Trăim în umor de birt

Carmen Dumitrescu, jurnalist Investigatoria:

Cu certitudine, Paul Gabor este unul dintre scriitorii actuali adevărați pe care România îi are și, din observațiile noastre, se poate mândri cu un public destul de fidel. Dincolo de asta, însă, Paul Gabor este un om foarte asertiv, care știe exact ce vrea de la sine și de la ceilalți și care știe să spună lucrurilor pe nume fără să te poarte pe căi ocolite pentru a te lămuri asupra modului în care el percepe realitatea. Tocmai de aceea, însăși ideea de a-l intervieva pe Paul Gabor asupra relevanței omului de cultură în societatea românească a sunat bine încă din faza de idee. Interviul în sine a sunat, însă, și mai bine, pentru că adevărul spus direct este sănătate curată. Iată de ce INVESTIGATORIA vă recomandă să citiți pe nerăsuflate acest dialog exclusiv cu scriitorul român Paul Gabor, din care veți afla cine și cum face rău culturii românești de astăzi.

INVESTIGATORIA: Aș vrea să începem prin a discuta despre Gala Excelenței Românești, în cadrul căreia ați fost și premiat. Cum s-a simțit evenimentul?

Paul Gabor: Despre Gala Excelenței Românești eu am aflat de foarte curând, poate cu câteva săptămâni în urmă. O știu pe doamna Kasandra Năsăudean, care este organizatorul evenimentului, dar de gala respectivă – Gala Excelenței Românești – nu știam, pentru că, mă rog, a fost pandemie, din astea. Și m-am trezit cu un telefon acum câteva săptămâni în care mi s-a spus că am fost nominalizat pentru un premiu în cadrul Galei pentru literatură. Prima mea întrebare legitimă a fost, pentru că eu sunt mai suspicios de fel, cine mai este nominalizat, adică cine mai este pe acolo. Pentru că eu mă feresc de nebuni, de ultra-naționaliști, de legionari, de radicali, de oameni cu Bau-Bau în cap, știi? Pentru că nu pot cu ăștia care sunt patrioți profesioniști. Eu nu pot cu patriotismul de meserie. Și aș fi refuzat dacă lista nu conținea niște nume cu care eu m-aș fi simțit comod. Dar când am văzut cine mai participă, am zis că accept, mai fac și eu cunoștință cu oameni noi, mai ies și eu din bârlog, cum ar veni. Și m-am mirat să văd că sunt niște oameni acolo… Adică este vorba despre Anca Vasiliu, care este profesor universitar la Sorbona, despre care presa  românească n-a spus mare lucru acum câteva luni de zile, când a luat un mare  premiu în Franța din partea Academiei Franceze, alt profesor universitar, domnul Alex Doboli din Statele Unite. Eu, personal, m-am simțit mic, dar am acceptat, că am făcut și eu un drum până la Madrid și mi-a făcut plăcere.

I: Vorbeați despre oamenii ăștia despre care presa din România nu relatează foarte multe lucruri, deși vorbim despre niște valori autentice care au plecat din România și aș vrea să știu cum vă explicați lipsa de interes a mass-mediei cu privire la oamenii valoroși pe care țara asta îi are.

P.G.: Lipsa de interes a presei românești este din ce în ce mai cunoscută și din ce în ce mai acută cu privire la ceea ce se numește cultură română. Pentru că imensa majoritate a presei românești trăiește acum din click-bait, din rating, să fie câți mai mulți followerși și cât mai multe like-uri. Când vorbești despre cultură, nu-ți dă multă lume like. Nu interesează și nu vine bănuțul din publicitate, nu vine bănuțul de la sponsor. Deci a vorbi despre cultură este caduc. Se mai vorbește despre cultură și despre oamenii de cultură în cele câteva reviste, care mai pot fi numite reviste de cultură în România, dar și revistele alea au un public extrem de restrâns. Sunt citite de câteva sute de oameni. Și vorbim despre România LiterarăObservator Cultural, site-uri de cultură, alea care mai sunt, care au foarte puțină audiență. Nu poți să trăiești din cultură astăzi, nici ca autor, nici ca publicație. Este foarte simplă explicația. Ceea ce pe mine mă deranjează este oferta către public. Pentru că așa cum am și scris eu de multe ori, pe mine mă duce la criză de nervi acea formulare: “Asta cere publicul!

Nu, domnule! Publicul nu cere doar hore, doar sârbe, nu cere doar călușari, nu cere să ne învelim în tricolor și să recităm prostii la microfon și să plângem după aia. Nu cere doar asta. Și atenție, nu vreau să subminez importanța clasicilor. Dar vreau să spun că publicul mai are  nevoie și de altceva. Noi nu știm să punem accent pe ceea ce facem astăzi, pe contemporani, pe oamenii de cultură care trăiesc încă în jurul nostru. Noi oricum suntem periferici, ca piață culturală. Cei din străinătate abia dacă au auzit câteva nume: Ionescu, Enescu, Cioran și ăștia plecați din țară și făcându-și un nume afară. Ce se mai aude în ultimii zece, douăzeci de ani despre oamenii de cultură români? Sunt câteva nume: un Mircea Cărtărescu, un Matei Vișniec și cam atât. Dar ce am putea noi să facem, și mă refer la instituțiile culturale, la statul roman care se bate cu pumnul în piept că se ocupă, că se interesează de cultura română. Nu! Statul român nu face nimic! Sau face doar clientelar. Sunt acele cercuri foarte închise, ermetice, din care nu poate face parte oricine. Doar dacă te dai mielușel pe lângă partid, doar dacă atingi clanța ușii care trebuie. Dar cultura înseamnă și altceva, nu doar  acele zece, douăzeci de personaje fanion, care sunt exportate în permanență în afara țării prin instituțiile culturale din România. Repet și subliniez, nu vreau să subminez importanța acelor personaje fanion, dar nu numai ei reprezintă cultura română.

