Meserii

Mi-ar plăcea să devin pictor de urme de pisică. Să mă plimb toată ziua pe lângă ziduri și să arunc cu pensula amprente de mâță pe geamuri, pe uși, pe mașini, să desenez cu acuarele fosforescente pentru eternitate. Nu cred că trebuie multă școală pentru asta. Sau poate că da. Măcar cea a privitului în ochi și a înțelege rostul celui de lângă tine. Când voi crește mare, voi umple orașul cu labe de pisică. De vanilie, fistic și caramel. Să strige vântul pe lângă gard și să legene cozi la asfințit.

Arboricol de noapte

E curios. Alternează stările în care îți vine să-i trimiți pe toți la dracu’ sau să-i lipești de pereți, cu acele tablouri în care i-ai arunca pentru câteva secunde sub roțile trenului. Nici vorbă de alienare sau de pahare cu conținut obscur, doar lehamite în care se înfige căldura insuportabilă a lunii august, doar dorința de abstinență socială pe termen lung întreruptă inevitabil de excesele grotești ale unora, de eforturile de a ieși în evidență cu orice preț și impulsul nefiresc de a sta în față. Nu-ți rămân decât plimbările pe câmp, departe de orice talpă umană, de orice fâlfâit de fustă, rămân doar intențiile de scăpa de claxoane, răgete și fluierături și exilul pe un mușuroi de pământ, departe de tot și de toate, înconjurat de ape dacă s-ar putea și dacă de acolo, de sus, ar ploua cu milă și răbdare. Dar nu curge nimic, s-a uscat până și albia milosteniei. Ilie nu mai are chef să fugă cu carul și să pocnească din bici, ielele au și ele treburi mai importante de făcut, iar noi, sărmanii cu gurile făcute pungă, atacați din toate părțile de nebunia lumii, am rămas de izbeliște. Ai nimănui. Fii ai unei ploi seci, cu gust de glaspapir.

Am umblat câteva zile prin copaci și mi-am lipit fața de frunze. Dimineața e mult mai bine, sunt cărnoase, miros a noapte și a ferestre larg deschise. Le poți molfăi dacă ți se face sete și nu s-au deschis cârciumile încă pentru a te răcori la tejghea. Te poți simți vierme de mătase chiar și în lipsa dudului, îți poți coase aripi pe spate și încerca să zbori de pe crengile nu foarte înalte, ai chiar posibilitatea să locuiești o perioadă în pom și să te visezi șal de mătase aruncat pe umerii indecent dezgoliți ai vreunei sălbăticiuni decadente. Eu am încercat toate scenariile. Ori sunt un foarte prost actor, ori un slab cățărător. Mi-am luat hamacul și am stat la pândă nopțile. Nimic. Nici umeri dezgoliți, nici șaluri, nici măcar decadență. Așa, artificială, de mâna a doua. Pentru un provincial păcălit ca mine. Doar un surogat de proastă calitate. Am reușit să văd doar o pereche de bețivi cum se giugiuleau zgomotos într-o noapte: el cu avânt, înalt, cu tricoul pe jumătate rupt și-n șlapi, iar ea cu părul ”marley” strâns în coamă, un pic șchioapă, sâsâită, c-un chiștoc în colțul gurii. Mi s-a părut puțin insalubră. Nu purta șlapi. Nici sandale. Își freca tălpile de banca pe care se așezaseră și mi s-a făcut teamă. Am sărit în alt copac și i-am privit de la distanță.

Am oroare de furnicături, de boli de piele și de bube. În ruptul capului nu m-aș scărpina cu craca pe spinare.

Sens unic

Ce faci dacă încep să-ți crească în barbă fire ca untul sau de culoarea tutunului de Virginia? Coboară gânduri de-a valma, se adună deodată într-o șură pe care nu o poți croi după propria poftă și zaci. Cu șoldul în șanț, băltind, uitându-te cu coada ochiului cum trece timpul în hohote pe lângă tine, neputând să-l prinzi de păr și să-l snopești cu bătaia. Te uiți cum aceleași guri se răcesc de pomană, triste mestecătoare de verb, și cauți să deslușești nonsensul, impulsul și egoismul stăpânilor.

Albă

Am nevoie de furci pentru clăile de pe cap și o răzătoare pentru gheața din vârful pixului. E țurțure rece, din acela care rupe carnea când o atinge. Aduce a plisc de pasăre răpitoare. Citeam cândva că tibetanii își duc morții în vârf de munte și îi lasă acolo, hrană vulturilor. Toată lumea câștigă. Nu au cimitire. Proteina plutește liberă în natură, iar frigul himalayan sigilează în mod absolut orice boală care dorește să-și lase mugurii împrăștiați. La ei moartea seamănă cu omătul. Imaculată.

