Seara la Touriñan

Felul în care se așeza pe scaunul mic ce părea al unor păpuși, adus cu grijă pe umăr, legat cu o sfoară îmbătrânită, m-a făcut mereu să mă întreb de ce nu există oare o mână coborâtă din cer care să ne ajute, să ne aranjeze oasele, gesturile, să ne pună visele la locul lor sau, altfel spus, să ne altoiască nehotărârile? Privea cu grijă în jur, își alegea obrazul pe care urma să-l biciuiască soarele și se lăsa ușor, ca o macara obosită de furtună, pe firele uscate de răchită prinse cândva cu sârmă proaspătă de picioarele din lemn.

O haină de culoarea eucaliptului, cizme înalte de călărie, pălărie din fetru în nuanțe de granit cu vene sidefate, spatele drept, nasul mereu în alertă, adulmecând briza venită dinspre ocean și aceeași umbrelă cu mâner de teflon alb, sprijinită de piciorul drept. Atitudine de anahoret plictisit. Sunt convins că, undeva, în interior, înainte de a-și face apariția la ora amiezii să admire valurile, mai are încă nostalgia fierturilor sărace de ierburi. Mâinile îi sunt domoale, îi simt gesturile lente, calculate aproape teatral după părerea mea, își închide ultimul nasture doar dacă vântul amenință serios sau dacă se rup norii.

Am o senzație ciudată în cerul gurii. Fac cercuri cu limba pentru a o împrospăta. Aduce a tătăneasă uscată, amară, mărunțită între degete. Fără flori. Le-aș fi găsit după dulceață. Doar perișorii seci, aspri, mi se plimbă printre gingii. Și un gust de talaz își anunță prezența, adus de aerul care suflă dinspre ocean.

Se lasă seara. Stau întins pe iarbă și observ cum oamenii din jurul meu se pregătesc să fure imagini cu apusul. Fiecare cu ce poate: binoclu, aparat de fotografiat, cameră de filmat sau cu telefonul. Mă văd de sus, pierdut printre pietre, pus parcă de cineva să mă amestec printre curioși, copii și amanți care fug din oraș pentru a se consuma în apropierea țărmului. Așteptăm valurile să ne umple buzunarele cu scoici sparte și cu linguri de sare aduse din larg, acolo unde balenele șuieră a teamă de incendii și unde leii de mare se scufundă în căutarea coamelor pierdute în lupte pentru teritorii. Tot ce știam înainte despre întinderile de apă s-a estompat brusc: în fiecare seară petrecută aici, pe buza stâncii, lângă far, învăț că necuprinsul meu zace rușinat, în genunchi, lângă infinitul Atlanticului. Nu pot să compar, e ca și cum aș îndrăzni să pun nisipul dintr-un pumn alături de dunele fierbinți ale oricărui deșert de pe planetă.

Și-a scos haina și a pus-o alături, lângă scaun. A împăturit-o cu reverul în interior și și-a aprins o țigară. Îmi miroase a rom și a havană abia croită din degete, tăiată nemilos în diagonală cu bucata de oțel ascuțit. Întoarce capul spre mine și pare că mă întreabă ceva despre ora la care ar trebui să ne strângem lucrurile și să plecăm de aici. Nu știu ce să-i răspund. Nu aud foarte bine, ne acoperă zgomotul valurilor care se sparg la câțiva metri sub picioarele noastre. Aș vrea ca zecile de minute în care cerul devine roșiatic, portocaliu, în care sigur curge zeamă de afine din univers, să nu se mai termine și să pot sta cu privirea înfiptă în pânzele bărcilor, pe săturate. Mi-ar plăcea să sar acum pe puntea celei mai apropiate și să mă pierd câteva luni de zile. În orice direcție, nu contează, într-acolo unde se înrămează foamea, durerea și cețurile matinale, acolo unde nu ar mai fi nevoie de escadroane fioroase, ci doar de dansul mistic al căluților de mare pentru a-mi pansa rănile pe dinăuntru.

Văd cum scoate o hârtie, scrie câteva cuvinte pe genunchi și mi-o întinde: „Nu-ți mai face griji. Cu toții avem amintiri. Nu asta e problema. Mă îngrijorează doar că nu pot fi șterse atunci când ne strivesc sub greutatea lor.”

Orașul fără Paco

E prima dată când fac duș închizând ochii. Nu am aprins becul, am orbecăit după picăturile fierbinți care mi-au săpat minute în șir în ceafă, pe spate, pe picioare, am tras cu frică draperia și am mirosit flacoanele cu gel colorat. Se confundă fructele de pădure cu levănțică, aloe, ceai verde, smirnă, cocos și alge din Pacific. Frige și nu-mi pasă. Clocotește pielea și caut marginea căzii, măcar e rece. Ca un molar de iceberg gata să-mi întindă o mână de ajutor. Ar putea să mă resusciteze dacă îmi apropii tâmplele de ea.

Întuneric. În cap, în jurul meu, e beznă pe burete, plăcile de gresie nu mai există și nu mai aud vecinii. Un lucru bun. Îmi curge lavă în creștetul capului, o Etnă minusculă venită la domiciliu, cărată de un mesager căruia nu i-am dat bacșiș. Torn alge pe mine și îmi frec umerii cu ghemotocul de plasă. Simt cum plasticul intră în pori și scurmă indecent în carne, miroase a petrecere de canibali unde totul e fierbinte, toți fumează ierburi necunoscute și se rotesc în jurul oalei imense. Cada lor e din argint. Strălucește în noapte ca pupilele de pisică lovite de lună, oblic, din întâmplare. Nu mai combin apa. Acum lovește cu toată forța. Urlu din oase, miroase a fum. Nu vreau să deschid ochii deocamdată, mi-e bine. Mă mișc odată cu torentul, plec unde vrea el să mă ducă.

Se dilată străzile, cablurile de pe stâlpi pot fi mușcate. S-au transformat în sfori de marțipan cu care te pot lega de mâini și te pot aduce aici, sub apa fierbinte. Ar fi prima dată când te-ai despuia alături de mine. O premieră. Fără cortină, fără preludiu. Doar câteva prejudecăți și mâini care coboară și urcă pe spate, pe umeri, pe picioare, vinuri destupate cu gesturi stângace, dopuri rupte, salvate la mijloc de drum din gâtul sticlei. Vreau să continui pe întuneric, îmi place cum miroase prosopul. A înghețată de vanilie și a mers pe străzi, fără sens, a urcat în turnuri și a balans, miroase a flamenco ascultat în buclă și a rătăcire printre fluvii.

Aprind lumina. Mă ustură ochii de-atâta strâns și mă dor papilele din rădăcina limbii. Am mușcat prea tare din coaja nucii și nu mi-am dat seama când m-am uscat pe jumătate, am părul ud, alunec, undeva răsună acordurile lui Paco… Un soare sec, în pielea goală, se lipește de blocuri și topește totul în jur. Are un fel indecent de a lumina, se proptește obraznic în fața mea și râde cu toată gura. Pustiește fără milă, condamnă la muțenie și se hlizește. Asta mă scoate din sărite. Dezinvoltura cu care își face loc peste tot, felul în care mă obligă să țin ochii închiși.

Șiroi canin

Am pornit spre casă făcând slalom printre burlane, găuri în asfalt și colțuri de pâine aruncate pe trotuar. Claxoane, coate în coaste, rânjete și fluierături din goana mașinii, câte un semafor ce pâlpâie complice pe partea cealaltă și nelipsitele floricele gâtuite cu fire de ață pescărească, înșirate pe tarabe. Fustițe deasupra genunchilor, cizme înalte, o porție de soare ce alintă bălțile și amețește patrupezii lihniți de foame. E aproape primăvară. Vreme înșelătoare cu colți ascuțiți, gata să muște din naivii prost îmbrăcați. M-am păcălit singur. Credeam că strada mă suportă așa, curios, cu pasul rar, uitându-mă-n pierzanie gurmandă după langoși cu gem de piersici și prune uscate, pipăind cu sete carotide cu privirea, încheieturi și inelare, buze rujate exotic și coame nestrânse. Un martie atipic, prea colțuros pentru gusturile mele. Mă incomodează, mă alungă prea devreme în casă, nu pot să mă tolănesc pe scaunul unei terase și să mă bucur ca un ticălos, perfid, de felul în care ceilalți trec grăbiți prin fața mea.

Plouă cu furie prin pantofii mei de vară. Mi s-au încrețit șireturile, talpa și unghiile. Mi-am tuns nervii în scări și stau la zebră alături de o doamnă cu pălărie. Cu boruri mari și un trenci de piele care-i atârnă, interbelic, până în glezne. Și un fel de pană ce se vrea de struț sau naiba mai știe cărei arătări căpiate îi aparține. Păsăroiul se uită chiorâș la mine și clatină din cap, speriat de eventualitatea unui furt și pasează poșeta pe brațul drept. Sunt hidos azi, mai mult ca niciodată: fleașcă, pantalonii băltesc, borseta mi se bălăngăne în glumă, mi-am acoperit capul cu o glugă suspectă și nu mi se văd ochii din barbă. Sperii cu ușurință pe oricine, fără să fac eforturi. E ziua în care mă mișc în cercuri printre chioșcuri, hale cu cârnați, alune, paste spiralate, stafide și verdețuri, undițe și cărți. E momentul în care tornada urbană își face loc printre tricou și piele, coboară, te moleșește și te aduce în criză de nervi, în care îți aduci aminte de străbunicii edililor și de plăcerea cu care i-ai târî prin bălți și le-ai umple sufrageriile cu noroi.