I: O să vă spun o mică poveste: recent, scriitorul Mircea Cărtărescu a fost premiat cu premiul international FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, s-au scris niște articole, puține la număr în presă, și am remarcat comentarii de genul: “Hai, că acum ia ăsta și Nobelul!”. Dar spusă  la modul: “Hai, că acum o să se apuce să ne dea și-n cap!”… Întrebarea mea e de ce avem noi, românii, această atitudine condescendentă, chiar dacă n-am făcut mare lucru în viață, în fața unor români care reușesc să spargă niște bariere uriașe?

P.G.: Pentru că noi trăim încă în glumele  lui Caragiale, dar nu în umorul de clasă al lui, ci în umorul de birt. Noi suntem gluma însăși. Noi abia dacă îl citim pe Cărtărescu, abia dacă știm ce titluri are Cărtărescu, ce cărți a scris, dar ni se mărește gura când criticăm, când dăm cu pietre, că bine, mă, lasă că o să ia și Cărtărescu Nobelu’! Prietene, tu habar n-ai ce înseamnă Nobelul, habar n-ai ce înseamnă o carte scrisă de Cărtărescu, dar noi suntem însăși gluma lui Caragiale. Pentru că nouă ne este foarte ușor să lovim, să dăm, să aruncăm în ventilator. Și ne place spectacolul ăsta ieftin, pentru că cu asta am crescut. Deci noi suntem niște guralivi prin excelență. Cu cititul stăm mai prost, că e greu să deschizi o carte, te doare încheietura mâinii, trebuie să dai pagină cu pagină, poate ai degetele uscate, e foarte greu.

I: De când ne cunoaștem, nu v-am întrebat niciodată dacă trăiți din scris sau mai faceți și altceva?

P.G.: Acum, hai să ne prefacem că suntem naivi și să discutăm asta, de dragul interviului și publicului! Scriitori de limbă română nu cred că sunt mai mult de trei sau patru în momentul ăsta care pot spune, cu mâna pe inimă, că trăiesc din ceea ce scriu. Nu există mai mult de trei, patru oameni care pot să spună așa ceva. Și chiar și acei trei, patru oameni la care mă gândesc trăiesc din diferite alte activități, sunt profesori universitari, au alte activități culturale, fundații în care activează. Eu nu cred că Mircea Cărtărescu, de exemplu, în pofida tirajelor de zeci de mii de exemplare pe care le are, trăiește din ceea ce câștigă din scris sau trăiește atât de bine pe cât și-ar dori să trăiască. Să nu ne facem iluzii! Într-o piață de carte periferică, în care un tiraj mediu al unui roman de beletristică are 1500 de exemplare, hai 2000, cine vinde 3000 este deja un autor bine cunoscut în România, deci cum poți tu să trăiești dintr-un euro sau doi pe exemplar, pe care îi câștigi în urma vânzării? Și nu scoți un roman pe lună, ci unul la un an, doi, trei, patru.

I: Atunci de ce continuați să scrieți, dacă nu merită din punct de vedere practic?

P.G.: Scriu pentru că-mi place, scriu pentru că sunt într-un moment al vieții în care am descoperit că mă pot exprima și altfel decât la un microfon, așa cum o făceam pe vremuri, că mă pot exprima și altfel decât în publicistică, că eu mai colaborez sporadic și cu Dilema Veche, și cu Republica, și cu alte publicații, dar pe teritoriul literar am descoperit de câțiva ani încoace că mă pot exprima în proză scurtă, în ficțiune, unii spun că nu o fac chiar atât de rău. Dar nu o fac din exorcizare, cum spun mulți scriitori, eu scriu din plăcere și încă o pot face. Cât o să pot face asta, habar n-am. Poate mă opresc din scris mâine sau peste 5 ani. Habar n-am. Dar nu am năluci, nu am văgăuni sufletești pe care să le explorez.

I. Care credeți că e relevanța artistului în general în societatea în care trăim și dacă dezvoltarea mediului virtual e benefică exprimării culturale sau, dimpotrivă, cumva o duce într-o zonă marginală a exprimării publice?

P.G.: Relevanța artistului cred, din păcate, că este din ce în ce mai măruntă. Cât despre prezența omului de cultură, a artistului în  general, pe rețelele de socializare în mediul online, eu cred că e benefică, pentru că, atât timp cât un om se poate exprima și nu este îngrădit de nimeni și de nimic, eu cred că e benefic. Asta nu înseamnă automat și validare, nu înseamnă că devii peste noapte scriitor sau poet, dar ai posibilitatea să te exprimi. Apoi vine filtrul. Al publicului, al unei edituri, al unor publicații de cultură care pot să spună despre creațiile tale lucruri bune sau mai puțin bune. Dar, în general, prezența spațiului digital pentru cei care caută un mod de exprimare eu o consider benefică. Că putem să ajungem și la vorba clasicului, și mă refer la Umberto Eco, că mediul digital este benefic pentru legiunile de imbecili care au senzația că pot spune orice și oricând, și asta e foarte adevărat. Dar pentru oamenii de cultură cred că poate fi un mediu benefic. Dar e o discuție și cu privire la calitatea discursului literar. Sunt oameni care scriu prostii și vând zeci de mii de exemplare. Sunt așa-zișii scriitori pentru coafeze. Acum depinde și cât de mult ești dispus să te prostituezi din punct de vedere cultural sau să o faci. Orice scriitor poate adopta, la un moment dat, un discurs facil. Oricine poate să scrie despre iubire, dezamăgiri, să bage acolo un sex, o chestiune vulgară ca să atragă masele de cititori. Pentru că masele reacționează la un discurs facil din punct de vedere literar. Amor, dragoste, iubire, ne-am dezamăgit, acum hai să ne împăcăm, să ne pupăm, încă o noapte de amor. E foarte simplu să scrii prostii de genul ăsta. Dar acum, depinde dacă tu, ca autor, ești dispus să te prostituezi pentru a avea un public cât mai numeros. Pentru că în asta constă fenomenul de prostituție intelectuală la noi: cât de multe compromisuri ești dispus să faci ca să vină către tine un public cât mai numeros și publicul numeros, mare atenție, nu e este un public educat. Să nu ne ascundem după degete și să nu fim ipocriți! Cine are convingerea că, dacă este citit de sute de mii de oameni, este un mare autor, se minte pe sine sau îi place s-o facă.