Iulie 2016

Iulie 2016 pe Facebook

Din când în când, cu o periodicitate sublimă, istoria vomită personaje sinistre, schizoide, cu sau fără dungă roșie pe buletin, capabile să promită orice, oricui, la orice oră din zi și din noapte. Oferă cu larghețe independență, bunăstare, salarii mari și beneficii imense, milioane de locuri de muncă în special pentru autohtoni, recită furibund discursuri lăcrămoase, patriotice, se cațără vioi până la prohabul eroilor din cărți și de-aiurea, sugându-le snaga fără jenă, dupăcare dispar în haos pentru a se trânti cu burțile la soare pe undeva, prin insule, prin ”bahame” sau ”seișeluri”. Iar nația, nația asta nătângă, cu mucii în barbă și batista murdară, plânge neconsolată ca o fecioară trasă-n piept și neplătită de golănașul din fața blocului. Populații obosite, prostite, lăsate cu ochii în soare și trecute dintr-o mână-n alta, ca la barbut. Eu cred că merită. 4 iulie

Guccifer sparge conturi și se află câte ceva din chiloțăreala mondială. E judecat în România, extrădat în SUA pentru a fi judecat și acolo și e condamnat la 7 ani de pârnaie. Citesc prin niște locuri că a fost găsit mort în celulă. S-a rezolvat cazul? Mai bubuie presa? Mai lingem clanțele pe la ambasadă? Sau îl dăm în p… noastră de hacker? 6 iulie

Faceți voi, dragii moșului, un exercițiu de reflecție. Știți cu ce se halește sau nu? Câți labagii, pedofili, homosexuali, încornorați și încornorate stau pe funcții publice și nu-i știe nimeni? Ooooo, da, sunt ai dracului de competenți, of course. Ipocrizia asta deșănțată mă sparge și-mi rupe venele-n paișpe. Lăsați-l, dom’le, pe băiet să performeze o perioadă. După care aruncați cu praștia, îngerași imaculați ce sunteți! 7 iulie

Sufocându-ne sub soare, nemaiavând loc unii de alții, ne strâng frontierele de testicule și ni se ascut vocile. Nu ne suportăm deloc și iată că s-a mai ivit prilejul unor basculante de scuipat și a unor tone de rahat în ventilator. Puștoaica asta de liceu, zulufată, imberbă, cu mintea făcută vraiște de un sistem imbecil și de ideologiile puse pe hârtie cu înverșunare, declamă cu foc un discurs ostil. Sunt sigur că peste 20 de ani îi va fi rușine de capcana în care au aruncat-o adulții iresponsabili din jurul său și va privi dezgustată în urmă.

Dar nu asta e problema, ci dinamica în care suntem angrenați cu toții din care nu știm să ieșim. Piatra cu care ne lovim în țeastă trăiește de zeci de mii de ori mai mult decât noi. La scară planetară suntem doar niște gândaci care habar nu au să-și trăiască propriile vieți. Ne-au învățat că trebuie să ne fută grija de vecini, de cât de scurtă e fusta și cu cine și-o trage Tanța în nopțile lungi, ne-au arătat că e mult mai importantă fleica de vizavi decât supa familiei și că rugile către Dumnezeu sunt mai efective decât cele adresate lui Buddha.

Comentariile sunt neandertaliene. Specia asta bățoasă nu se învață minte niciodată și e gata să-și bage fierăstrăul în jugulară la cea mai mică provocare. E vizibil, dar nu pentru imbecili: spune-i că mă-sa-i curvă, tac-su bețiv și că sor-sa îi fură bani din portofel. Se vor lua la bătaie, iar tu, manipulatorul, vei putea să le încarci factura, să le furi mașina, să le tai pădurile, să le crești prețurile și să îi calci la orice oră în picioare. Pentru că ei, tembelii dogmatici, sunt ocupați să-și facă sex în gură reciproc. 10 iulie

Câteodată e bine să emiți opinii despre rasism, xenofobie, homosexualitate, religie, politică, încercând să vezi și să înțelegi caracteristicile acestor realități și fenomene, încercând să păstrezi o atitudine tolerantă și umană. E bine să ieși din culcușul pe care ți l-ai construit singur, cu efort, în timp, cu răbdare. Tocmai pentru a vedea cine ți-a invadat, chiar și accidental, spațiul. După postarea cu fătuca iredentistă primesc în privat ”bine mah bozgore cai aperi pe mancatorii de carne de sub sa , i-ai acasa și ai grija de ei”. Am mai explicat că numele pe care-l port este rezultatul maghiarizării forțate din nordul Moldovei. Pentru cine știe istorie e inutilă orice explicație anexă. Spuneam că e bine să ieși din culcuș. În special pentru că după astfel de postări păduchii pleacă singuri. Nu mai e nevoie să cumperi dezinfectant. 10 iulie

La pârnaie e nașpa. Nu poți să te caci, nu poți să te speli, nu sunt paturi. Igrasie. Păduchi. Căldură vara, frig iarna. Gardienii îs ai dracului. Nu e mâncare. Nu e condiții. Șicane la duș. Legende cu fetițe care e ele folosite pe rând de toată lumea. Doi-trei în pat. Evu’ Mediu, ce mai! Întreb doar: ce p…a mă-tii cauți acolo? 13 iulie

