Vecini cu husky

   Mă trezesc mereu cu mult timp înaintea vecinilor. Așa m-am obișnuit, să fur startul. Îmi place să mă mint că sunt mai proaspăt decât ei și că le pot arăta cum iese soarele printre blocuri și copaci, cum flutură perdelele împinse de vânt ca niște rochii scăpate în fălcile unui ventilator uriaș. Îmi place, da, mă înnebunește ideea că există cineva, acolo, care-i întâmpină când ies în balcoane să ia pulsul dimineții. Îi iscodesc întâi, le caut prin sertare, măsor din ochi stivele de vase nespălate, le țin companie câinilor când mușcă lesa, aud când papagalii își dreg vocile și mă întreb cum ar fi să-mi crească pene și să cânt doar când mi se ia prosopul de pe colivie. Așa, doar la comandă, ca o flașnetă pensionată pe bulevard ce hârâie amorf pe terasa berăriei. Mi-ar fi greu, recunosc, nu știu solfegii, măsurile îmi sunt străine total. Nu am noțiuni de matematică muzicală, partiturile îmi par bijuterii geometrice pe care muzicienii le manevrează într-un mod cu totul magic. Mi-a intrat în sânge muțenia orașului la patru dimineața, dar încep să mă obișnuiesc și cu primele frâne, cu saluturile stridente ale vecinilor care pleacă la serviciu. E un obicei vechi trezitul devreme. O meditație asupra prejudecăților, născută în anii în care îmi pierdeam nopțile, zgâindu-mă prin binoclu în apartamentele blocului din față. Comparam forța luminilor, vocile și stridența lor atunci când oamenii se certau din te miri ce, am văzut cuțite aruncate, sentimente violate fără nicio urmă de remușcare, tandrețe scursă printre degete, am ascultat împreună un Bach orgasmic în februarie și am ajuns chiar să ne salutăm între noi. Călătoream din bucătării în sufragerii, mă furișam avid dintr-o casă în alta, însoțeam fetele care ieșeau din duș și își uscau părul cu lumina aprinsă, neglijent, fără să tragă storurile. Atunci am descoperit formele lor, le-am scos din atlas și le-am pipăit tâmplele, bărbiile, coapsele și sânii cu ochii minții, am simțit semicercurile făcute în aer de mâinile care treceau prin părul lung, am încercat să împrumut din răbdarea cu care își explorau trupurile, își măsurau fiecare zâmbet, fiecare grimasă, am vrut cu tot dinadinsul să învăț limbajul corporal pe care îl exersau asiduu și să ascult din penumbră melodiile pe care le fredonau în oglindă. Vedeam animalele sălbatice cum aleargă prin venele lor calde. Le era foame, cereau ca stăpânele să fie mușcate pentru a avea și ele parte de hrană.

   Și acum ies pe balcon dimineața, devreme. Aproape în fiecare zi. Îmi blochez ritualul, organic, doar atunci când noaptea mă învinge spre dimineață și nu mai pot să deschid ochii în condiții normale. Adorm când se retrag gunoierii prin baruri pentru ultima cafea și pentru a mușca din sandvișul cu carne la plită. S-au schimbat multe în ultimii ani. Timpul parcă nu mai are elasticitatea din tinerețe, mă obligă să privesc totul superficial. Parcă nu mai există concluzii, nu mai există noutăți. Îmi văd vecinii acum și mi se face pielea de găină. Aceleași mișcări limitate în fiecare zi. Eu sunt oare la fel? M-aș recunoaște dacă m-aș privi din afară? Stane de piatră. Roboți congelați de iarnă ce se mișcă adormiți prin case, provocând zgomote stranii cu lingurița în ceașcă. Nimic nu mai e ca altădată: își curăță fețele și se schimonosesc în oglinzi, își smulg firele de păr din urechi și din nas, tușesc implacabil, basat, repetitiv, și scuipă în chiuvetă. E alt spectacol, din altă divizie. Cea reală, rece, obscenă. E spectacolul vieții adulte, al ființelor prinse iremediabil în capcana unui ritm fără vaccin din care nu mai evadează nimeni. Un leagăn care pendulează obsesiv și scârțâie în auzul tuturor, din care nu se mai sare. De frică. Un leagăn care nu ne mai încape. Ne refuză dreptul de a privi lumea de la diferite înălțimi. Ne e groaznic de teamă de necunoscut, de nou, ne pietrifică dorința de încercare, de a atinge altfel și de a înțelege diferit. E o atmosferă care ar trezi resentimente și celui mai optimist om de pe pământ, s-ar îngrozi dacă ar împărți cu mine tabloul acesta matinal.