I: Cum ne explicăm lipsa de interes a publicului în a plăti pentru cultură și de a finanța cultura? Pentru că oamenii sunt dispuși să plătească sute de lei pentru niște țoale, dar le vine greu să coată câteva zeci de lei pentru o carte. Cum s-a ajuns aici?

P.G.: Sunt două motive mari și late pe care eu le pot depista la ora asta. În primul rând, în comparație cu acum 30-40 de ani, sunt foarte mulți autori pe piață. Înainte, în comunism, erau câțiva scriitori pe care îi lăsa partidul să iasă pe raft și, în momentul în care ieșea un Marin Preda, un Marin Sorescu era bătaie pe cărți. Și a doua explicație e că astăzi există mii de alte tentații în afara cărților. Deci banii se duc pe concedii în Grecia, pe mese, pe mașini, pe jocuri, pe Netflix și, dacă tu nu educi publicul să citească, nu-i poți cere să-și cheltuie banii pe cărți. Cum să ceri publicului să scoată bani pe cărți ca acum patruzeci de ani, când nu aveam internet, nu aveam concedii în Turcia, în Arabia Saudită, când nu se duceau pițipoancele la Abu Dhabi. Că în comunism mai erau pițipoance care citeau un Eminescu, că n-aveau ce să facă altceva, că nici în Turcia nu puteai să te duci, că nu te lăsa tâmpitul ăla de Ceaușescu. Dar astăzi cum să ceri tu publicului să citească un Cărtărescu, când Țancă Uraganul e gratis pe YouTube? Tu, ca editor de carte poți să faci un singur lucru: să faci tot posibilul să educi publicul. Și asta e muncă grea, pic cu pic, picătură cu picătură. Arată-i omului ce faci, promovează cartea, scriitorii, fă cunoscut produsul cultural cu cât mai multă intensitate, pentru că astfel, de la an la an, îți educi publicul și el va deveni mai numeros. Dar e muncă de Sisif aici, nu e un simplu click ca la Florin Salam.

I: Vă gândiți vreodată la cum veți rămâne pentru posteritate, ca scriitor?

P.G.: Nici în amorul propriu nu mă doare! Nu mă gândesc niciodată la așa ceva. Cum am zis, scriu că îmi place și la posteritate… Eu nu vreau să am urmele mele de posteritate în cimitir. Nu vreau nici cruce în cimitir. Sau să fiu membru prin vreo Uniune a Scriitorilor, să am vreo fărâmiță de pensie de la statul român, în niciun caz. Nu mă interesează statul român și ce-mi poate da el ca om de cultură. Că statul român oricum nu-mi poate da nimic. Din punct de vedere cultural, statul român este un stat impotent. Nu mai am așteptări, nu mai am speranțe.

I: Nu sunteți primul scriitor cu care discut și care îmi spune că nu vrea nimic de la statul român. Întrebarea mea e de ce nu? Statul român cheltuie bani pentru cultură, deci trebuie tras la răspundere pentru felul deficitar în care face asta…

P.G.: Dar eu nu am ce așteptări să am de la statul român, pentru că văd cum se comportă statul român de când mă știu eu viu. Văd cum se comportă statul român cu privire la cultură. Nu-l interesează deloc cultura română și nici nu se ocupă. Are o gașcă acolo, la Ministerul Culturii, prin ICR-uri, prin MAE, prin ambasade și prin Departamentul Românilor de Pretutindeni! Își împart fonduri în „famiglie”, se știe acest lucru. Statul român e interesat de cultura de gașcă, nu de altceva!

I: Și n-ar trebui să fie trași la răspundere?

