Din stația cu ponei

   Aprindem lumina puțin? Am găsit scrisorile acelea vechi, să știi. Și mi-am amintit de stângăciile mele, de norii pe care îi călăream când te vedeam, de troleibuzul căruia îi cădeau mereu firele și puteam să te ghicesc printre călătorii care moțăiau în picioare. La tine e iarnă, la mine se răzvrătesc paharele cu mojito pe masă. Vreau să mă împart pentru tine. Să mă bifurc. Să-ți fiu doctor pentru temeri și să te amăgesc că sunt poet, pentru a-ți transcrie cu ușurință coșmarurile pe hârtie. Să te ating în ceafă cu amprenta inelarului aș vrea, iar celelalte degete să fie o menghină care să te poată sechestra o noapte.

   Vorbisem că vom cumpăra un căluț. Am avut chiar o ofertă tentantă cât timp te-am așteptat în stație, dar vânzătorul mi-a spus că o să revină mai târziu. Probabil că nu-și vinde caii amatorilor. M-a mirosit că nu știu să-mi încalec nici măcar propriile iluzii și m-a plantat acolo, să visez la poneiul cu coama de culoarea margarinei. M-a părăsit și înțelegerea a căzut. Roiau fulgii, mari cât boabele de fasole mexicană. Am rămas printre lingorile mele hibernale cu gândul la tine, la vagoanele oprite între stații, din care oamenii nu mai puteau să iasă. Garnituri întregi cu fețe lipite de geamuri pe dinăuntru, curioase, neliniștite, mame îngrijorate din cauza copiilor lăsați acasă, pensionari apatici, juni care băteau din bocanci și tot felul de chipuri pestrițe.

   Părea chiar ciudat la un moment dat. Nu mai urca nimeni de la metrou, doar coborau furibund în gropile de beton și marmură. Orașul își ascundea viața în măruntaie. Eu îmi doream un cal minuscul și nimeni nu voia să-mi vândă. Adorm cu gândul la aerul din jurul tău, la sertarul cu cămăși de noapte și la gura de vin pe care o voi găsi dimineață în pahar. Se va trezi și vinul, se va duce și iarna. Și ne vom oțeți cu toții, călărind himere.

Anunțuri

Tăcerea mieilor cinstiți

   Cum ar fi dacă ne-am scutura capetele și ne-ar ieși din minte faptul că nu suntem cu toții o turmă ingrată? Că nu suntem la fel de ticăloși, de mincinoși, de leneși? Cum ar fi?

   În Ministerul de Interne nu se află doar milițieni siniștri care au îmbătrânit în rele. Funcțiile de conducere nu sunt ocupate în totalitate doar de membrii „famigliilor” cu epoleți, în conducerea ministerului și în inspectorate nu se află doar politruci parașutați doar pentru a ajuta mafiile (și cele politice, desigur) să prospere. Există și oameni tineri care au ales uniforma pentru a aplica legea și a ajuta cetățeanul să se simtă la el acasă. Sunt și cadre care văd, simt și acționează normal, indiferent de vârstă și experiență.

   Învățământul nu este alcătuit doar din țațe coafate ce așteaptă sacoșele cu mărțișoare sau cheta părinților cu ajutorul căreia își mai pot face un concediu la Paris. Nu sunt doar profesori isterici, cu nervii întinși la maximum, gata să pocnească peste gură un elev care iese din tipare. Nu toți directorii sunt argații județenelor de partid. Sau cel puțin așa îmi place să cred. Marea majoritate a pedagogilor sunt acolo pentru a ne educa copiii. Pentru că și-au ales drumul. Pentru că există vocație și dragoste pentru meserie și elevi.

   În Sănătate, deși imaginea pe care o avem este mizerabilă, lucrurile stau la fel: nu au plecat chiar toți în străinătate, nu toți profesioniștii activează în Franța, Germania sau SUA. Există medici și asistente cărora încă le mai curge sângele din nas din cauza oboselii și a nervilor, din cauza gărzilor interminabile și a tratamentului suburban pe care îl primesc. În spitale mai există monștri, sindromul „Dumnezeului în halat” nu a dispărut și nu se va întâmpla prea curând, dar găsești și cadre medicale care sunt acolo pentru a vindeca. Pentru a te pune pe picioare atunci când îți crapă, efectiv, capul și inima.

   Ceea ce par să nu înțeleagă, cel puțin deocamdată, acești oameni buni din sistem, este faptul că zecile de mii de cetățeni care ies în stradă să protesteze, nu o pot face la infinit (și) în numele lor. Amestecul de teamă și pasivitate nu face decât să transforme starea de fapt actuală într-un cancer social pe care îl vom înlătura foarte greu. Sau niciodată. În Grecia, chiar zilele acestea, statul dorește să restrângă dreptul de manifestație în stradă. Așteptăm să se întâmple și la noi acest lucru?

