Pe patine

Hai să plângem împreună, creatură, să ne sfâșiem cămășile de pe noi și să tragem cu dinții de șira spinării până ies oasele curate, hai să ne ciunțim fețele cu palme și să ne înroșim obrajii cu dosul lor, o dată și încă o dată, să șiroiască sânge din colțul gurii și să obosim căutând batiste prin sertare. Vreau să jelim câteva nopți la rând, cu lacrimi grele adunate într-un lac. Pornește, te rog, instalația de frig și adu-mi patinele din magazie. Mi-e dor de un triplu lutz mortal și nu am frâne.

Caravelele din raft

Eram convins că voi avea destulă putere și răbdare să suflu în pupa bărcilor pe care le-am construit aseară. Muncisem ca un nebun toată noaptea, le-am încărcat cu soldați de plumb, cu provizii, am angajat și doi cofetari pentru a satisface poftele tinerilor plecați la luptă și le-am dat drumul pe apă. Pluteau cu felinarele aprinse și se clătinau pe val, ca niște soacre opulente cu mânecile suflecate în fața cuptorului. Le-am văzut imense, lipsite de grație la început, mi-a fost chiar teamă că se vor umple de apă și că hârtia de ziar o să se înmoaie prea repede. Nu-mi place să văd bibliotecile cum se scufundă și cum nu există salvamari născuți pentru a le aduce la mal. Nu-mi plac hublourile netăiate, închise, geamurile acelea rotunde, blocate, prin care nu poți sări dacă vreun iceberg cătrănit îți iese în drum. Mi se așează tiptil o mână în beregată atunci când începem să ne balansăm cu toții, amețiți de capriciile unor valuri ce ne iau în râs, mă simt șchiop, sunt orfan de lobul frontal și nu mai pot articula cuvinte. Îmi plonjează catargele în ochi și mă inundă nori de praf când stomacul îmi spune că mersul pe ape nu e în regulă. Și nu mai suflu în pânze, cu speranța că bărcile se vor opri și se vor așeza în ancore.

M-am târât în patru labe și am încercat să vărs. Îmi pocnea fruntea, ochii mi se roteau incontrolabili, devenisem în doar câteva zeci de minute un titirez din carne, cu barbă și orgolii, mă transformasem într-un biet bolnav cu ficatul agățat în ținte, gata să-și elibereze fierea peste bord. Se auzea muzică din valuri, o flașnetă ieșise din labirintul acela stupid de corali și mă amețea cu o arie din Debussy. Nu-l auzisem până atunci la flașnetă, suntele ieșeau mecanic. Ca un icter umed. Și pătrundeau în urechi, rapide, sfredeleau timpanul cu sete. Nu-l vedeam pe cel care dădea la manivelă, nici canarul care mi-ar fi tras bilete de amor cu pliscul. Am început să incomodez. Mai întâi pe cei din jur, apoi marea. De aceea nu mai suflu în pânze și voi păstra bărcile de hârtie pentru mine. Le voi așeza pe raft, cuminți, și vor ieși din port doar atunci când se vor mai liniști apele.

Nisipisme

O obsesie introdusă în minte cu forța: pofta de apă, de albastru, de sare. Mi-am dorit să văd marea de aproape și-am plecat de acasă fără să anunț. Nici măcar un bilet în ușă. Am văzut marea și scoicile. Și câteva valuri neputincioase. Mi-am dat seama că-mi lipsește curajul de-a sta iarna pe mal. Cu timpul am devenit prieteni, dar mă simt un tolerat. O victimă flămândă de triborduri. Mă simt o cochilie găzduită, la grămadă. M-am întors cu spatele și am țipat că e mult mai frumoasă la televizor.

Flutulus

Fluturii nu au vrut niciodată să-mi zboare prin cameră, să se lipească măcar din greșeală de becuri, de șifonier, să-mi caute prin sertare, acolo unde-mi ascund revistele obscene, scrisorile, fetișurile, acolo unde-mi golesc mințile și le las să zacă în întuneric. Nu pluteau nici când eram copil, nici acum ca adult, nici măcar în zilele în care, băgat în pat până-n bărbie, transpiram ca un posedat de febră. Nu știu de ce, poate că au fost mereu ușile închise, iar gângăniile astea de pergament nu au avut putere să intre prin gaura cheii. Au fost prinse mereu în jocul lor în cerc, în jurul felinarului din fața casei, acolo unde în fiecare seară își etalau rotirea. Ca la talcioc, în lanțuri de derviș. Fiecare fluture se așeza în scaunul lui, își punea mâinile la ochi și aștepta ca un moș cu mustață să împingă manivela ce pornea roata. Într-o noapte chiar am văzut că doi dintre ei s-au așezat pe același loc și au mâncat vată pe băț. Imperturbabili, cu poftă, de parcă firele acelea dulci s-ar fi terminat pe loc, iar ei nu ar mai fi putut să-și amestecele antenele în bumbacul zaharisit. După ce s-au învârtit bine preț de câteva minute, au coborât din scrânciob și mi-am dat seama că nu sunt doar niște bieți amorezi. Nu, nu erau doar niște larve spațiale. Complotaseră ca să poată intra la mine în dormitor și să-mi verse călimara peste față. Nu știu de ce, nu am avut niciodată fluturi. Nu știm să ne respectăm. Ne atingem pe mâini, pe față, ne salutăm în treacăt și gata. Ne retragem strategic. Fiecare în insectarul său.