P.G.: Cine să-i tragă la răspundere? Crezi că cei care scriu sau pierd nopțile compunând muzică, pictând sau sculptând, au timp ei să se certe cu politrucii ăștia. Ei abia au timp să bea un pahar cu apă. Și nu mă refer la mine, dar sunt oameni în România care abia au după ce să bea un pahar cu apă, scriu cărți, compun, dar n-au timp și chef și ficat să se certe cu nimeni. Și cine să-i tragă la răspundere pe ăștia, care nu fac altceva decât să te trateze cu spatele? Când le bați la ușă la Uniune, la Minister să-ți răspundă la o întrebare nici măcar nu se uită la tine, te scuipă în ochi. Și cum să se certe scriitorul român cu ăștia din ministere? Nu are fizic cum. E plin de lehamite. Că omul de cultură vrea să creeze, că de aia e om de cultură, nu are timp de ceartă, el se ceartă cu diavolii lui din cap și îi pune pe hârtie, nu are timp să se certe cu un agramat de la ICR. Nu te poți certa cu nimeni. Poți doar să ai, în limita timpului și nervilor tăi, să duci o muncă de persuasiune, să mai scrii din când în când, să mai fii vehement uneori, să-i mai dai un interviu lui Carmen Dumitrescu din când în când, dacă o mai interesează și pe ea sau pe alții, dar atât! Nu poți să te lupți zilnic cu ăștia. Și te termină nebăgându-te în seamă. Și eu îți pot face o listă cu oameni de cultură din România care nu sunt băgați în seamă, pentru că au fost, la un moment dat, vehemenți. Nu ai cu cine, ca să-ți fac un rezumat. Nu ai cu cine, asta este! Suntem periferici și o să murim periferici din punct de vedere cultural și, în mare măsură, e vina celor care ar trebui să ducă cultura noastră peste granițe. Dar ei au doar interesul să facă cultură de gașcă. Și cam atât.

Interviul a apărut pe site-ul Investigatoria pe 28 noiembrie 2022 – CLICK AICI!

Publicitate

O lume proastă

Abia la spartul tîrgului realizez că a fost Ziua Internațională a Animalelor și eu nu am zis nimic. Nici urări de bine nu prea am primit. Dar sunt plin de vorbe sensibile, ca de obicei. Motanul a borît azi-noapte. I-a fost rău. Partea bună e că nepoată-mea se trezește repejor și curăță cu șervețele umede. Azi i-am mai cumpărat două pachete. Să fie din belșug, gen…

Bre, oameni buni, nu există „vre-un” și „vre-o”!

Nici „i-ați mîna de pe mine” nu există!

Nu se poate așa ceva!

Mai ales cînd pe profil te dai scriitor. Vai de mamele celor care îți corectează manuscrisele. Am văzut doi poeți care lasă spațiu înaintea punctului de la finalul propoziției. Mai văd și profesori care, tot așa, lasă spațiu înainte de semnul exclamării. Trist. Credeți-mă, e trist de-a binelea.

Tot la zi aniversară: nu mai scrieți profunzimi, abisuri, nu vă mai strofocați cu emulsii emoționale pe wall, renunțați la creațiile lungi ca o garnitură de tren de marfă, prăfuite și greu de digerat, lăsați-le pentru o carte sau pentru bloguri, oamenii sunt obosiți, te trimit imediat la mama dracului dacă depășești cinci-șase fraze, sînt surmenați, au creierii franjuri, unii abia pot să citească un tweet și tu o arzi cult, academic, înșiri bizarerii care nu fac altceva decît să-ți sfîrtece orice apetit pentru lectură, nu fi pregnant, nu fi fecund, fii doar strict, cinic, rapid, concret, dă-ți seama cînd e bine să termini fraza, lumea e-n viteză, abia așteaptă să vadă un motiv pentru care să te scuipe și să te arunce în uitare, folosește propoziții telegrafice, fii ca poștașul care sună o singură dată (nu „odată”, agramatule) și se-ntoarce pe călcîi către alt destinatar, fii în concluzie coerent și vezi-ți de treaba ta pe net, pune poze cu mîțe, cîini, sarmale, fă-ți poze în baia cu faianță nouă și nu mai scrie, nenorocitule, în niciun caz, fraze interminabile, mai aruncă și tu din cînd în cînd cîte un punct, o virgulă, o paranteză, pentru că ființele umane respiră doar la comandă sau atunci cînd se albăstresc la față.

Am fost blocat. Am făcut pîrnaie digitală pentru că am distribuit postarea lui Ilișoi prin care se plîngea că trolii idioți l-au reclamat la țucherberg. Asta se va întîmpla și cu textul acesta. Va fi raportat pentru că limbajul folosit incită la ură, pentru că sînt vitriolant și nu mă încadrez în standardele comunității. Pe de o parte e incredibil de bine. Voi scrie doar prostioare și voi urca pe wall doar fotografii cu motanul obez și cu frunzele care au început să cadă din motive de toamnă. Nimic altceva.

Nu mai poți spune nimic despre un ministru tîmpit, nu mai poți fi recalcitrant, nu mai poți avea opinie. Trebuie doar să fii călduț. Să cooperezi. E nevoie de calm, de oameni care știu să-și pună limba pe clanța potrivită. Și să o lingă în liniște, fără să deranjeze orgolii.

Am să urc cuvintele astea pe blogul meu. Pentru că acolo e singurul loc în care nimeni nu-mi dictează ce, cum, cînd să scriu. Ce atmosferă penibilă, ce lume proastă am început să fim…

Tolerarea ticăloșiei

Putin nu mai durează mult. E imposibil, ceva se va întîmpla. Rușii se vor trezi și vor inunda străzile. Sau va fi înlăturat din interior etc. Ar trebui ghilimele pînă acum pentru că sînt afirmații pe care le văd peste tot. Cu unele sînt de acord. Mi-aș dori să se întîmple, să vină ziua în care individul ăsta să dispară din viața publică și totul să se liniștească, viața noastră să revină la normal. Dacă ceva poate fi normal în viață, e de discutat.

Canalele de știri difuzează imagini cu ruși care coboară din avioane în Turcia. Nu mai sînt bilete către țările în care rușii pot pleca fără viză. Oamenii scot mii de euro din buzunare pentru a fugi de mobilizarea militară pe care a anunțat-o Kremlinul. Sînt cozi imense la granița cu Georgia. Aud că sînt cozi de zeci de kilometri și înspre Finlanda. E legitim să pleci din fața morții. Chiar dacă pînă ieri ai stat confortabil în fotoliu și ai privit luptele din Ucraina fără să miști un deget.