Dintr-un butoi spart mă măsoară un dulău. Prin fața lui trec mii de picioare în viteză, sacoșe, mături, cărucioare, nimeni nu-l observă. Nu-l întreabă nimeni ce caută acolo, dacă și-ar dori o halcă de carne sau măcar un pumn de crănțănele din făină de pește. Îi cumpăr o brânzoaică, mă aplec, o rup în două, îl ademenesc cu prima bucată și mușcă. Am senzația că-mi face cu ochiul. S-a trezit. Îi sclipește botul. Înghite repede și îmi caută mâna în care păstrez a doua jumătate. Mă prefac că mușc și eu. Aproape că-mi înfig dinții în aluat, vreau să văd dacă devine trist, dacă mă lasă să împart cu el hrana. Închide pe jumătate ochii și aprobă îngăduitor. E un animal bun, mare, cu capul negru și labe late de urs. Îi întind bucata, sunt curios cum o va lua. Se apropie ușor de mână, miroase lent din mai multe părți dumicatul rămas și îl trage cu grijă dintre degete. Nu mârâie, nu e în alertă. Primește precaut ce i se oferă și atât. Îmi place cum se linge pe bot și îmi caută ochii. Suntem uzi și împărțim amândoi coloanele de apă care cad peste noi, râd ca prostul, vorbesc cu un câine și îi cumpăr brânzoaice. Orașul ăsta previzibil nu mi se mai pare deodată atât de neprietenos. Mi-am făcut un prieten. Nu mă obligă, nu-mi cere, nu așteaptă. Surâde doar și își curăță calm resturile de mâncare dintre dinți.

Dans de muză

Așteptam să se îngusteze străzile. Pe loc, o contractare subită, violentă, ca o gură de apă care naște un bolovan grăbit de gheață. Să se transforme toate cărările de piatră într-un șnur, într-o sfoară cu care să-mi leg iluziile, de care să-mi agăț, ca un bețiv hipnotizat de picăturile rămase în interiorul paharului, tabieturile. Le priveam în timp ce frigul mă făcea atent la culorile ce se prelingeau pe pereții negri ai catedralei din piață. Trec zeci de oameni singuri cu ochelari fumurii pe tâmple, perechi ce-și împletesc cuvintele și buzele, copii cu acadele, saltimbanci cu baloane dezumflate și nasurile mult prea roșii pentru un oraș atât de cuminte. Mi-am căutat muza prin cotloanele târgului și am răscolit ore bune prin baruri, prăvălii și chioșcuri cu covrigi. Înnebunise, fugea de mine, fluiera și se lăsa în genunchi în spatele tarabelor, ascunsă printre covoare și străchini de lut, dopuri de șampanie și cărți de joc, îmi lipea pe frunte degetele ei calde și mă răsucea legat la ochi, în toate direcțiile.

Aseară încerca să mă dezarmeze prin vocea fermă, dar caldă, prin tonul felin și avertismentele camuflate. O alienare în care mă scufund voit și mă antrenez în condiții vitrege. Mă simt lipit de o podea din sticlă în care bate soarele cu forță, iar eu nu pot face nici o mișcare. Expus, aproape răstignit și sec pe dinăuntru. Mi-e sete. Și foame de pericol. Mi s-au atrofiat tendoanele, îmi crapă falangele și se lovesc între ele cu zgomote acute. De ciocan. De piatră în parbriz. De cornută ce boncăluiește isteric. Aștept să se târască orele, vocea îmi pare obosită și gesturile au copiat ceva din filmele mute în sepia. O mișcare repetată obsesiv, un umăr care se ridică plictisit, dornic de provocare, să întâlnească în sfârșit ușa pe care să o dărâme în glumă. O simt fără a o vedea: curioasă, prudentă, în vervă permanentă, exactă, exigentă, capabilă de dueluri și sentimente periurbane. O fiară citadină cu pofte imense și dezamăgiri care nu se pot uita cu ușurință. O bombă cu ceas care se refugiază și ea, uneori, în propriile momente de solitudine binefăcătoare.

Vreau să-mi explodeze în față și să mă distrugă iremediabil, să-mi împrăștie oasele pe trotuar. Potcoavele cailor să-mi amestece rotulele și coatele. Să nu mă mișc, să nu mă pot târî cu eleganță, ci cu părere de rău că nu mi-am scotocit mai devreme printre neliniști. Îmi imaginez cum va sosi: râzând, pândindu-mi fiecare mișcare, gata să-mi anihileze ezitările și să le arunce în carantină pentru totdeauna. Unele animale de pradă paralizează cu privirea. Ea mă va strivi cu zâmbetul larg, deschis. Spectral până la perfecțiune. Sunt doar un corp acum. Slăbit. Ce poartă mândru cămașa de forță și deține câteva cuvinte cu care speră să destabilizeze. Ating ecranul cu degetele, mă plimb fără aer printre taste și caut să nu mă împiedic de cablurile din cameră. Trăiesc experiența unui minuscul animal de companie care evadează din lesă și face tumbe cu un vizibil caracter tragi-comic.

Tremolo

Apropii câteodată chitara de tocul ușii și o plimb în sus. Și în jos, domol, preț de câteva minute. E un ritual care s-a născut mai demult, când simțeam nevoia de sunet propriu, mi-era sete de scâncet pe octavă și nu găseam ceva care să mă mulțumească. O ridic din dreptul gleznei până sus, acolo unde îmi las statura pe lemn, cu cuiul, în nopțile fără somn, fără pleoapă lipită. Avem și un dialog zilnic, înainte de a începe lucrul: ne măsurăm curbele înainte de a sorbi cafeaua, schimbăm păreri despre coșmarurile prin care am trecut, ne dezlipim temerile din coșul pieptului și, rar, izbucnim în râs când ne dăm seama că am rămas copii. Zâmbesc, curge miere prin fereastră, e lumina aceea veche, dulce, care îmblânzește diavolii din mine. Coborâm din pat în liniște ca nu cumva să zdrelim stratul de praf de pe podea și ne arcuim pe rând spatele pe scândura rece, în dreptul orificiului în care intră limba de fier ce închide ușa. O întreb de fiecare dată dacă nu s-a plictisit și îmi răspunde la fel, fără dubii: ”Nu, îmi place enorm să-mi atingi corzile cu degetele tale, să mă piști matinal de gât, așa, rigid cum este, îmi tremură Sol-ul și devine major când nu ai jaluzelele ridicate și începi să bâjbâi prin cameră.”

Am început o relație stranie: îi place să mă bruscheze cu acorduri noi, sadic, aruncă cu partituri în mine și râde abia auzită din balonul cu aer cald. Acolo, sus, nu mai sunt fulgi de zăpadă, nu mai există iarnă, nici acorduri imature. Se văd doar lanuri de rapiță. Ea cântă și hohotește pentru sine: de unde a apărut nebunul, de ce, ce-l face să mă așeze pe picioarele lui abia acum? Nu aș putea să-i dau un răspuns, dar îi las cutia de rezonanță să se trezească, să primească impulsuri proaspete și aștept să-i ascult ecoul. În drumurile mele nu mai latră câinii, se dau pietrele deoparte și pot să calc pe ele ca pe bile moi de cauciuc, colorate, mirosind a lemn și ciocolată, a mesteceni toropiți de sobă și a leghicer din fire de izmă creață. Îmi plac noile senzații pe care le încerc, mă încântă și mă obsedează în același timp notele susurate în ureche, acustica erotică ce-mi irită pielea și îmi ascute simțurile. Azi m-a sfătuit să-mi iau bastonul cu mine și să-mi pregătesc pastilele. E un atac direct la propria-mi persoană și nu îl tolerez. Voi riposta în forță, fără milă. Am să o leg și o voi tortura toată noaptea: îi voi mușca sălbatic corzile până vor plesni, am să-i îndoi spatele și îl voi unge cu fiorituri pe care nu le cunoaște încă. Am nevoie de altfel de dimineți, de alte dialoguri. Vreau să-i ating gâtul și să mă privească în ochi.

Mi-ar plăcea să încercăm câteva săptămâni o altă gamă, să știu că poate să-mi cânte și altfel. Să nu mai trăim în camere diferite, lălăind în paturi separate pe mai multe voci, ca două ciocârlii fără laringe, ca doi cai în spume cu eșarfe roșii pe coapse, să nu ne mai ciondănim discret, prin perete. Sunt dependent, din tinerețe. Eu de gâtul ei pe care urcă gâzele, ea vrea să-mi știe mâinile, probabil, degetele care se pregătesc să o încălzească, să o dezmierde, unghiile care vor să-i cresteze șira spinării. Am în nări o atmosferă de voodoo incontrolabil pe care nu o mai pot sparge. Nu mai vreau surdină, nu vreau să-i mai aud opintelile de mahon. Mi-a picurat destule solfegii în auz. Ajunge. Dacă știe cineva cum se vindecă șanțurile din obraji, să-mi spună. A fost ultima noapte când am dormit cu fața pe corzi, cu spatele în geam, către frigul de afară. A fost ultima noapte în care mi-am pocnit degetele cu ciudă. Acum o voi scoate de la locul ei și o voi atinge peste tot, cu atenție, cu mirare, cu poftă. Voi rupe o așchie din ușa catedralei și am să cânt toată noaptea, ca un lunatic…

Ploi de arlechin

M-am grăbit să vin. Mi-am adunat atomii, culorile, celulele, unghiile și mi-am măsurat pașii cu care merg acum printre oameni, m-am bulucit să respir porii din piele și să mușc din carnea fructelor, să-mi curgă zeama în firele din barbă. Am stat mai puțin decât ar fi trebuit acolo, înăuntru, în căldură, ferit de urlete, de spaime, de lumina artificială a celor din jur. Ar fi fost mai bine să aștept. Să cântăresc. Dar nu aveam răbdare. Auzeam tot felul de șoapte care mă chemau afară să mă învețe. Să mă lustruiască. Și lumea s-a năpustit peste mine, m-a plesnit peste ochi și s-a instalat în interiorul meu cu toate greșelile sale, cu atacurile tragice, cu îndoielile sale comice, m-a invadat în grabă. Pustiitor. Mi-a pus în față o oglindă și mi-a răcnit: ”Uite, ești tu. Vei fi ca noi. Pentru că noi știm ce e bine!”. Atunci am înțeles că nimic nu e în regulă, greșisem ziua, ora și locul.