Leonard, buldogul și ceapa prin perete

Ascult Cohen dacă după-amiezile refuză să plece, atunci când se încăpățânează să mă contrazică și să mă convingă că timpul e ceață și că totul se pierde. E la fel de răgușit ca întotdeauna, îmi place cum se așează strâmb pe scaun, cu pălăria neagră pe cap și chitara leneșă în brațe. Cum recită drame și invazii metropolitane. Trebuie să suport un câine gras pe care îl aud prin perete cum clefăie nemulțumit. Are vene umflate pe picioare și doarme doar cu burta în sus, răsuflă din greu, respinge oasele dacă nu sunt fierte și e în permanent război cu angoasele subsemnatului. I-ar sta bine cu botul înfipt în canapea, să gâfâie sacadat, să încerce frica. L-aș învăța chiar acum să se încalțe cu cizme și să-și pună un palton pe spinare, acum când sunt 40 de grade netrebnice afară și mă înnebunește sforăitul lui, lipsit de cea mai mică amprentă de compasiune. E un duet absurd între cei doi: Cohen și câinele, poetul și parazitul, omul care unge timpanele cu muzică și patrupedul enervant ce mă transformă în martir. Prin același perete simt un miros pătrunzător de ceapă la tigaie, țipetele unui copil și o voce baritonală care urlă cifre din facturile de curent. Vecinii au iarăși simpozion casnic asezonat cu răcnete despre mamă și funcționarii de la bancă. Fata lor mai mare vorbește la telefon cu o prietenă despre ultima noapte de discotecă. În gura mare, nu are jenă, nu are complexe. Iar eu nu am nevoie de pahar ca să o aud. O tembelă mică, desfrânată, cu dresurile rupte, își suflă mereu nasul pe stradă. Produsul unei familii dezechilibrate, fructul acela necopt al unor adulți neterminați, și ei mult prea obosiți de traiul oribil la care sunt condamnați. Vorbesc amândouă despre o nefericire mult prea timpurie și înjură un puști care nu a știut să le sărute. Îi mirosea gura a pește crud și părul mult prea lung îi cădea în gură. Le fuseseră imposibil să se excite. Abia spre dimineață reușise să le deschidă câțiva nasturi de la bluză, dar era prea amețit de alcool pentru a găsi sânii. Nu mai aud nimic. Sau poate că urechile mele refuză să mai înțeleagă. Sunt incapabil să mă așez pe marginea unor prăpăstii de acest gen și să nu amețesc. Mă trage hăul în el și am gheare în piept când mă lovesc de asemenea povești. Mă simt culpabil. Pentru nereușita duetului, pentru nefericirea celor două tinere, dar nu mă sufoc pentru nimeni. Pentru toți câinii din lume ce respiră timpi morți, mai pun o piesă și plec.

Dorințe

Aș fi fericit pe o insulă. Una minusculă, cât un bănuț scos din circulație. O moviliță în mijlocul unei mări blindate în care se scaldă oamenii departe de țărmul meu, departe de geamandurile puse invers pentru a deruta canibalii. Aș folosi-o când vecinii se hrănesc cu saltimbocca romana din carnea lui Garofalo. Tolănit sub palmier, mi-aș pregăti topoarele și mi-aș curăța lentilele binoclului până la epuizare. Nu pot fi luat prin surprindere. Nu-i las să-mi muște mâna. Mă dor dinții lor cariați.

Harbuji și mirese în galben

Am o teorie pe care încerc să o definesc de ceva vreme încoace. Sunt câteva idei puse cap la cap și mi-aș dori să le scot din stadiul de vraiște în care se află acum. Prima ar fi că tăciunii din sobă nu mai pot să scrie. Nu mai au putere să așeze pe hârtie litere, să dubleze cuvinte, nu mai pot să exprime nimic. Au obosit, nici jarul nu mai e ce era odată, nici cailor nu le mai plac amazoanele perimate de astăzi, plângărețe, femeile care se aburcă goale în șa, cu ploaia rece pe spate. Fetele nu mai așteaptă amurgul, nu mai simt cum vine răcoarea serii. Se grăbesc, îi dau brânci soarelui și îl trimit în ghionturi după perdea pentru a-și începe orgiile mai devreme. Am totuși o veste bună. A sosit căruța cu pepeni roșii. Are pântecul imens și încap în ea sute de bolovani zemoși, fără prea mulți sâmburi. Voi sparge câțiva și am să trag armăsarii înăuntru, la umbră, să se înfrupte din cocoșul sticlos, zaharisit. Pepenii se rup, se bagă mâna înăuntru, se răsucesc degetele în sensul acelor de ceasornic și se scoate miezul pe masă. Să urle la noi, triumfător. Și să ne anunțe că vara cailor e la jumătate.