Nu fac acum exerciții de empatie, mă uit la știri și încerc să-mi imaginez cozile de sute de kilometri care s-ar forma la granițele României cu alte state dacă războiul s-ar extinde. Poate că nu ne-am gîndit serios niciodată la cum ar fi să iei din casă doar trei valize și să pleci cît poți de repede într-o direcție. Care? Oarecare. Doar pentru a lăsa eventuala moarte în urmă. Să pleci în viteză, fără țintă, fără perspective, doar pentru că niște demenți fac planuri pe hîrtie și au mințile atît de putrede, încît războiul nu înseamnă nimic pentru ei. Doar strategie, cifre și kilometri pe hartă.

Lumea e condusă de demenți, dragi prieteni. Din ce în ce mai mulți, din ce în ce mai toxici și periculoși. Parcă apar peste noapte. Nu-i oprește nimeni. Discursurile lor sînt ascultate, sînt sprijiniți, li se oferă platformă și timp de antenă, sînt lăsați să-și verse umorile în public fără să fie întrerupți nici măcar o secundă. Așa iau naștere batalioanele de imbecili care se vor așeza în spatele acestor indivizi. Pentru că populismul (se) vinde ușor. Și e cumpărat cu frenezie.

Am făcut întotdeauna un exercițiu simplu în momentul în care ceva/cineva a apărut în spațiul public: un partid, un personaj politic, o mișcare ideologică etc. Mă întreb mereu, cu insistență: discursul acestui personaj alterează Binele Comun din societate? Și devin foarte atent. Mi se activează filtrele.

Îmi pare rău însă că societățile democratice nu au construit mecanisme care să atragă din timp atenția asupra potențialilor demenți care vor ajunge să conducă lumea. Poate că nu ar fi tîrziu. Pentru că orice are o limită. Orice discurs care este împotriva Binelui Comun ar trebui privit cu atenție, corectat dacă este posibil sau eliminat din viața publică.

Desigur, ar trebui să discutăm despre ce înseamnă Binele Comun. Să construim, poate, o definiție. Ar trebui să nu confundăm măsurile „profilactice” cu cenzura și cu pumnul în gură. Ar trebui, în același timp, să ne gîndim și la faptul că nu se poate emite în spațiul public orice fel de discurs în numele libertății de exprimare. Sînt de acord cu totala libertate a cuvîntului atunci cînd societatea este educată, matură, sigură pe ea, cînd are filtre la dispoziție pentru a decanta elucubrațiile camuflate. Dar nu e cazul.

Așa cum arată lumea astăzi, atît de confuză, atît de ignorantă, într-o lume în care orice tembel poate să-și vîndă fierea ideologică bine ascunsă într-o apariție publică, cred că e nevoie de cumpătare. De mai multă atenție. De multă grijă. Sînt convins că ar trebui să ne ferească cineva de ticăloșie. Pentru că, se vede cu ochiul liber, noi nu sîntem în stare.

Text publicat în Republica.

Cocarda, pancarta și eternul politruc din curtea școlii

Scriu aceste rînduri cu convingerea că nu vom înțelege nimic și că se va citi doar titlul sau, în cel mai fericit caz, cineva va trece de primul paragraf. Și vom uita rapid. Pentru că avem alte preocupări, viața ne izbește zilnic în tîmplă. Memoria noastră este, de cele mai multe ori, asemănătoare cu cea a unui peștișor zglobiu care ocolește de sute de ori pe zi tufa de plastic și urcă la suprafață, inevitabil, pentru a se hrăni și a lua o gură de aer. E-n bula lui. Nu-l deranjează nimeni. Oamenii care bat în peretele de sticlă al acvariului reprezintă doar evenimente fără importanță. Trece cu ușurință peste. Ca noi toți, de altfel. 

Pot să scriu netulburat despre oroarea pe care o reprezintă festivitățile școlare de început de an. Un adevărat bullying instituțional, adunări triste în care oamenii simt nevoia să peroreze fără limită, să înșire cuvinte fără niciun sens, să arboreze tot felul de lozinci, pancarte, steaguri, se înșiră boxe și microfoane, cabluri, se montează scene, defilează primarii, preoții, inspectorii școlari, directorii, polițiștii din cartier, politrucii care nu au niciodată nimic de spus ajung să plictisească prin prezență, discurs și inutilitate, se afișează costume decolorate, rochii strîmte care nu se pot purta decît la nunți, coafuri stranii de nășică, apar coliere, lănțișoare, cercei, ghiuluri, miroase a parfumuri și a garoafe de la intrarea în oraș, se bombează piepturi, se zîmbește tîmp și artificial, scîrțîie imnul în stație și se subliniază deziderate. Se vorbește în gol despre excelență (un termen pe care l-a descoperit și actualul ministru), performanță, tradiție, elite, reforme. Directoarea se fîstîcește un pic, politrucul de la microfon a luat-o razna și bate cîmpii. Îi strică planurile. Aruncă o privire către inspectorul școlar. Acesta e crispat, simte cum i se umflă o venă. „Dorința de autodepășire, generațiile care le pregătim vor conduce societatea spre mai bine…” – politrucul agramat continuă să asude și să-și caute cuvintele. Se instalează lehamitea, copiii încep să fluiere, fac poze cu telefonul, unii ies din rînd și merg să-și aprindă o țigară. 