Ca să nu te faci de căcat atunci când comentezi pe undeva, când lași de izbeliște cratime, îți bagi litere-n cur aiurea, pui mii de semne de exclamare la sfârșit de frază și scuipi nonșalant pe conjugări, există un buton pe care scrie ”edit”. Adică poți reveni asupra celor scrise și poți corecta scăpările pe care le putem avea cu toții la un moment dat. Desigur, mai există și DEX-ul. Dar speța asta e mai complicată, acolo trebuie să bagi deștul în gură, să cauți pagină cu pagină, să judeci și să înțelegi ce scrie. Rezum: nu arăta că ești tembel de-a dreptul. Folosește tehnologia chiar dacă Țucherberg e un capitalist zgârcit și nu-ți arată și cum s-o faci. Fii mai isteț cu o secundă, țara geme de proști. Suntem înconjurați și sunt extrem de virulenți. 14 iulie

Psihopații au acces oricând la cuțit, armă, avion și camion pentru a ucide fără remușcare. Sunt aici. Printre noi. Îți pot sufla în ceafă când te afli în vacanță, la plimbare cu copiii sau când te așezi liniștit la o terasă pentru a bea o cafea cu prietenii. Au și ei moaștele lor pe care le pupă regulat, se închină și ei la un zeu diliu care le promite avantaje și sex cu fecioare în rai, au și ei lăcașuri de cult în jurul cărora se învârt până când ochii le ies din orbite. Au manuale de istorie care îi învață în plin secol XXI că o imensă parte din Europa le aparține de drept și cărți religioase care îi îndoctrinează zilnic cu ”dovezi și minuni”. Au și ei popii lor care le arată ”calea către lumină” și adevăruri absolute care trebuie urmate fără a fi cercetate. Doar credință. De credință oarbă e nevoie.

Nu, nu putem face o paralelă. Dar dacă putem? Dar dacă ne oprim câteva secunde și analizăm (ce cuvânt periculos pentru creier) efectele reale ale credinței oarbe? Dacă ne oprim câteva momente și analizăm faptul că cele mai mari atrocități au avut la bază credința în ceva superior, fantasmagoric, ireal, sfânt? Nu ar fi de folos să ne oprim din mestecat dogme? Nu ar fi mai bine dacă am lăsa deoparte cârja speranței deșarte în care ne tot sprijinim, sperând în minuni de proastă factură, și am începe să plutim în realitate? Dar cum s-o faci când e mult mai ușor să crezi că salvarea îți vine din cer, în timp ce habotnicul îți înfige frățește, întru cele sfinte, un glonte în cap? 15 iulie

Vă rog să-mi permiteți să raportez:

Acut. Profund. Surd. Mă doare-n cur de Erdogan și de tot rahatul ăsta pe care ne tot chinuim să-l comentăm și să-l înțelegem. Încă de aseară urmăresc știrile celor mai importante televiziuni occidentale. Toți o ard cu ”turcii și-au apărat țara în fața loviturii de stat și au ieșit în stradă la apelul președintelui ales democratic”. E clar mesajul? O mare parte a presei vest-europene glăsuiește cam pe acest ton. Jocurile sunt făcute, celor mari le convine deranjul permanent din Orientul Mijlociu, așa că nouă, fraierilor cu tastatură, nu ne rămâne decât să ne răcim gurile de pomană.

La fel de dureros simt o jenă posterioară și în ceea ce privește actualitatea românească: până nu vom înțelege că absolut totul trebuie să se facă pe masă, la vedere, cu totală transparență, nu vom avansa în nici o direcție. Partide care se metamorfozează sistematic schimbându-și culorile, siglele și denumirile, serviciile care blagoslovesc generațiile de hoți din tată-n fiu ce se rotesc în scaune și o populație care se autotembelizează zilnic – sunt ingredientele care blochează orice schimbare în bine (ce limbaj de șipcă).

Nu știu dacă din fericire sau din păcate, dar am cana mea de cafea, pozele de prin sate, am pipele care mă ajută să trec mai ușor peste zi, câteva grisine pe care le rod conștient și o peșteră în care mă trag la umbră când soarele își face de cap. Și mai e ceva: când mă ia cu insolație mă visez o ciomolugmă a literaturii, un chilimangiaro al scrisului, și mâzgălesc prostii din cap. În zilele proaste mă ridic doar la nivelul ciahlăului autohton, așa că vă doresc numai bine în acest weekend și dați-mi voie să-i pocnesc pe luzării care mă iau în serios. 16 iulie

Mă simt atât de neajutorat, atât de lipsit de viață, mă simt de parcă n-ar mai exista un mâine pentru mine. Nu știu în ce gașcă să intru. În cea a căutătorilor de pokemoni sau în cea a miștocarilor de serviciu? Grea dilemă într-o zi de luni. 18 iulie