Privesc fotografii în care copacii se mișcă la fel, condamnați și dirijați să se aplece mereu în aceeași parte. Uscați de soare, congelați de iarnă, amenințați de forța unei drujbe care îi transformă în șervețele de unică folosință cu miros perfid de aloe vera. Obosesc prea repede și am ajuns să invidiez găinile pentru ușurința cu care moțăie când nici măcar nu s-a întunecat în curte. Bănuiesc că sunt fericite în prostia lor; plouă cu grăunțe, pot scurma în liniște, se ciondănesc fără a fi nevoie de un judecător care să le împace și mor, de obicei, în floarea vârstei. Acest lucru nu este neapărat o bucurie, dar le salvează într-un fel de coșmarul unor vise neîmplinite. Le-am studiat obiceiurile, din curiozitate. Sunt păsări haotice, lipsite de orgoliu și de rațiune. Ne asemănăm în multe privințe, doar că noi căutăm în permanență un zid mai mare și mai solid pe care să ne împrăștiem creierii.

Plouă din nou, în diagonală. Ca romburile colorate ale unui arlechin. Picături care șterg geamul, se sparg de cioburi, se rostogolesc pe pervaz și caută să se adune, să formeze o comunitate. Dacă nu, măcar un ochi de apă, o baltă minusculă în care să se simtă ele înseși. Să aibă încredere unele în altele, să nu se înșele iremediabil, nici măcar din greșeală. Este o zi stoarsă de energie prin care nu curge nimic. Am chef să ies din casă și să urc în autobuz, acolo, printre navetiștii uciși de transportul în comun, moi, nepăsători, să mă amestec pentru câteva ore printre fantomele cu mințile pierdute în touchscreen-uri. Aș vrea să aleg o mână de oameni de pe stradă și să le propun să se sărute. La prima vedere, fără a vorbi în prealabil între ei. Totul la întâmplare, să nu știe nimic unii despre alții. M-aș așeza pe un scaun și i-aș privi cum tremură. Mi-aș înghiți spasmele și râsul la vederea nesiguranței de care dau dovadă, aș hohoti în fața fricii lor de necunoscut. Să-i văd cum zâmbesc stânjeniți, cum se evită, cum li se plimbă mâinile într-un dans lamentabil. Nu suportăm natura, ne pietrifică imprevizibilul.

Mi s-a stins pipa, dar nu pot să-mi iau ochii de la buzele unei femei. E trecută de patruzeci de ani. O bestie frumoasă cu părul lung. Îi ghicesc demonii pe care cu greu și-i stăpânește. Pe mâna dreaptă, la încheietură, are un elastic negru pe care îl tot atinge atunci când ne intersectăm privirile…

Am stat o seară la metrou

Mi-am trecut iarăși degetele prin părul tău. L-am simțit cabrat, fierbinte, voia să ne jucăm împreună. Să ne urcăm pe pereți și de acolo să aruncăm peste lume cu nepăsarea noastră, să nu ne doară nimic, să ne prefacem că nu simțim privirile celor care ne întreabă de unde venim și ce căutăm aici. E ca o poveste de iarnă în care se coc cireșii, urcăm precauți din creangă în creangă până în vârful copacului și ne oprim acolo, surprinși, tăcuți, cu ochii oblici, amorțiți de soare. Am nevoie de un basm și de o sobă fierbinte pe care să o duc în spate printre nămeți. Mă simt eschimos pentru câteva ore, sărut renii pe frunte și dau cu ceară pe talpa saniei. Plâng după o cană cu ceai, dansez pe ritmuri de salsa. E ger în Caraibe și oceanul naște țurțuri. Suflă viforul printre palmieri. Nu am crezut niciodată că un zâmbet poate fi simetric doar când vrea el, că poate țâșni violent de pe obrajii tăi când nu te aștepți și să se înfigă iremediabil în mintea mea. Credeam că doar cadânele din simeze pot face asta. Ele au antrenament, râd la un semn, plâng la nevoie, iubesc insuficient. Dar devastator.

Te-am așteptat toată seara la gura metroului. Urcau siluete obosite, cu fire albe ieșite de sub căciuli, coborau altele, cu salbe de covrigi în mână și ziare făcute sul. M-am simțit o gânganie pierdută printre miile de sălbatici grăbiți care tropăiau în subteran, nu aveam importanță, dimensiune, nu reușeam să-mi amintesc de ce venisem acolo, în intersecție. Aerul cald urca din stație și îmi aburea, între plecări și sosiri, lentilele ochelarilor. A nins, am strâns zăpadă în pumni și am lăsat omulețul alb acolo, pe margine, să-i țină companie doamnei de la chioșc. Așa sunt toate serile la voi? Zgomotul acela infernal se oprește vreodată, urletul mașinilor încetează, oamenii știu doar să se răstească unii la alții? Simt cum mi se varsă în oase o parodie cu proști simpatici, se oprește acolo, în măduvă, se cimentează și devine dură. O domnișoară s-a împiedicat de mine și mi-a cerut un foc. Mergea pe centură să-și caute un prieten de-o noapte. Delicată, aproape timidă, m-a întrebat dacă știu să mă transform în prietenul său pentru o oră. Nu e cam scurt? Nu crezi că ne-am deranja reciproc, inutil? Ce putem face noi doi într-o oră? Abia dacă ne putem încălzi. Uite, propun să alergăm câteva ture de pistă, să vedem dacă sângele are chef să ne clocotească în vene. După aceea, mai vorbim. Aș fi dispus să merg cu tine doar dacă mă iubești în mandarina Ming, să ni se împleticească limbile, să ne certe diftongii sub pătură.

Aprindem veioza? Am găsit scrisorile acelea vechi, să știi. Și mi-am amintit de stângăciile mele, de norii pe care îi călăream când te vedeam, de troleibuzul căruia îi cădeau mereu firele și puteam să te ghicesc printre călătorii care moțăiau în picioare. La tine e iarnă, la mine se răzvrătesc paharele cu mojito pe masă. Vreau să mă bifurc pentru tine. Să-ți fiu doctor pentru temeri și să te amăgesc că sunt poet pentru a-ți transcrie cu ușurință coșmarurile pe hârtie. Să te ating în ceafă cu amprenta inelarului aș vrea, iar celelalte degete să fie o menghină care să te poată sechestra o noapte. Se zvonește că vom cumpăra un căluț. Am avut chiar o ofertă tentantă cât timp te-am așteptat la gura metroului, dar vânzătorul mi-a dat de înțeles că o să revină mai târziu. Nu-și vinde caii amatorilor, probabil. M-a mirosit că nu știu să-mi încalec nici măcar propriile iluzii și m-a plantat acolo, să visez la poneiul cu coama de culoarea margarinei. M-a părăsit, cădeau fulgii cât boabele de năut. Am rămas printre lingorile mele hibernale, cu gândul la tine, la vagoanele oprite între stații din care oamenii nu mai puteau să iasă. Părea chiar ciudat la un moment dat: nu mai urca nimeni, doar oamenii coborau furibund în adânciturile de beton și marmură. Adorm cu gândul la aerul din jurul tău, la sertarul cu cămăși de noapte și la gura de vin pe care o voi găsi dimineață în pahar.

Ladybird

Eclipsa este definitivă când ești adult. Uiți, ești atras în cotidian, înoți, apa îți trece de creștetul capului de cele mai multe ori. Devii un automat, un prizonier al obiceiurilor diurne și al vorbelor camuflate în ticuri și umeri ridicați. Sau dacă ai prea mult ghinion, un sclav al nopții care se zbate să imprime pe hârtie ce nu a spus la timpul potrivit. Se așează peste mintea ta un nor colorat care îți astupă etanș amintirile, îți acoperă gura și ochii, sufocându-te iremediabil, pierzi culorile, mirosurile, nuanțele de care te-ai bucurat ani de-a rândul. Și zaci în prezent, strivit de dorințe și de trecutul de care nu ai fost capabil să te agăți. Sau din care frica nu te-a lăsat să ieși victorios.

Mi-am readus aminte: era roșie cu puncte negre, ușoară, neatentă, căuta un spațiu comod în părul ei. Am în minte imaginea unei gărgărițe din adolescență, în ziua aceea făcuse baie în suc de portocale și voia să-și scuture antenele la noi în clasă. Revin, să nu care cumva să mă pierd tocmai acum, la început. Eram în liceu, la ora de franceză, cineva vorbea tare despre Paul Eluard și nu puteam să urmăresc ființa aceea minusculă ce începuse să urce pe umărul ei. Auzeam de departe glasul profesoarei, mi-au rămas lipite pe creier versurile: ”Il n’y a pas de nuit pour nous / Rien de ce qui périt, n’a de prise sur moi / Mais je ne veux pas avoir froid” și nu făceam deloc legătura. Noapte pentru noi, frig? De unde frig când era sfârșitul lunii mai și sosiseră deja căldurile? Mă aflam în al nouălea cer, eram îndrăgostit până la demență, tensiunea îmi făcea capul să-mi bubuie și nu mă puteam concentra. Nu exista Eluard, era în acel moment un intrus care sădea paravane între noi. Era imposibil, cum își permitea ticălosul să mă îndepărteze de ea prin poeziile lui seci?

Își făcuse apariția încă de la începutul orei. Aterizase mai întâi pe perdea, făcuse un salt pe umărul ei, stătuse acolo câteva minute după care pornise ascensiunea: câteva cercuri pe umărul stâng, a pășit pe gât, iar de acolo a sărit direct în păr. Era blondă în ziua aceea, așa o vedeam când lumina intra în clasă dinspre terenul de sport. Un galben-miere care se plimba dintr-o parte în cealaltă a capului, în funcție de mișcările perdelelor de la geam. De la zece încolo, când soarele se mai ridica puțin, părul ei era mai închis. Aducea a boabe de cafea încinse pe plită, plimbate cu mâinile, ușor, să nu se ardă. Urmăream contrastul dintre firele de păr și bluzele ei, îmi plăcea să îmi imaginez combinațiile făcute în fața oglinzii, acasă, înainte de a pleca spre liceu. Vedeam cum îi trec prin mâini zeci de brățări, bile colorate, cum își agață cerceii în urechi, îi adulmecam în gând ceaiul de pe masă și îi număram caietele împrăștiate pe pat. Citisem o cărțulie despre ceaiul din Sri Lanka și am vrut să cultiv câteva soiuri în balcon. Nu mi-a ieșit nimic, poate din cauza frigului sau – cine știe? – poate că dalmațianului pe care l-am avut câteva luni în casă îi plăceau prea mult frunzele aromate. Ar fi fost o lovitură de imagine pentru mine să-i ofer la un moment dat un plic cu ceai verde, ”home made” așa cum se zice astăzi.

