28

   Se văd cârligele înfipte în tavan? Cele două, groase, de care am atârnat lanțuri. Am agățat o halcă de infinit în primul, iar în cel de-al doilea am să-nfig o parte din viitor. Infimă, cât să dea gust. Să se amestece între ele, dacă la noapte va fi cutremur. Mi-a spus cineva că pământul se va întoarce în somn pe partea cealaltă și ne va trezi pe toți înainte de răsărit, vom cânta împreună arii cu cocoșii de pe gard și vom redesena străzile la locul lor, o să vopsim împreună liniile din mijlocul șoselelor, copacii cu var și buzele cu ruj.

   Plămânii mei și-au pus un fes pe cap, nu mai pot să respire. Tu ești atât de frumoasă, iar eu am devenit atât de gri din cauza întunericului și a zalelor care mă strâng. Sunt răvășit, mi-e foame de vena care ți se umflă nevinovată, de sânul care pocnește între degetele mele, mi-e dor de albul ochilor și de nările tale fierbinți. Eram acolo, te-am văzut când ai ieșit din casă. Aveai părul ud, miroseai a mandarină proaspăt decojită. Și a apă fierbinte. Ești roșie pe piept, pe umeri, pe coapse, ți-e carnea înspumată încă și mi se-mpleticesc privirile.

   Mereu mi-a plăcut la tine în baie. Ai gheizere în cadă care mă moleșesc, îmi fură gândurile și mi le transformă în aburi. Mă tem că diavolul pe care l-am visat amândoi azi-noapte și-a lăsat sângele să curgă în pahare. E bun vinul ăsta. De unde l-ai cumpărat? Mai toarnă-mi câteva picături și du-te pe pervaz. Întinde-te acolo, fii fularul meu din piele, lasă-te goală, să intre lumina peste tine prin orificiile jaluzelei, să te-mpartă în pete de umbră ce imploră căldură și vârfuri de lumină care mă ard pe buze. Întoarce-te puțin, atât. Nu mai mult. Și lasă-ți degetele să danseze în volute pe parchet. Cu amprenta inelarului stâng vreau să-mi desenezi o amforă în praf, s-o umplu până-n gură și să te beau atunci când setea mă ține închis în casă.

   Întinde-te în coșul de nuiele din mijlocul camerei, să-l prind în lanțuri. Voi deschide geamul, să nu te sperii. Acum, că te pot vedea mai bine, seamănă totul cu o fântână cu cumpănă, din acelea care ostoiau pământul cu ciutura. Te voi coborî cu grijă pe geam și am să mă laud lumii cu prada din coș, cu goliciunea sălbatică dinăuntru. Poți să folosești pătura dacă ți-e frig sau dacă vecinii devin prea curioși. Am avut mereu obsesia asta: să te arăt lumii și să te țin ascunsă în același timp, să pendulezi deasupra tuturor, de neatins, imposibil să fii măsurată, pipăită, să-mi fii trofeu agățat la înălțime. Mă înnebunesc amețelile tale, felul în care te sperie etajele, cercurile în aer și groaza din ochi.

   Îți promit că mâine seară va fi altfel. În loc de lanțuri voi folosi funii subțiri. Nu fac zgomot deloc, abia reușesc să foșnească. Coșul îl voi înlocui cu un leagăn și vindem bilete celor care vor să te vadă. Simulează saltul, te rog, nu trebuie să mergi până la capăt. De la etajul douăzeci și opt nu mai există scăpare. Doar un zbor pe care nu-l poți controla. Și un contact prea violent cu asfaltul rece.

Lecția cu fusuri


   Obișnuiesc să mă urc pe pereți și să observ lumea de acolo, de sus. E mică, încape oriunde, indiferent dacă aș înghesui-o într-o cutie sau în sertarul cu linguri. Îmi place enorm să mă așez pe ramele pline de praf ale tablourilor, pe limbile ceasului, să învăț fusurile și să mă înțep în ele, să mă rotesc odată cu ventilatorul din tavan sau, pur și simplu, să stau cățărat pe ușă și să mă închidă oricine, fără să fiu văzut.