Încerc să nu-mi amintesc festivitățile la care am participat în viața mea de elev. Am detestat mereu conformismul, alinierea, alienarea, dunga de la pantalon, coronița cu pampoane a colegei din față și rînjetul pe care îl afișau cei care ne vorbeau cu „blîndețe” despre cum trebuie să fim și ce trebuie să ajungem în viață. Am crescut cu Ceaușescu la televizor, i-am desfigurat portretul din manuale și scuipam hîrtie mototolită-n gură pe tabloul din fața clasei, am aflat mai tîrziu cine erau profesorii care șușoteau la Securitate și pozau în modele de moralitate. Ne adunau în curte, ne așezau în șiruri perfecte și nu trebuia să suflăm o vorbă. Rînd pe rînd, ne vorbeau despre dezvoltare multilaterală, despre niște piscuri pe care noi urma să ne cățărăm și despre „academiciana” nației. Se cînta imnul. Mai era ceva în repertoriu, niște cîntecele execrabile despre bravul popor, dar nu rețin titluri. Suna clopoțelul. Plini de avînt, dornici de a învăța și ultima virgulă, însuflețiți de cuvintele dascălilor, intram în clase. Ne așteptau cărțile pe bănci, legate cu fundiță. Și o floare. Eram cutezători. Nerăbdători să cucerim piscurile alea despre care toată lumea vorbea. Sechelele au rămas. Și nu pot să nu observ scenetele penibile din actualitate.

Am văzut și anul acesta zeci de fotografii de la festivitățile de deschidere ale noului an școlar. Nu, nu a dispărut ceaușismul, nu au dispărut directivele și limbajul acela care conține doar talaș, nu va dispărea niciodată dorința de a vorbi la nesfîrșit și de a citi prostii (in)ofensive de pe o foaie de hîrtie, nu se vor duce niciodată în neant mulțumirile îndreptate către partidul care te-a numit acolo, pe scaunul acela călduț și comod, privirile acelea perfide și alunecoase nu au ieșit nici ele din peisaj. Același scenariu mereu. Aceeași piesă sordidă este repetată cu obstinență pentru ca sistemul să reamintească celor prezenți că el e stăpîn acolo, el conduce, el comandă, el trebuie să fie ascultat orbește. Și sistemul își aduce și îi pune la masă, în fața sutelor de mii de elevi, pe aceiași oameni fără de care stabilitatea și excelența în învățămînt (nu rîdeți, vă rog!) nu există. I-am amintit mai sus, în text. 

Elevii și părinții s-au adunat în curtea școlii. Așteaptă. „Ce rochie frumi are doamna! Proful de bio parcă a mai îmbătrînit un pic. Aia blonduță cine mai e? O fi nepoata directorului, așa se aude. A prins catedra de franceză.” La 9.00 trebuia să înceapă. E aproape 10.00 și nu se mișcă nimic. Încă nu a ajuns primarul. E la altă școală, ține și acolo un discurs. Omul e omniprezent, aproape ubicuu, face turul școlilor din oraș și dă din gură. Promite, rîde, bate din palme, își desface nodul de la cravată și transpiră abundent. I s-a pregătit și aici tava cu pîine și sare. Bullyingul e venit din moși-strămoși, nu ne putem dezbăra de el. Știm să fim umili. Ne place mîngîierea stăpînului pe creștet. Bine măcar că nu dă peste cap un pahar cu rachiu în fiecare loc în care merge să taie panglica excelenței didactice. E roșu în obraji, în general bucălat și bine hrănit, îl recunoști de la o poștă pentru că își aranjează în permanență banda tricoloră pe burtă.

Un spectacol fals. Fad. Trist. O reală violență psihologică pe care sistemul, prin reprezentanții săi, o exercită asupra elevilor și părinților în fiecare an. Fără întrerupere. Cu nonșalanță și fără pic de respect. Sute de mii de copii sînt obligați să stea cu soarele în cap, uneori în frig, în picioare, pentru a asculta nimicurile cu care administrația vine în întîmpinare la început de an școlar. Bullyingul nu se oprește aici, desigur. El este exercitat pe mai multe planuri: meditații impuse, falsele elite care se formează în schimbul banilor și cadourilor, numirile politice în funcții de conducere, cadre didactice agramate, irascibile, incapabile să-și lase frustrările acasă, profesoare care devin vedete pe Tik-Tok și dansează exuberant pe ritmuri de manele, „reformele” care se fac anual în funcție de cum se trezește ministrul dimineața etc. Nu avem timp și pagini de ziar pentru a scrie despre toate aceste lucruri, de aceea mă opresc doar la jalnicele adunări din curtea școlii, evenimente pe parcursul cărora în fiecare director și politruc prezent începe să crească un embrion finlandez. Dar minunea nu durează mult. Nici măcar trei zile. Excelența se lasă deoparte și încep discuțiile pe Whatsapp despre banii de perdele și mobilier nou la clasă. „Cît mai e ora de pregătire? Ai reușit s-o transferi pe aia mică? Popeasca a venit anul ăsta cu un Porsche nou. Ai văzut?” Festivitatea de deschidere continuă. Acum vorbește directoarea. „Are pantofi noi și un taior foarte sexy. Soțul ei a fost avansat în minister, e ditamai secretar de stat. A fost o surpriză, jur, nimeni nu se aștepta la asta!” A terminat directoarea. Părintele ia și el cuvîntul. Spune ceva despre lăcașul sfînt al cărții și al luminii. Începe să cînte și să se plimbe prin fața mulțimii. E ud la mîneci, a sfințit mai devreme toaleta liceului. Au dat cu var în timpul vacanței și e ca nouă.  