Nu i-am spus nimic atunci, nici foarte mulți ani după. Nu am avut curajul necesar, am fost blocat timp de doi ani de zile ca o cheiță introdusă într-un lacăt nepotrivit. Și astăzi mi-e greu să articulez sentimentele, să le asociez cu sunete, cu cuvinte, mi-e foarte greu să le pun într-o frază vorbită. Ea mă timora prin dezinvoltură, prin zâmbet, prin siguranța cu care făcea ca lucrurile din jurul ei să pară simple. Am petrecut sute de ore privind-o, admirând-o, imaginându-mi de infinite ori că am să pot ajunge în fața ei și să-i spun că o iubesc. Cuvântul în sine deschidea o trapă prin care cădeau deodată mii de nicovale peste mine. Nu auzeam nimic în timpul orei, nu mă înteresa ce se scrie pe tablă sau de ce profa de franceză, în naivitatea ei, mă tot întreba de ce am ales ”umanul” dacă sunt absent total. Știu doar că după ora aceea de franceză am căutat gărgărița prin clasă. Voiam să o iau acasă și să o îngrijesc, devenise ființa care mă putea ajuta să știu cum e să-ți treci degetele prin părul ei. Era cea care îmi putea spune dacă într-adevăr pielea îi mirosea a boabe de cafea încinse.

Omul dintre frunze

L-am zărit printre ramuri. Încerca să se cațere, ca de obicei, fără gheare metalice, fără corzi, spre ultimele crengi verzi și puternice care ar fi putut să-i susțină greutatea. Acum, după primele cuvinte, am senzația că v-am mai povestit despre el, dar nu asta e important, ci starea pe care mi-o induce de fiecare dată când îl găsesc acolo, sus, acoperindu-și ochii cu palmele de prea mult soare, căutând să nu-și sfâșie prea tare cămașa sau să alunece din nou pe tulpină, spre bază, unde-l așteaptă entuziasmul sec al celor care aplaudă eșecul. Cu ani în urmă escalada stâlpi. Îi lua pe rând, încerca diferite unghiuri și stătea ore întregi pentru a înțelege oamenii și a-i spiona de la distanță, pentru a le digera angoasele, îi privea atent cum șerpuiesc pe alei și îi măsura fiecăruia adâncimea ridului originar din frunte. E un semn pentru el; mi-a dat de înțeles că acolo, în adâncimile pielii, se pot citi insuportabilele temeri ale oamenilor, frustrările, bucuriile, zâmbetele, călătoriile nefăcute, se pot număra amantele neatinse și fiecare zbatere de pleoapă din timpul somnului. În canionul acela iau naștere fuioarele de aer cald ce ne ating în ceafă, tremurul incontrolabil al mâinilor și picioarelor, în frunte se nasc infinitele promenade pe spatele gol al femeii și tot acolo se înghesuie frica animalică în fața timpului. Groaza că se termină brusc, ca gâtul unui iepure sub bardă.

Am avut ocazia să-l cunosc târziu, după ce a intrat bine în maturitate. A acceptat cu greu să mă apropii de el. Nu are nevoie de curioși și de întrebări inutile, nu crede că e momentul să vorbească, să ofere explicații sau să înfrunte libidourile celorlalți. Doar în momentele de exaltare își lasă simțurile să zburde câteva zile pentru a strânge aer proaspăt în plămâni. Sau poate că e doar un simulacru menit să deconcerteze doritorii de psihanalize ieftine și să-i trimită, elegant, la plimbare? Azi m-a întrebat, cu o lentă ridicare de pe scaun și cu o stranie apropiere de urechea stângă, de ce gâștele nu mai salvează capitolii și nu am știut cum să-i răspund. De fapt cum aș putea să formulez o concluzie care să-l mulțumească? Nu le cunosc la fel de bine ca el pentru că nu am sete de zbor atât de accentuată, nu urc în copaci și nu mi s-a întâmplat până astăzi să comunic cu ele. Am și eu stolurile mele, dar nu sunt părți din legendă și nu s-au avântat până acum mai departe de interiorul propriei mele minți. Păsările mele ciugulesc din mărul lui Magritte și lasă cratere pe față, unde-și vor face cuiburi mai târziu, într-un moment de neatenție al victimei. Sunt mai violente, mai tăcute, nu zboară în cercuri mari și atacă rapid, în forță, fiind întotdeauna cuprinse de remușcări după aceea.

Există un contrast aberant între semnele mele de întrebare și felul în care omul din copac știe să-și aloce răspunsuri. Interogațiile mele sunt simple, directe, nu cred că reușesc să-i stimuleze imaginația, dar nici nu-l îndepărtează definitiv de mine. E un câștig, totuși. Mă aflu mereu pe aceeași străduță albă, îngustă, ce duce fără ezitare către malul mării, iar când apare el simt deodată că se lărgește ca un bulevard din Buenos Aires, pietrele cubice se evaporă și glastrele cu flori, precum și pragurile caselor pe lângă care trec, sar în aer. A devenit închis în sine, aproape mocnit, mi-a povestit printre dinți că au început să-i placă simezele și că ar vrea să cumpere câteva dintre armele lui Don Quijote, precum și rânjetele mulțimilor care l-au sabotat ani de-a rândul. Azi nu i-a plăcut cafeaua, l-a indispus chiar. L-am văzut cum ridică buza de jos și și-o mușcă ușor pentru a nu-i reproșa barmanului că zeama din ceașcă e slabă. Cred că s-a trezit devreme sau a dormit prea puțin pentru nevoile lui. I-am cedat și plicul meu de zahăr brun într-un exces de amabilitate, dar fără succces. A scos câteva foi din buzunar și mi-a arătat că lucrează acum la un tratat despre ipocrizie. Vrea să ne demonstreze că nu mai suntem inofensivi, gândim firav, axiomatic și admirăm inutil lucruri în care nu s-a investit nimic. Pictăm doar portrete în care vom arunca, ironici, cu roșii fleoșcăite, pigulim scame, întindem covoare roșii, bâțâim calești și nu ne trece prin minte să spunem bufonilor să tacă.

Briza caldă de la prânz s-a transformat într-un jet de aer rece. Plajele în ianuarie nu sunt foarte primitoare. Resping intrușii, condamnă străinii care nu vorbesc același dialect și îi alungă. Eu mă retrag acasă. Îl privesc cum se îndepărtează, căutând din ochi un loc privilegiat în cel mai înalt copac din parc.

Exercițiu cu oameni vii

Tocmai am găsit o femeie care se bucura când a descoperit două ciuperci de mici dimensiuni, crescute prin cine știe ce minune a văzduhului în același ghiveci cu planta de la birou. Mai există și oameni din aceștia, cărora le râd ochii la vederea spectacolului naturii, a zborului unor spori prin aer, extazul în fața unor celule care planează dintr-un necunoscut într-altul, fără destinație, direcție, fără a avea o busolă sau o hartă cu ierburile de care au sau nu voie să se lipească pentru a supraviețui. Apoi i-am intrat doamnei în viață, i-am răscolit puțin ipostazele în care s-a lăsat surprinsă, am făcut cunoștință cu cuvintele ei și am vrut să-i amestec culorile pe care le afișează: i-am contemplat fotografiile și privirea ca o țepușă tristă, uneori caldă, alteori gata să străpungă, trecând cu ușurință prin obiectiv, prin pupila fotografului temerar, ca mai apoi să iasă prin ceafa acestuia și să plece mai departe, să se ascundă probabil pe străzile din spatele lui.

Am urmărit-o câteva zeci de minute, curios să știu ce-i place, pe unde se ascunde, din ce unghiuri vede lumea, cum se mișcă prin orașele pe care le vizitează și de ce scrie despre oameni. Îmi plac astfel de exemplare. Sunt vii, ard încă pe placul meu. Mi-a amintit de Jeanne Balibar în ”Trois ponts sur la rivière”, dar doamna despre care mă străduiesc să vă povestesc nu se mișcă, nu am ocazia să o văd picurând apă plantei, turnându-și cafeaua în cană la prima oră a dimineții, nu o pot vedea nici măcar vorbind la telefon. Femeile, am fost convins mereu de acest lucru, se ”dezbracă” enorm atunci când discută la telefon cu cineva și sunt sigure că nu le observă nimeni. Acum o ghicesc doar din poze, văzând-o cum mângâie genunchii unui prinț din Budapesta, prins într-o statuie fistichie din bronz și ferindu-se de soarele Egiptului, lângă piramide.

Îmi place totuși pentru că reușește să mă transporte, vorbindu-mi despre bătrânii cu mâini aspre și bastoanele lor în care pământul ar dori să se sprijine în caz de cutremur, scrie despre nebunii care se îndrăgostesc subit de stewardese, de cerul văzut prin hublouri și micimile lumii mari, despre femeile care caută cursuri de perfecționare a răbdării și farfuriile de la Ikea. Ador oamenii vii, spuneam, se mai pot mișca încă, au forță în jungla cotidianului în care am înghețat cu toții de teamă și neîncredere. Au rol de centrifugă și ne pot găzdui dacă avem curajul să ne introducem, fie doar și temporar, în dinamica lor aparent stranie. Le reușesc foarte bine metamorfozele: gradele sub zero într-un salon confortabil, depresiile în euforii doar din câteva silabe, fiarele sălbatice în pisici amețite de căldură și multe alte ”preobrajenii” pe care noi, muritorii de rând, nu le putem duce la capăt.