   Am oroare de mulțimi. Mă strivesc prin fierbințeala pe care o emană, prin foșnetul pașilor grăbiți, mă terorizează zgomotul sacoșelor, geamantanelor, al batistelor chinuite la ore nepotrivite și al replicilor schimbate cu exces de amabilitate. Cu toate astea, mi-aș invita vecinii în parc și le-aș propune o excursie printre beduini, vâsle și secetă. Îi văd cum cască ochii a nebunie: „Cum adică printre beduini? Nu vezi că e vară sadică, prietene? Noi am vrea să evităm cămilele pentru o perioadă și să mergem prin zăpadă, printre pinguini și labe de urși polari, să călătorim de la nord la sud dintr-o pocnitură de degete. Acum e momentul, lasă-ne în pace cu fantomele alea transpirate, cățărate printre cocoașe.” Nu cred că voi avea succes în fața lor, am fost mereu un înotător nu foarte agil împotriva curentului. De fapt, dacă aș fi sincer până la capăt, urmăresc să rămân singur aici, printre blocuri. Vântul să bată doar pentru mine și să mă aprovizioneze cu cele necesare pentru o viață liniștită. Pe ceilalți îi vreau departe. Pierduți. Mărșăluind fără hărți, făcând slalom în picioarele goale printre ciucuri de gheață. Să-i văd trecând prin Balcic cu animalele de companie în brațe, pe malurile lacurilor canadiene, pescuind la libelulă în râurile raiului și să mă lase pe mine în boii mei, cu nevrozele mele mirosind a cauciuc ars. Am vrut mai demult să-i învăț să gătească ciorbă de perișoare și chifteluțe cu sos de roșii. Incapabili. Aveau cu toții mâini stângi crescute din piept, nu puteau să ruleze în palme un ghemotoc de carne și să-l îmbăieze în cratiță. Nu am ce face, trăiesc într-un cartier de maharajahi ai asfaltului care se hrănesc cu pizza și cu nevroze. Nu-i pot atrage în subteranele gusturilor mele sub nicio formă.

   Nici copacii nu ne mai camuflează obiceiurile. Rămân și ei pitici, bieți arbuști care refuză să fie camarazii neajunsurilor noastre. Nuduri ce-și acoperă genitalele cu frunze uscate, rușinați până-n măduvă. Îi bate ploaia și frigul le intră de-a dreptul în celuloză. Se predau și ei, e inutilă rezistența în fața setului de ticuri urbane, în fața plutoanelor de omuleți chirciți, cu fesuri caraghioase pe cap, alergând de colo până colo pe trotinete colorate. Aștept zăpușeala să vină, mi-e dor de viscol și de țurțuri, sunt prizonierul emisiunii meteo și al fetelor fără garderobă. Să apară uleioasă, să vină căldura toridă, cu nisip și oase dilatate pe plajă. Trupuri goale se vor lipi de pereți, vor scotoci după o felie de umbră și vor înghiți iaurturile de coacăze. Un husky bântuie prin parc, cu limba scoasă. Aleargă liber și am senzația că stă să ningă. Îl cheamă Cedric, am aflat după felul în care îl strigă Mini, stăpâna lui. Pe Mini o cunosc mai bine, o văd zilnic cum se prelinge din pat către ușa de la baie, face piruete pe muzică franțuzească și se spală pe dinți la fereastră. Are un farmec aparte când își freacă dantura în văzul tuturor. O urmăresc din balcon în fiecare dimineață. După ce se spală pe dinți, se unge pe mâini cu ulei. Nu-mi displace mirosul de cocos pe care îl emană, dar îl văd pe Cedric cum strănută indispus. O trage de fustă, se ceartă amândoi câteva minute, Mini ia lesa din cui și ies la plimbare. Ochii lui Cedric, de un albastru complice, se potrivesc de minune cu chiloțeii vecinei mele. Nu sunt chiar atât de obsedat cum aș putea să par, dar Mini se apleacă cu punguța în mână pentru a-i strânge câinelui urmele matinale de pe trotuar și nu pot să-mi dezlipesc privirile de pe fundul ei. Obraznic. Nu fundul, ci patrupedul. Sare, trage de lesă, mă cântărește din ochi, întrebându-mă ce caut la acea oră pe bancă, și o aruncă pe Mini în brațele mele. Să o salvez câteva minute, să-și mai tragă sufletul, biata de ea. Cedez. Deschid brațele, o prind pe Mini, lesa îi scapă din mână. Cedric mă salută bucuros și fuge singur printre tufișuri. „Știi care este cea mai bună margarină pentru tartinele de la micul dejun? Eu folosesc Echire. Cu accent pe ultimul e. Are o notă dulce pe final și nu mai trebuie să adaug sirop de arțar.” îmi spune franțuzoaica, cu buzele îndoite doric în urechea mea stângă. Mă lovește în cel mai sensibil punct. Mai bine m-ar fi spânzurat de lob și m-ar fi trimis să car borduri cu spatele, decât să mi se cuibărească în brațe și să-mi propună aventuri gastronomice. Mi-am revizuit puțin angoasele de când am cunoscut-o și urc zilnic la Mini, să pregătim împreună tartine. Fără sirop. Doar cu acordul ochilor metalici ai lui Cedric.