Am șoareci peste tot. Sunt înspăimântători în timpul zilei pentru că nu-i văd, nu-i ating, am doar senzația că le aud respirația printre mustățile lungi, pline de praf. De câte ori se închid ușile prin vecini, unul dintre ei ițește botul de după fotoliu și începe să mișune. Îi plac bușiturile, în special ușa de la trei ce se închide sec și clămpăne. Ca bătrâna ce locuiește acolo. Sau ca proteza din gură, nu sunt sigur. Noaptea sunt mai prietenoși, se adună și se împart în categorii: măturătorii, ștergătorii de praf, spălătorii de vase și ochioșii. Aceștia din urmă sunt nesuferiți. Sunt bătrâni și zac toată ziua ca libărcile sub chiuvetă. Nici nu văd prea bine, au strabism. Se chinuie să-mi măsoare mișcările, să-mi controleze fiecare înghițitură, fiecare fum din pipă, fiecare jet pe care mi-l dau sub braț. Azi am de muncă. Mult. Am să învelesc crengile copacilor cu mănuși de latex chirurgicale, albe, moi. E cerul ca o brânză proaspătă. Iar când o să cadă peste noi, vom face găuri și-l vom afuma fără grabă.

Mi s-au oprit ochii pe o mireasă. Stătea pe spătarul unei bănci, ghemuită sub vântul dimineții, cu un șal galben aruncat pe umeri. Ce fel de legături pot uni o femeie cu răceala unei bănci din fier forjat? Văd aceeași undă de gol în ochii ei, aceeași senzație emanată de oamenii ce-și cer iertare copacilor, trecătorilor, becurilor din felinare, existenței pur și simplu. Nu și-a întors capul nici măcar o secundă. Aș fi vrut să-i fiu răspuns, aș fi avut nevoie de privirea ei în acea dimineață. O copilă care se maturizează pe-o bancă oarecare, într-o dimineață oarecare, alungându-și îndoiala din suflet. Mai neagră decât coșarul agățat în piept. Un voal stins pe un spătar, în parc. Ca o fotografie de Coigny cu balerine pe malul Senei. Teoria e ineptă. Ineficientă. De aceea nu o mai am.

Migratorii

Păsări obosite de zbor, sătule de vâslitul prin aer. Le văd de câteva zile cum leagă sfori între etaje, încercând să-și construiască ceva pe care să-și petreacă toamna. Vecinii le oferă muzică si compania câinilor dintre cei patru pereți, dumicați de pâine, le pun apă proaspată în castroane de plastic și învață traiul în comun. Când ațele pocnesc, fac noduri marinărești cu ciocurile și agață de ele mărgele colorate și fâșii de staniol. Blocul mi s-a transformat în cort țigănesc cu flori de câmp.

El vecindario

Mă trezesc mereu înaintea vecinilor. Ies pe balcon. Îi văd căscând, se întind, își toarnă cafeaua și se frig cu ea. Îi văd cum își curăță dinții și se strâmbă în oglinzi, observ copacii fluturându-și crengile, camuflând geamurile blocului de vizavi. Aștept zăpușeala să vină, implacabilă, uleioasă. Trupuri goale se vor lipi de pereți și vor suge din iaurturile de coacăze. Un husky suferă în parc, cu limba scoasă. Deșirată. Sângerie. Mi-e teamă de ziua în care vor face toți același lucru ca mine.

Ciobul silvestru

Am simțit o mână pe spate. M-a izbit între umeri și m-a împins violent înainte de parcă ar fi vrut să-mi lase capul în loc, să cadă între noi. De ce mă bruschezi noaptea, de ce alegi potecile înguste din pădure ca să-mi înghețe sângele în picioare? Palma ta era pumn. Mi s-au încovoiat umerii și am survolat pentru câteva momente norii prin care nu se vedea nimic. Nici stele nu erau ca să-mi agăț leagănul. Și mi-am tăiat genunchiul în sticla privirilor tale. În ciobul critic al ochiului tău drept.

Mai lasă o gură

Vreau buzele tale, ochii tăi, vreau spatele tău arcuit și coama ta cea lungă. Vreau limba ta să lingă plicul pe margine ca să-l pot trimite în siguranță pe mare, băgat în sticla pe care am băut-o amândoi noaptea trecută. Mai lasă o gură de whisky, te rog, nu îți arde gâtul cu ultima dușcă. Mai lasă un pic și pentru literele de pe foaie, să se îmbete și ele, săracele, proastele, nesigurele, încondeiatele. Lasă-le și lor un tremur de picioare și acoperă-le cu cearșaful ud din dormitor. Luăm barca?