   O fi bine, zic? O fi bine să mimăm interesul doar de sub plapumă, cu tastatura? O fi bine ca țara asta să fie condusă doar de personaje sinistre ca secretara din Videle, ajunsă „decât” Ministru de Interne?

Preluat de Republica

Luna din mare

   Când mă cuprinde și mă sugrumă amocul, ies din casă și caut răcoare. Scotocesc după liniște. Nu vreau nimic deosebit. Las cărțile în teancuri, cu urmele paharelor de vin pe ele, cu colțurile paginilor ridicate sfios și fug prin întuneric. Alerg bizar, cu pași impari, printre pietre și semne de circulație, mă lovesc de oamenii ce moțăie prin stații așteptând autobuzul. Respir greu, gâfâi, mă târăsc indecis și țintesc malul mării. Punct final. Acolo vreau să ajung. Unde nisipul orbecăie printre firele de păr.

   Pentru că fierbințeala pereților mă alungă din cameră, alerg iarăși. Micile golfuri prin care obișnuiesc să umblu îmi sunt casă acum, mă tratează cu prietenie, sunt de-al lor. Am și pietre favorite pe care mă așez să citesc și să observ ore întregi cum se târăsc marile bărci pe ața orizontului. Acolo, printre crabi și alge, nedumeririle rămân fără subiect: acalmiile își arată adevăratele fețe, căderile libere, care îmi întrerup traiul de zi cu zi, își pierd din intensitate, iar bruiajul… Bruiajul acela stupid, zumzetul omenirii, nu mi se mai pare atât de nociv.

   Un motiv în plus de fericire a fost luna plină de aseară. Un disc galben ca un eliotrop gigantic, aruncat în noapte, tolănit printre Urse. O bilă imensă, polentă indecentă, se hlizește nervoasă la mine. Aerul încins, luna în clocot, aș vrea să pot fi în secunda asta un brotac curajos care se aruncă de la zeci de metri înălțime în valuri. Sprintez către bolovanul-trambulină. Mă bat cu palmele peste piept și peste față, strig către singurul spectator prezent și sar. Hăul îmi pare o joacă.

   Două brațe puternice mă prind de umeri și mă ridică. Se face frig, văd pământul din ce în ce mai mic. E o sferă albastră acum, cam cât o minge de ping-pong. Mă afund mai adânc în întuneric. Brațele mă duc pe lună și mă aruncă acolo, pe un colț de stâncă albă. E un loc înalt. Undeva, în jos, la picioarele mele, la câteva sute de metri, văd urmele unei mări. E uscată. Nu sunt cadavre de corăbii, nici cârlige de pirați. Comorile le-au luat alții înaintea mea.

Cărări siriene

   Mă întreba demult o femeie dacă am găsit ceva pe Drumul Damascului din mine. Nu am știut să-i răspund atunci. Nici nu era momentul, pentru că se făcea noapte, ea împărțea semnături, zâmbete, bomboane, și ne uitam după un bar în care să petrecem câteva momente și să despicăm vorbe-n patru. M-am obișnuit să caut bunătatea din ceilalți și știu că nu am foarte multe speranțe. Vreau ca fiecare să se scurgă cu folos prin propria-i viață, fără să clintească nimănui nici măcar un fir de păr din cap. Mi-aș dori să nu consumăm nimicuri și obsesii, să nu scrâșnim zilnic din maxilare pentru a ne consolida bunăstarea și fericirile amăgitoare. Îmi place drumul, îmi plac pingelele care se rup și morții de sete cu care mă întâlnesc printre îndoielile mele.

   Trag cu degetele de pieile pe care mulți nu și le dezbracă, sperând că vom năpârli împreună într-o lume altfel: de neoprit, mai albă, respirabilă, fără prăpăstii belicoase în care să ne pierdem văzul și mințile, în care să mă așez cu capul pe tine, pe cei din jur, fără să tresară nimeni de uimire sau de spaimă. Dar nu scotocesc după nimic în special. Nu mai știu unde e Damascul acela blestemat și dacă are planuri pentru a se stabili în mine. Beau, uit, iarăși uit și beau din nou pentru a nu uita că ne sorbim, unii altora, amintirile. O voi căuta pe femeia cu întrebarea și îi voi trimite răspunsul meu haotic. Nu voi fabrica altul, sunt prea ocupat acum cu rachiul din pahar și cu pumnul de mere uscate de pe masă.

Șah în vis

   Nu știu de ce scriu despre baloane de hârtie cu flacără în interior, dar mi-am adus aminte că am avut un vis despre asta: jucam șah pe un zeppelin imens în compania unui bărbat pe care nu-l mai văzusem până atunci. Apăruse pur și simplu în fața mea cu cutia sub braț și îmi promisese că-mi îndeplinește orice dorință dacă voi câștiga o partidă. Scosese piesele pe masă. Erau din oase de plastic. Regii stăteau pe tronuri înalte și subțiri, iar nebunii sorbeau supă cu paiul din căni de alabastru. Am ales atacul Nimzowitsch-Larsen și am așteptat să se desfășoare. Îl bănuiam calm, calculat. I se citea experiența pe față. Îmi mirosea frica, se juca cu privirile mele. Din câteva mutări mi-a luat un cal, ambii nebuni, o tură și regina. A dezbrăcat-o, a urcat-o pe umăr și a dispărut din fața mea pe o frânghie, în jos. Nu mi-a îndeplinit nimic. Mă rog de atunci doar să mi se dezumfle buzele și să-mi dea înapoi ceasul de masă.

