Sunt vulnerabil acum, m-am dezvelit și au fugit toate galaxiile din mine. Am rămas gol, cu găurile negre venind înfometate către mine. Mi-e și mai frig. Am crezut că voi fi protejat la infinit, dar vidul este total neprietenos de data aceasta. Continui să stau cu ochii închiși la marginea patului. Nu mai știu, eram parcă sub un copac. Nu mai contează. Printre gene pot să-i văd pe unii care coboară din cer și îmi spun că va trebui să ne găsim alt Soare în jurul căruia vom fi nevoiți să ne învârtim. Aud clopoței de iarmaroc, din tablă subțire, galvanizată. Ne-au pus în carusel, ne amețim de jumătate de oră și, iată, a apărut și noul Soare. E mult mai mic și flegmatic. Cu o ceașcă de ceai în mână, ne dă sfaturi de la bun început. E gras. Are voce pițigăiată și nu strălucește la fel ca predecesorul. Ne amenință că nici nu va mai ploua ca înainte. Vom reinventa o altă industrie a umbrelelor, a pelerinelor impermeabile și a băltoacelor prin care trec, grăbiți, taximetriștii – triștii cavaleri ai mizeriei urbane de astăzi. Va cădea ardezie din nori. Și picături rău mirositoare de sulf ne vor îmbiba sacourile abia scoase din curățătorii. Dar sunt foarte curios dacă vom reuși să evadăm din gerul galactic care ne paște.

Fragment din volumul „Rapel” (în lucru).

Reclame

Ghiocei și cetățeni

Din 2000 încoace, de când mă tot învârt prin Europa, am prins pe viu greve și proteste de amploare în Spania, Franța, Italia, Germania și Belgia. Am văzut cum se blochează economia unei țări în mai puțin de patru ore prin paralizarea traficului rutier francez, am asistat în Germania la greva lucrătorilor din industria automobilistică, în Spania s-a oprit Madridul în doar două ore prin ieșirea spontană în stradă a sute de mii de cadre medicale, am văzut milioane de oameni cerându-și drepturile. De fiecare dată, guvernele care s-au confruntat cu ieșiri masive ale cetățenilor au făcut un pas înapoi și au înțeles că nu te poți juca cu puhoiul. Pentru că la un moment, dacă nu e ascultat și nu se negociază, acesta devine incontrolabil și te calcă în picioare. Am văzut cum s-au câștigat drepturi salariale, de pensie, cum s-au schimbat legi importante în Justiție, Educație și Sănătate, cum s-a renunțat la taxe și impozite indecente, exemplul Macron fiind cel mai proaspăt pentru noi toți.

Aici, în Europa, vorbim de cetățeni responsabili, de o masă imensă de oameni care sunt gata să iasă în stradă la orice derapaj al clasei politice. Există sindicate care-și fac treaba, nu sunt mână-n mână cu partidele și nu primesc subvenții de la stat, nu au spații comerciale gratuite și diplome de revoluționari care îi scutesc de taxe. Politicienii, cu toate bubele pe care le au și aici în cap, sunt conștienți că nu se poate întinde coarda la infinit pentru că se poate rupe și se pot lovi peste față. Există un mecanism nu doar teoretic prin care ambele părți se supraveghează reciproc: „Eu te votez, îți dau puterea, dar stau cu ochii pe tine. Dacă sari calul, ies în stradă și îți pun toată țara-n cap.”

Și aici, în vestul Europei, au trecut prin dictaturi de tot felul. Greșește cel care are senzația că democrația e de când pământul. Dar parcă au alt ritm, au învățat mai repede mecanismele care îi ajută să se desfășoare și să progreseze. Și aici, în Spania, mai sunt pe scena politică copiii și nepoții regimului franchist așa cum la noi dau încă bucuroși din coadă urmașii bolșevicilor. Au și ei figuri sinistre, dar nu ca la noi. În România predomină baronul, îngălatul, șmecherul, lepra cu diplomă la Spiru și doctorat de carton, la noi comandă burtosul analfabet ajuns ministru și țiitoarea instalată-n Parlament. Respectând proporțiile, puterea se exercită cam la fel peste tot. În orice țară din lume există profitori, lachei și ghiocei, gata să facă orice pentru a prinde un post călduț.

Diferența e făcută de marea masă a cetățenilor. Care acționează atunci când derapajul e vizibil. Sau nu. Sau preferă acalmia, canapeaua, jelania și tânguirea ancestrală. Zilele acestea, prin ordonanța care se pregătește, se va instala statul autoritar în România. Nu mai am niciun fel de îndoială. Cum va reacționa masa? Pot doar să-mi imaginez veselia din mall-uri, de pe pârtii, cuțitele ascuțite și flacăra care pârlește porcul, răciturile și „belșugul”. Cam atât.