Șarpele blond

   Era cât pe ce să nu o mai văd în dimineața aceea. Aveam ochii grei, pleoapele îmi erau sudate, voiam doar să nu mă dezlipesc de pat. Nu știam dacă se trezise și își trecea peria prin păr, dacă mușcase din fața de pernă sau dacă pur și simplu mai voia să petrecem ziua împreună. Mă hotărâsem să ies și să cutreier străzile în căutarea unui nou loc de fumat, o bancă unde să nu-mi sufle vântul în pipă. Am prostul obicei de a nu suporta prea mult o anumită zonă de liniște, caut mereu altele, umbre diferite, unghiuri noi din care să privesc oamenii și păsările. Ea se dezbrăcase complet și se urcase deja în vârful toboganului – un monstru gigantic de zinc ce pornea din partea cea mai înaltă a orașului și se oprea, după o cădere de câțiva kilometri, în apele râului. Stătea acolo, sus, dreaptă, cu picioarele desfăcute. Pocnea din bici și mă chema cu degetul spre ea, îmi întindea un fir pe care eu trebuia să urc și să mă cuibăresc între sânii ei rotunzi, ascunși mai mereu după bluze din plasă albă. Îmi povestise despre planurile sale nebunești, dar nu am crezut-o. Glumea mereu, avea întotdeauna un tertip la îndemână pentru cei din jur și nu se sfia să mintă dacă ar fi putut să iasă din încurcătură. Discutasem la o cafea despre cum își imagina să înghită orașul plonjând, să-l simtă, să-l audă cum țipă din toți rărunchii, îmi spunea cum vrea să tragă cu ochiul la oamenii care se ascund după perdele și la copiii acestora, obosiți, plictisiți, rușinați că viața li se termină prea devreme. Știu că am stat multe după-amiezi în cafenea, încercând să o conving că nu are rost. Oamenii au spectacolele lor, scenele lor intime pe care nu vor să le împartă cu nimeni. Se baricadează între cei patru pereți și nu lasă pe nimeni să le violeze secretele. Șarpele meu blond asta dorea. Să intre în fiecare, nu doar de la distanță. Ci să se apropie periculos de fiecare, să le soarbă aerul, ticurile, să le învețe mersul și inflexiunile pe de rost. Voia să-i mângâie și să-i lase s-o atingă. Avea nevoie să știe că e vie și că vibrează.

   M-a luat de mână și mi-a strâns degetele cu putere: „Fii atent, am să te mușc de lobul urechii ca să știi sigur că te-ai trezit.” S-a apropiat de mine. Respirația îi mirosea a croissant de ciocolată și a fum mentolat de țigară. Părul ei lung mi-a acoperit fața, m-a cuprins cu palmele pe după gât și și-a înfipt dinții. Arc electric. O enormă centrală nucleară și-a descărcat sarcina în ceafa mea și nu am mai simțit frigul dimineții. Ghețarii din cartier se topiseră, nu mai aveam cabluri în locul venelor și vedeam. În sfârșit, vedeam clar cum se dezbracă, aruncându-și cămașa de noapte în gol. M-am așezat în spatele ei, nu-mi mai era frig și nu îmi venea încă să cred în ce mă băgasem. Doi nebuni în pielea goală care spionau sufletele speriate, ascunse în spatele pereților de beton. Am cuprins-o cu brațele și ne-am aruncat înainte. Mi-am înfundat nasul în pielea ei și am strâns-o bine de mijloc. Umerii, tâmplele, coatele, sfârcurile sălbăticite de adrenalină, buzele arcuite impertinent a mușcătură și a viciu, ochii întredeschiși, curenții de aer care o primeau ca pe una de-a lor și o lăsau să-i călărească în voie… Nu știam cât va dura căderea, cât vom întârzia până la întâlnirea cu apa rece a râului din vale, dar nu mai conta. Aruncasem zarurile. Alunecam amândoi prin intestinele balaurului de metal și ne uitam la oamenii care se loveau de uși, își frigeau degetele cu flacăra de la aragaz și urlau de durere. O aveam goală în brațele mele, o strângeam la piept și mi se lipeau picăturile ei de transpirație de corp, împrumutam ceva din mirosul de țigară și din boarea de croissant. Mi-a lipsit curajul. Ne-am fi putut bloca acolo, la înălțime, să facem dragoste. Să urlăm posedați de instinct, pătrunși, cu gurile rupte. Sub privirile încețoșate ale treziților din somn. Alunecam doar, amândoi, și mă uitam la boabele de ploaie care îi cădeau în creștet și o învăluiau într-o pelerină ad-hoc. O îmbrăcau în scut umed. Iar eu o acopeream cu palmele, îmi plăcea pielea. Doar pentru mine, fără interdicții. Spatele zvelt care invita la orbire, arcuita buză de sus și mirările picioarelor ei.

