Mini

   Nici copacii nu ne mai camuflează obiceiurile. Rămân și ei pitici, bieți arbuști care refuză să fie camarazii neajunsurilor noastre. Nuduri ce-și acoperă intimitățile cu frunze uscate, rușinați până-n măduvă. Îi bate ploaia, frigul le intră-n celuloză. Se predau și ei, e inutilă rezistența în fața ticurilor urbane, în fața plutoanelor de omuleți chirciți, cu fesuri caraghioase pe cap, alergând de colo până colo pe trotinete colorate. Aștept zăpușeala să vină, mi-e dor și de viscol și de avalanșe, sunt prizonierul rubricilor meteo și al fetelor fără garderobă. Să apară uleios augustul, să vină căldura toridă, cu nisip și oase dilatate pe plajă. Trupuri goale se vor lipi de pereți, vor scotoci după o felie de umbră și vor înghiți iaurturile de coacăze. Un husky bântuie prin parc, cu limba scoasă. Aleargă liber și am senzația că stă să ningă. Îl cheamă Cedric. Am aflat după felul în care îl strigă Mini, stăpâna lui. Pe Mini o cunosc mai bine, o văd zilnic cum se prelinge din pat către ușa de la baie, face piruete pe muzică franțuzească și se spală pe dinți la fereastră. Are un farmec aparte când își freacă dantura în văzul tuturor. O urmăresc din balcon în fiecare dimineață. După ce-și curăță gura se unge pe mâini cu ulei. Nu-mi displace mirosul de cocos pe care îl emană, dar îl văd pe Cedric cum strănută indispus. O trage de fustă, se ceartă amândoi câteva minute, Mini ia lesa din cui și ies la plimbare. Ochii lui Cedric, de un albastru complice, se potrivesc de minune cu chiloțeii stăpânei. Nu sunt chiar atât de obsedat cum aș putea să par, dar Mini se apleacă cu punguța în mână și nu pot să-mi dezlipesc privirile de pe fundul ei. Obraznic. Cedric sare, trage de lesă, mă cântărește din ochi, întrebându-mă ce caut la acea oră pe bancă și o aruncă pe Mini în brațele mele. Să o salvez câteva minute, să-și mai tragă sufletul biata de ea. Cedez. Deschid brațele, o prind pe Mini, lesa îi scapă din mână. Cedric mă salută bucuros și fuge singur printre tufișuri. „Știi care este cea mai bună margarină pentru tartinele de la micul dejun? Eu folosesc Echire. Cu accent pe al doilea e. Are o notă dulce pe final și nu mai trebuie să adaug sirop de arțar.” îmi spune franțuzoaica cu buzele îndoite doric în urechea mea stângă. Mă lovește în cel mai sensibil punct. Mai bine m-ar fi spânzurat de lob și m-ar fi trimis să car borduri cu spatele, decât să mi se cuibărească în brațe și să-mi propună aventuri gastronomice. Mi-am revizuit puțin angoasele de când am cunoscut-o. Urc zilnic la Mini să pregătim tartine. Fără sirop. Doar cu acordul ochilor metalici ai lui Cedric.

Anunțuri

Fără volum

   Am văzut într-un târziu marea la răsărit și la apus, am lăsat-o să mă ude și să mă umple de sare, să mă ascundă în larg, acolo unde mi-a băgat frica în oase nemaiputând să înot înspre mal. Scoicile mi-au tăiat tălpile și mi-au crestat gura. Bălteau împreună și s-au lăsat invadate de picioare, de burți și saltele de plastic, de sticle de bere și ulei de plajă. Câteva valuri mi-au acoperit nările ca să-mi arate mie, neajutoratul biped, că mă pot domina, indiferent dacă se nasc reci sau calde. O perioadă ne-am înțeles destul de bine. Chiar ne vizitam zilnic, ne întrebam unul pe celălalt de sănătate: „Ce faci? Căluții tăi de mare cum o mai duc? E totul ok, știu să sară, au mai crescut?” și ne împrumutam reciproc frustrările. Eu îi lăsam pe mal dorința de a nu muri prea repede, îi povesteam cât de tare mi-aș dori să călătoresc, să sar de pe un continent pe altul și să cunosc oameni, iar ea mi se plângea că nu poate să geamă mai tare. Îi lipseau sunetul acela fioros care îți îngheață sângele în arteră când îl auzi și mugetul valului care se ridică deasupra capului cu câțiva metri și se pregătește să te sfârtece ca pe un albuș sărit prea devreme din ou. Mereu a vrut să fie mai zgomotoasă, să impună respect, și-a dorit să fie rece chiar și în lunile fierbinți ale anului. Pentru a-și legăna bărcile în liniște, pentru a săruta stâncile la miezul nopții.