Am darul, poate ghinionul, de a-mi petrece în ultima vreme nopțile bănănăind aiurea în virtual, căutând mirat tot felul de stări, oameni, fotograme care să-mi sature anumite curiozități, recitesc haotic cărți pe care le înghesuisem în rafturi, caut și cântăresc. Ce anume? Mi-ar plăcea să găsesc starea de perpetuă viață fără de moarte clinică, să mă pot întâlni cu acel ceva care să ne mai întârzie pe aici, câteva minute cosmice cu care ne-am declara mulțumiți și am înțelege mai bine popasul pe care îl facem. E îndeajuns să te așezi pe o bancă, dimineața, la malul mării, și să tragi aer în piept. Să-ți intre în plămâni sarea, nisipul, algele, să ți se zbată pescărușii printre alveole, să simți cum se declanșează în tine afecțiunea feroce, excesiv de violentă, pentru viață.

Siberii implacabile

Poate că ar fi bine să plângem împreună, creatură, măcar câteva zile, avem de colorat rocade la nesfârșit, vreau să ne sfâșiem cămășile de pe noi și să tragem cu dinții de șira spinării până ies oasele curate, impecabile, numai bune de agățat în cuie ca trofee. Hai să ne ciunțim fețele neoblojite cu palme și să ne înroșim obrajii cu dosul lor. O dată și încă o dată, să șiroiască sânge din colțul gurii și să obosim căutând batiste prin sertare. Vreau să jelim câteva nopți la rând, fără măști, cu capetele pe masă printre sticle și pahare, printre dopuri de plută înfipte în furculițe de aperitiv, cu doi colți. Pornește, te rog, instalația de frig: nu-mi ajunge zăpada, nu mă mai satisface, e incapabilă să mă calmeze, nici țurțurele acela ce stă să cadă peste mine nu mai poate să-mi dea ghiontul fatal, nu mă înduioșează ceaiul cald din termos, nici măcar hălcile din cui nu-mi mai fac cu ochiul. Adu-mi patinele din magazie, ascute-le bine, cu grijă. Treci ușor cureaua peste ele și unge bine fierul cu grăsime când termini. Sunt lame noi, iar eu am vene lungi. Mi-e dor de un triplu lutz mortal și nu am frâne în acest moment, au deschis patinoarul pentru mine și pentru poftele mele smintite, iată, au dat drumul și la ventilatoare, la hârtii albe și au început mimozele să mă ademenească. Să mă dezghețe.

S-a congelat pervazul, mai sunt și câteva dâre de cafea acolo pe care am uitat să le curăț. Văd și două muște care au desenat un șotron și sar nebune ca să-și încălzească tălpile. Nu știu de unde au apărut, în mod normal iarna nu germinează ouă, nu fată insecte aducătoare de plictis. S-a instalat iarăși o Siberie placidă la mine în suflet, e greu de suportat și de înțeles, aș vrea să o mozolesc între dinți și să o scuip repede afară. Îmi produce dureri pe care nu le mai pot căra cu mine, ne răfuim mereu la început de an și tot mai sunt lucruri de împărțit, avem sentimente comune asupra cărora nu am căzut de acord. Eu vreau un petic de stepă doar pentru mine unde să-mi ascund colții de mamut pe care îi scot din măruntaiele ei, dar ea, nenorocita asta rece ca o pungă de mazăre, mă tot amână. Și nu înțeleg de ce.

Negociem acum. Miezurile de noapte sunt cele mai bune momente pentru a încheia acorduri, se încețoșează mințile și ne cuprinde culanța definitivă, acea stare dulce, fumegândă, care te trage de pleoape și ți le întinde, un drog rudimentar care îmbrățișează iremediabil creierul și ne transformă. Aștept primăvara. De fapt o visez, vor mai îngheța multe degete până când o să apară. E ca o cârjă de care mă agăț în debilitățile mele supărător de dese în ultima vreme. Visez ceaiuri aromatice, leagăne în sălcii pe malul apei, îmi trec pe sub nas diferite mirosuri, de la corăbioarele din galantare și ciocolata caldă până la parfumurile discrete folosite de femei, rumeg ierburi imaginare și îmi plouă în gură a răsărit de soare. Voi fi în căutare de băltoace proaspete, am să mai vreau și tuburi de papură, Fără noduri, vă rog. Am nevoie și de o brișcă prietenoasă care să mă ajute să le ascut la un capăt. Am visat azi-noapte, pe când ștergeam urmele de cafea, că pot să le înfig în smârc, adânc, cu nerv. Am să sug prin ele până îmi iau foc plămânii: peștii, apa, iarba și pietroaiele. Pot să scot toată mizeria de pe fundul lui. Aș putea chiar să întorc planeta pe dos, ca pe o mănușă de latex. Să-i curăț măruntaiele și s-o pun pe o policioară la uscat. Vreo lună, așa, la căldură. Să se întindă leneșă în bătaia luminii calde, ca o mâță abia trezită din somn ce se arcuiește, pocnindu-și fiecare os, fiecare zgârci din corp.

 

Din Syntagma, în hohote de râs

Am simțit o mână pe spate: străină, nu-i încercasem greutatea până atunci și mi-am închipuit că ar dori să ne cunoaștem. Greșit. Se întâmpla ieri-noapte când rămăsesem pironit în somnul tău, în gesturile tale necontrolate, fierbinți, mă împingea cineva în pernă, puternic, cu ambele mâini. M-a izbit prima dată între umeri și m-a aruncat violent înainte de parcă ar fi vrut să-mi lase capul în loc, să cadă între noi. De ce mă lovești în toiul nopții, de ce oare alegi potecile înguste unde nu ne putem vedea? Ca să-mi înghețe sângele în picioare? Nu mi le-am mai atins de mult, iar acum sunt reci de la genunchi în jos, sunt două bețe de flamingo uitate iarna pe malul lacului.

Mi-a rămas amprenta mâinii între omoplați, acolo unde începe spatele să doară când îmi ridic ochii către Acropolis. Văd străduțele înguste care urcau spre templu, pervazurile albastre pe care dormeau pisici și trandafiri, îmi răsună încă un sirtaki melancolic și nările mi se umflă de covrigi calzi și de mirosul răvășitor de cafea măcinată în fața prăvăliei. Mi-e sete, îmi crapă buzele după paharul acela cu apă rece din Syntagma și vreau să mă întind pe bancă, printre broaște țestoase și pești încăpățânați, să cadă seara peste mine cu miile de nuanțe de culori, sunete și magneți de frigider. Mi-am scrijelit talpa în sticla privirilor tale, în ciobul critic al ochiului tău drept care mă țintuia curios și nu știa cum și ce să întrebe, de unde vin, cât stau și de ce nu am adus cu mine o rogojină pentru a fi găzduit mai ușor, fără bătăi de cap.

Ai văzut păsările obosite de zbor, sătule de vâslitul prin aerul fierbinte? Le observ de câteva zile cum leagă sfori între etaje. Au venit de acolo, de la tine, încercând să-și construiască ceva. O specie de cuib, un mic adăpost din frunze în care să-și petreacă iarna. Vecinii le întâmpină cu muzică la pian si cu câinii îmbrăcați în pulovere tricotate, cu dumicați de pâine, le pun apă proaspată în castroane de plastic și învață traiul în comun. Ascult și eu dialogurile când am timp. E un melanj șoptit de cârâieli suspecte și sunete ce ies din vârful buzelor. Nu mă atrage, am alte ocupații acum. Aș învăța să-mi calc pantalonii. Sau să-mi dezintoxic aspirațiile, nu știu ce să fac mai repede. Când sforile se rup, înaripatele fac noduri marinărești și agață de ele mărgele colorate și fâșii de staniol. De la ele mi-am cumpărat o brățară cu ochi de caracatiță. Mi-au transformat blocul în cort țigănesc cu flori de câmp și paranghelii șucare.

Aș fi fericit pe o insulă, ți-am mai povestit despre asta. Să fie un colțișor doar al meu, cu cărți și borcane cu tutun, lipsit de vizite inoportune și de plodurile gălăgioase ale familiei de vizavi. Una minusculă să fie, ca un bănuț scos din circulație, o moviliță de pământ în mijlocul unei mări blindate în care se scaldă oamenii departe de țărmul meu, departe de geamandurile puse invers pentru a deruta canibalii. Aș folosi-o iarna, doar când mugesc buldozerele pe alei, m-aș furișa printre palmieri și ți-aș trimite de acolo vâsle, clești de crab și fire de nisip să-ți cureți tristețile de pe frunte, m-aș pune în genunchi în apă și aș râde. Ca un nebun, m-aș dezintegra în hohote aducându-ți aminte că nu ai vrut să pleci din iarnă. Că ești naivă și încă mai crezi în Moș Crăciun și în elasticitatea renilor ce trag neobosiți de sanie, ți-aș reproșa ezitările, refugiul, întorsul spatelui și degetul amenințător. Dar nu m-aș opri din râs. Niciodată.

O claviculă, un coviltir, o ploaie

Mi se pare absurd ca firele de iarbă să fie scunde și licuricii să lumineze la fel, atonici. Atunci nopțile devin plictisitoare, un fel de sanatorii cu iederă veșnic proaspătă pe pereți, cu paznici șchiopi, răuvoitori, care cerșesc țigări vizitatorilor. Definitiv, nu-mi plac, aș vrea ca licuricii să țopăie veseli și să transforme potecile în căi lactee, cu margini fosforescente. Să nu mă rătăcesc printre copaci. Mă debusolez automat când coamele mă înfierbântă și gleznele îmi sucesc mințile, nu rezist tentației, culorii, aromelor de piele, nu rezist să nu întind mâna către o claviculă ce iese arogantă din context. Vreau să le leg la spate, din încheieturi, să stea câteva zile în beznă, strânse, până țâșnește chihlimbar din oasele mâinilor. E nefiresc să sară zilnic trenuri de pe linii, deraiez odată cu ele și plutesc printre tampoane și bariere, citesc cărțile uitate pe peron, strâng tichetele ude, fluier locomotiva căzută pe o parte și mă mulțumesc în cele din urmă cu un pui de somn la cușetă. Se pierd călătorii, se uită unii pe ceilalți, se estompează privirile. Geamantanele expiră și nașul se transformă-n inamic. Am stat până în stația asta aici lipit de geam, mirosind plopii și haltele. Aș vrea totuși să cobor la prima. Mi-e alb. Mi-e rece-n seara asta.