Noua reședință

   Am făcut rost de câteva cutii. Patru sau cinci. Sunt încăpătoare și groase. Au adăpostit pe vremuri frigidere și mașini de spălat. Iluzii. Da, și ele se curăță uneori. Știi cutiile făcute special pentru pisici, cele care se vând în magazine la preț de lingou de aur? Ceva în genul lor îmi voi construi, o cazemată urbană sau o cocioabă pe măsura mea și îmi voi muta domiciliul în fața casei tale, peste stradă. Între chioșcul de struguri și dugheana turcului care aduce mirodenii de la Dardanele. În loc de ușă voi lăsa o sită prin care să mă pot strecura mai ușor în ploaie. Acolo am să stau și am să mestec ciorchini până când ultima boabă se va transforma în stafidă pe cerul gurii. Am să trimit luna la culcare țipând la ea și am să-i reproșez toate nefăcutele și nespusele. Ești și acum în spatele acelei uși translucide și îți lipești palmele de ea.

   Ți se văd liniile vieții. Sunt scurte. Două accidente în fiecare mână. Vor avea loc între falangele mijlociului și inelarului. Te vei prăbuși deodată pe autostrada care începe la baza gâtului, coboară pe umăr și se sfârșește în vârful degetului mare. Acolo vei rupele frânele și te vei îndepărta în final de mine și de privirile care pot doar să te cântărească. Cânți la pian acum, ai o privire ușor sfidătoare. Citesc în ea că ți-ai dori să-ți întorc paginile și să suflu în lumânare. Sfârâie. Ceara a format o baltă mică în care încep să prindă viață pălămide. O sting, nu am de ales. Mă tem că în fața casei tale va crește o pădure care mă va împiedica să te văd. Uite, e frig, am niște ouă și câteva cutii cu bere. Le-am putea împărți, ne-am putea intersecta din nou privirile dacă ai întoarce capul către mine și muntele de cutii.

Alunecând

   Vedeam prin geamurile larg deschise: primele cafele aburind în cești, fiarele de călcat alunecând pe gulerele cămășilor, buletinul meteo șuierat prin strungăreața fetelor din studio, cuțitele care întind margarina de porumb pe felia de pâine prăjită, gura de vin uitată în pahar, un cablu subțire cu care nu reușise să se spânzure divorțatul de la etajul șapte, căței cu vezica plină dornici să zburde prin parc, bunicii bâjbâind după proteză, un colț de pizza în microunde, chiloții cu dantelă trași la repezeală pe sub fustă, un ruj pierdut printre dosare, mături, colanți, grisine, sticle de plastic, amanți cu cearcăne și libidou nestins, o farfurie neterminată cu spaghete, un calorifer spart din care țâșnea apă. Iar eu cădeam, țipam, mă ustura pielea frecată de tabla care se unduia-n aval și trăgeam cu ochiul la orașul care moțăia în dormitoare.

   Avea ceva puls, începuseră să răcnească mașinile și vânzătorii de loz în plic. O zi rece. Ca un țurțure urban ce stă să cadă. Plouă mărunt acum și îi simt brațele cum se întorc către mine, căutându-mă. O țin strâns, de abdomen. Sânii ei, ca două păsări, îmi ating mâinile și picură din ce în ce mai tare. Coborâm printre cercevele, balcoane și cârpe de bucătărie scuturate de la geam. Urlăm amândoi la roșul semafoarelor și le facem cu mâna covrigăreselor. Nu mi-au plăcut niciodată cei cu mac, mereu am crezut că sparg între dinți pietriș fin. Ne lăsăm purtați de gravitație, dezgoliți de haine și de forme, doi nebuni la care se holbează chiriașii cutiilor de beton. Vreau să o am acum, în ploaie, să o posed în văzul lumii și să nu-mi pese de apa care cade din cer.

   Am dreptul să-i smulg carnea și să-mi devină prizonieră pentru câteva ore. Doar m-a trezit din somn cu ideile ei nebune, de a se arunca pe tobogan fără rușine. Este vinovată pentru nopțile mele de nesomn, o voi crucifica pentru că mi-a pictat curcubeul în negru și a plecat râzând din pat. Mi-a zis că va inventa alte culori, altădată, acum e prea plictisită pentru a sta lângă mine. Îi repet obsesiile mele despre toboganele de pe alte planete: ce culori pot avea, se poate coborî pe ele la fel de repede? Ne primesc la fel, fără să ne întrebe ce vrem să facem?