De jos în sus

Am înțeles că zăpada nu mai vine. Ne-a uitat aici, cu sufletul la gură, transpirați, cu limbile scoase și sufletele trecute prin copite. Am înțeles că stă cineva acolo, sus, călare pe fulgi, și sparge sacii cu scame albe din plictiseală. Harșt! Cu un cuțit bont. Harșt! De jos în sus, ca din buric în beregată. Să iasă mațele cerului prin gaura aia oribilă. Am înțeles că harșt-ul nu e ceva regizat, el vine din încheietură, dintr-o mulinetă scârbavnică pe care numai un zeu sifilitic o poate mânui.

În șir

Nu există nimic mai tragic decât un pai de chibrit care refuză să se stingă după ce și-a făcut datoria, o coardă de chitară ce schelălăie turbată, un văz în ceață, o damă moale, o secetă care rupe apa, un bric fără mare confundând porturile la nesfârșit, plâng când văd fecioare mute și rochii pe sârmă, paturi silențioase, uși fără gaură de cheie, zaț uscat în ceașcă, mă trece o metafizică trivială dacă îmi șoptești că vrei să plec, iar eu nu știu când am să mai pot veni. E totul un aluat pe dos.

Iele-n cerc

Coborau în șir indian, tăcute, una în spatele celeilalte. Nu purtau făclii. Farul nu mai ardea de mulți ani pentru că paznicul îmbătrinse și nu mai voia nimeni să trăiască acolo, în bătaia vântului, cu geamurile sparte. Pășeau cu atenție, să nu se rostogolească pietrele la vale. Cele albe luminau timid, valurile se auzeau din ce în ce mai bine. Se țin de mâini și se naște cercul nebun. Roata în jurul focului, jarul de sub tălpi. E noaptea ielelor stinghere în trecere de la muțenie la despletire.

Inorogul dintre rafturi

I-am desconsiderat mereu casa, nu mi-a plăcut să o văd pe deal, despletită, țanțoșă, înconjurată de arbori, cu iarba ajunsă la ferestre. Nu am suportat aerul proaspăt care îi inundă camerele și ploaia ce-i spală țiglele aproape tot anul. Poate pentru că nu-mi aparține, poate că stăpânului i-ar sta mai bine pe câmp sau în pădure. Nu știu dacă prevestește nenorociri sau le și adăpostește prin cotloanele ei, dacă are prin beciuri vești proaste cărora le dă drumul prin sat când ajung să fie prea multe sau dacă pur și simplu există pentru că trebuie să existe. Pentru că trebuie să fie o piază rea și pentru că ochii mei trebuie să o vadă. A fost acolo, înaltă și sfidătoare, și am urât-o de mic. Nu am avut un scop anume și nimeni nu mi-a insuflat ideea aceasta turbulentă. E încă în același loc și nu s-a schimbat nimic. Am aceeași pornire, aș lua un topor în mâini și i-aș rupe cercevelele, una câte una. Simt că inorogul care locuiește acolo e ținut în lanțuri și nu are libertatea pe care și-ar fi dorit-o. I s-a înnegrit coama anul trecut, odată cu ploile ce nu se mai terminau, și se uită ciudat cu un ochi. Stângul parcă. Îl sucește într-un fel straniu. Pare o antenă de melc, nehotărât dacă să stea ascuns sau să urmeze picăturile din praful drumului.

În zilele lui bune, inorogul îmi povestește despre moarte. E extrem de competent și tulburător de precis în detalii. Ultima dată îmi spunea că putem dispărea cu toții într-o secundă, dintr-o apăsare de buton. Nu i-ar părea rău după noi. Dimpotrivă, chiar desenează câteodată schițe în creion care nouă ne par lipsite de sens: un humus văduvit de culoare din care nu se mai naște nimeni, câteva perechi de foarfece cu dinți îndreptați către interior, furnici cu nas de clown care nu mai respectă nici un fel de hegemonie, fețe triste cu buzele pe verticală, muze cu pantofi de lac și cactuși care ies din buzunare, nasturi, hamburgeri de plastic, tocuri de monoclu, șipci de parchet ros de mucegai, secunde rectilinii care practică turism de masă la all inclusive și femei lungite pe mese, stând pe burtă cu mâinile atârnând. Îmi fac datoria mereu și îl întreb dacă îi e bine, dacă e sănătos. Aștept un răspuns negativ și vreau să-l prind pe picior greșit, fără medicație la îndemână și fără apărare. E, totuși, un biet cal cu corn în frunte. După ani de zile de rătăciri, s-a transformat într-o gloabă lipsită de resentimente. Nu mai poate să muște. Se rezumă la a da sfaturi și a-mi râde în nas dacă insist să-i găsesc fisuri în raționament. Sunt un nimeni care și-a pus în cap să-i altereze bătrânețile iremediabil. Când îmi cere, îi povestesc despre oamenii cu care îmi petrec timpul discutând tot felul de imbecilități, despre ratații care nu fac altceva decât să împroaște cu mizerii și să sufle neîncetat în fundul propriului ego, îi mai descriu iubirile falite și intențiile neduse la capăt, și aștept să deschidă ochii. Uneori își îndreaptă cornul către mine și mă roagă să i-l învelesc în staniol. Îi este groază de insolație și de încălzirea globală, de aceea are cuierul plin de cipilici și pălării de paie cu care se mai acoperă când iese pe terasă, să stăm de vorbă.

