Printre plăcile de gresie din balcon iese, curajoasă, o tulpină. E un castan. Asta va fi sursa mea de hrană peste douăzeci de ani: fierte, prăjite, crude, făină de castane, ulei de castane, friptură de castane. Nu-mi place să fie în sânge, leșin dacă văd roșu-n farfurie. Am visat că mă jucam cu o pană pe gâtul unei femei. Își ținea sânii cuprinși cu palmele, iar eu așteptam… Nu am vise din astea, cred că mi s-a cuibărit vreo fotografie prin subconștient. De obicei zbor, mă arunc de la înălțimi foarte mari și cad în picioare. Mi-e frică mereu să nu-mi intre femurul în abdomen și să mor pe loc. Oamenii râd în visul meu, se spânzură pe rând de stâlpii primăriei, de țevile de căldură, de balcoanele din fier forjat. Au șireturi roz la pantofi. Cravatele nu le atârnă. E straniu, dar își îndreaptă vârfurile în sus arătând găurile cerului din care picură cremă neagră de ghete. Chopin își albește ultima nocturnă, bătrâna de lângă mine a redus volumul. O aud cum vorbește la telefon: Dragă, eu nu mai știu cum e acum, cum gândesc tinerii, dar pe vremea mea lucrurile de care mă îndrăgosteam erau fragile. Nu se puteau atinge, bărbații își acopereau gleznele, femeilor nu li se vedeau sfârcurile pe stradă. Ce naivă e! Nici eu nu mai fac fasolea ca altădată. Acum o cumpăr gata fiartă în borcane de jumătate de kilogram. Tai două cepe mici, le mărunțesc bine cu cuțitul și le fierb cu câțiva stropi de ulei. Grăsime de porc nu mai folosesc, înfundă arterele și urlă nevastă-mea din dormitor: Vrei să mori tânăr? Să mă lași singură pe lume de pe-acum?

Nu știu cât de sănătos este să realizezi dintr-odată că ajungi într-un loc anume și nu mai ai cum să înaintezi, te oprești năuc, privești înainte, înapoi, în părți, în sus, vezi doar că-n jos ar fi o opțiune și trebuie să sapi pentru a-ți face drum. Te cuprinde disperarea, auzi cum intră-n tine moroii lui Sorescu și cauți imediat o funie de usturoi și un țăruș ascuțit cu care să-ți faci treaba. Să ți-l înfigi adânc și să râzi cu limba scoasă. Lucrurile se termină, pierd din dimensiuni, din culoare, din luminozitate, deschizi uși și ferestre, dar aerul nu mai circulă, urcușul se-ntoarce și aluneci pe el de-a-ndoaselea. Ca pe o sanie pe care a apucat-o nebunia în plină noapte, nu o poți controla și fuge în toate părțile, îți rupe picioarele și sângerezi după ce te freci cu fața de gheață în încercarea de a scăpa viu din ghearele ei reci. După toate astea, peretele. Îl vezi când deschizi ochii: imaculat, imens, enervant de alb și de solid, gata să-ți care pumni. Să te împingă înapoi ca pe un deșeu care începe să miroasă a stătut. Dar tu vrei să înaintezi, să mergi mai departe. Unde? Unde mai departe?

Deseo

Ar trebui să nu existe capetele de linie, tarabele cu fructe și legume, tonetele cu cârnați și lapte de vacă în cutii de carton, capii de familie cu buzunare găurite, câinii alcoolici cu zgardă, șipcile din gardurile nesfârșite care vor să-nchidă lumea, artiștii care mor cu botox în obraji și ochii țuguiați spre ceafă, ospătarii cărora le miroase gura, mașinile de spălat care trezesc morții în miez de noapte, cărțile care nu se deschid, insectele putrezite sub parchet, razele de soare ce intră prin gaura cheii dimineața, apa care se răcește prea repede și ceaiul verde foarte amar, femeile timide, drumurile cu curbe, liniile prea drepte, paiele umede de chibrit, ar fi bine să se interzică semnele care anunță schizofrenia, turiștii cu umbrelele negre care nu dau bacșiș, bucățile de carne bătrână ce nu pot fi mestecate, microfoanele indiscrete, rujul roz, cizmele prea scurte, sugarii asasini, schimbătorul de viteze și costumele de baie dintr-o singură piesă, saxofoanele ruginite, sexul pe ascuns, indigestiile matinale, terasele cu boltă de viță-de-vie, covoarele roșii, mitocanii agresivi, medicii fanfaroni, curvele nepricepute, lămpile care nu știu să urle la lună, spiralele fără ascensiune, tavernele cu țurțuri de apă plată, porumbeii melancolici, scutecele pentru vârsta a treia, erotismul fetelor de la ghișeu, relațiile rătăcite, bandajele biblice, pietrele din rinichi, voiajele false către Marte, ce plictisitoare ar fi viața asta atât de scurtă fără bârfe fundamentale, fără să existe amoruri care distrug, m-aș bucura enorm să vi se facă rău, iar mie mi-ar fi destul de bine să pot avea grijă doar de virgule, de paharul cu vin și de punctul final.