18 ani de Căpșunistan

Mâine-poimâine împlinesc 18 ani de Căpșunistan. Optsprezece. Ani. O perioadă de timp în care:

… niciun polițist nu m-a tratat de sus, nu am văzut tupeul cum respiră prin uniformă,

… niciun funcționar public (de la mărunta primărie, până la nivel de minister) nu m-a privit printre gene, acru, distant, disprețuitor,

… nicio asistentă, niciun medic, nu mi-au cerut plicuri cu bani sau ciocolățele pentru serviciile oferite,

… nu am auzit în presă cazuri asemănătoare cu mizeriile gen „Ciomu, Lascăr, Burnei, Lucan”. Eventualele derapaje pe care le-am văzut în presa spaniolă s-au soldat cu demiterea imediată, retragerea licenței și închisoare, după caz.

… nu am auzit la tot pasul cazuri de corupție în care s-au furat zeci de milioane de euro. Există hoți și aici la nivel înalt, dar există și procese, și închisoare, și pedepse în funcție de gravitate.

Nu este un sistem perfect. Spaniolii sunt departe de ceea ce ne-am imagina a fi o societate ideală. Dar sunt altfel. Reacționează dur în fața impertinenței statului, a legilor proaste, a politicienilor care întind coarda. Ies cu milioanele când e nevoie și nu îi mișcă nimeni din stradă până când mișelia pusă la cale nu dispare.

Am avut tot timpul din lume să-i cunosc și să-i compar. S-au trezit din dictatura franchistă și reprezintă un corp viu. Sunt o societate din ce în ce mai liberă, mai deschisă, mai tolerantă. Au văzut că extremele sunt toxice și încearcă din răsputeri să se poziționeze mereu în centru, căutând echilibrul care însănătoșește o nație.

Și mă întreb mereu: nouă cât ne mai trebuie?

Preluat de Republica

Mini

   Nici copacii nu ne mai camuflează obiceiurile. Rămân și ei pitici, bieți arbuști care refuză să fie camarazii neajunsurilor noastre. Nuduri ce-și acoperă intimitățile cu frunze uscate, rușinați până-n măduvă. Îi bate ploaia, frigul le intră-n celuloză. Se predau și ei, e inutilă rezistența în fața ticurilor urbane, în fața plutoanelor de omuleți chirciți, cu fesuri caraghioase pe cap, alergând de colo până colo pe trotinete colorate. Aștept zăpușeala să vină, mi-e dor și de viscol și de avalanșe, sunt prizonierul rubricilor meteo și al fetelor fără garderobă. Să apară uleios augustul, să vină căldura toridă, cu nisip și oase dilatate pe plajă. Trupuri goale se vor lipi de pereți, vor scotoci după o felie de umbră și vor înghiți iaurturile de coacăze.

   Un husky bântuie prin parc, cu limba scoasă. Aleargă liber și am senzația că stă să ningă. Îl cheamă Cedric. Am aflat după felul în care îl strigă Mini, stăpâna lui. Pe Mini o cunosc mai bine, o văd zilnic cum se prelinge din pat către ușa de la baie, face piruete pe muzică franțuzească și se spală pe dinți la fereastră. Are un farmec aparte când își freacă dantura în văzul tuturor. O urmăresc din balcon în fiecare dimineață. După ce-și curăță gura se unge pe mâini cu ulei. Nu-mi displace mirosul de cocos pe care îl emană, dar îl văd pe Cedric cum strănută indispus. O trage de fustă, se ceartă amândoi câteva minute, Mini ia lesa din cui și ies la plimbare.

   Ochii lui Cedric, de un albastru complice, se potrivesc de minune cu chiloțeii stăpânei. Nu sunt chiar atât de obsedat cum aș putea să par, dar Mini se apleacă cu punguța în mână și nu pot să-mi dezlipesc privirile de pe fundul ei. Obraznic. Cedric sare, trage de lesă, mă cântărește din ochi, întrebându-mă ce caut la acea oră pe bancă și o aruncă pe Mini în brațele mele. Să o salvez câteva minute, să-și mai tragă sufletul biata de ea. Cedez. Deschid brațele, o prind pe Mini, lesa îi scapă din mână. Cedric mă salută bucuros și fuge singur printre tufișuri. „Știi care este cea mai bună margarină pentru tartinele de la micul dejun? Eu folosesc Echire. Cu accent pe al doilea e. Are o notă dulce pe final și nu mai trebuie să adaug sirop de arțar.” îmi spune franțuzoaica cu buzele îndoite doric în urechea mea stângă.

   Mă lovește în cel mai sensibil punct. Mai bine m-ar fi spânzurat de lob și m-ar fi trimis să car borduri cu spatele, decât să mi se cuibărească în brațe și să-mi propună aventuri gastronomice. Mi-am revizuit puțin angoasele de când am cunoscut-o. Urc zilnic la Mini să pregătim tartine. Fără sirop. Doar cu acordul ochilor metalici ai lui Cedric.