Persiflăm, sîntem ironici. Poate că tonul este mușcător și deseori abrupt. Dar mă gîndesc întotdeauna că poate rămîne ceva. Orice, o idee, o frîntură, o speranță, poate că la un moment dat cineva se va trezi și va croi altfel lucrurile. Sper că vom reuși să renunțăm la futilități și la nevoia de a farda mizeria, neputința și falsitatea din jur. Știu că profesorii care își dedică viața și sănătatea pentru binele elevilor există, sînt acolo și trec aproape neobservați. E mult mai ușor să scriem despre mitocănie și despre felul în care sîntem agresați permanent. Și o facem pentru că în interiorul fiecărui om rațional există gîndul că se vor îndrepta lucrurile odată și-odată. Există speranța că elevii vor începe anul în mod natural, întîlnindu-și colegii și profesorii în clasă, fără discursuri sforăitoare și demagogie fățișă, fără minciună, fără promisiuni deșarte. Există speranța că sistemul îi va pune, în sfîrșit, în centrul atenției sale. Că nu vor mai veni an de an șuvoaiele de politruci la microfon și nu va mai fi nevoie ca elevii să stea în picioare ore întregi pentru nimic. 

Sistemul vrea să fie respectat și să fie ascultat. Eu aș propune altceva. Dacă nu se dorește desființarea acestor festivități de o inutilitate obscenă, măcar să se inverseze rolurile. Să vină mai întîi primarul, părintele, polițistul, directorul și inspectorul școlar. Să stea împreună în curte. Să aștepte în soare sau în frig, după cum vrea zeul Meteo. Și să înceapă seria de discursuri inepte abia după ce ajunge ultimul elev în curte. Abia atunci mi se pare că va exista o formă de respect pe care acest sistem, fie vorba între noi, o datorează de ceva vreme societății. 

Încă ceva, tot ca o formă supremă de respect pentru elevi și părinții lor. Eliminați formele fără fond! Eliminați prezența oamenilor goi pe dinăuntru care nu au nimic de oferit elevilor din curtea școlii! Feriți generațiile acestea de discursurile plagiatorilor, impostorilor și impertinenților din politică! Aduceți oameni care pot și știu să vorbească, oameni care pot fi exemple de urmat, repere incontestabile în cotidian. Aduceți oameni de știință care au performat, oameni de afaceri care au știut să se ridice de la zero și sînt milionari autentici, aduceți în fața lor artiști, arhitecți, scriitori, medici, puneți în fața elevilor caractere reale, oameni care nu au nimic de ascuns, oameni care știu să vorbească fără ciornă, lăsați valorile reale să intre în curtea școlii și să interacționeze cu tinerii. Smulgeți din rădăcină, dacă mai aveți o fărîmă de bun-simț, spectacolele acestea insipide prin care nu se comunică nimic real. Sînt doar o reprezentare a forței și a ipocriziei unui sistem clădit pe false repere. Este un bullying instituțional care va avea în cele din urmă efecte neprevăzute. 

Text publicat în Republica și Viața Liberă.

Cronică de carte – BookHUB.ro

Recunosc că eu la Mediteraneo, filmul premiat cu Oscar, m-am gândit întâi citind titlul cărții lui Paul Gabor, Mediterana din mine, la acea insula grecească pe care oamenii trăiau în iluzia pură a unui timp care nu se termină.

Mediterana mă așteptam să o văd descrisă în fiecare pagină, cât se poate de detaliat, cum  apare ea în fiecare zi, neschimbată de la începutul lumii. Se întâmplă și nu se întâmplă așa.

Oriunde pleacă, acest om care scrie ia cu sine Mediterana, așa cum poartă cu sine amintirile de acasă. Iar acasă (un fel de patrie, însă nu patria altora, aceea băgată cu sila pe gât) este un cuvânt complicat de experiența traversării mai multor spații. Nu mai poți spune exact ce înseamnă acasă, cel mult, regăsind în intensitatea unei clipe ceva din ființa de altădată, poți spune că, trecând prin unele locuri, te simți ca acasă.

Mediterana primește în această carte multe definiții, dar în esență este frumoasă și ușor de iubit. Simpla deschidere matinală a geamurilor aduce briza, un aer ca un geam colorat și senzația de repetare în buclă a imaginilor, unele din copilărie, altele din prezent. Când coboară sub nivelul mării, privirea înregistrează detaliile peisajului social lipsit de energie, apatic, zona în care mișcările sunt reduse la butonarea telefonului mobil.

Mediterana este pretutindeni – și la Londra, și în piețele venețiene, și în punctul de control de la aeroport, și la Tulcea. E interiorizată, risipită în senzații și stări, prezență constantă, deși discretă. Este mai mult decât un peisaj pe care-l poți urmări de la geam, în călătorie. Descrisă în doar câteva imagini, Mediterana se dovedește o mare lăuntrică, adăpost al reveriilor și refugiu din calea timpului măsurat de ora plecării spre țară uneori, alteori, spre nicăieri.

Hrănită de singurătate, melancolia are rafinamentul unui spirit obișnuit să caute repere culturale esențiale. Infernul nu e nici provizoriu, nici amânat, este anticipat. S-ar spune că, în viziunea autorului, omenirea își trăiește deja sfârșitul, într-un mod lipsit de glorie, fiindcă suferința, nemaifiind o luptă cu destinul, nu provoacă un catharsis.