Nisa. Un minut de reculegere. După care mergem la plajă, ne dăm cu cremă de protecție, comandăm garsonului o bere rece cu guler și avem grijă de puștiulică să nu intre în apă prea departe. O mângâiem pe piți pe coapsă și-i sugem degetul mic cu dragoste. Soare, cald, umezeală. Frig pietricelele sub prosop. Mă întorc pe spate, mi s-au clocit ouțele. Fustițe, sâni și ruj, raibanuri pe ochi și merțedesuri duium, bărci de lux se îngrămădesc la mal. Plm, garsoane încă o bere! Și-un sandviș cu icre, să nu faci drumul degeaba. 18 iulie

De ce m-ar surprinde faptul că Melania Trump a furat pasaje întregi dintr-un discurs rostit de Michelle Obama în 2008? Sigur că da, ”consilierii au greșit”, ”i s-a înscenat o glumă proastă” pentru a-l discredita pe dementul care vrea ziduri în sudul Americii, ”se întâmplă și la case mai mari”, etc. Scuze se vor găsi, dar repet: de ce ar trebui să fiu surprins?

Nu pot fi. Cât de tare aș vrea să simulez, indiferent de interjecțiile pe care le-aș scoate din tastatură, mi-e imposibil. Pentru că s-a demonstrat de mii de ori până acum că mentalitățile infecte nu au granițe, statut social, nivel de școlarizare, religie, sex sau naționallitate. O curvă penală rămâne penală chiar dacă stă cu fundul pe cea mai roasă bordură a centurii sau și-a găsit locul printre bogații lumii, în fotoliul vreunei primării sau s-a cocoțat într-o instituție prezidențială. Un șarlatan rămâne șarlatan pe viață indiferent de treptele urcate în societate. Te-ai obișnuit să furi, să fii înșurubat, să-i plătești puțin sau deloc pe cei din jur, să ai un discurs demagogic, mocirlos și înțesat de truisme, dar digerabil de către o masă imbecilizată de votanți, așa vei rămâne veșnic. O lepădătură cu ifose, smălțuită adecvat pentru a se vinde cu ușurință unui public convenabil, neștiutor și tolerant, zecilor de milioane de aplaudaci chiori care dau like și share unor verze docte.

Oamenii s-au obișnuit peste tot în lume să fie tratați ieftin și să-și clătească ochii cu perlele agățate la gâtul unor fufe rătăcite prin paturi de lux. Le place, se dau pe spate orgasmic (lipsește masturbarea publică în masă) și fac alegeri cât se poate de ciudate. Cine se aseamănă… Cum era? 19 iulie

E înspăimântător cât de multă lume se simte bine în prezența măruntelor mizerii care ne macină cotidianul: șpăgile, furtul, traficul de influență, nepotismul, ochii închiși la orice fel de abuz, întoarcerea spatelui și baricaderea în propria carapace, nefiind capabili nici măcar să semnalăm dezordinea din curțile noastre. În schimb ne oripilează politica mondială, catastrofele de oriunde altundeva (rog a nu se minimaliza) și devenim brusc experți în măruntaiele KGB-ului și-n tehnicile antitero ale Mossad. Sunt, desigur, truisme. Pe care nu ne-am obosit să ni le introducem în țeastă, nu le-am asimilat pentru că buricul pământului se află – nu-i așa? – în Dacia eternă și înțelepciunea universală se găsește la kil pe Masa Tăcerii. Poate că ar trebui să dăm mai des cu mătura printre mitocanii noștri și să ne curățăm pleoapele de mâzgă, deoarece nici un adversar, cât de mic ni s-ar părea, nu respectă și nu negociază cu golănașii de la periferie care nu vor să folosească o blestemată de periuță de dinți. Știu, persoanele de față se exclud. Noi suntem curați și deștepți în cap, tocmai pentru a preveni eventualele atacuri de furie. Calm, mai e mult până departe. 20 iulie

Zeci de mii de turci scoși din sistem, trași pe dreapta, eliberați din funcții, zeci de mii de arestați, săli polivalente pline cu oameni încătușați, televiziuni, radiouri, pagini de internet închise, morți și răniți… Diliul fundamentalist Erdogan vorbește de o ”frăție” Turcia – Iran – Rusia pentru a restabili pacea în zonă și declară stare de urgență pentru următoarele trei luni. Și cu toate astea mai văd încă români care îl simpatizează și sunt de acord cu măsurile luate de regimul de la Ankara. De ce? Ce au în cap? 21 iulie

Pe patine

Hai să plângem împreună, creatură, să ne sfâșiem cămășile de pe noi și să tragem cu dinții de șira spinării până ies oasele curate, hai să ne ciunțim fețele cu palme și să ne înroșim obrajii cu dosul lor, o dată și încă o dată, să șiroiască sânge din colțul gurii și să obosim căutând batiste prin sertare. Vreau să jelim câteva nopți la rând, cu lacrimi grele adunate într-un lac. Pornește, te rog, instalația de frig și adu-mi patinele din magazie. Mi-e dor de un triplu lutz mortal și nu am frâne.