   Vedeam geamurile larg deschise: primele cafele aburind în cești, fiarele de călcat alunecând pe gulerele cămășilor, buletinul meteo șuierat prin strungăreața fetelor din studio, cuțitele care întind margarina de porumb pe felia de pâine prăjită, gura de vin uitată în pahar, un cablu subțire cu care nu reușise să se spânzure divorțatul de la etajul șapte, căței cu vezica plină dornici să zburde prin parc, bunicii bâjbâind după proteză, un colț de pizza în microunde, chiloții cu dantelă trași la repezeală pe sub fustă, un ruj pierdut printre dosare, mături, colanți, grisine, sticle de plastic, amanți cu cearcăne și libidou nestins, o farfurie neterminată cu spaghete, un calorifer spart din care țâșnea apă. Iar noi cădeam, țipam, ne ustura pielea frecată de tabla care se unduia-n aval și trăgeam cu ochiul la orașul care moțăia în dormitoare. Avea ceva puls, începuseră să răcnească mașinile și vânzătorii de loz în plic. O zi rece, dar nu pentru noi. Plouă mărunt acum și îi simt brațele cum se întorc către mine, căutându-mă. O țin strâns, de abdomen. Sânii ei, ca două păsări, îmi ating mâinile și picură din ce în ce mai tare. Coborâm printre cercevele, balcoane și cârpe de bucătărie scuturate de la geam. Urlăm amândoi la roșul semafoarelor și le facem cu mâna covrigăreselor. Nu mi-au plăcut niciodată cei cu mac, mereu am crezut că sparg între dinți pietriș fin. Ne lăsăm purtați de gravitație, dezgoliți de haine și de forme, doi nebuni la care se holbează chiriașii cutiilor de beton. Vreau să o am acum, în ploaie, să o posed în văzul lumii și să nu-mi pese deloc de apa care cade din cer. Am dreptul să-i smulg carnea și să-mi devină prizonieră pentru câteva ore. Doar m-a trezit din somn cu ideile ei nebune, de a se arunca pe tobogan fără rușine. Este vinovată pentru nopțile mele de nesomn, o voi crucifica pentru că mi-a pictat curcubeul în negru și a plecat râzând din pat. Mi-a zis că va inventa alte culori, altădată, acum e prea plictisită pentru a sta lângă mine. Îi repet obsesiile mele despre toboganele de pe alte planete: ce culori pot avea, se poate coborî la fel de repede, ne primesc la fel, fără să ne întrebe ce vrem să facem?

   M-am agățat cu mâinile de margini și am vrut să mă opresc, amețisem, nu mai puteam să captez imaginile care se rostogoleau. Alunecam, ea se lipise de mine și aș fi vrut să avem în acel moment un pat din mușchi de copac, acolo, în mațele de fier ale reptilei. Căutam un harpon să i-l înfig între coapse. Mă obsedau: erau puternice, boltite, proaspete, miroseau a femeie curioasă, a faună barbară ce știe să muște de la distanță și îmi plăcea că vor să mă primească între ele. Avea pe cap o coroniță strălucitoare și tobe mici în părul blond, lung, care îi ajungea până la mijlocul spatelui. Le-am atins cu vârful degetelor, să cânt ceva, dar deodată ne-am trezit în apă. Nu se mai vedeau blocurile. Am trecut în doar o fracțiune de secundă de la lumină la beznă, am simțit pe piele râul, ieșit parcă din congelator. Un vârtej ne trăgea la fund cu putere. Nu e bine să i te împotrivești, lasă-l să te fure, să te imobilizeze. Când te sug apele, e bine să te prefaci mort: te vor elibera repede și te vor arunca la suprafață. Nu au nevoie de leșuri. Se hrănesc cu oamenii vii, goi, puternici. Îi prind între fălcile lor acvatice doar pe cei care au curajul să se prelingă, ludic, printre oamenii de rând. Apele sunt animale hămesite care au descoperit o nouă modalitate de a se hrăni, au pus la punct o altfel de arhitectură trofică: inventează curbe de metal și mint oamenii dornici de împreunare că-i transportă în alte lumi, le promit alte dimensiuni ale cărnii și senzațiilor. Eu încerc să mă trezesc acum. Șarpele meu blond a plecat, își răsucește țigările departe de mine și împrăștie năluci printre bărbații de pe stradă.

Nu suntem pești

   Serile petrecute în curte, lungiți pe covoarele țesute la război, picurau lacrimi și fuioare de abur din cer. Ți le mai amintești? Mai știi când noaptea ne gătea tartine și cafele ca să ne putem ține pe picioare? M-ai lovit atunci cu Naum peste gură: „Podul s-a înecat / Nunta va trebui să treacă dincolo în bărci / Cu mireasă cu tot.” Eu nu am uitat nici acum, tresar deseori în pat și rămân treaz până dimineață, ca un pui de popândeț speriat de cucuriguri: făceai ca orele acelea să fie adânci și negre, stelele se vedeau ca niște cercei de lumină agățate de urechi, iar noi chiuiam cu sticlele la gură, amețiți de fum și de cucuvelele care nu încetau să ne imite. Întunericul se subția, avea uterul uscat de atâta liniște. Și acum, după zeci de ani, trec pe lângă casa ta și întreb scândurile din gard dacă mai trăiești. Văd banca pe care urcam în nori și coboram doar când sufletele ne erau trase înapoi de foamea dintre pahare. Câinii nu mai sunt nici ei. Molâul galben cu nasul de sfeclă a murit în lanț, bătrân și obosit, pe oasele lui, dar mi-au zis vecinii că-i sticleau ochii după o bucată de ciocolată, chiar și-așa, amorțind cu botul pe labe. A venit după tine, lătrând amar. În locul lui au apărut doi cățelandri cu idealuri, dau târcoale și, neliniștiți, păstrează aparențele. Își imaginează că vor crește demni, cu penițele numai bune să înfioare mulțimi.