E satul celor opt pitici și jumătate. O haltă pierdută printre munți, greu de aflat. Așa s-au născut ei: prima oară cei opt, după care a venit și jumătatea. Un pitic minuscul ca un breloc, guraliv și arțăgos cu lumea, nervos pentru că nimeni nu-i dă importanță. Cum să ții cont de o jumătate de pitic? Ce să faci cu el? De unde să-l iei și unde să-l pui? Stă cât e ziua de lungă cățărat pe gard și aruncă cu bomboane în păsări. L-am rugat să mă scoată din sat. A dat din umeri și mi-a făcut cu degetul: ”Vino după mine”, a zis. Îl privesc din spate cum pendulează printre linii, cu o mână în buzunar și cu un chiștoc în colțul gurii. Nu-i pasă de mine. Sunt un călător ca toți ceilalți, doar că am avut șansa să-mi alunece trenul și să-i cunosc astfel pădurea.

Tot aici te-am regăsit și pe tine, jumătatea asta de om mi te-a arătat cu degetul și s-a făcut nevăzut printre bușteni. Nu mai știu cât timp a trecut. Luni? Ani? E importantă numărătoarea? Îmi spuneai ultima dată când ne-am văzut că ai avea nevoie de o peșteră în care să-ți ascunzi temerile, să le pui bine în spatele pietrelor și să uiți de ele. Ai reușit? Mai ești tentată să ne așezăm împreună și să împărțim întunericul, vrei să punem un coviltir pe barcă, să ne pierdem amândoi prin ploaie? Îmi aduc aminte vag că îți placeau picăturile chinezești căzute din stalactite. Se scurgeau pe spate, lăptoase, reci, ochi de sepie odihnită. Se rostogoleau stâncile și râul subteran îți atingea vârful degetelor, ca un tirbușon care caută soarele sub tălpi. Eu am să ies, te las să mai camuflezi ce ți-a rămas. Șșșttt…

Șamanul Charles

Nu știu dacă te-ai întrebat vreodată ce poți face atunci când gândurile îți pisează creierii, când nu mai poți respira și vrei să pocești fețe de-a valma, să calci în picioare proștii și să le rupi șira spinării. Ai făcut-o? Ar fi mai multe variante: te resemnezi, lupți și încerci să convingi sau pur și simplu lași valul să te ia pe sus, să-ți intre în gură și să te sufoce ca pe un pește lovit în cap cu levierul din dotare. Eu aleg de fiecare dată să mă întâlnesc cu Charles. E un șaman ce poartă lanțuri de argint la gât, inele și medalioane cu cap de mort, cizme lungi cu bot metalic și nelipsitele plete. Sunt alb-gălbui, coapte de vârstă și de mersul pe motocicletă. Uneori și le strânge în coadă, dar îl văd mai mereu cu părul fluturând neglijent pe umeri. Nu cred că-i pasă de nimic, e stăpânul definitiv al unei dogme ilare care nu lasă niciodată loc de interpretări: pur și simplu zace și contemplează cu ochii întredeschiși mișcarea mulțimilor. Mi-a zis de mii de ori că oamenii băltesc fără repaus, au o logică încâlcită și hohotesc ca proștii, cuprinși de un voyeurism furibund de care nu se pot dezbăra. I-a privit mereu ca pe niște paraziți narcisiști, incapabili să evolueze mai departe de scara blocului sau de cartierul în care soarta i-a repartizat să trăiască.

Tot cu el am simțit că mi-ar plăcea să devin pictor de urme de pisică, să le înșir peste tot, colorate, albe, negre, sidefii, gheare aruncate peste tot, în dezordine. A devenit o necesitate să mă plimb toată ziua pe lângă ziduri și să pictez amprente de mâță pe geamuri, pe uși, pe mașini, să desenez cu acuarele fosforescente pentru eternitate. Charles spune că și îngerii au nevoie de feline pentru că și pe ei îi cuprinde depresia, sunt și ei prizonierii unor crize de nervi teribile și pot deveni violenți. Ca și dracii, de altminteri. El nu face diferențe între cele două cete, ambele sunt nocive și practică amândouă o omiletică jucăușă, voit orgasmică pentru a îmbrobodi cu succes babele naive din noi. Nu cred că trebuie multă școală pentru asta. Pentru a desena motani, zic. Sau poate că da. Măcar cea a privitului în ochi și a înțelege rostul celui de lângă tine. Când voi crește, voi umple orașul cu labe de pisică. De vanilie, fistic și caramel. Să strige vântul și să legene cozi. Să penduleze pe garduri la asfințit, ca într-un desen animat cu dedicație.

Criza începe mereu înainte de ploaie, cu ghemul de lumină care rupe liniștea. Să-l numim fulger, mai pe înșelesul nostru. Șamanul se ridică, se arcuiește, privește agitat în sus, e gata să arunce masa dintr-o lovitură și plonjează pe motocicletă. Așa e mereu, dialogul e tăiat brusc, fără aviz. Ca un salt de la trambulină retezat. Pornește motorul și pleacă în trombă, scârbit parcă de subzistența mecanică pe care ne chinuim s-o menținem. Îl bănuiesc că joacă o piesă proastă și că atitudinile afișate uneori nu sunt decât o mască, o altă fațetă menită să ascundă ceva. Nu știu ce. Poate insuccesul, poate un ritm asfixiat de teama combativă, contagioasă, zoologică a celorlalți? Sau poate că se află în căutarea luminii-ovul și știe că o să moară fără să cunoască briza sărată a mării, se va stinge gâfâind, își va întinde pe față câteva picături de apă, după care va geme rotund, a curcubeu. A mai sucombat o dimineață cu el, mă pregătesc pentru restul zilei care se anunță ofensiv. Crud, fără aer. Vorbim aici de o luptă continuă, inegală, de o lume melancolică în care bătrânii sunt acri și tinerii au devenit prea calmi, prea vegetali. Prea de ceară, pregătiți pentru muzeu. Am ajuns fără să ne dăm seama că trăim într-un val retoric, nedemn, ce nu acceptă contradicții. Îl înțeleg acum pe ”indian”: prea suntem dispuși să recompensăm ticăloșii și să le construim statui la comandă, iar celor buni, decenți, le răspundem cu răceală și le înfigem bolduri sub unghii.

Noapte tibetană

Am înțeles de câteva săptămâni că zăpada nu mai vine. E prinsă printre andrele, globuri și gheme de lână. A rămas agățată, sus adunată, în nor, nemulsă, netrasă în jos de setea noastră de alb și ne-a uitat aici, cu sufletul la gură, în căutarea unei altfel de hibernări. Mai dulce, întinsă către etern, o peltea în care să ne învelim așteptările ca pe bomboane, pentru vremuri mai bune. Să ne obișnuim cu somnul alterat de copitele cailor ce ne galopează, mărunt, sufletele. Mi s-a spus când eram mic că acolo, sus, stă cineva călare pe fulgi și sparge sacii cu scame. Din plictiseală. E un boșorog ce rânjește sardonic sau ceva asemănător. Sau pur și simplu un ins care nu știe să facă altceva. Cu un cuțit bont îi sfâșie fără milă printre spirale de fum și colinde surde, lipsite de ritm. Îi taie de jos în sus, ca din buric înspre beregată, cu mână sigură de măcelar obișnuit cu muncile ingrate ale anotimpului rece. Frigul ne încearcă limitele, ne sparge ferestrele și nu ne lasă să facem dragoste. Am stat toată noaptea la colț de stradă și am vândut himere: calde, rumenite pe grătar de cărbuni, pentru trecătorii grăbiți care nu mai știu ce înseamnă culcușul, un pat într-o cameră curată, am vândut la suprapreț pentru cei care tușesc de la o simplă țigară de foi înmuiată în rom de Puerto Rico. S-a schimbat un an. Am stat iarăși pe tăișul periculos dintre două numere care nu îmi spun nimic, sunt congelate, nu vor să comunice mare lucru, iar povara celui trecut strivește în picioare aerul surprinzător al acestuia, care tocmai se prezintă.

Am nevoie de un calorifer. Știu, e haotic ce spun. Dar mi-e prea frig pentru a-ți povesti în amănunt de ce nu-mi plac salturile în timp, mă înspăimântă schimbările radicale ale timpului și modificările din spațiu. Cel pe care l-ai adus din târgul de vechituri săptămâna trecută ar fi bun, o cârpă de praf trecută peste el și un pic de vopsea și gata, e ca nou. Vreau să mă întind, să mă amestec printre pături și să mă pierd între picioarele tale, anonim, vreau să rămân nemișcat, nu mă deranjați cu întrebări, nu mă interesează curiozitățile voastre stupide, vreau doar să mușc din buzele tale, să-ți înfig privirile în ochi și să-mi plimb barba pe spatele tău arcuit. Am adus și plicul, să știi. Umezește-l cu limba pentru că vreau să fiu sigur că-l pot introduce în sticlă și că o pot arunca în apă. Am scris acolo câteva rânduri despre nopțile pe care nu le-am putut avea și despre epidermele-carapace, am povestit cu lux de amănunte cum intrai în cameră, îmi scoteai din perete cuiele hamacului și mi-am amintit de negura aceea poroasă care m-a înfășurat când ai plecat. E insuportabilă. Chiar și acum, după ani de zile, amintirile nu s-au coagulat. Șerpuiesc și pălmuiesc cu forță orice încercare de a uita, par că râd isteric de golurile mele de memorie și sunt într-un continuu du-te vino care râcâie pe dinăuntru.