Fără volum

   Am văzut într-un târziu marea la răsărit și la apus, am lăsat-o să mă ude și să mă umple de sare, să mă ascundă în larg, acolo unde mi-a băgat frica în oase nemaiputând să înot înspre mal. Scoicile mi-au tăiat tălpile și mi-au crestat gura. Bălteau împreună și s-au lăsat invadate de picioare, de burți și saltele de plastic, de sticle de bere și ulei de plajă.

   Câteva valuri mi-au acoperit nările ca să-mi arate mie, neajutoratul biped, că mă pot domina, indiferent dacă se nasc reci sau calde. O perioadă ne-am înțeles destul de bine. Chiar ne vizitam zilnic, ne întrebam unul pe celălalt de sănătate: „Ce faci? Căluții tăi de mare cum o mai duc? E totul ok, știu să sară, au mai crescut?” și ne împrumutam reciproc frustrările. Eu îi lăsam pe mal dorința de a nu muri prea repede, îi povesteam cât de tare mi-aș dori să călătoresc, să sar de pe un continent pe altul și să cunosc oameni, iar ea mi se plângea că nu poate să geamă mai tare.

   Îi lipseau sunetul acela fioros care îți îngheață sângele în arteră când îl auzi și mugetul valului care se ridică deasupra capului cu câțiva metri și se pregătește să te sfârtece ca pe un albuș sărit prea devreme din ou. Mereu a vrut să fie mai zgomotoasă, să impună respect, și-a dorit să fie rece chiar și în lunile fierbinți ale anului. Pentru a-și legăna bărcile în liniște, pentru a săruta stâncile la miezul nopții.

Roșu

   Cu jumătate de gură, timidă, uitându-se speriată în jur, mi-a zis că are nevoie de altă culoare. Vrea neapărat să-și schimbe anumite obiceiuri din viață și o modificare cromatică ar fi potrivită pentru momentul prin care trece. Glumea oare? Iarăși? Ar fi fost a doua oară în ultima săptămână. Mi-am dezlipit ochii de mâinile ei și am privit-o: era fermă pe poziție. Avea ochii strânși. Ca un sergent cu vene dure. Strângea pumnii și a făcut un pas către mine. Am tresărit. Când a mișcat piciorul, chiar în momentul acela, un val de aer i-a ridicat rochia și am putut să-i văd genunchii. Și picioarele. Întregi, două coloane arămii ce miroseau înnebunitor a cremă de piersici.

   M-a rugat să-i găsesc ceva roșu. Aprins. Să schimbe totul dintr-odată. Obligatoriu roșu, nu dorea altă nuanță în acel moment. I se potrivea purpuriul și am întrebat-o dacă are timp să meargă cu mine. La câteva străzi distanță știam că zace o bicicletă legată cu lanțul de un copac. Avea exact nuanța pe care mi-o ceruse. Era încântată. Mi-a zâmbit, în sfârșit. A fost un gong surâsul acela în creierul meu, nu aveam să-l mai văd vreodată, nici să-l pot compara cu altul n-aș mai putea. A scos o pilă de unghii și am ras amândoi vopseaua de pe cadru și de pe ghidon. Ne-am chinuit cam două ore, dar a meritat din plin. A strâns pulberea aceea fină într-o hârtie, a băgat-o cu grijă într-un buzunar al poșetei și a plecat fericită.

   Am rămas acolo, mi-am lipit privirile de rochia care îi flutura pe coapse, de gleznele subțiri și mi-am aruncat buzele, la întâmplare, pe gâtul ei. Atunci s-a întors și a râs. Prima oară când a întors capul și mi-a strigat că e posibil să ne revedem. Hafid adusese mandarine proaspete la aprozar. Și mentă ruptă adineauri; adulmecam cofetăriile din jur, se jucau gardienii cu simțurile mele și băteau cu baroasele în eșafod. S-a pierdut printre trecători cu fusta sub genunchi, cu praful roșu de pe bicicletă în geantă și cu speranțele mele făcute țăndări. Îmi este teamă că-mi va exploda toracele. Aș vrea să mi-l cos impecabil, dar nu știu cum. Doar mă înțep între degete, acolo unde pielea e subțire. Câmp de tir pentru vârfuri răzbunătoare, de fier căruia nu îi e teamă de moarte, de foame, de un alt somn inutil de noapte.

Drumuri

   La colțul străzii se află un bătrân cu un scaun și o colivie. Își coafează barba cu degetele și scrie mereu câte ceva pe un carnețel. Și-a scos pelerina dintr-un soi de valiză legată cu elastic și și-a pus-o pe umeri. Colivia este, de fapt, o cușcă rotundă din sârmă în care se-nvârte un șoarece vioi. Cred că este un hamster al sorții, un guru dement care s-a reîncarnat în glumă într-o rozătoare urbană. Sau vreo vietate ciudată care leagă oamenii la ochi și îi obligă să-și aleagă destinul după cum se rotesc zarurile. Azi era posac, îl plictiseau de moarte trecătorii ce se fereau de ploaie.