M-a anunțat un prieten că nu mai locuiește acolo. Vecinii nu l-au mai văzut de vreo două luni de zile. Obișnuia în ultima vreme să stea în casă și să ofere cărți celor care îl vizitau. Dar nu îi lăsa să intre, alegea cărțile din raft și le punea pe pervaz, de unde fiecare lua ce-i plăcea. L-am văzut și eu odată cum scotocea printre ele, căutându-le pe cele de colorat. La geam erau două fetițe de grădiniță, cu cutiile de creioane în mâini, emoționate, căutându-l cu ochii pe bibliotecarul de ocazie. Am stat la distanță și i-am privit cum schimbau darurile între ei. Doi morcovi pentru o carte. Și un nechezat, obosit ce-i drept și nu prea entuziast, pentru un zâmbet de copil.

Adelina

Am început și eu să o cunosc mai bine, chiar aș fi putut s-o iubesc dacă ne-am fi întâlnit vreodată, mai devreme, prin alte părți ale vieții. Poate că am fi împărțit mese, orașe și fotografii dacă ne-am fi poticnit împreună printre aceleași meridiane. Avem însă preocupări diferite, iar timpurile noastre nu permit să stăm mână-n mână. Nu ne putem privi în ochi, deși realizez că ar fi multe lucruri de spus. A trăit prin nenumărate locuri, pe fața ei s-au adunat zâmbete, lacrimi și umbre. Are poșeta plină de lucruri fermecate. E cochetă. E mai mult decât atât, e o frumoasă, suferă când ceilalți se prefac și se uită în altă parte. Când trece pe lângă tine e imposibil să nu te fure și să nu te pună pe gânduri parfumul ei dulce, puțin strident, o lină urmă de trandafir. Mereu a fost o octavă aparte și a valsat pe propriul portativ, nu a invitat nepoftiții, nu i-a încurajat pe cei dornici. Când iese în oraș iși alege rochiile cu atenție obsesivă. Mândră, melancolică, îi e teamă de deochi și tocmai de aceea își scutură des părul pentru a alunga spiritele rele.

Oamenii au privit-o în mii de feluri: curioși, întrebători, descosind, au dorit s-o aibă alături, dar au și respins-o de foarte multe ori neștiind unde, în ce sertar, să o pună. Rujul ei e un magnet obraznic, irezistibil, o noptieră cu mii de scrisori pe care ai vrea să le răsfoiești. Spuneam că e greu să nu te îndrăgostești. Soția mea a cunoscut-o de curând și s-au plăcut din prima zi. De când s-a prezentat, uitându-se drept în ochii ei: ”Sunt Adelina, am 88 de ani și sunt nouă în acest azil. Mă bucur să te cunosc.”

 

Roșu, mandarine și fistic

De obicei ne întâlnim pe stradă, în drum spre mica prăvălie de unde cumpărăm pâine, smochine și fistic de la Hafid. Devenim brusc artificiali. Starea vremii naște dezbateri încinse, ne îngrijorează norii, ploile și culoarea vineție a fulgerelor de noapte. Privirile ei îmi intră printr-un punct ciudat din frunte, apoi se pierd în copacii din spatele meu și atârnă acolo, printre crengi, ca globurile din pomul de iarnă. Nu le pot coborî. Vorbim, ne contrazicem și ne ascundem pe rând sub balcon, căutând un petic de umbră. Discutăm despre alizee și musoni, ne supără faptul că măslinii nu vor mai da recoltă bună, ochii mei nu se pot înălța mai sus de genunchii ei și trag aer. Mult. În piept. Nu bate vântul, nu mă ajută nimeni. Borealul și australul există doar în cărțile de geografie și nu vor să sufle acum peste mine. Au murit fără temei.

Ieri purta vată de zahăr în păr. Se împleteau ciudat culorile. Cristale curate, neatinse, nemototolite. Căzuseră parcă din sacii hamalilor din port și era ninsă în plete și pe umeri. Aș fi vrut să o sorb. Să o așez într-o ceașcă și să o păstrez caldă, chiar și așa, vorbindu-mi nefast despre meteorologie. Bumbacul acela dulce îi fura puțin din prospețimea buclelor și cred că voia să se ascundă acolo, în părul ei, ar fi vrut să-și facă un culcuș sub lobul urechii. Am simțit-o speriată, căuta cu ochii un refugiu și am avut pentru o secundă senzația că încearcă să mă evite. Nu știa cum să mi-o spună. Avea în mâna dreaptă un evantai cu care amesteca aerul, dar nu reușea să-și facă curaj.