   Mi-am adus aminte de noaptea aceea de august. Din spatele casei se prelingea frigul prin pădure, rostogolindu-se către oraș. Era totuși cald în curte, nu se răciseră pietrele și spuneai că ai văzut copacii plini de țurțuri de sare. Am vrut să urc pe gard și să mă agăț de ei: albi, culoarea caimacului, îndemnau la degustare. Voiam să-i ling. Mi se făcuse deodată sete, simțeam cum cineva se chinuie să-mi fete cratere în cerul gurii, să sape în gingii, căuta să-mi caște larg maxilarul, și mă durea totul. Eram uimit, tu convingător: „Hai, încearcă să-l atingi pe cel mare, țurțurele acela curbat de lângă mănunchiul de nuci verzi. Spune-mi ce gust îți lasă în cerul gurii, cum îl ronțăi, dacă vei mai repeta experiența.” Râdeai în hohote și desenai cu mâinile hectare de nori uriași ce plângeau de undeva, de sus, gata să-ți inunde curtea. Se rostogoleau primele valuri răcoroase către casă. Masa, băncile, trupurile copacilor, paharele de pe prispă, erau toate calde. Se abureau doar ferestrele. Casa începuse să semene cu o fată acoperită la ochi, lăsată singură, goală, în mijlocul pădurii. Se așeza bruma pe dinăuntru. „Ale cui sunt degetele care scriu pe geamuri?” te întrebam. Nu ai răspuns niciodată și asta mă înverșuna, căutam să descifrez cuvintele, silabiseam, legam virgulele între ele și tot nu îmi ieșea nimic. Foile tale nescrise m-au crispat mereu, cele pe care le citeam la lanternă mă dureau fizic. Înfigeau stări, îmi încolăceau tenebre în jurul umerilor.

   Erai ciudat, Șerbane, păreai coborât de pe o corabie și chiar atunci m-am uitat de mii de ori în jur, mă speriasem, nu vedeam nimic din coaja aceea de barcă în care călătoreai. Mi-ai scris despre voiajele făcute, despre cum treceai prin vămi fără ca nimeni să te cunoască sau să-ți confiște fanoanele atât de greu obținute. Mi-ai trimis nenumărate scrisori și pietricele de pe plajele lumii, coji de ouă de broască țestoasă, fulgi roșii de tucan și piele de cobră, tutun ca să-mi pot îmblânzi viciul și poze cu negrese frumoase ieșind fără pudoare din ocean. Am colecționat nebuniile tale și mi-am adunat în cameră frisoane, am trăit ani de zile cu vedenii pe noptieră. Tot ce atingeam se transforma imediat într-un muson ce-mi ocupase mintea. Ai idee de unde venea mirosul de alge? Din spatele băncii, de unde apăreau noaptea vietăți cu cozile lor mari și se auzeau tot felul de clopote nebune? Mai știi că te-ai ridicat și mi-ai făcut semn să vin? Am crezut că se clatină lumea. Se crăpa pământul sub pașii noștri. Părăseam curtea și intram la tine în casă. Prima dată. Ai mers în fața mea cu paharul în mână și căutai cheile prin buzunare. Bolboroseai ceva despre un sfânt incapabil să deschidă porțile cerului și să se îmbrace ca oamenii. Am aflat atunci că și înjurăturile pot fi domesticite, puse pe banc pentru a fi șlefuite.

   Mă amuză și astăzi duhul acela naiv care venea din ceruri pe ușa din spate, se așeza cu noi la masă și ne ținea prelegeri despre bunătate, de parcă s-ar fi prăvălit peste noi butoaie cu blândețe și nu am fi băgat de seamă. Slăbit, vedea puțin doar cu ochiul stâng, îi tremurau degetele, iar vocea lui speriată mă făcea să zâmbesc. Știa oare că stăpânul lui făcuse pământul doar ca să ne fie iad? Chiar nu era conștient sau îi plăcea să se agațe de firele roșii și subțiri ale credulității astrale? Stăteam împreună câteva ore, vorbeam și tăiam felii de pâine pe care și le aduna într-un rucsac mic, purtat cu un gen ciudat de sfială pe umeri. Nu i-am zis niciodată că e rupt și că pâinea i se pierde pe drum. Știa, cred. Bănuiesc că ne vizita și ne căuta compania, găsind drumul datorită firmiturilor.

