nici vecinii nu i-au zis mare lucru. Doar că apartamentul în care stăteau este gol, nu sînt indicii că ar fi plecat sau că ar fi reușit să-și adune bagaje. Talibanii controlează accesul în oraș, s-au instalat în instituții și sînt prezenți peste tot. E foarte greu să vezi un om de aproape 60 de ani cum plînge și să-ți imaginezi de ce. Abia asta e o dramă. Să fugi din calea unor demenți care își impun legile aberante cu sabia și cu pietre. E o veritabilă dramă gîndul că familia ta nu s-ar fi putut refugia la timp. Astea sînt cutremure în viață, lucruri care te dezintegrează definitiv ca ființă. Mă uit cîteodată la discuțiile interminabile care au loc pe Facebook: subiecte delirante prin lipsa lor de importanță, frivolități de prost gust, nimicuri fără țintă. Și mă gîndesc dacă sîntem sănătoși, dacă mai știm să punem lucrurile în balanță…

Buletin

Țin minte și acum, pfoai ce vremuri mărețe, am pupat steagul și am cîntat imnul de stat, dintr-un tablou agățat pe perete ne privea tîmpitul ăla de Ceaușescu… A venit un tablagiu și mi-a dat buletinul: o chestie cu file și poza subsemnatului. Împlinisem 14 ani, mă dădeam deja la fete, ele la mine nu prea, nici azi nu știu de ce eram atît de marginalizat de către sexul frumos. Atunci era loc în buletin pentru tot felul de prostii, nu ca astăzi cînd e doar o sărăcie de bucată de plastic. Se puteau pune ii, ițari, colivă, teii lui Eminescu, sara pe deal, baltagul și vreo două miorițe, furnale, macarale, porțile de fier, gagicile de la Apaca, insula mare a Brăilei, cuvinte fără majuscule, zimbrii din Hațeg, capete de daci verzi și lupi hăulind la lună, cîrnați de Pleșcoi, brînză de burduf, o țuică sănătoasă, niște mititei de la Cocoșatu, stema României, barba lui Arsenie Boca și rînjetul de gigolo al lui Iliescu. Rînjetul poate încăpea și acum, pe buletinul nou, pe sărăcia asta de plastic de care vorbeam. Așezat strategic, lîngă cipul lui Soros și cifra diavolului. Cred că pierdem foarte mult prin miniaturizarea documentului, mai ales din fibra națională. Este inadmisibil să nu poți pune pe buletin măcar 20 de strofe din Luceafărul. Aș mai avea o sugestie: să se schimbe designul documentului de două ori pe an, primăvara și toamna. Ca chiloții lui Botezatu, haideți să nu fim pudibonzi și ipocriți. Și încă ceva: licitațiile alea să fie mai răsfirate, să ajungă la toată lumea. Nu doar la firmele unor mafioți care au în spate generali și politicieni, măi dragă! 

Pentru Revista Golan

Tu puta madre

Rup plicul aiurea, jumătate din zahăr cade pe masă. Vreau să-l adun și să-l pun în ceașcă, dar Roni mă vede și îmi aduce altul. Zîmbește complice, își dă seama că sînt pe jumătate adormit. E abia opt fără un sfert. O femeie scutură o pătură imensă peste florile de la etajul inferior. Zboară niște frunze. Își atinge cutia cu cîrlige de rufe și o aud înjurînd, „tu puta madre” sparge liniștea dimineții. Mă calmez: nu sînt singurul care suduie din balcon la orice oră, pe oricine, oricînd. Sîntem, cred, o sectă perversă. Nu ne știm între noi, dar ne simțim puternici, alături la bine și la rău. Cafeaua frige îngrozitor. A ieșit și soarele care îmi bate direct în lentile. Înjur iarăși. O caut din ochi pe femeia cu pătura, poate reușim să facem un duet. Citesc despre un soldat croat care s-a stabilit în Spania după ce a scăpat de război. Are familie, trei copii, o burtică decentă. A căpătat și el tabieturi iberice, le e bine. Doar cicatricile de pe față spun altceva. Vecina și-a adunat toate cîrligele, își strînge sînii în capot și intră în casă. Îl văd pe Pedro cum se apropie de masa mea. Are un mini-cățel care nu cîntărește mai mult de două kile, alb, flocos, latră ascuțit și se dă cu capul de piciorul scaunului. „Paul, cineva a spart întrerupătorul de la etajul trei. Trebuie chemat electricianul.” Sînt președinte de asociație. Așa-i pe aici, prin rotație. Nu te poți eschiva, nu poți fugi de răspundere nici dacă te ascunzi la capătul lumii. Iar cînd îți vine rîndul trebuie să te ocupi de micile tragedii ale vieții în comun. Un an, bine că e doar un an. Flocosul ăla mic se uită la mine și tînjește după o bucată de biscuit. I-o arunc. O linge. Nu o mănîncă. Îmi spune Pedro că nu-i place mirosul de scorțișoară. Soldatul croat îi taie din hamburger mezinului și îi bagă în gură. Aș turna cafea peste patruped, dar îmi este milă.