Mai vreau și niște furci ca să-mi pot aranja nebuniile care îmi dorm în cap. Sunt din ce în ce mai multe, apasă pereții interiori și îi îndoaie, lovesc cu picioarele în timpane și îmi produc migrene intolerabile care nu se mai termină. Mă întrebai mai demult dacă nu aș vrea să mă supun unui tir de întrebări. Pare interesant, dar aș alege un bun psihiatru, antrenat, capabil să piardă nopți și să-mi umple pipa cu tutun. Unul care să poarte flori de plastic la rever și ochelari cu rame roz. Dacă se poate, aș dori să nu aibă lentile, să țină doar rama pe nas. Mi-ar fi mult mai ușor să-i bag degetele în ochi dacă devine impertinent și cred că i-aș face un bine. Subconștientul meu are nevoie de o curățătorie bună, m-am săturat de amatori care nu fac altceva decât să-mi împrăștie timpul și să-și bată joc de el. Vreau să meargă la rădăcină, să scurme răul și, dacă e capabil, să-mi arate pe o foaie de hârtie parcursul șablonard pe care îl au fricile mele. Mi-ar plăcea să știu cum se nasc, ce uter psihotic le-a dat drumul în lume și de ce, atunci când încep să mă simt mai bine, mă năpădesc și nu mai vor să plece. Citeam că tibetanii își duc morții în vârful muntelui și îi lasă acolo, să fie hrană pentru vulturi. Toată lumea câștigă. Nu au cimitire. Proteina plutește liberă în natură, iar frigul himalayan sigilează complet orice boală care ar dori să înmugurească. Moartea tibetanilor seamănă cu omătul. Imaculată. Albul ei îți spulberă retina.

Printre boabe de struguri

Un pai de chibrit care nu dorește să se stingă îmi pare tragic, e o slăbiciune, un gram de sfioasă celuloză, cred că e dorința firului slab de lumină de a pătrunde mai adânc, de a înălbi pe dinăuntru ceea ce nu poate ieși în lume atât de negru. Să știi că am reușit să redesenez noaptea trecută copacii, pădurile le-am pus la locul lor și am rânduit așa cum trebuie cărările pe care veneai, am șters ibricul de cafea și l-am mângâiat toată noaptea. Ne-au prins cucii și ne-au certat pe amândoi, după aceea bufnițele, iar spre dimineață cocoșii ne-au găsit vorbind unul cu celălalt. L-am făcut să primească din nou boabele proaspăt măcinate de tine și nu a ripostat. A scâncit câteva clipe și mi-a îndepărtat mâna, speriat de ideea focului reîntors, uimit poate de insistența noastră, de nebuniile noastre, de felul în care trântim geamurile prin casă și ne certăm în șoaptă. Ca două libelule indiferente la curenții de aer.

Abia după aceea am văzut chitara de pe șifonier. Era prăfuită, atinsă de timp într-un mod injust, pitită printre cărți, teancuri de ziare și caietele cu teme pentru acasă pe care le aruncai acolo, sus, că să uiți de tine și de accesele tale de furie necontrolată. Nu ai atins corzile de foarte mulți ani. S-au uscat, sunt arse de vreme și lipsă de vibrație, s-au scurs tăcerile printre bemoli și le-ai depozitat în cutie, presate, înghesuite și legate la gură, să nu poată urla în neștire la cei din casă. Câte răni, câtă frumusețe ireală în adâncul lor, câte voci se ascund în diapazon și tu nu ai curajul să le aduci în față. Știi de ce? Poate pentru că a fugi e ieftin, nu te costă nimic. E ca un bacșiș lăsat celui care păzește părerile de rău. Lași o monedă și pleci, sigură că nimic nu te va mai lovi pe la spate, ești atât de convinsă că în pupila ta locuiește un înger care te ferește de demonii mei, încât nu respiri sacadat. Nu te înfierbânți subit, te învelești în noutatea momentului și treci mai departe. Simt aici o metafizică trivială, apăsată, dură, care iese din tine cu forță, de o nonșalanță care mă sperie și mă țintuiește în muțenie. Ce aș mai putea să fac acum în fața șuvoiului tău de replici? Să le ling disperat, să le culeg din zbor? Să mă mulțumesc cu neînțelesul înțelesului lor?

Am câteva cutii de carton. Patru sau cinci. Nu multe, dar sunt mari, încăpătoare și groase. Au adăpostit pe vremuri frigidere și mașini de spălat iluzii. Știi cutiile făcute special pentru pisici, cele care se vând în magazine la preț de lingou de aur? Ceva în genul lor îmi voi construi, o cazemată urbană și îmi voi muta domiciliul în fața casei tale, peste stradă, între chioșcul de struguri și dugheana turcului care aduce mirodenii de la Dardanele. Acolo am să stau și am să mestec ciorchini până când ultima boabă se va transforma în stafidă pe cerul gurii, am să trimit luna la culcare țipând la ea și am să-i reproșez toate lucrurile nefăcute și nespuse. Aștept acolo, voi trăi înăuntru, călcându-mi costumul de gală cu fierul rece, nătâng, nefamiliarizat cu priza și cu bunele moravuri. Sunt înarmat total cu răbdare, îți cântăresc toate mișcările și, nu știu dacă te-am anunțat, chiar am făcut planuri pentru următoarea escapadă în doi. M-am gândit că ți-ar plăcea să mergem pe o insulă unde se ajunge doar cu barca cu vâsle, după o călătorie de opt săptămâni. Vom prinde pești, capre și păsări doborâte de soare pe care le vom pansa și le vom ruga să ne aducă vești despre oamenii din alte părți ale lumii. Cele pe care tocmai le-am părăsit pentru a ne abandona în voie pe peticul acela de pământ uitat de latitudini. Eu nu mai am răbdare. Îmi iau cartoanele și mă așez în stradă, să-ți pândesc ieșirile și întoarcerile acasă. Am și câteva boabe de cafea, e suficient deocamdată…

Vecini cu husky

Mă trezesc mereu cu mult timp înaintea vecinilor. Așa m-am obișnuit, să fur startul. Îi iscodesc întâi, le caut prin sertare, măsor din ochi stivele de vase nespălate, le țin companie câinilor când trag de lesă, aud cum papagalii își dreg vocile și mă întreb cum ar fi să-mi crească pene și să cânt doar când mi se ia prosopul de pe colivie. La comandă, ca o flașnetă searbădă pe bulevard, ce hârâie amorf pe terasa berăriei. Mi-ar fi greu, recunosc, nu știu solfegiu, măsurile îmi sunt străine total. Nu am noțiuni de matematică muzicală, doar partiturile îmi par câteodată bijuterii geometrice. E un obicei vechi trezitul devreme, născut în anii în care îmi pierdeam nopțile zgâindu-mă prin binoclu în apartamentele blocului din față. Călătoream din bucătării în sufragerii, însoțeam fetele care ieșeau din duș și își uscau părul cu lumina aprinsă, neglijent, fără să tragă perdelele. Atunci am descoperit formele lor, tâmplele, bărbiile, coapsele, sânii, semicercurile făcute în aer de mâinile care treceau prin părul lung, am încercat să împrumut din răbdarea cu care se explorau, își măsurau fiecare zâmbet, fiecare grimasă, am vrut cu tot dinadinsul să învăț limbajul corporal pe care îl exersau asiduu și să ascult din penumbră.

Acum ies pe balcon dimineața, devreme. Aproape în fiecare zi. Îmi blochez ritualul, organic, doar atunci când noaptea mă calcă pe degete și nu mai pot să deschid ochii în condiții normale. Abia se retrag gunoierii prin baruri pentru ultima cafea și pentru a mușca din sandvișul cu șuncă. Îmi văd vecinii acum și mi se face pielea de găină. Stane de piatră. Niște roboței congelați de iarnă ce se mișcă adormiți prin case, scoțând zgomote ciudate cu lingurița în ceașcă. Nimic nu mai e ca altădată: își curăță dinții și se strâmbă în oglinzi, își smulg firele de păr din urechi și din nas, tușesc implacabil, basat, repetitiv și scuipă în chiuvetă. E alt spectacol, din altă divizie. Cea reală, rece, obscenă. E spectacolul vieții adulte, al ființelor prinse iremediabil în capcana unui ritm fără de vaccin din care nu mai evadează nimeni. Un leagăn care pendulează obsesiv și scârțâie în auzul tuturor, din care nu se mai sare. De frică. Ne e groaznic de teamă de necunoscut, de nou, ne pietrifică dorința de încercare, de a atinge altfel și de a înțelege diferit. E o atmosferă care ar trezi resentimente și celui mai optimist om de pe pământ, i s-ar stafidi zenul în doar câteva momente dacă ar împărți cu mine tabloul acesta matinal.

Nici copacii nu ne mai camuflează obiceiurile. Nuduri ce-și acoperă genitalele cu frunze uscate, rușinați până-n măduvă. Îi bate ploaia și frigul le intră de-a dreptul în celuloză. Se predau și ei, e inutilă rezistența în fața setului de ticuri urbane, în fața plutoanelor de omuleți chirciți, cu fesuri colorate pe cap. Aștept zăpușeala să vină, sunt prizonierul ciclului meteo. Să apară uleioasă, toridă, cu nisip și oase dilatate pe plajă. Trupuri goale se vor lipi de pereți, vor scotoci după o felie de umbră și vor suge din iaurturile de coacăze. Un husky bântuie prin parc, cu limba scoasă. Aleargă liber și pare că stă să ningă…

Fluturi de tuș

Fluturii nu au vrut niciodată să-mi treacă prin cameră, să se așeze pe pat, au avut mereu propriul zbor zălud, s-au furișat haotic după un scenariu doar de ei știut, nu au vrut să se lipească nici măcar din greșeală de becuri, de șifonier, să-mi caute prin sertare, acolo unde-mi ascund revistele obscene, scrisorile, fetișurile, acolo unde-mi golesc mințile și le las să zacă în întuneric. Nu intrau când eram copil, nici acum ca adult, nici măcar în zilele în care, băgat în pat până-n bărbie, transpiram ca un posedat de febră. Îi văd acum sosind câte doi-trei, dau roată felinarului din stradă și se prind de balustrada balconului. Îi atrage mirosul de pământ umed, rășinos, de tutun îmbătrânit în magaziile din Kentucky sau pur și simplu le place forma sirenelor din lemn pe care le țin între buze.