Caravelele din raft

Eram convins că voi avea destulă putere și răbdare să suflu în pupa bărcilor pe care le-am construit aseară. Muncisem ca un nebun toată noaptea, le-am încărcat cu soldați de plumb, cu provizii, am angajat și doi cofetari pentru a satisface poftele tinerilor plecați la luptă și le-am dat drumul pe apă. Pluteau cu felinarele aprinse și se clătinau pe val, ca niște soacre opulente cu mânecile suflecate în fața cuptorului. Le-am văzut imense, lipsite de grație la început, mi-a fost chiar teamă că se vor umple de apă și că hârtia de ziar o să se înmoaie prea repede. Nu-mi place să văd bibliotecile cum se scufundă și cum nu există salvamari născuți pentru a le aduce la mal. Nu-mi plac hublourile netăiate, închise, geamurile acelea rotunde, blocate, prin care nu poți sări dacă vreun iceberg cătrănit îți iese în drum. Mi se așează tiptil o mână în beregată atunci când începem să ne balansăm cu toții, amețiți de capriciile unor valuri ce ne iau în râs, mă simt șchiop, sunt orfan de lobul frontal și nu mai pot articula cuvinte. Îmi plonjează catargele în ochi și mă inundă nori de praf când stomacul îmi spune că mersul pe ape nu e în regulă. Și nu mai suflu în pânze, cu speranța că bărcile se vor opri și se vor așeza în ancore.

M-am târât în patru labe și am încercat să vărs. Îmi pocnea fruntea, ochii mi se roteau incontrolabili, devenisem în doar câteva zeci de minute un titirez din carne, cu barbă și orgolii, mă transformasem într-un biet bolnav cu ficatul agățat în ținte, gata să-și elibereze fierea peste bord. Se auzea muzică din valuri, o flașnetă ieșise din labirintul acela stupid de corali și mă amețea cu o arie din Debussy. Nu-l auzisem până atunci la flașnetă, suntele ieșeau mecanic. Ca un icter umed. Și pătrundeau în urechi, rapide, sfredeleau timpanul cu sete. Nu-l vedeam pe cel care dădea la manivelă, nici canarul care mi-ar fi tras bilete de amor cu pliscul. Am început să incomodez. Mai întâi pe cei din jur, apoi marea. De aceea nu mai suflu în pânze și voi păstra bărcile de hârtie pentru mine. Le voi așeza pe raft, cuminți, și vor ieși din port doar atunci când se vor mai liniști apele.

Nisipisme

O obsesie introdusă în minte cu forța: pofta de apă, de albastru, de sare. Mi-am dorit să văd marea de aproape și-am plecat de acasă fără să anunț. Nici măcar un bilet în ușă. Am văzut marea și scoicile. Și câteva valuri neputincioase. Mi-am dat seama că-mi lipsește curajul de-a sta iarna pe mal. Cu timpul am devenit prieteni, dar mă simt un tolerat. O victimă flămândă de triborduri. Mă simt o cochilie găzduită, la grămadă. M-am întors cu spatele și am țipat că e mult mai frumoasă la televizor.

Flutulus

Fluturii nu au vrut niciodată să-mi zboare prin cameră, să se lipească măcar din greșeală de becuri, de șifonier, să-mi caute prin sertare, acolo unde-mi ascund revistele obscene, scrisorile, fetișurile, acolo unde-mi golesc mințile și le las să zacă în întuneric. Nu pluteau nici când eram copil, nici acum ca adult, nici măcar în zilele în care, băgat în pat până-n bărbie, transpiram ca un posedat de febră. Nu știu de ce, poate că au fost mereu ușile închise, iar gângăniile astea de pergament nu au avut putere să intre prin gaura cheii. Au fost prinse mereu în jocul lor în cerc, în jurul felinarului din fața casei, acolo unde în fiecare seară își etalau rotirea. Ca la talcioc, în lanțuri de derviș. Fiecare fluture se așeza în scaunul lui, își punea mâinile la ochi și aștepta ca un moș cu mustață să împingă manivela ce pornea roata. Într-o noapte chiar am văzut că doi dintre ei s-au așezat pe același loc și au mâncat vată pe băț. Imperturbabili, cu poftă, de parcă firele acelea dulci s-ar fi terminat pe loc, iar ei nu ar mai fi putut să-și amestecele antenele în bumbacul zaharisit. După ce s-au învârtit bine preț de câteva minute, au coborât din scrânciob și mi-am dat seama că nu sunt doar niște bieți amorezi. Nu, nu erau doar niște larve spațiale. Complotaseră ca să poată intra la mine în dormitor și să-mi verse călimara peste față. Nu știu de ce, nu am avut niciodată fluturi. Nu știm să ne respectăm. Ne atingem pe mâini, pe față, ne salutăm în treacăt și gata. Ne retragem strategic. Fiecare în insectarul său.