Într-un târziu mi-a zis că are nevoie de altă culoare, că vrea neapărat să-și schimbe viața și o modificare cromatică ar fi potrivită pentru momentul prin care trece. Glumea? Mi-am dezlipit ochii de genunchii ei și am privit-o direct: era fermă pe poziție. M-a rugat să-i fac rost de ceva roșu aprins. Obligatoriu roșu, nu cred ar fi acceptat altă nuanță în acel moment. I se potrivea purpuriul și am întrebat-o dacă are timp să meargă cu mine. La câteva străzi distanță știam o bicicletă legată cu lanțul de un copac. Avea exact nuanța de roșu pe care mi-o ceruse. Era încântată. A scos o pilă de unghii și am ras amândoi vopseaua de pe cadrul bicicletei și de pe ghidon. Ne-am chinuit vreo două ore, dar a meritat din plin. A strâns pulberea aceea fină într-o hârtie, a băgat-o cu grijă într-un buzunar din poșetă și a plecat fericită. Am rămas acolo, mi-am lipit privirile de ea, de rochia care îi flutura pe coapse, de gleznele subțiri și mi-am aruncat buzele, la întâmplare, pe gât. Atunci s-a întors și a zâmbit. Prima oară când a întors capul și mi-a strigat că ne vedem și mâine. Hafid aduce mandarine proaspete. Și mentă.

Iunie FB

Iunie 2016 pe Facebook

Poate că nu am fost atent, oi fi fost pe câmp fluturând hidrantul, dar întreb: unde sunt cei care o freacă toată ziua pe net cu valorile morale și creștine, unde sunt ciracii dreptății și blândeții atunci când jigodiile alea de Buzdugan și Morar vomită rasism prin toți porii? Aud? CNA-ul mai ia chenzina? Îi e bine? Radu Herjeu, prindeți Radio Zu la București? – 1 iunie

Realitatea îmi arată zilnic că există minți singuratice care interzic celor fără copii să se exprime pe marginea oricărui subiect tangent: educație, dezvoltare, integrare, învățământ, șanse, sistem, etc. Măcar astăzi ne putem aduce aminte de pozele proprii în fundul gol și de faptul că, adulți fiind, suntem capabili să le oferim celor mici doar o societate de rahat? Mulțumesc. – 1 iunie

Am avut proasta inspirația să public cu câteva ore în urmă (foto 1) cinci rânduri despre cum gâlgâie rasismul pe undele radio. Dl. Radu Herjeu, membru CNA, s-a ofuscat și a plecat din listă în urma unui dialog mai mult decât decent (foto 2 și 3). Păcat, nivelul de considerație pe care îl mai aveam pentru el s-a dus de suflet. Omul a devenit un funcționar ce nu mai acceptă opinii. S-a stins comunicatorul. S-a pierdut în ceață. – 1 iunie

Gata, s-a terminat cu Hexi? Dispariția lui Condrea a fost suficientă pentru ca boborul să-și accepte praful în ochi? Superb. Asta scriam exact acum o lună de zile, text apărut în ”Academia Cațavencu” pe 9 mai. Nu s-a schimbat mai nimic. Doar un ministru ticălos și-a dat demisia și o hienă a dispărut prin ”sinucidere”:

”Dezvăluirile din cazul Hexi Pharma sunt suficiente, într-o țară normală, pentru a înfunda pușcăriile cu nenumărați indivizi care au simulat până acum corectitudinea, oferind moarte în schimbul avantajelor materiale. Va lua cineva taurul de coarne de această dată? Chinezii au încă pedeapsa cu moartea. Nu instig, nu sugerez, rog țațele să nu sară în tavan cu fustele în cap. Mă gândesc doar la faptul că milogii din noi vor continua să îndese plicul în halat și vor face răni în frunte de la deschisul ușilor cu capul. Pentru că, reamintesc, suntem fecioare în gând și curve în faptă.” – 2 iunie

A ieșit cineva de la sindicatele din învățământ (Hadăr, Nistor, etc.) pentru a ne spune dacă persoana cu șăpcuță e profesoară de engleză, cum se numește, studii, diplome, unde predă? Sau îi doare capul și pe ei? Asta doar așa, ca să vorbim de consecvență și transparență în comunicare. Profesorii reali, cei care chiar au un cuvânt de spus, nu sunt deranjați deloc? – 3 iunie

Cât de penibili sunt, câtă nerușinare și indolență din partea unor mamuți politici. Convinși că fără ei nu se poate, că lumea nu se mai învârte dacă spumele lor nu sunt afișate în public, au senzația că nimic nu se mișcă fără ca bălmăjelile lor să se audă și că românii vor muri dacă nu-și vor face din nou apariția. Nu se retrag. Nu au rușine. Doar tupeu. Sindromul plugarului Cincinnatus face ravagii în tabăra geriatrică a politicii naționale. – 3 iunie

Cum să vorbești tu, presă liberă și independentă, de elicoptere căzute când spațiul de emisie trebuie ocupat cu jivinele care candidează pentru nu știu ce primărie? Cum să aduci iar vorba de SMURD, de Arafat, de PSD, de găști, de cloaca din sănătate? Cum oare, cum? – 3 iunie