   Nici eu n-am reușit să-l înveselesc. I-am curățat mustățile și l-am servit cu ultimii cartofi prăjiți pe care i-am găsit în geantă. Mai pe seară și-au schimbat locul, i-am văzut pe strada principală, amândoi erau așezați pe un sac de plastic; își împărțeau frățește o felie de salam și câteva fire de ceapă căpătate de la o doamnă îmbrăcată cu un halat greu, pictat cu margarete șterse de vreme. I-am mai zărit apoi preț de câteva zile, după care au dispărut. A rămas orașul ca o celulă. Cu oameni de sârmă. Îngândurați, copleșiți de calcule ca un neguțător de speranțe ce nu mai vinde de secole mare lucru.

Fracturi logice

Puigdemont și echipa sa nu sunt persecutați politic. Ar fi cazul să încetăm cu dezinformarea și ignoranța. Nu sunt persecutați pentru ideologia îmbrățișată sau pentru declarațiile politice, ci pentru fapte prevăzute de Codul Penal spaniol în vigoare. Sunt sătul de discursul gen „alba-neagra” în care fraierii cad ca muștele. Închipuiți-vă pentru un moment că guvernatorul din Utah ar proclama unilateral independența în seara asta. Pariem că în mai puțin de șase ore ar interveni armata și Trump ar umple pușcăriile cu politicienii care au sprijinit practic demersul? Dacă nu vă puteți imagina, puneți măcar mâna pe o carte. Ar fi de preferat Constituția țării despre care vorbiți. Rog a se citi cu mare atenție fiecare cuvânt înainte de a lansa un comentariu, previzibil, naiv.

„Diaspora pe muchie de topor”

Să fim bine înțeleși. Aici nu e nicio tragedie, nu există mii de români care mor de foame, nu pleacă nimeni din Catalunia (excepție face Puigdemont care cerșește acum, se pare, azil politic prin Belgia), diaspora nu cere ajutorul nimănui. Condamn unele titluri imbecile din presa din România și repet încă o dată că informațiile veridice pot veni doar de la cei care cunosc foarte bine realitatea catalană, în special de la cei care trăiesc/trăim aici de foarte mulți ani. Nu costă nimic să dai un telefon, să trimiți un mail, să apeși pe messenger pentru a informa decent. Mulțumesc celor care și-au făcut griji în ultimele zile și m-au abordat în privat pentru a mă întreba dacă suntem ok.

Vinerea trecută am fost contactat de staff-ul emisiunii „În Premieră” condusă de Carmen Avram și am fost alături de echipa trimisă în teren, aici în Tarragona, timp de două zile. Reportajul va fi difuzat, dacă nu intervine nimic, duminica viitoare, 5 noiembre, la ora 19.00. În rest, sunt alături de toți cei care se gândesc încă la Colectiv, la dezastrul și nesimțirea din politica românească. În Catalunia e liniște. Oamenii sunt mai atenți ca niciodată la evenimente, administrația a fost preluată de guvernul de la Madrid și vor fi alegeri regionale pe 21 decembrie. Over and out.

Reportajul „Diaspora pe muchie de topor” poate fi vizionat AICI.

zcarmenavram

 

Răspândacii

Extrem de mulți „urechiști” online. Nepermis de mulți. Se aruncă în dreapta și-n stânga cu postări despre o Catalunie care va ieși din UE și din zona Euro. Se scrie fără pic de logică despre un război civil iminent și posibila apariție a unei grupări teroriste, gen ETA din Țara Bascilor. O imensă majoritate a celor care comentează realitatea catalană o fac într-o manieră improvizată, fără să stăpânească minime cunoștințe din teren. Din acest motiv aș vrea să calmez un pic spiritele:

Am scris destul de mult despre șansele inexistente ale Cataluniei de a deveni un stat independent, explicând din diferite unghiuri motivele politice, economice și sociale. Nu mă mai repet, există scroll. În acest moment, fără recunoaștere internațională și cu intervenția guvernului de la Madrid în baza Art.155, se încearcă stabilizarea legislativă a regiunii și revenirea la ordinea constituțională.

Va exista, desigur, pentru toată lumea, o perioadă cu multe semne de întrebare, vor avea loc schimbări importante în administrația regiunii catalane, dar nu se mai pune problema desprinderii acesteia de Spania și de Uniunea Europeană. Automat, discuțiile în acest sens devin inutile și absurde. Interesul comun va direcționa totul către o recuperare cât mai rapidă a normalității în interiorul instituțiilor publice și spre alegerile regionale pentru parlament, stabilite deja pentru 21 decembrie.

Alte speculații în momentul de față sunt cel puțin hilare. Mulțumesc pentru doza de încredere acordată până acum.