Roșu

   Cu jumătate de gură, timidă, uitându-se speriată în jur, mi-a zis că are nevoie de altă culoare. Vrea neapărat să-și schimbe anumite obiceiuri din viață și o modificare cromatică ar fi potrivită pentru momentul prin care trece. Glumea oare? Iarăși? Ar fi fost a doua oară în ultima săptămână. Mi-am dezlipit ochii de mâinile ei și am privit-o: era fermă pe poziție. Avea ochii strânși. Ca un sergent cu vene dure. Strângea pumnii și a făcut un pas către mine. Am tresărit. Când a mișcat piciorul, chiar în momentul acela, un val de aer i-a ridicat rochia și am putut să-i văd genunchii. Și picioarele. Întregi, două coloane arămii ce miroseau înnebunitor a cremă de piersici. M-a rugat să-i găsesc ceva roșu. Aprins. Să schimbe totul dintr-odată. Obligatoriu roșu, nu dorea altă nuanță în acel moment. I se potrivea purpuriul și am întrebat-o dacă are timp să meargă cu mine. La câteva străzi distanță știam că zace o bicicletă legată cu lanțul de un copac. Avea exact nuanța pe care mi-o ceruse. Era încântată. Mi-a zâmbit, în sfârșit. A fost un gong surâsul acela în creierul meu, nu aveam să-l mai văd vreodată, nici să-l pot compara cu altul n-aș mai putea. A scos o pilă de unghii și am ras amândoi vopseaua de pe cadru și de pe ghidon. Ne-am chinuit cam două ore, dar a meritat din plin. A strâns pulberea aceea fină într-o hârtie, a băgat-o cu grijă într-un buzunar al poșetei și a plecat fericită. Am rămas acolo, mi-am lipit privirile de rochia care îi flutura pe coapse, de gleznele subțiri și mi-am aruncat buzele, la întâmplare, pe gâtul ei. Atunci s-a întors și a râs. Prima oară când a întors capul și mi-a strigat că e posibil să ne revedem. Hafid adusese mandarine proaspete la aprozar. Și mentă ruptă adineauri; adulmecam cofetăriile din jur, se jucau gardienii cu simțurile mele și băteau cu baroasele în eșafod. S-a pierdut printre trecători cu fusta sub genunchi, cu praful roșu de pe bicicletă în geantă și cu speranțele mele făcute țăndări. Îmi este teamă că-mi va exploda toracele. Aș vrea să mi-l cos impecabil, dar nu știu cum. Doar mă înțep între degete, acolo unde pielea e subțire. Câmp de tir pentru vârfuri răzbunătoare, de fier căruia nu îi e teamă de moarte, de foame, de un alt somn inutil de noapte.

Drumuri

   La colțul străzii se află un bătrân cu un scaun și o colivie. Își coafează barba cu degetele și scrie mereu câte ceva pe un carnețel. Și-a scos pelerina dintr-un soi de valiză legată cu elastic și și-a pus-o pe umeri. Colivia este, de fapt, o cușcă rotundă din sârmă în care se-nvârte un șoarece vioi. Cred că este un hamster al sorții, un guru dement care s-a reîncarnat în glumă într-o rozătoare urbană. Sau vreo vietate ciudată care leagă oamenii la ochi și îi obligă să-și aleagă destinul după cum se rotesc zarurile. Azi era posac, îl plictiseau de moarte trecătorii ce se fereau de ploaie. Nici eu n-am reușit să-l înveselesc. I-am curățat mustățile și l-am servit cu ultimii cartofi prăjiți pe care i-am găsit în geantă. Mai pe seară și-au schimbat locul, i-am văzut pe strada principală, amândoi erau așezați pe un sac de plastic; își împărțeau frățește o felie de salam și câteva fire de ceapă căpătate de la o doamnă îmbrăcată cu un halat greu, pictat cu margarete șterse de vreme. I-am mai zărit apoi preț de câteva zile, după care au dispărut. A rămas orașul ca o celulă. Cu oameni de sârmă. Îngândurați, copleșiți de calcule ca un neguțător de speranțe ce nu mai vinde de secole mare lucru.

Fracturi logice

Puigdemont și echipa sa nu sunt persecutați politic. Ar fi cazul să încetăm cu dezinformarea și ignoranța. Nu sunt persecutați pentru ideologia îmbrățișată sau pentru declarațiile politice, ci pentru fapte prevăzute de Codul Penal spaniol în vigoare. Sunt sătul de discursul gen „alba-neagra” în care fraierii cad ca muștele. Închipuiți-vă pentru un moment că guvernatorul din Utah ar proclama unilateral independența în seara asta. Pariem că în mai puțin de șase ore ar interveni armata și Trump ar umple pușcăriile cu politicienii care au sprijinit practic demersul? Dacă nu vă puteți imagina, puneți măcar mâna pe o carte. Ar fi de preferat Constituția țării despre care vorbiți. Rog a se citi cu mare atenție fiecare cuvânt înainte de a lansa un comentariu, previzibil, naiv.