Dreapta a făcut tot posibilul – prin incompetență, blaturi, prostie, ticăloșie și ifose de căcănari retarzi la vârf – să dea primăriile pe mâna PSD-ului. Felicitări! Facebook-ul rămâne, așa cum l-au denumit mulți, pe drept, o insulă unde lumea se screme doct. Vă doresc numai bine. Somn ușor, acum aveți și președinte cu buletin de București. Mai e o scăpare: scrieți ”Coca-Cola” pe instituții! – 5 iunie

Elevii și studenții sunt singurii care au o viziune concretă asupra realității românești pentru următorii 50 de ani. Ei știu exact când și unde să plece. Și de ce trebuie să rămână acolo. – 6 iunie

Rezultatele alegerilor locale nu reprezintă o catastrofă. Pleacă X, vine Y, unii revin de unde au plecat, totul e un cerc în care ne învârtim cu toții de ani de zile. Ne știm deja foarte bine, ne cunoaștem unii pe alții la nivel de târguri mici și de capitale de județ. Știm ce ne poate pielea. Ceea nu reușește nici clasa politică, nu poate nici alegătorul, este să elimine corupții, plagiatorii, bigoții meschini, traficanții de influență și de șpagă. Nu iese nimeni din horă. Suntem cu toții atrași către miez, către punctul în care-i înfipt țărușul. Pentru că, într-un fel sau altul, ne place sau nu, ne asemănăm. Partea bună de această dată, ca s-o parafrazez pe Florina Molnar, e că diaspora nu a mișcat un deget în toată afacerea asta. Cei de acasă și-au ales singuri dregătorii. Să se spele cu ei pe cap. – 6 iunie

Excluderea Laurei Chiriac din ALDE demonstrează a mia oară că jurnalistul nu trebuie să-i caute în coarne politicianului, nici să-i sufle în fund. Politicianul trebuie întors pe toate părțile, cercetat, luat la întrebări, căutat și-n măsele atunci când alege viața publică și tras la răspundere când calcă pe bec. Nu înțelege nimeni că apropierea de clasa politică actuală îți pune doar eticheta de ”cârpă”. Mai e mult până departe, mai e mult până când golănașii din partide ar putea să pronunțe cuvântul ”decență”, se vor mai scurge câteva generații până când între cele două categorii – jurnaliști și politicieni – vor apărea relații profesioniste, deontologice și atât. Deocamdată, cu puținele excepții de rigoare, nu se poate vorbi decât despre o orgie în care se ling unii pe alții. Ba pe lumină, ba pe întuneric. – 9 iunie

Ce diferențe există între un hater obscen, primitiv, cu fruntea lată de doar două degete, semianalfabet, fanatic, gata să apese pe trăgaci dacă i se ivește ocazia și cel de-al doilea – fin, perfid, scrie ireproșabil, organizat, cursivitate în exprimare, coerență în frază, conjugă corect și pune ”i”-urile unde trebuie, dar are aceleași aspirații asasine ca primul, xenofob, rasist, homfob, etc.? Din punctul meu de vedere, cel de-al doilea, doar cu ajutorul unei diplome pe perete, poate să educe, să conducă și să influențeze. Ceea ce nu-i puțin lucru. – 16 iunie

Îi mulțumesc destinului că ne-au scos ”albanejii” din schemă. După fotbal, urmează politica externă și părerile pertinente ale cohortelor de specialiști. I know baby, britanicii sunt perfizi, Albionul bla-bla-bla, și-au futut soarta, egoismul englez, bleah. Mai rămâne să-i învățăm cum să voteze și cum să aibă un parlament decent. – 24 iunie

În Spania sunt alegeri generale. Cele două mari partide, Popular și Socialist, care au guvernat alternativ din 1977 până în prezent, își văd amenințate pozițiile de două forțe politice tinere care au convins aproximativ 40% dintre votanți să le acorde încrederea – Unidos Podemos și Ciudadanos. Se fragmentează astfel scena politică spaniolă și, chiar dacă nimeni nu așteaptă miracole și fluvii de lapte și miere, se prefigurează un alt gen de administrație: mai multe voci la masa negocierilor, mai multă transparență, generațiile tinere încep să înlocuiască ”mastodonții”, sistemul este și va deveni mult mai agil la nivel local și central, etc. În ultimii ani au ieșit la suprafață extrem de multe cazuri de corupție și s-au dat sentințe cu executare unor nume grele din politica de aici. În prezent se desfășoară cercetări penale în care sunt implicate personalități de prim rang. Amintesc rapid doar trei nume: Rodrigo Rato, Infanta Cristina – sora actualului rege al Spaniei, Felipe VI și soțul acesteia, Iñaki Urdangarin. Nu intru în amănunte pentru a nu plictisi. Mai vreau doar să aduc în text o singură remarcă: în cei 16 ani împliniți de când trăiesc aici, nu am văzut nici un condamnat definitiv, cu închisoare executată, să revină la televizor în postura de analist politic. Au, în general, un alt comportament indus și de societate: ai greșit, plătești și stai în banca ta.

