Dacă amestecăm bine băuturile ne putem certa toată noaptea cu sfinții care nu vor să plătească impozite. Cred că putem să bem cot la cot și cu vreun preot rătăcit, dornic să cunoască din păcatele noastre. Fata cu părul în coadă se apleacă ușor peste masă. Mă uit în ochii ei, atent, să nu-i scap privirea, vreau să-mi înțeleagă propunerea fără să conversăm. Mulțimea își suflă în pumni, e frig înăuntru. În stradă se stă la coadă, așteptăm cu toții un microbuz care să ne târâie în capătul celălalt al orașului. O văd iarăși, apare de după colț și își îndreaptă capul spre cablurile de telefon de pe clădirea din stânga ei. La un metru de mine îmi aruncă o privire scurtă și scutură din cap: nu vrea să mă-nsoțească, nu-i place cum arăt. Paltonul îmi este prea vechi, țigara poate miroase prea urât, trece pe lângă mine ca și când nu exist. De fapt nu exist, m-aș fi văzut și eu înainte dacă s-ar fi întâmplat să fiu. Șoldurile i se balansează ca o sanie pe zăpada proaspătă. Mașina trage la peron, urc, ne înghesuim unii în alții, arunc țigara și îmi leg fularul la gât. În buzunar am un briceag, vreau să-mi curăț unghiile. Miroase a pește sărat și a motorină rece, preschimbată-n marmeladă din cauza gerului.

Reclame

Într-o societate normală nu ar fi nevoie de un referendum pe probleme de justiție. Întrebarea care se vehiculează – „Sunteți de acord ca persoanele condamnate să nu mai poată ocupa funcții publice?” – nici nu ar trebui să existe în spațiul public.

Într-o societate normală s-ar subînțelege.

Suntem prea putrezi. Ne-au tras cu zeci de ani în urmă. Își bat joc, nu mai au rușine pentru că simt că nimeni nu-i poate trage la răspundere. Pentru că reacțiile sunt slabe, opoziția nu poate face mai mult fără sprijinul străzii. Președintele e, ca-ntotdeauna, absent. E mult prea ocupat să observe cu îngrijorare și atenție.

Aud voci ale diferitelor personalități care cer acum alegeri anticipate. Da, e ceva care ar trebui să se întâmple mâine și e un lucru despre care am discutat pe aici în nenumărate rânduri. Orice secundă în plus cu hienele acestea la guvernare înseamnă întoarcere în timp.

Azi poartă un halat verde-fistic. Scurt, călcat impecabil. Foșnește protocolar. Distant. Nu ne-am mai văzut de multă vreme, s-au răcit dialogurile dintre noi. Îmi aduc aminte că veneam chiar și cu două ore înainte și povesteam cum nise scurg viețile între ședințe, nu ne plictiseam, discuțiile erau fluide. Acum există ceva straniu în atmosferă, nu are nume, ceva asemănător unui arbitru călare pe gardul unui cimitir care ar putea fluiera oricând, boicotându-ne întâlnirea. Apasă o clapetă, storurile coboară, în cameră se naște o semiobscuritate plăcută, caldă. O avanpremieră a unui război dus cu arme inegale. Îmi promit că voi închide ochii. Nu pot, mă atrage marginea halatului care se ridică, amenințător, peste genunchi. Trei palme. Trei distanțe care mă tulbură, mă turbează. Piele tânără care te înfometează și îți colonizează definitiv instinctele. Pierd noțiunea locului în care mă aflu, vreau să uit de ce am venit. Firele de praf care plutesc printre fâșiile de lumină intrate pe sub jaluzea, stau să explodeze. Se mișcă pentru a lua hârtiile de pe birou, picioarele se desfac puțin. Un centimetru. Acel centimetru blestemat, absurd, care te preschimbă într-o secundă în pacient pe viață al psihologilor de carieră. Verdele-fistic devine pendulă și se leagănă, mi se închid pleoapele, genunchii ei mi se plimbă de câteva ori pe lângă față, miroase a fir de iarbă ucis prematur de cuțitul mașinii de tuns.

O familie dintr-un sătuc din Malaga își ținea bunica în pat pentru a putea primi în continuare pensia acesteia. În jurul casei mirosea extraordinar de bine a vanilie, flori de câmp, scorțișoară, conifere… Femeia era moartă de mai bine de un an.

În Barcelona a fost arestată o bandă de hoți condusă de un român de 55 ani. Hipiot, yoghin, contorsionist pe Ramblă, își pregătea spargerile doar după ce consulta horoscopul. Ducea o viață simplă, într-o căsuță sărăcăcioasă pe care și-o făcuse din materiale de la gunoi. Reușise să-și cumpere o bucată de pământ din banii agonisiți. Alt visător trezit la realitate.

În acest timp, milioane de români au ieșit în stradă să protesteze împotriva guvernului Dăncilă care a tăiat fondurile persoanelor cu dizabilități.

E ca la tombolă (varianta optimistă), una din trei e falsă.

Dadaism

O tânără termină liceul cu profil de bio-chimie în 1994. Trei ani mai târziu devine asistentă medicală, absolvind școala postliceală de stat. Lucrează într-un spital județean și la cabinetul unui medic de familie. În 2002 pleacă în occident unde, după un examen pentru omologarea diplomei și cursuri pentru învățarea limbii, lucrează ca asistentă medicală până astăzi. Să presupunem că vrea să se întoarcă în țară.

În acest moment, pentru a lucra în sistemul sanitar românesc, trebuie să dea nu știu câte diferențe, taxe, hârțogăraie, o perioadă de practică (wow!) într-un spital/cabinet/clinică și, limpede ca lumina zilei, ar trebui să aibă și un plic cu câteva mii de euro pentru șpaga de la angajare. Deci statul care te-a format ca profesionist nu mai dă doi bani pe tine. Iar politicienii, această specie ipocrită, vor ca românii să vină înapoi.

Tot în această perioadă un infractor italian lucrează ca medic chirurg în România pe baza unei diplome false obținută într-o facultate inexistentă din Kosovo.

Absurdul sublim al unui stat condus de penali.