Sisteme

Stăteam de vorbă cu câteva zile în urmă cu un amic. Pe puștiul său, în vârstă de 9 ani, îl schimbase de vreo trei luni de zile la altă școală. În cea veche erau probleme, profesorii nu erau foarte atenți la conflictele apărute între copii, exista un gen de bullying de care se temea să nu escaladeze, programul școlar nu se sincroniza foarte bine cu nevoile familiei etc.

„Și acum cum e?”, l-am întrebat.
„Îl duc la școală, face ore, mănâncă, are program sportiv, lecțiile și le face împreună cu ceilalți, are ore de șah, chitară, călărie, informatică, se doarme o oră după masa de prânz, de acasă sau de la serviciu îl pot vedea în orice moment prin camere video, știu cu cine interacționează, văd comportamentul lui, al celorlalți copii, al profesorilor, știu ce face și cum se simte în orice clipă. Sunt mulțumit. Și el la fel, merge bucuros la ore, și-a făcut amici noi, e mult mai sociabil ca înainte, are poftă de școală. Dimineața sare ca ars din pat pentru a merge la școală. Da, mă costă bani. Nu e gratuit. Dar merită. Din păcate, nu am altă opțiune.”

De ce nu suntem în stare să punem pe picioare o mașinărie asemănătoare pentru toți copiii? De ce doar în schimbul banilor se pot crea condiții optime pentru copii? Atât putem în sistemul public? Doar atât? Pe lângă lucrurile bune, să ne temem în fiecare zi că există tembeli care bat elevii cu scaunele, că le rup urechile, că-i scot în ger ca să cânte „Treceți batalioane”?

Atât putem? Da, exact.

#mândru

Am deschis un canal românesc. Fix 14 minute, același limbaj de zeci de ani. Cețos, grindinos, sovietizat până-n măduva oaselor:

„generații viitoare, onoare, tricolor, secol de la naștere, elite, întregire, sânge vărsat, entuziasm, clipă astrală, bravi oșteni, viziune, domnia legii, armonie, modernizare, angajament, contribuție, voință, demnitate, grație a providenței, seculari, profunzimea trăirilor, destoinicie, întruchipare, Carpați, batalioane, chezășie, făuritori, urmași, valori, prosperitate, prinos, an centenar, popor brav, salve de tun, datorie, misiune, catarg, neclintire, destin, credință, valori, tradiții, concert omagial, iubitori de frumos, eroi naționali, simbol național, ediție specială, reportaj special, imagini speciale, paradă, dragoste intensă pentru patrie, unire-n cuget și simțiri, produse tradiționale gustoase, inimi fierbinți, cinstirea memoriei, curaj, patriotism, înțelepciune, obiective comune, lanuri aurii, holde, belșug, mândrie, bunăstare, grație divină, sfinții unirii, grădina raiului, plaiuri mioritice, învrednicire, misiune îndeplinită, țeluri fierbinți, strămoși, daci, nație providențială, petrecem românește, bucate pe masă, imnul sfânt, brațe cu tărie, dispozitiv pentru defilare, de-ar fi să ne-ngropăm de vii, portul strămoșesc, se prezintă onorul, înainte marș, bilanț, lacrimi în ochi, buchete de flori, teatru de luptă, survolare, sacrificiu suprem”.

Ratări

De mic copil am vrut să fiu o slugă politică pentru a obliga copiii să stea în frig și să cânte imnul sau alte cântece patriotarde. Iată, puteam acum să fac tablou cu Dragnea și să-l pun pe perete.

Am mai visat să fiu și jurnalist, unul odios, o cârpă din aceea cu miros pestilențial care pupă politicienii în dos, care nu știe să facă altceva decât să se miște printre culturnici, ca mai apoi să-și pună în perete diplome de merit.

Ar fi fost bine să-mi înfig buzele în bugetul vreunui minister și să fac videoclipuri omagiale, dar tata n-a fost general la Secu, mama nu a practicat pe sub birouri, deci n-am avut rampă de lansare.

Noroc că am plecat din țară tocmai când se pregătea Iliescu să câștige în 2000, după ce mi se spusese că trebuie să intru-n PRM pentru a mai putea lucra în presă, altfel cine știe ce șmecher ajungeam și nu mi se mai putea atinge nasul cu prăjina.