   La tine în cameră era beznă, instalată definitiv ca seceta într-o vară de foamete. Ai aprins un bec ce lumina un tablou mare, singurul pe care ți l-ai dorit mereu aproape. N-am aflat niciodată ce reprezintă, deși l-am privit cu sete, nervos, căutându-i unghiurile care să-mi deschidă mintea și tonurile de culoare ce m-ar fi putut ajuta să-l pătrund. L-am văzut ca un lan de grâu, niște ulcele duse pe umeri sau copii ce aleargă din fața furtunii. Un prim plan imens, galben, care înțepa la atingere. De aici și ideea mea că ar fi fost spice. În spate era un paravan cenușiu, probabil o vântăraie din acelea din Bărăgan, cu spini care taie obrajii și îți astupă ochii. Ai coborât tabloul din cui, cu grijă, privind precaut peste umăr, și mi-ai strivit în picioare tot ce numeam imaginație până atunci: l-ai dat la o parte și m-ai îndemnat să privesc prin gaura rămasă în perete. Nu mai era lumină în cameră, doar un gol prin care m-aș fi așteptat să văd muntele din care obișnuia să vină răcoarea. Nici el nu mai era acolo. Dispăruse fără urmă. Nu mai mirosea a pin, nici a cascadă, nu mai simțeam în nări dulceața mușchilor de pe copaci.

   Se vedeau valuri imense prin hăul din spatele tabloului: creste albe bătute până la refuz cu telul, algele fosforescente care se împingeau unele pe altele ca să ne acopere, încărcate de spumă și de nisip. Băteau în pereții casei, gata să-i dărâme și să se urce pe noi. Se pregăteau să ne călărească pentru a ne introduce în gură pumnul violent al tăcerii submarine. Era marea dincolo, dornică să ne strivească. Să fim mici, așa cum merităm să fim. Să ne supunem orbește. Mugea și ne cerea să capitulăm în fața albastrului său imbatabil. Am înțeles într-un final de unde veneau sunetele acelea înfiorătoare din spatele picturii și de ce numai în curte la tine se puteau mirosi ierburile marine, adânc, în străfundul nărilor. Pentru prima dată am văzut delfinii în realitate. Strălucitori, maiestuoși, cete de lorzi ai oceanului, indispuși să comunice cu noi. Săreau peste luciul apei, încovrigați de fericire, plesnind libertatea cu cozile. Am reușit să aud crâmpeie, unul dintre ei îmi povestea că ești bine și că ar trebui să mă liniștesc. Noaptea aceea a trecut greu, iar eu am aflat că nu suntem pești. Nu putem fi, e imposibil. Rămânem doar niște bieți oameni legați cu sfori de încăperi, de sentimente și de speranțe.

Citadine

   Zidurile au viață proprie. Respiră, ascultă, știu să respingă și să primească. Sunt ființe vii care te mestecă, te digeră și te expulsează. La fel și pietrele care se încolonează cuminți pentru a ridica pereții. Cele rotunde sunt mai tolerante, mai docile. Rocile ascuțite devin mai arțăgoase, mereu dispuse să taie în carne vie și să te părăsească plin de sânge, la marginea drumului. Aș cumpăra o bucată de oraș. Să fie a mea, cu acte de proprietate. Ador să pun lacăte care să ruginească în ploaie, să fie linse de câinii care trec în toiul nopții pe poduri, pe sub streșini, aș vrea să urle haitele în cor și eu, împreună cu angoasele mele, să fim în tranzit. Prefer partea încălzită de soare, fără igrasii inutile. Vreau bucata aceea de târg care se lățește ca o turtă moale, făcută cu prea multă apă: nu ar fi nevoie de sobe în iarnă, de lemne, nu s-ar urca pisicile pe teracote, nici nu ar tropăi pe acoperiș ca să se împerecheze furibund până când iese soarele. Nu-mi place miorlăitul insistent ce nu mă lasă să dorm. Nici bătăile nocturne de stradă, urmele de gheare pe uși, pe brațe, nici măcar arcuitul lângă picior nu îmi mai produce plăcere ca altădată. Sunt prea bătrân și mult prea nerăbdător, mă văd tot timpul sprijinindu-mi spatele de un perete rece și se mișcă pământul cu mine în toate direcțiile. Din ce în ce mai iritabil, nu sufăr efuziunile, săruturile de la distanță, sunt nervos și vreau să urlu de la balcon tuturor faptul că am aflat că moartea are reguli la care eu nu pot să particip. Dictează diagnostice și își freacă piatra pe coasă râzând famelic de noi toți, slabă, odârlită, cu dinții galbeni ieșiți din mandibulă.