   E un obicei trist, știu, dar nu găsesc nimic mai plăcut de făcut. Acopăr geamurile cu hârtie neagră, pun cârpe ude în cadrul ușii și ard mănunchiul de artificii pe care îl păstrez pentru sărbătorile de iarnă. Nu am răbdare, mi-e sete de scânteie și de mirosul de praf de pușcă, de petarda înfometată care mușcă abrupt din timpan. Printre bubuituri văd oameni singuri. Sau ceea ce mi se pare că a mai rămas din ei: unii au picioare pe umăr, legănându-se cu un gen de grație suspectă, sunt răvășiți, roșii la față, cu hainele rupte și mânere de valize în mâini. Bagajele nu sunt, nu se mai zăresc. Mai au unii niște cărucioare – ca acelea de butelii, dacă vi le mai amintiți – în care au așezat copiii cu animalele de companie în brațe: căței speriați, păsări fără colivie, un hamster căruia nu i-a pierit pofta de ronțăit din priviri și doi peștișori roșii într-o pungă de plastic. E un pelerinaj zgomotos, cu fum și răcnete în spațiu închis. Nu iese nimeni din cameră, nu există lumină. Aerul se termină, iar eu mă rotesc, călare pe minutar. Cât de cât fericit.

Fast-food cu Fetească și sos picant

   Mă părăsesc nevrozele. Lent, se mai uită în urmă din când în când, nu care cumva să mă lase rănit sau trist și neconsolat. Aflu că au plecat cu chirie departe, undeva într-un sătuc de munte, cu puține case, câteva străduțe bătute-n piatră cubică și un felinar mort de plictiseală care pâlpâie lângă cișmea. Nu le mai vreau. Începuseră să cântărească prea mult, îmi apăsau capul într-o parte. Ajunsese să se odihnească pe umăr. Arătam că un biet cocoșat ce nu putea să scruteze lumea decât pe orizontală. Ochiul stâng mi-l apăsa pe dreptul și mi se lipiseră nările într-un mod foarte ciudat. Nu mai intrau în ele zorii zilei, aburii de cafea, nu mai aveau loc mirosurile cu care mă obișnuisem. Eram pierdut, așa, într-o rână: rătăceam pe lângă ziduri și le curățam ridurile, le sărutam firele de iarbă ieșite dintre cărămizi, le vindecam rănile și urmele adânci de cuțit lăsate de nebunii care fac din noapte o orgie a vendetelor spontane. Știam fiecare colțișor din cartierul meu. Îl măsuram cu piciorul în orar nocturn, odată cu bufnițele și gunoierii, mă îndrăgostisem de covrigărese și de ființele acelea chinuite care munceau la fast-food. Nu le mai dădeam comanda, nu mai deschideam gura; mă așezam cuminte la tejghea, încercam din răsputeri să-mi ridic capul de pe umăr și le făceam cu ochiul. Cu cel odihnit, desigur, cu nestrivitul: „Unul de pui cu sos picant și o stacană de cola. Rece, cu două paie. Fără gheață dacă se poate!” – ceream cu o simplă mișcare din sprâncene și mă prăbușeam pe băncile tapițate ale restaurantului.

   Mestecam îndelung și priveam oamenii prin fereastră. Scămoși, triști, grăbiți, cu mâinile adâncite în buzunare, unii se închinau în fața bisericii, alții călcau direct în băltoacele generoase de pe trecerea de pietoni și-i înjurau cu sete pe șoferii care nu micșorau viteza. Carnea de pui părea siliconată. O mutam de pe o măsea pe alta și o sugeam, căutând să-i găsesc gustul, să-i răpesc proteina din mușchi. Puneam bucățele de șervețel rupte pe pervaz și suflam ușor peste ele. Se ridicau pe rând, mă salutau zâmbind și se întorceau pe călcâie la locul lor. Unele deveneau pânze de iolă pe o mare de cola fără acid. Celelalte, mai micuțe, cădeau sub masă și se umpleau de praf, de apă și de grăsime. Nu poți naviga cu așa ceva, e împotriva firii, se răzvrătește Poseidon și te scufundă în propria mizerie îmbățoșată de certitudini. L-am invitat pe Dumnezeu în seara aceea la un pahar cu vin. Aveam o sticlă de Fetească Neagră, păstrată de ani de zile în dulap, printre pulovere. Aș mai fi găsit niște băutură, ceva de mâncare și un pachet de cărți să-ncingem un șeptic, dar nu eram convins că oferta ar fi stat în picioare. M-a privit cu ochiul sănătos – nu era stăpânit de nevroze ca mine – și a declinat învitația. Cred că a și râs puțin în barbă, a deschis cu grijă ușa restaurantului și a dispărut. Am tăcut ca un „autohton fără defect”, vorba lui Minulescu, și mi-am făcut autocritica până în zori, acolo, tolănit, cu paiul între dinți, sorbind tacticos din zeama dulce și colorată.