Leonard, buldogul și ceapa prin perete

Ascult Cohen dacă după-amiezile refuză să plece, atunci când se încăpățânează să mă contrazică și să mă convingă că timpul e ceață și că totul se pierde. E la fel de răgușit ca întotdeauna, îmi place cum se așează strâmb pe scaun, cu pălăria neagră pe cap și chitara leneșă în brațe. Cum recită drame și invazii metropolitane. Trebuie să suport un câine gras pe care îl aud prin perete cum clefăie nemulțumit. Are vene umflate pe picioare și doarme doar cu burta în sus, răsuflă din greu, respinge oasele dacă nu sunt fierte și e în permanent război cu angoasele subsemnatului. I-ar sta bine cu botul înfipt în canapea, să gâfâie sacadat, să încerce frica. L-aș învăța chiar acum să se încalțe cu cizme și să-și pună un palton pe spinare, acum când sunt 40 de grade netrebnice afară și mă înnebunește sforăitul lui, lipsit de cea mai mică amprentă de compasiune. E un duet absurd între cei doi: Cohen și câinele, poetul și parazitul, omul care unge timpanele cu muzică și patrupedul enervant ce mă transformă în martir. Prin același perete simt un miros pătrunzător de ceapă la tigaie, țipetele unui copil și o voce baritonală care urlă cifre din facturile de curent. Vecinii au iarăși simpozion casnic asezonat cu răcnete despre mamă și funcționarii de la bancă. Fata lor mai mare vorbește la telefon cu o prietenă despre ultima noapte de discotecă. În gura mare, nu are jenă, nu are complexe. Iar eu nu am nevoie de pahar ca să o aud. O tembelă mică, desfrânată, cu dresurile rupte, își suflă mereu nasul pe stradă. Produsul unei familii dezechilibrate, fructul acela necopt al unor adulți neterminați, și ei mult prea obosiți de traiul oribil la care sunt condamnați. Vorbesc amândouă despre o nefericire mult prea timpurie și înjură un puști care nu a știut să le sărute. Îi mirosea gura a pește crud și părul mult prea lung îi cădea în gură. Le fuseseră imposibil să se excite. Abia spre dimineață reușise să le deschidă câțiva nasturi de la bluză, dar era prea amețit de alcool pentru a găsi sânii. Nu mai aud nimic. Sau poate că urechile mele refuză să mai înțeleagă. Sunt incapabil să mă așez pe marginea unor prăpăstii de acest gen și să nu amețesc. Mă trage hăul în el și am gheare în piept când mă lovesc de asemenea povești. Mă simt culpabil. Pentru nereușita duetului, pentru nefericirea celor două tinere, dar nu mă sufoc pentru nimeni. Pentru toți câinii din lume ce respiră timpi morți, mai pun o piesă și plec.

Dorințe

Aș fi fericit pe o insulă. Una minusculă, cât un bănuț scos din circulație. O moviliță în mijlocul unei mări blindate în care se scaldă oamenii departe de țărmul meu, departe de geamandurile puse invers pentru a deruta canibalii. Aș folosi-o când vecinii se hrănesc cu saltimbocca romana din carnea lui Garofalo. Tolănit sub palmier, mi-aș pregăti topoarele și mi-aș curăța lentilele binoclului până la epuizare. Nu pot fi luat prin surprindere. Nu-i las să-mi muște mâna. Mă dor dinții lor cariați.

Harbuji și mirese în galben

Am o teorie pe care încerc să o definesc de ceva vreme încoace. Sunt câteva idei puse cap la cap și mi-aș dori să le scot din stadiul de vraiște în care se află acum. Prima ar fi că tăciunii din sobă nu mai pot să scrie. Nu mai au putere să așeze pe hârtie litere, să dubleze cuvinte, nu mai pot să exprime nimic. Au obosit, nici jarul nu mai e ce era odată, nici cailor nu le mai plac amazoanele perimate de astăzi, plângărețe, femeile care se aburcă goale în șa, cu ploaia rece pe spate. Fetele nu mai așteaptă amurgul, nu mai simt cum vine răcoarea serii. Se grăbesc, îi dau brânci soarelui și îl trimit în ghionturi după perdea pentru a-și începe orgiile mai devreme. Am totuși o veste bună. A sosit căruța cu pepeni roșii. Are pântecul imens și încap în ea sute de bolovani zemoși, fără prea mulți sâmburi. Voi sparge câțiva și am să trag armăsarii înăuntru, la umbră, să se înfrupte din cocoșul sticlos, zaharisit. Pepenii se rup, se bagă mâna înăuntru, se răsucesc degetele în sensul acelor de ceasornic și se scoate miezul pe masă. Să urle la noi, triumfător. Și să ne anunțe că vara cailor e la jumătate.

Am șoareci peste tot. Sunt înspăimântători în timpul zilei pentru că nu-i văd, nu-i ating, am doar senzația că le aud respirația printre mustățile lungi, pline de praf. De câte ori se închid ușile prin vecini, unul dintre ei ițește botul de după fotoliu și începe să mișune. Îi plac bușiturile, în special ușa de la trei ce se închide sec și clămpăne. Ca bătrâna ce locuiește acolo. Sau ca proteza din gură, nu sunt sigur. Noaptea sunt mai prietenoși, se adună și se împart în categorii: măturătorii, ștergătorii de praf, spălătorii de vase și ochioșii. Aceștia din urmă sunt nesuferiți. Sunt bătrâni și zac toată ziua ca libărcile sub chiuvetă. Nici nu văd prea bine, au strabism. Se chinuie să-mi măsoare mișcările, să-mi controleze fiecare înghițitură, fiecare fum din pipă, fiecare jet pe care mi-l dau sub braț. Azi am de muncă. Mult. Am să învelesc crengile copacilor cu mănuși de latex chirurgicale, albe, moi. E cerul ca o brânză proaspătă. Iar când o să cadă peste noi, vom face găuri și-l vom afuma fără grabă.