   Vecinii mei sunt din ce în ce mai mici și neajutorați, se stafidesc în comun și se urăsc dimpreună, dar îmi plac astfel. Îi am la îndemână, îi simt ca pe niște pioni debili pe tabla de șah, așteptând imobili să li se taie gâtul. Nu mă mai opresc pe stradă, nu se mai uită după mine, simt cum idioțenia unora nu mă mai strivește și mi-e bine. Nu mă mai întreabă ce hram port, nu mai vor să afle de unde vin și ce caut în viața lor. Merge fiecare în treaba lui și mă lasă să respir. Seara, când se liniștește atmosfera și mai aud doar câteva voci rătăcite prin fața crâșmelor, mă întreb cum arată oamenii între cei patru pereți ai lor. În viața lor secretă, anostă ca bățul de acadea ros la nesfârșit. Mi-i imaginez cum se sufocă cu boilerele blocate, cum se scobesc în dinți cu picioarele furculițelor, de parcă toată planeta s-ar nărui dacă frunzele de salată ar dormi acolo. Îi văd cum își aruncă șosetele la marginea patului, pe care o scot prima, dacă rup și ei, la fel ca mine, fermoarul de la rochia nevestei atunci când sunt rugați să o ajute, cu care mână țin ceașca cu cafea dimineața sau, la fel de penibili ca subsemnatul, își sodomizează degetele de la picioare lovindu-le în mod repetat de tocul ușii. Aș vrea să știu cum se înțeleg cu nașii, cu verii, de câte ori și-au înșelat nevestele sau cum au deblocat ușa în ziua în care și-au uitat cheile în casă. Îi văd cum joacă table în parc sau la terasă, resemnați în fața paharelor cu vin reprobabil, cu câinii legați de piciorul mesei și cu țigările în colțul gurii. Pulurile lor rostogolite, lucioase ca oasele morților paleozoici, mă asurzesc, îmi produc o stare de amețeală pe care nu o pot asemăna decât cu un tirbușon vârât în nervul celei mai cariate măsele. Discurile negre și albe care se rotesc pe bucata aceea de lemn colorat m-au obsedat mereu. Farfurii zburătoare care lovesc în starea mea de calm. Nu am fost niciodată un bun jucător, am învățat târziu să mă acopăr și să fac repede porți în casă, iau bătaie sistematic și mă plictisesc cu ușurință. Zarurile, în schimb, mi-au dat mereu o senzație de confort. Nu au avut remușcări în a mă face să pierd sau să câștig. Se lovesc de marginile de lemn, căpiate, gălăgioase, își turtesc în neștire capetele cubice de plastic. Sunt cel mai imparțial judecător posibil. Eu, diletantul infailibil, aș umple sălile de judecată, cofetăriile, academiile și lupanarele cu zaruri. Să se împartă la rece dreptatea, să ne ofere ceea ce merităm: absurdul, așteptarea, plăcerea și crizele de isterie prin care trecem. Să fim conduși de zaruri și de norocul legat la ochi. Le-aș lăsa plăcerea de a ne mutila soarta. Să fim aruncați arbitrar în brațele morții care stă, poftind la carne proaspătă, la pândă. Pe rând, șase-șase. Cum îi vine fiecăruia norocul. Nemulțumiții să facă o fiertură din ele și să bea, pe stomacul gol, câte puțin în fiecare dimineață.

   Nu știu ce fel de final va avea bucata mea de târg. Încă nu m-am hotărât. Poate că o voi crește. Sau poate că o voi vinde în următoarele zile. Ar fi bine să găsesc un cumpărător zdravăn la cap, un om care să se trezească bine dimineața, nu un consumator febril de slană cu avocado și mămăligă cu icre de Beluga. Am nevoie de cineva sătul de bandele de rock de provincie care îngaimă refrene cetățenești-electorale. Ele trebuie exilate într-o taiga inexistentă, congelată, să cânte cu renii și lichenii, nu le mai pot asculta cum terorizează mulțimile cu hăhăiala lor impertinentă, călare pe motoarele ce urlă ca niște râșnițe castrate. Vreau un partener care să știe că mulți oameni nu vor muri pentru simplul fapt că habar nu au că s-au născut. Trăiesc inert. Sunt supți de gravitație și se preumblă pe trotuar cu covrigii în mână, absenți, hipnotizați de mașinile care se rotesc, de căldura lipicioasă care se așează pe faruri, privesc la hainele de pe sârme, urcă o stație și coboară din tramvai la cealaltă, înjură printre dinți cu pizmă și mai scuipă îndârjiți o salvă pe podeaua acoperită cu cauciuc. În bucata mea de oraș nu vreau să circule tramvaie mizerabile. Le voi impune viză, apă, săpun și aer. Nu vreau să pută nimeni și mi-ar plăcea ca toți călătorii să știe că brâul Cosânzenei nu poate fi redus doar la culorile prismatice, așa cum a făcut-o Newton mai demult.

   Aud în bucătărie un zgomot ciudat. Știu că mi-am pus oalele la locul lor, nu are ce să zdrăngăne în halul ăsta. Un deget strâmb încercând să penetreze o folie de plastic, e parcă o bătaie surdă într-un capac pe care nu l-am strâns bine. Poate fi unul dintre piticii alcoolici care se aruncau de pe stânci într-una din poveștile mele. L-am salvat într-o noapte în care și eu rătăceam printre valurile din apropierea falezei. Eram cu barca pneumatică, frig, îmi înghețase pelerina și se nășteau ace de gheață în frânghia ancorei. L-am zărit pe piatra aceea imensă, cu o lanternă în mână pe care o rotea deasupra capului. Era puțin mai gras decât un licurici, dar imposibil de oprit. Se agita, sărea, arunca din picioare smulgând smocuri de iarbă. Îmi arăta o pleoscă mare, legată cu o curea fină, în care urla că mai are câteva guri de rom și făcea semne că vrea să le bem împreună. Oscila. Voia să se arunce de acolo și să ne îmbătăm în barcă, ca doi golani sărați, uzi până la piele. Dacă nu ar fi schizofrenic și ar înceta să mă viziteze noaptea, dacă nu s-ar arunca de pe șifonier trezindu-mă din somn, ar fi fost de mult partenerul meu de afaceri. E un tip simpatic. S-a mai îmblânzit de când l-am lăsat să doarmă în balcon, dar nu am destulă încredere în el.