Să înțelegem Art.155 din Constituția Spaniei

”Cred că în contextul actual (mă refer la recenta declarație unilaterală de independență din Catalunya), se impun niste precizări. Văd că mulți români, inclusiv unii de pe aici, folosesc termeni pe care nu-i stăpânesc și operează cu niste noțiuni politico-administrative al căror sens le e străin. Și poate cel mai „senzațional” (românii iubesc senzaționalul și șocantul) e faimosul articol 155 din Constituția Spaniei, care va fi aplicat probabil chiar din aceasta seară. Ce spune acest articol? Spune asa:

„1. Dacă o comunitate autonomă nu îndeplinește condițiile pe care Constituția sau alte legi le impun, sau daca va actiona de o formă care sa atenteze grav la interesul general al Spaniei, Guvernul, după ce îi cere președintelui comunității autonome soluționarea și în caz că nu i se răspunde favorabil, cu aprobarea absolută a Senatului, va putea să adopte mijloacele necesare pentru a obliga prin forța la respectarea obligatiilor și protejarea interesului general.

2. Pentru executarea mijloacelor prevăzute la punctul anterior, Guvernul va putea da instrucțiuni tuturor autorităților Comunităților Autonome.”

Nu este singular în Europa, el își are originea în Legea fundamentală din Bonn, art. 37, devenită actualmente Constituția Germaniei. Ba, mai mult, cele două sunt aproape identice.

Bun. Ce înseamnă aplicarea acestui articol? In niciun caz vreun război civil, lovitură de stat, luptă de stradă, atentat la democrație și alte chestii interpretate de către unii pe aici.

Înseamnă în primul rând suspendarea activității Parlamentului catalan, a președintelui Puigdemont și consilierilor, trecerea tuturor instituțiilor in subordinea Guvernului central până la organizarea de noi alegeri și restabilirea ordinii prevăzute de către Constituție. Și, până una alta, Constituția rămâne legea fundamentală a unui stat. Cu neajunsurile și lacunele ei. Ea se poate schimba sau modifica prin referendum, la care participă TOȚI cetățenii cu drept de vot ai statului respectiv.

Da, pot apărea probleme în desfășurarea procedurilor de aplicare ale art. 155, dar acestea nu sunt previzibile. De aceea cel mai important în aceste momente este păstrarea calmului și a rațiunii.”

Text de Florina Vaipan, Benidorm.

Ziua decisivă – proclamarea unilaterală a independenței

15.27
Coaliția separatistă a proclamat Independența Cataluniei.
DA 70. NU 10. ABȚINERI 2.
În acest moment Art.155 poate fi aplicat. Se așteaptă doar votul din Senatul de la Madrid și publicarea în BOE (Monitorul Oficial).

15.08
Începe apelul nominal în ordine alfabetică. Se votează cu urnă.

15.01
S-a aprobat votul secret.

14.53
Partidele unioniste au părăsit plenul Parlamentului catalan. Urmează votul coaliției separatiste pentru Declarația Unilaterală de Independență. Se cere vot secret.

13.25
Începe ședința Parlamentului catalan. Puigdemont este însoțit de soția sa, Marcela Topor.

13.00
Teatru independentist. Parlamentul catalan trebuia să-și înceapă ședința la 12.00.

12.02
Departamentul Juridic al Parlamentului catalan avertizează că textul DUI contravine Constituției spaniole.

11.58
Madrid – În Senat se discută toate detaliile în legătură cu aplicarea Art.155. Votul senatorilor, previzibil pozitiv, va avea loc cel mai probabil după-amiază. Guvernul condus de Mariano Rajoy va putea aplica prevederile acestuia imediat după publicarea în Boletin Oficial del Estado (Monitorul Oficial).

Barcelona – În Parlamentul catalan se va proclama DUI – Declarația Unilaterală de Independență. Coaliția separatistă dorește vot secret pentru a-și proteja parlamentarii de efectele juridice ale Art.155. PP catalan, PSC și Ciudadanos au anunțat că nu vor fi prezenți în sală, nelegitimând astfel un act ilegal.

Art.155

Starea de incertitudine din Catalunia se prelungește și în acest weekend. Economia regiunii se resimte, au apărut cifre care ilustrează scăderi semnificative în turism, investițiile străine sunt deocamdată în standby și există foarte multe firme care semnalează o scădere drastică a vânzărilor și comenzilor pe termen scurt și mediu. De la 1 octombrie și până în acest moment, peste 900 de firme recunoscute pe piața iberică și europeană au părăsit Catalunia, transferându-și sediile sociale și fiscale în alte zone ale Spaniei: Grupo Zurich, Catalana Occidente, Axa Seguros, Colonial, Abertis, Dogi, Proclinic, Oryzon etc.