Mi s-au oprit ochii pe o mireasă. Stătea pe spătarul unei bănci, ghemuită sub vântul dimineții, cu un șal galben aruncat pe umeri. Ce fel de legături pot uni o femeie cu răceala unei bănci din fier forjat? Văd aceeași undă de gol în ochii ei, aceeași senzație emanată de oamenii ce-și cer iertare copacilor, trecătorilor, becurilor din felinare, existenței pur și simplu. Nu și-a întors capul nici măcar o secundă. Aș fi vrut să-i fiu răspuns, aș fi avut nevoie de privirea ei în acea dimineață. O copilă care se maturizează pe-o bancă oarecare, într-o dimineață oarecare, alungându-și îndoiala din suflet. Mai neagră decât coșarul agățat în piept. Un voal stins pe un spătar, în parc. Ca o fotografie de Coigny cu balerine pe malul Senei. Teoria e ineptă. Ineficientă. De aceea nu o mai am.

Migratorii

Păsări obosite de zbor, sătule de vâslitul prin aer. Le văd de câteva zile cum leagă sfori între etaje, încercând să-și construiască ceva pe care să-și petreacă toamna. Vecinii le oferă muzică si compania câinilor dintre cei patru pereți, dumicați de pâine, le pun apă proaspată în castroane de plastic și învață traiul în comun. Când ațele pocnesc, fac noduri marinărești cu ciocurile și agață de ele mărgele colorate și fâșii de staniol. Blocul mi s-a transformat în cort țigănesc cu flori de câmp.

El vecindario

Mă trezesc mereu înaintea vecinilor. Ies pe balcon. Îi văd căscând, se întind, își toarnă cafeaua și se frig cu ea. Îi văd cum își curăță dinții și se strâmbă în oglinzi, observ copacii fluturându-și crengile, camuflând geamurile blocului de vizavi. Aștept zăpușeala să vină, implacabilă, uleioasă. Trupuri goale se vor lipi de pereți și vor suge din iaurturile de coacăze. Un husky suferă în parc, cu limba scoasă. Deșirată. Sângerie. Mi-e teamă de ziua în care vor face toți același lucru ca mine.

Ciobul silvestru

Am simțit o mână pe spate. M-a izbit între umeri și m-a împins violent înainte de parcă ar fi vrut să-mi lase capul în loc, să cadă între noi. De ce mă bruschezi noaptea, de ce alegi potecile înguste din pădure ca să-mi înghețe sângele în picioare? Palma ta era pumn. Mi s-au încovoiat umerii și am survolat pentru câteva momente norii prin care nu se vedea nimic. Nici stele nu erau ca să-mi agăț leagănul. Și mi-am tăiat genunchiul în sticla privirilor tale. În ciobul critic al ochiului tău drept.

Mai lasă o gură

Vreau buzele tale, ochii tăi, vreau spatele tău arcuit și coama ta cea lungă. Vreau limba ta să lingă plicul pe margine ca să-l pot trimite în siguranță pe mare, băgat în sticla pe care am băut-o amândoi noaptea trecută. Mai lasă o gură de whisky, te rog, nu îți arde gâtul cu ultima dușcă. Mai lasă un pic și pentru literele de pe foaie, să se îmbete și ele, săracele, proastele, nesigurele, încondeiatele. Lasă-le și lor un tremur de picioare și acoperă-le cu cearșaful ud din dormitor. Luăm barca?

De jos în sus

Am înțeles că zăpada nu mai vine. Ne-a uitat aici, cu sufletul la gură, transpirați, cu limbile scoase și sufletele trecute prin copite. Am înțeles că stă cineva acolo, sus, călare pe fulgi, și sparge sacii cu scame albe din plictiseală. Harșt! Cu un cuțit bont. Harșt! De jos în sus, ca din buric în beregată. Să iasă mațele cerului prin gaura aia oribilă. Am înțeles că harșt-ul nu e ceva regizat, el vine din încheietură, dintr-o mulinetă scârbavnică pe care numai un zeu sifilitic o poate mânui.

În șir

Nu există nimic mai tragic decât un pai de chibrit care refuză să se stingă după ce și-a făcut datoria, o coardă de chitară ce schelălăie turbată, un văz în ceață, o damă moale, o secetă care rupe apa, un bric fără mare confundând porturile la nesfârșit, plâng când văd fecioare mute și rochii pe sârmă, paturi silențioase, uși fără gaură de cheie, zaț uscat în ceașcă, mă trece o metafizică trivială dacă îmi șoptești că vrei să plec, iar eu nu știu când am să mai pot veni. E totul un aluat pe dos.