   Mai stau câteva momente în pat. Îmi pocnesc oasele și casc în mine. Dacă deschid gura voi începe să urlu. Azi sufăr de sindromul lupului fără zăpadă, miroase a coajă de ulm și a prosoape ude. E răcoare totuși, fâlfâie perdeaua, se aud lanțurile pe care le trage barmanul de la terasa de jos. Eliberează scaunele și mișună cu mătura printre mucurile de țigară de azi-noapte. Auzeam o voce răgușită cântând calipso, o femeie care tușea strident și își chema copilul, iar undeva, în fundal, sirene de ambulanță. Acum e liniște, bolborosește doar mașina de cafea și ies aburi prin țumburucul de inox care încălzește laptele. Îmi place ideea de a fi proprietar pe clădiri, pe stâlpi, pe linii de troleu și boscheți crescuți în silă, pe semne de circulație și sensuri giratorii, pe semafoarele care clipocesc nătâng fără sincron, îmi surâde să arunc în orice moment cu var albastru pe blocuri și să pot presăra piper în înghețata tarabagiilor. De aici, orice vis îmi pare realizabil. Se poate reconstrui totul doar printr-o linie trasă cu creta pe asfaltul scornit al minții. Cu capul pe pernă, îmi împart orașul. Și încerc să nu tușesc cu putere. Mă dor plămânii și florile așteaptă ploaia.

 

 

 

28

   Se văd cârligele înfipte în tavan? Cele două, groase, de care am atârnat lanțuri. Am agățat o halcă de infinit în primul, iar în cel de-al doilea am să-nfig o parte din viitor. Infimă, cât să dea gust. Să se amestece între ele, dacă la noapte va fi cutremur. Mi-a spus cineva că pământul se va întoarce în somn pe partea cealaltă și ne va trezi pe toți înainte de răsărit, vom cânta împreună arii cu cocoșii de pe gard și vom redesena străzile la locul lor, o să vopsim împreună liniile din mijlocul șoselelor, copacii cu var și buzele cu ruj.

   Plămânii mei și-au pus un fes pe cap, nu mai pot să respire. Tu ești atât de frumoasă, iar eu am devenit atât de gri din cauza întunericului și a zalelor care mă strâng. Sunt răvășit, mi-e foame de vena care ți se umflă nevinovată, de sânul care pocnește între degetele mele, mi-e dor de albul ochilor și de nările tale fierbinți. Eram acolo, te-am văzut când ai ieșit din casă. Aveai părul ud, miroseai a mandarină proaspăt decojită. Și a apă fierbinte. Ești roșie pe piept, pe umeri, pe coapse, ți-e carnea înspumată încă și mi se-mpleticesc privirile.

   Mereu mi-a plăcut la tine în baie. Ai gheizere în cadă care mă moleșesc, îmi fură gândurile și mi le transformă în aburi. Mă tem că diavolul pe care l-am visat amândoi azi-noapte și-a lăsat sângele să curgă în pahare. E bun vinul ăsta. De unde l-ai cumpărat? Mai toarnă-mi câteva picături și du-te pe pervaz. Întinde-te acolo, fii fularul meu din piele, lasă-te goală, să intre lumina peste tine prin orificiile jaluzelei, să te-mpartă în pete de umbră ce imploră căldură și vârfuri de lumină care mă ard pe buze. Întoarce-te puțin, atât. Nu mai mult. Și lasă-ți degetele să danseze în volute pe parchet. Cu amprenta inelarului stâng vreau să-mi desenezi o amforă în praf, s-o umplu până-n gură și să te beau atunci când setea mă ține închis în casă.

   Întinde-te în coșul de nuiele din mijlocul camerei, să-l prind în lanțuri. Voi deschide geamul, să nu te sperii. Acum, că te pot vedea mai bine, seamănă totul cu o fântână cu cumpănă, din acelea care ostoiau pământul cu ciutura. Te voi coborî cu grijă pe geam și am să mă laud lumii cu prada din coș, cu goliciunea sălbatică dinăuntru. Poți să folosești pătura dacă ți-e frig sau dacă vecinii devin prea curioși. Am avut mereu obsesia asta: să te arăt lumii și să te țin ascunsă în același timp, să pendulezi deasupra tuturor, de neatins, imposibil să fii măsurată, pipăită, să-mi fii trofeu agățat la înălțime. Mă înnebunesc amețelile tale, felul în care te sperie etajele, cercurile în aer și groaza din ochi.

   Îți promit că mâine seară va fi altfel. În loc de lanțuri voi folosi funii subțiri. Nu fac zgomot deloc, abia reușesc să foșnească. Coșul îl voi înlocui cu un leagăn și vindem bilete celor care vor să te vadă. Simulează saltul, te rog, nu trebuie să mergi până la capăt. De la etajul douăzeci și opt nu mai există scăpare. Doar un zbor pe care nu-l poți controla. Și un contact prea violent cu asfaltul rece.