Guvernul condus de Mariano Rajoy se va reuni sâmbătă pentru a definitiva pașii care vor fi făcuți pentru restabilirea ordinii în Catalunia, în baza articolului 155 din Constituția Spaniolă. Demersul PP este sprijinit de PSOE și Ciudadanos. Măsurile care vor fi adoptate sâmbătă vor fi prezentate Senatului, unde PP are majoritate confortabilă. Se intenționează aplicarea art. 155 începând de săptămâna viitoare, după ce se va obține votul pozitiv al Senatului și se vehiculează două variante de lucru:

1. Varianta „soft”, prin care Catalunia va fi condusă de un reprezentant al guvernului central, organigramele ministerelor nefiind deocamdată modificate. Se urmăresc schimbări doar la nivelul conducerii Poliției Autonomice (Mossos d’Esquadra), Dep. Economiei și Finanțelor, televiziunii regionale TV3 și în domeniul Educației.

2. Varianta „hard” – pentru fiecare minister și instituție în parte se vor deplasa de la Madrid specialiști din interiorul guvernului actual și vor prelua activitatea decidenților catalani. Suspendarea pe o perioadă nedeterminată a autonomiei Cataluniei este prevăzută în acest caz.

Ambele variante cuprind planuri pentru organizarea de noi alegeri parlamentare în Catalunia și restabilirea prin orice mijloace a ordinii constituționale dinainte de „referendumul” de la 1 octombrie, precum și măsuri de urmărire penală a persoanelor și organizațiilor care au contribuit la destabilizarea situației din Catalunia.

Aplicarea art. 155 survine în urma refuzului guvernului catalan, condus de Carles Puigdemont, de a reveni în legalitate și în urma intențiilor acestuia de a continua procesul de independență a regiunii prin proclamarea unilaterală a acesteia.

Mi-e tare alb

   Mi se pare absurd ca firele de iarbă să fie scunde și licuricii să lumineze la fel, atonici. Atunci nopțile devin plictisitoare; un fel de sanatorii cu iederă veșnic proaspătă pe pereți, cu paznici șchiopi, răuvoitori, care cerșesc țigări vizitatorilor. Definitiv, nu-mi plac, aș vrea ca licuricii să țopăie veseli și să transforme potecile în căi lactee, cu margini fosforescente. Să nu mă rătăcesc printre copaci. Mă debusolez automat când părul lung mă înfierbântă și gleznele îmi sucesc mințile, nu rezist tentației, culorii, aromelor de piele, nu rezist să nu întind mâna către o claviculă ce iese arogantă din context. Vreau să le leg la spate, din încheieturi, să stea câteva zile în beznă, strânse, până țâșnește chihlimbar din oasele mâinilor.

   E nefiresc să sară zilnic trenuri de pe linii, deraiez odată cu ele și plutesc printre tampoane și bariere, citesc cărțile uitate pe peron, strâng tichetele ude, fluier locomotiva căzută pe o parte și mă mulțumesc în cele din urmă cu un pui de somn la cușetă. Se pierd călătorii, se uită unii pe ceilalți, se estompează privirile. Geamantanele expiră și nașul se transformă-n inamic. Am stat până în stația asta lipit de geam, mirosind plopii și haltele. Aș vrea totuși să cobor la prima. Mi-e alb. Mi-e rece-n seara asta.

Revelion

   E un obicei trist, dar nu găsesc nimic mai plăcut de făcut. Acopăr geamurile cu hârtie neagră, pun cârpe ude sub uși și ard mănunchiul de artificii păstrate pentru sărbătorile de iarnă. Am mii de fotografii pe care le văd la fiecare sfârșit de an. Mă surprinde cât de mult am îmbătrânit: mi-au crescut troiene-n barbă, fire nerușinate de păr în urechi, am o burtă monstruoasă și nici urmă de decență. Cred că e de la bere. Burta, nu lipsa de decență. Nu am răbdare, mi-e sete de scânteie și de mirosul de praf de pușcă. De petarda înfometată care mușcă parșiv din timpan.

   Am încercat să-mi aduc papucii de la intrare, dar nu am găsit decât două păpuși de porțelan în locul lor. Le încalț? Cum îmi voi scoate cioburile de sub unghii? Printre bubuituri aud și oameni singuri. Sau ceea ce mi se pare că a mai rămas din ei: unii au picioare pe umăr, se leagănă cu un gen de grație suspectă, sunt răvășiți, roșii la față, cu hainele rupte și mânere de valize în mâini. Bagajele nu mai sunt, nu se mai zăresc. Mai au niște cărucioare – ca acelea de butelii, dacă vi le mai amintiți – în care au așezat copiii cu animalele de companie în brațe: căței speriați, păsări fără colivie, un hamster căruia nu i-a pierit pofta de ronțăit și doi peștișori roșii într-o pungă de plastic.

   E un pelerinaj zgomotos, cu fum și răcnete în spațiu închis. Nu iese nimeni din cameră, nu există lumină. Aerul se termină, iar eu mă rotesc călare pe minutar. Cât de cât fericit. Străzile sunt murdare, pline de hârtii colorate și așchii de pahare din plastic. Iau una și o strâng între dinți. Are gust de vermut. Și de stafide. De curvă îmbătrânită în rele care petrece singură noaptea dintre ani.