Timpul, călătoria, iubirea, comunicarea, creația sunt temele acestei cărți care ia, prin autenticitatea exprimării gândurilor și prin dezordinea lor, forma unui carnet de însemnări sau a unui jurnal din care a fost eliminat calendarul. Zilele s-au uniformizat, au aceeași consistență în termenii stărilor de spirit nedefinite. Precizarea unui moment anume pare inutilă. Gândirea are propria durată. Textul în sine este provocare la dialog sau la confesiune.

Fiecare capitol al cărții adună frânturi de gânduri și de imagini, le dă o formă și le așază într-o logică pe care o înțelegi la final, când recitești titlurile – scrierea, ni se spune, nu e simplă retorică, nici fugă de idei, încheierea trebuie să fie pe măsura începutului, să îl reflecte. Tehnica asta a ținerii ideilor sub control funcționează în ansamblul cărții, fiind însă mai vizibilă la nivel de paragraf – unitate narativă, comprimarea gândului, digresiune perfect controlată, prezența unui fir roșu.

Tehnica portretului este exersată în evocarea succintă a străinilor deveniți prieteni, tovarăși în călătorii semnificative sau oameni din trecut. Uneori, portretele rămân în stadiul de simple contururi, figuri de intersecție umană. Toți cei portretizați au însă ceva aparte, ies în evidență printr-o ciudățenie, printr-un dar. Fata din Japonia scrie poezii. Bătrânul din blocul de vizavi, de la apartamentul unde becul din balcon nu se stinge niciodată, nu deschide ferestrele, trăiește într-un aer stătut. Mao este pasionat de poezie, spirit boem, prieten vechi alături de care Paul nu va mai ajunge niciodată în Deltă. Alex (Dragul meu Alex) a dispărut în timpul călătoriei spre Spania, o nenoricire l-a întors din drum. Fata de la cafenea îi aduce cafeaua în pahar, nu în ceașcă, dar îi desenează din caimac o inimă și îi urează: bon día. Julian este cel care nu taie copacii până nu le cere iertare (Julian și lacrimile sale).

Relația cu limbajul este răsturnată. Cuvintele slujesc cuprinderii lumii din afară, matrice a percepției și exprimare a sinelui. Dar cuvintele se întorc inevitabil asupra celui care le folosește, ca un bumerang sau ca un clonț, dureros.

Condiția stânjenitoare de autor presupune intrarea în alt rol, unul social, incomod și fiindcă este un rol nou, complet necunoscut, și presupune o politețe obligatorie. În fața paginii albe scrisul se așterne liniștit, ca din aer. În fața publicului convenția strică autenticitatea. Soluția este să treci cu detașare de la o impresie la alta, să tratezi evenimentul ca pe un fapt divers și faptul divers ca pe un eveniment.

Textul alunecă spre tonul de eseu filosofic, punând în discuție concepte din sfera creației. Fericirea este conservată, păstrată pentru mai târziu. Deocamdată nefericirea este sursa de inspirație. Creația are gust de cafea amară. Amărăciunea apare în procesul scrisului, dar apare și ulterior, când se așteaptă validarea socială a produsului cultural – o industrie a receptării cinice este gata să se pronunțe contra cost. Oamenii care gândesc aproximativ la fel sunt gata să emită judecați de valoare, să fie critici și să expedieze verdictul.

Autorul e un om fără așteptări. Relația cu publicul este dificilă, fiindcă în general relația cu ceilalți este subminată de neputința comunicării autentice. Lectura este o mișcare de pagini, superficială afirmare socială, vanitate și spectacol, rămânând exterioară ființei, deci înțelegerii.

Tonul general de resemnare rezonează în diferite tonuri de tristețe, de la melancolie (nu poți privi Mediterana de pe plaja barceloneză fără să suferi de melancolie), la invazive depresii. Ironia și autoironia sparg tiparele ideilor conforme și denunță problemele de etică ale unei caste alcătuite din oameni al căror talent, ca să fie o certitudine, trebuie validat de ochiul critic mercantil. Recunoașterea se cumpără, validarea se primește contra cost – în Adio, Europa! Ion D. Sîrbu și în Cuțitul japonez Răzvan Petrescu surprind în același registru promiscuitatea lumii în care se confundă artiștii cu impostorii. Autorul are simțul umorului și, de aceea, cărții acesteia, începute ca un jurnal de călătorie prin timp și prin spațiu, îi sporește farmecul.

În câteva pagini ale cărții se păstrează scrisul de mână, estetic, cu rânduri simetrice și trăsături ferme. Grafic, efectul este excelent. Plasate aleatoriu, nu în prelungirea celor tipărite normal, inserțiile acestea cu scrisul personal preiau rostul unui semn de carte, amintindu-ți până unde ai ajuns cu lectura și la ce pasaje ar trebui să te întorci. De exemplu, la suita de paradoxuri ce alcătuiește o poetică a intimității.

Autorul își alege un receptor și i se adresează persuasiv, cu intenția de a-i zdruncina conștiința. Cititorul e privit ca un interlocutor căruia i se anticipează replicile, în așa măsură încât ai senzația că textul prinde toate nuanțele unui dialog viu despre sens și nonsens, despre moralitate și inteligența altor ființe.

Ce e abstract capătă concretețe, ideile au contur și urmează, ieșind din tiparul scrierii de tip memorialistic, o traiectorie imprevizibilă, în atingere cu poezia sau cu filosofia, într-o carte al cărei farmec vine din autenticitate, din refuzul asumării diverselor forme de impostură, de la cea morală, la cea emoțională. Stil hipnotic, de poem amestecat cu valul unei mări care aduce la țărm cuvinte, ca la Kazantzakis.

– – –

Text semnat de Mihaela Nicolae în BookHUB.ro