Iele-n cerc

Coborau în șir indian, tăcute, una în spatele celeilalte. Nu purtau făclii. Farul nu mai ardea de mulți ani pentru că paznicul îmbătrinse și nu mai voia nimeni să trăiască acolo, în bătaia vântului, cu geamurile sparte. Pășeau cu atenție, să nu se rostogolească pietrele la vale. Cele albe luminau timid, valurile se auzeau din ce în ce mai bine. Se țin de mâini și se naște cercul nebun. Roata în jurul focului, jarul de sub tălpi. E noaptea ielelor stinghere în trecere de la muțenie la despletire.

Inorogul dintre rafturi

I-am desconsiderat mereu casa, nu mi-a plăcut să o văd pe deal, despletită, țanțoșă, înconjurată de arbori, cu iarba ajunsă la ferestre. Nu am suportat aerul proaspăt care îi inundă camerele și ploaia ce-i spală țiglele aproape tot anul. Poate pentru că nu-mi aparține, poate că stăpânului i-ar sta mai bine pe câmp sau în pădure. Nu știu dacă prevestește nenorociri sau le și adăpostește prin cotloanele ei, dacă are prin beciuri vești proaste cărora le dă drumul prin sat când ajung să fie prea multe sau dacă pur și simplu există pentru că trebuie să existe. Pentru că trebuie să fie o piază rea și pentru că ochii mei trebuie să o vadă. A fost acolo, înaltă și sfidătoare, și am urât-o de mic. Nu am avut un scop anume și nimeni nu mi-a insuflat ideea aceasta turbulentă. E încă în același loc și nu s-a schimbat nimic. Am aceeași pornire, aș lua un topor în mâini și i-aș rupe cercevelele, una câte una. Simt că inorogul care locuiește acolo e ținut în lanțuri și nu are libertatea pe care și-ar fi dorit-o. I s-a înnegrit coama anul trecut, odată cu ploile ce nu se mai terminau, și se uită ciudat cu un ochi. Stângul parcă. Îl sucește într-un fel straniu. Pare o antenă de melc, nehotărât dacă să stea ascuns sau să urmeze picăturile din praful drumului.

În zilele lui bune, inorogul îmi povestește despre moarte. E extrem de competent și tulburător de precis în detalii. Ultima dată îmi spunea că putem dispărea cu toții într-o secundă, dintr-o apăsare de buton. Nu i-ar părea rău după noi. Dimpotrivă, chiar desenează câteodată schițe în creion care nouă ne par lipsite de sens: un humus văduvit de culoare din care nu se mai naște nimeni, câteva perechi de foarfece cu dinți îndreptați către interior, furnici cu nas de clown care nu mai respectă nici un fel de hegemonie, fețe triste cu buzele pe verticală, muze cu pantofi de lac și cactuși care ies din buzunare, nasturi, hamburgeri de plastic, tocuri de monoclu, șipci de parchet ros de mucegai, secunde rectilinii care practică turism de masă la all inclusive și femei lungite pe mese, stând pe burtă cu mâinile atârnând. Îmi fac datoria mereu și îl întreb dacă îi e bine, dacă e sănătos. Aștept un răspuns negativ și vreau să-l prind pe picior greșit, fără medicație la îndemână și fără apărare. E, totuși, un biet cal cu corn în frunte. După ani de zile de rătăciri, s-a transformat într-o gloabă lipsită de resentimente. Nu mai poate să muște. Se rezumă la a da sfaturi și a-mi râde în nas dacă insist să-i găsesc fisuri în raționament. Sunt un nimeni care și-a pus în cap să-i altereze bătrânețile iremediabil. Când îmi cere, îi povestesc despre oamenii cu care îmi petrec timpul discutând tot felul de imbecilități, despre ratații care nu fac altceva decât să împroaște cu mizerii și să sufle neîncetat în fundul propriului ego, îi mai descriu iubirile falite și intențiile neduse la capăt, și aștept să deschidă ochii. Uneori își îndreaptă cornul către mine și mă roagă să i-l învelesc în staniol. Îi este groază de insolație și de încălzirea globală, de aceea are cuierul plin de cipilici și pălării de paie cu care se mai acoperă când iese pe terasă, să stăm de vorbă.

M-a anunțat un prieten că nu mai locuiește acolo. Vecinii nu l-au mai văzut de vreo două luni de zile. Obișnuia în ultima vreme să stea în casă și să ofere cărți celor care îl vizitau. Dar nu îi lăsa să intre, alegea cărțile din raft și le punea pe pervaz, de unde fiecare lua ce-i plăcea. L-am văzut și eu odată cum scotocea printre ele, căutându-le pe cele de colorat. La geam erau două fetițe de grădiniță, cu cutiile de creioane în mâini, emoționate, căutându-l cu ochii pe bibliotecarul de ocazie. Am stat la distanță și i-am privit cum schimbau darurile între ei. Doi morcovi pentru o carte. Și un nechezat, obosit ce-i drept și nu prea entuziast, pentru un zâmbet de copil.