   Am devenit de atunci mai înțelegător, privesc lumea cu ambii ochi, pe verticală. Orașul, în schimb, este mai tern. Tulburările sale nu au găsit încă o gazdă primitoare și de aceea îl văd cum se chinuie, cum i se contorsionează străduțele, parcurile și oamenii. Nu circulă apa caldă prin țevi, femeile nu mai folosesc uscătorul și ies din casă cu părul ud, despletite, cu medalioanele puse invers la gât, lovesc sălbatic cu tocurile pe caldarâm și se enervează din nimic. Am terminat ultimul dumicat de pui cu gust de linoleum și mă țintuiește locului un gând înfiorător: ce am face oare dacă acum, într-o oră sau două, o zi sau două, ne-am trezi cu toții dintr-un somn ciudat, ca după o apocalipsă nucleară? Cine dintre noi ar mai inventa roata, hărțile, dinamita, chitara, sucul insipid, roșul semafoarelor și sandvișul rapid cu dâre de carne și castraveciori murați? Cine ar mai pune cârpe ude peste zâmbăreții care sar gardurile ospiciilor? Dacă aveți un pahar în plus, veniți. Am găsit tirbușonul.

Carlota

   Știu doar că trăiește în Montellano, aproape de plantațiile de tutun din Tamboril. Mai multe nu am vrut să aflu, am lăsat-o să mi se dezvăluie, să se dezgolească singură după cum crede de cuviință. Vorbim rar, înfruntând metehnele tehnologiei moderne; la mine e noapte târziu, nu mai urlă nimeni în cartier, au tăcut claxoanele, doar autobuzul care mă leagă de capitala de provincie mai sparge noaptea din oră-n oră. Acolo abia începe să se întunece. Valurile calde ale Atlanticului de seară se întorc acasă, bărcile vin din larg cu plasele pline de pește, pisicile din port ies flămânde în întâmpinarea lor, iar în cafenele barmanii scot pe tejghele primele sticle cu rom. Aș vrea s-o cunosc. Să mă învețe cum se frig bananele în ulei și cum se fierbe orezul în coajă de palmier. Vreau să ne legănăm împreună în hamac. Să ne împletim umbrele fugărite de lună pe plajă și să ne adâncim tălpile în nisip. Mă tachinează mereu din cauza accentului pe care îl am, spune că spaniola pe care o vorbesc e prea rigidă. Ca un perete de castel. Îi lipsește tonul felin pe care îl au locuitorii din Caraibe, dar tocmai acest lucru o surprinde plăcut. Când o prind cu chef îmi povestește despre visurile ei: ar vrea să părăsească insula și să-și refacă viața în altă lume, cunoscută doar de la televizor, din filme și documentare, îi plac mașinile mici, roșii, cu tetiere din catifea bej și covorașe moi din pâslă în nuanțe deschise. Îi este dor să se plimbe cu trenul prin munții Alpi, deși nu i-a văzut niciodată, să urce cu telefericul și să se arunce în hăuri pe schiuri, îi plac străduțele Parisului, tarabele cu mii de cărți și prăvăliile cu brânzeturi. Fascinația sufletului scăldat de ape pentru înghesuiala urbană, pentru frecușul zecilor de mii de corpuri între ele, în metrou, în piețe, pe bulevarde, zumzăitul bistrourilor, nemișcarea statuilor umane de bronz, interfoanele care nu tac, amestecul citadin al pieilor de toate culorile, aromele de pe haine, rimelurile scurse de pe gene și clătitele cu cremă de ciocolată împachetate acolo, pe loc, printre umbrele și câini în lesă.

   Eu caut să fug de toate astea și vreau să o conving să mă primească în azil. Acolo, pe bucățica ei de pământ înconjurată de valuri și apusuri. Nu coincidem. Ne rotim ca acele unei busole îndărătnice, căutăm norduri noi și poli excentrici. Vreau să evadez din jungla de beton, iar ea, fragedă, tânără și neștiutoare, caută să se piardă în nebunia de aici. Nu are bani să vină. Eu nu îi voi trimite niciodată. Egoistul din mine vrea doar să profite de situație și să știe că există undeva, departe, o sclavă fragedă care taie la perfecție frunzele de tutun pentru plăcerea mea dementă.