Să facem comparații? Mai ajută la ceva? Sunt convins că nu. Mi-am încălcat din nou promisiunile prin care tot încerc să nu mă mai irite subiectele de acest gen. – 26 iunie

”Eu nu mă uit la latrinele lui Voiculescu.”
”Gâdea, Badea și Ciuvică sunt niște cretini.”
”N-am votat în viața mea cu comuniștii lui Ilici și cu urmașii lui.”
”Cine, mă? Biserica? Hoții ăia? Să-i ia dracu’ pe toți.”
Etc…

Mai puteți cu atâta ipocrizie? De unde scoateți vrăjelile astea, din ce fund de conștiință? Când întrebi în dreapta și-n stânga, toată lumea-i democrată și vrea transparență, un parlament curat și instituții funcționale. Dacă te uiți pe harta primăriilor câștigate, te ia plânsul. Dar e ok, ne doare Brexitu’. Ne macină că englezii nu joacă după muzica lui nea Vasile și nu sparge semințe pe șanț. Noroc că vine Bacul și ne mai stingem setea cu niscaiva elevi tâmpiți. Sfântă ipocrizie românească! – 27 iunie

Nu este ziua mea, ci una cât se poate de normală. Mi s-a atribuit un nume la naștere. Nu știu care au fost criteriile, nu am fost întrebat dacă-mi place sau dacă aș fi dispus să-l port toată viața. Semnificațiile sale, de orice natură ar fi ele, mă lasă indiferent. Sunt convins că gândurile, urările și intențiile voastre sunt bune, dar nu sărbătoresc astfel. Chiar și ziua de naștere a încetat să fie pentru mine un reper, este doar o dovadă a faptului că m-am născut într-o lume mult prea rece, diformă, egoistă și falsă.

Sărbătoresc bucuriile cu care mă întâlnesc, uman, natural și absolut firesc: o carte, o melodie, un film, un om plăcut cu care pot schimba câteva păreri, îmi sărbătoresc viața alături de ființa pe care o am alături și mergem împreună mai departe așa cum ne pricepem, îmi sărbătoresc propriile alegeri conștiente, mă bucur de un trabuc autentic, de o mâncare bună, de soarele care iese fără să ceară nimic în schimb, mă bucur că pot încă sa mai articulez cuvinte, să citesc gândurile celor din jur și sunt bucuros că încerc să înțeleg de ce sunt aici.

Acestea sunt micile mele bucurii. Sărbătorite, da, zilnic.
Mulțumesc. – 29 iunie

Jubilează unii pentru că ”il dottore” a rămas orfan de titlu. Reveniți-vă, ieșiți din bula de cleștar în care trăiți. Mai dați-vă jos din facebook și aduceți-vă aminte cum s-a votat mai deunăzi. Da, în special în capitală. Parisul ăla mic, șic, burghez, de dreapta, liberal și cosmopolit. Vă aduceți aminte? Maturizați-vă copii, poporul suveran va da verdictul în toamnă. Ironia e intrinsecă și involuntară. – 30 iunie

Un individ critică sistemul și amendează derapajele. Nu este membru de partid, postac, nu are simpatii politice și nu etalează aptitudini de slugă. Face zilnic eforturi de a se detașa și de a observa în liniște colcăiala care nu numai că nu încetează, dar are darul de a se extinde malign peste tot. Cu toate acestea, nu contenesc să apară mumii cu mintea gingașă și neuronul odihnit care îl trimit ba într-o tabără, ba într-alta. Pentru că ele știu, sunt sigure, posedă dovezi și stau doct în cur pe scaun. Alaltăieri îi spuneam unei amice că deja nu-mi mai pierd timpul cu cei care fut cratimele aiurea, mă înduioșează analfabeții funcționali, dar îmi induc un sentiment plenar de greață indivizii cu carte, pregătire academică și ștaif, care insistă în a emite judecăți de la etaj în ceea ce mă privește.
SVF, cu dragoste! – 30 iunie

 

Amuletă

Sintaxa ta mascată, doamnă, cuvintele scoase din așternut și crâmpeiele de scorpie trimise dimineața când încă nu au măcinat cafeaua în prăvălii, mirosurile, umbrele, urmele, găurile tocurilor tale în asfaltul fierbinte pe care le-aș umple cu gâturi reci de vodcă, fermoarul rochiei care toarce când îl deschid în spate, picăturile de apă lăsate în prosop și pașii… Pașii din covor i-am făcut amuletă și o port la gât. Să-mi țină privirile în jos, lipite de pământ. Să nu mă scrijelească ale tale.

Șotron de marmeladă

Frige pervazul. Muștele au desenat un șotron și sar nebune ca să-și răcorească tălpile. S-a instalat o căldură lipicioasă, greu de suportat, un val torid de aer ce nu se mai inspiră. Se mestecă. Îmi frec limba de cerul gurii și îmi sug pomeții pentru a înghiți normal. Saliva devine uncie cotată la bursă, se vinde pe sub tejghea ca în vremuri de cartelă. E rândul meu acum. Arunc piatra și nimeresc în ”opt”. Insecta-șefă mă observă critic. Respir greu, sunt într-un cub de marmeladă și n-am cuțit.