Nu știu de ce, poate că au fost mereu ușile închise, poate că eu am fost recalcitrant și nu mi-am dat seama că pot face un bine dacă îți intră în viață, iar gângăniile astea din pergament nu au avut forță să intre prin gaura cheii. Au fost prinse mereu în jocul lor circular, în jurul luminii din fața casei, acolo unde în fiecare seară își etalau rotocoalele. Ca la talcioc, în lanțuri de derviș, cu fuste albe, imense. Fiecare fluture se așeza în scaunul lui, își punea mâinile la ochi și aștepta ca un mustăcios să împingă manivela ce pornea roata. I-am invidiat mereu pentru libertatea arogantă pe care o au, nu știu să-și ascundă satisfacția și mi-au râs întotdeauna în față văzându-mă cum încerc și eu să zbor. Au avut chiar nerușinarea să-mi dirijeze mișcările, flegmatici, din vârful buzelor, îmi spuneau cum să mă ridic pentru a decola fără efort și se îndepărtau după aceea. Brusc, doar din câteva mișcări ale aripilor lor cu solzi. Îmi polenizau speranțele cu fireasca lor nepăsare.

Acum, de curând, am întâlnit unul mai guraliv. E făcut din tuș și se odihnește lasciv, sfidându-mă dintr-o poză. L-am întrebat ce vrea de la mine, de ce mă urmărește și cu ce drept mă amenință. Cum de a avut curajul să-mi intre în viață atât de brusc, să-mi trezească simțurile cu vocea lui și să mă lase aruncat pe aici, la mii de kilometri distanță. Nu-i pasă foarte tare de mine; împletește fulare, dansează, taie hârtii colorate, merge la coafor, își tatuează tăcerile în talpă și râde. Fără să se oprească, râde puternic, din străfundul plămânilor. Iar mie îmi crapă ochii de poftă. L-am simțit nesigur, cu ochii triști, un vânător de iluzii atins de dezamăgiri și de nesiguranța celor din jur. Am negociat o vreme și i-am promis, în final, că nu voi dispărea niciodată.

Într-o noapte chiar am văzut cum doi dintre ei s-au așezat pe același scaun și au mâncat vată pe băț. Imperturbabili, provocatori, de parcă firele acelea dulci s-ar fi terminat pe loc, iar ei nu ar mai fi putut să-și amestecele antenele în bumbacul zaharisit. După ce s-au învârtit bine preț de câteva minute, au coborât din scrânciob și mi-am dat seama că nu sunt doar niște bieți amorezi legați pe viață de ghemotocul alb: erau complici, mă vânau, voiau să mă discrediteze ca om, să nu-mi permită să devin și eu un fluture. Planurile mele prostești includeau o plutire, o simplă planare, iar ei nu m-ar fi primit în roi. Liota aceea de insecte începuse să-mi devină antipatică. Mi-au părut deodată egoiste, insecte sectante fără de milă pentru un biet aspirant la statutul de molie astrală.

Nu erau doar niște larve în văzduh. Am observat asta văzându-le cum înconjoară prada, cu câtă răbdare țes firele și câtă intensitate au volutele lor. Complotaseră ca să poată pătrunde la mine în dormitor și să-mi verse călimara peste față. Să mă compromită definitiv, amestecându-mi praful de pe aripile lor în păr. Nu știu de ce, nu am avut niciodată fluturi, am fost incapabili, și unii și alții, să ne apropiem îndeajuns. Până mai ieri. Nu știam să ne respectăm. Ne atingeam pe mâini, pe față, ne salutam în treacăt și gata. Ne retrăgeam strategic, fiecare în insectarul său, înfipți în propriile bolduri și așteptam să treacă ziua, nopțile, așteptam să treacă timpul fără a îndrăzni să vorbim. Măcar despre vreme. Sau să ne aducem aminte de cafeaua fierbinte scăpată pe aragaz și de sticla aceea cu vin pe care ne-am tot promis-o…

Un cal la Pol

Am vrut să nu mai facă zgomot când trecea prin mine și i-am interzis accesul; rupea pereții, lovea cu copitele, smulgea tablourile din cuie și îmi lingea coastele pe dinăuntru. Îi păreau ciudate, le aveam curbate pe atunci și ieșeau, anatomic, din locurile lor. Seara venea și necheza ușor în spatele ușii, clătina clanța cu dinții și mă atenționa că urmează cursa cu obstacole. Venea cu chef, avea poftă de alergat prin cameră și nu-i păsa de ora târzie. Îi erau indiferente stările mele de spirit, angoasele care nu-mi dădeau pace, mă lua în râs atunci când încercam să-l opresc pentru a-i povesti cum văd viitorul, cât de puțin mă sinchisesc de ce a fost, de nebuniile oamenilor și de obsesiile lor bolnave. Râdea ușor fonfăit, pe-o singură nară. Și bâțâia plicitisit din cap, atent doar la felul în care roteam lingurița în stacana cu cafea de pe masă. Îl pasiona spirala care se năștea în mijloc și își introducea limba în lichidul amar. Râdea iarăși, cerându-mi încă un cub de zahăr ca să ronțăie cât timp îi înșiram poveștile mele fără sfârșit.

Atunci l-am încălțat cu potcoave de alun. Le aveam pregătite în sertar, îl așteptau. Sunau sec pe piatră, una după alta. Nu a spus nimic în seara respectivă, părea surprins și i se încleștase limba. Pentru un moment mi-a dat senzația că fornăia greșit, un dialect incaș pe care îl auzisem demult pe o scenă de teatru. Doar m-a privit mirat și mi-a făcut semn să urc în șa. Avea chingi perfide, mai subțiri ca niciodată, alunecoase, date cu untură pentru a nu putea fi strânse cu putere pe burtă. Ar fi vrut un galop nud printre trestii, era pregătit să-l facă. Poate voia să mă piardă sau să mă arunce în apă. Să sfârtece cu dinții fânul fără rație, să-și ude burta cu rouă și să-și șteargă din minte comanda brutală ce-i venea din zăbală.

Acum, din câte știu, nu cere mult, și-a irosit pretențiile în pariuri fără sens, bătrânețile l-au ajuns în cele din urmă, coama i s-a rărit, nici iepele nu-l mai salută ca altădată… Îl văd de la geam, dimineața, cum se prelinge printre case: bagă botul printre gratiile de la geamuri și rupe florile din ghivece, se mai ceartă câteodată cu câinele amorțit de somn al vecinului de lângă covrigărie, i s-a transformat până și trapul într-un step urban, monoton, aritmic. L-am întrebat dacă mai pot să-l ajut cu ceva, dacă are nevoie de psiholog sau pur și simplu de un umăr pe care să plângă. Își mai dorea o noapte boreală, să vadă și el măcar o dată plapuma aceea verde pe care o știa doar din povestirile altora. Și un pumn de zahăr ar mai fi vrut, unul mare, să încapă în el poftele ținute în frâu de-o viață. Un ultim vis, rece ca o lună la Polul Nord: să meargă la pas prin lanul de pelin.

Și cam atât.

Tiffany, luminează-mă

Noaptea trecută a fost pentru mine o elice de avion, m-a trântit de pereți, m-a supt de vlagă și mi-a ciobit oasele. Nemeritat. Fără să mă anunțe în scris. Am alergat pe câmp cu pietre în gură, fugărit de salamandre ce se hlizeau din nimic la mine, se opreau brusc și aruncau cu bolovani, după care săreau în galop dement ca să mă prindă din urmă. Mi-au crestat spatele cu unghiile și mi-au pus boabe de piper în răni, mi-au înconjurat gleznele cu limbile lor ca biciul și m-au bușit cu fața în pământ. Nu mai țin minte cât am zăcut cu ele pe spate: dansau în două picioare, lălăind din capete, lingând iarba, depărtându-mi brațele de corp cu ciudă, vrând să-mi rupă umerii dintr-o mișcare. Sau poate că am fost eu fierul ce s-a rotit printre cearceafurile tale, poate că eu am fost elicea și noaptea totodată. Nu mai știu, am încă gust de centrifugă printre dinți. Mă dor de-atâta strâns și mi s-a încleștat gâtul înainte, am rămas, așa, cu privirile ațintite în coapsele tale. Cu jivinele alea colorate pe spate, sfârtecându-mi iluziile.

Am visat că aveam caninii înfipți in umărul tău. Ți-am dat jos cămașa și mușcam în neștire, sacadat. Aritmetic. Din răzbunare, cred. De sus în jos, din claviculă până-n cot, cu atacuri seci și rapide. Îmi plăcea cum sună a gol, a os pe os. Am rupt destul până când am reușit să curăț totul de pe braț, am pus nervii deoparte pentru mâine. Să se usuce puțin, sunt numai buni pentru corzi de arc și pentru o tragere de noapte. Trec printr-o perioadă extrem de proastă, mă vânzolesc și vreau să ucid salamandrele care m-au urmărit. Nu eram vinovat nici aseară, nici acum, de aceea nu pot să înțeleg ce voiau de la mine. Abia acum, după o cană de cafea și după ce am muncit ore întregi, am izolat un cubitus. Îmi place cum arată. E lung ca un stilet domnesc pe care l-am sărutat zile și nopți, îl aduceam către mine când tu nu mă lăsai să mă apropii și îi puneam întrebări: cum ești, cum te comporți pe întuneric, îți place oare să muști perna? De multe ori nu-mi răspundea, era prea ocupat să te asculte orbește și mă lăsa singur, cu norii din minte pe care nu am putut nici astăzi să-i îndepărtez.

Îl voi curăța bine. Acum, că te văd liniștită și nu te mai zbați deloc, pot să-l scot de la locul lui. Vreau să-l păstrez doar pentru mine și cred că vom rămâne împreună deocamdată, cel puțin până când nu voi mai putea să merg singur pe stradă și n-am să mai fiu în stare să-mi ridic paharul cu apă la gură. Nu știu ce voi face după aceea, probabil că ne vom arde și ne vom împrăștia împreună din telecabină, peste năpăstuiții care se chinuie să urce creasta. Serios, nu am nici cea mai vagă idee, nu mă ruga să te mint. Sunt mult prea concentrat. Acum am nevoie de un picior de lampă. Doar atât, iar osul mâinii tale stângi este perfect. Să mă lumineze și pe mine cineva.