Negustorul de pipe

   Mă relaxează nopțile imprevizibile. Le înțeleg ca pe o călătorie cu un autobuz învechit, rostogolindu-se prin hârtoape, răcorindu-se prin ochiuri de apă, m-am simțit mereu comod în liniștea care stăpânește pentru câteva ore viețile din jur și se lipește de răni ca un plasture din bătrâni. Noaptea mă invadează zmeie care îmi ridică cuvintele în aer, le plimbă prin lume și le oferă guri proaspete de oxigen ca să se poată transforma în stări. Mă înalț și eu câteodată împreună cu ele, mă trezesc cu ațele înfășurate în jurul degetelor și zbor: e un voiaj mut peste case și străzi, peste orașe amorțite în paturi calde, văd cum ies furiile din oameni și își dau duhul în perne sau pur și simplu se furișează, discret, în timpul somnului, prin geamurile larg deschise.

   Atunci mă uit la toți și la fiecare ființă în parte; cum se rostogolește, cum își alină durerile de ficat, cum face dragoste, mă înduioșează felul în care se dau cu creme pe arsuri și grija cu care își păstrează lentilele de contact în paharul de pe noptieră. Vreau să știu cum respiră și unde își ascund răutățile, sunt mereu uimit de piepturile care se ridică și coboară ritmic, de aerul rece care intră prin gură și de fluxul fierbinte care iese din nări. Acolo mă opresc din zbor, îmi fac repede o cafea și plec mai departe. Vorbesc cu somnambulii, îi iau de mână și îi îndepărtez de balcoane, le întorc cheile în broaște ca nu cumva să rătăcească prin frigul intersecțiilor sau să fie călcați de vreun dezlânat pe patru roți. Pe cei profund dezorientați îi lovesc ușor în bărbie, le ofer puțină cafea din termosul meu și stau cu ei până se liniștesc și pot să-și reia somnul.

   Mă întreba mai demult o femeie dacă am găsit ceva pe „Drumul Damascului” din mine. Nu am știut să-i răspund – nici nu era momentul – pentru că se făcea noapte, ea împărțea semnături, zâmbete, bomboane, și căutam cu toții un bar în care să petrecem câteva momente și să despicăm vorbe-n patru.

   Caut bunătatea din ceilalți, vreau ca fiecare să se prelingă prin propria-i viață fără să clintească nimănui nici măcar un fir de păr din cap, mi-aș dori să nu consumăm nimicuri și obsesii, să nu scrâșnim zilnic din maxilare pentru a ne consolida bunăstarea și fericirile amăgitoare. Îmi place drumul, îmi plac pingelele care se rup și morții de sete cu care mă întâlnesc. Dar nu caut nimic. Habar nu am unde e Damascul și dacă acesta are vreodată planuri pentru a se stabili în mine.

   De multă vreme m-am obișnuit cu ideea că pașii sunt cei mai importanți și că fiecare are ritmul lui, bine stabilit, bine croit din genă, ajustat pe alocuri de șansă și de locul în care se naște. Pe drumul meu este mult praf și mă bucur. Îl adun și îl amestec cu apă. Ies niște păpuși extraordinar de frumoase, coapte în soarele deșertului. Ele devin parteneri de discuție în nopțile în care nu pot zbura. Atunci când zmeiele au alte treburi și lasă cuvintele să se odihnească în mine.

   De foarte mulți ani de zile mă străduiesc să merg mai des prin pădure. De acolo se văd altfel orgoliile. De fapt nu se văd deloc. Dispar complet, se împreunează cu praful de pe uliți și devin inofensive. Își pierd din forță, ca un cristal de sare aruncat pe botul unei balene în mijlocul oceanului. Caut un munte de chihlimbar ca să-mi fac muștiucuri pentru pipe. De aceea urc și scotocesc cu rucsacul în spate. Le vreau colorate, să poată trece lumina prin ele și să mă mir când se desface în nuanțe. Am crezut că fumul poate readuce la viață insectele congelate de milioane de ani în piatra aceea multicoloră, că poate să aibă un efect special asupra lor. E o iluzie, știm cu toții, dar vând pipe pentru a putea să caut mai departe muntele colorat, trebuie să vină ziua în care voi putea să scriu ”Gata, se mișcă, furnica asta adormită a început să dea din picioare!” și doar atunci mă voi bucura pe deplin.