El și ea. Tineri, nervoși. Bate vântul. Ea țipă și vorbește, vorbește și țipă. El dă din mâini, defensiv. Nu e pregătit. Nici prin gând nu-i trece să-și scoată ochelarii de pe nas. Ea țipă în continuare și îi cârpește două palme crude și oneste. El se apleacă, își culege ochelarii și îi bagă în buzunar. Ea îl ia în brațe, se sărută. El îi deschide portiera, ea urcă. El pornește motorul, ea e tăcută. O dimineață fără ninsoare.

După terminarea stagiului militar am lucrat în presă timp de șase ani de zile. Multă mizerie politică, multe influențe, multe telefoane. M-am lovit mereu de tot felul de guriști, de muzicanți, de poeți scăpătați, de securiști și bolșevici spălați și frezați, trecuți în tabăra „democratică”, de naționaliști libidinoși de mucava, de ratați care nu știau să pună o frază-n foaie fără aprobare de sus, de infractori, pușcăriași deghizați în patroni de revistă, agramați de carieră. Excepții? Sigur că da. Au fost. Am plecat din țară în 2000. Se pregătea Iliescu să revină. Și a făcut-o pe cai mari. Mie, gură mare fiind de pe atunci, mi s-a spus că trebuie să intru într-un partid dacă vreau să continui. După numai câteva luni decolam spre Căpșunistan, unde sunt și astăzi.

Am crezut că momentul Colectiv va fi un reper în modificarea radicală a mentalității societății românești. Un examen de maturitate. Nimic mai fals. S-a creat o mișcare suavă. Câteva sute de mii de oameni au început să reacționeze diferit. Atât. Restul au rămas în inerție, la căldurică.

Clasa politică este vomitivă. Formată din blatiști fără scrupule, din traseiști, din veleitari care execută pe „fir scurt” și din lepre care și-au instalat copiii și nepoții în funcții pentru a prelua comenzile administrației. Și în politică mi-ar plăcea să cred că există oameni care vor ca lucrurile să se petreacă la fel ca într-o democrație veritabilă. Dar sunt puțini, reprezintă o minoritate care dă și ea semne de stagnare etică și morală. Unii s-au conformat, unii se mușcă reciproc, au ajuns într-o poziție confortabilă și lupta nu mai are sens, alții au abandonat și și-au reluat carierele.

Eu mai am momente în care îmi injectez, din când în când, speranță. Dar trec repede, motive am în fiecare zi. După spectacolul sinistru de astăzi (moțiune, înțelegeri pe sub masă) îmi este doar silă. Am voie să fiu dezamăgit? Scârbit? Am. Mulțumesc.

Sotillo, Rosconul și pâinea dacică de la Ditrău

Îmi vin tot felul de cuvinte ciudate în minte. Nu, nu pot poza la infinit într-un tip educat. Mi-e silă, mi-e lene, sunt sătul. Sătul de ce se-ntâmplă-n jur, de tăcerea celor care ar trebui să vorbească (dar, vai, nu se câștigă voturi din asta), de capetele ascunse în nisip, de mizeria morală, de tot.

Trebuie să fii foarte atent și să nu superi nația asta simandicoasă, nu poți spune că românii sunt rasiști, xenofobi, homofobi. Nu, nu e voie. Pentru că apare din neantul parșiv și cald al canapelei atletul românismului veritabil și îți bate obrazul: „Băăăăă căpșunarule, vezi că nu toți românii sunt la fel!”

E clar că nu toți suntem identici, dar am tot obosit de-a lungul anilor să spun că generalizarea cu intenția de a sublinia defecte nu reprezintă o caracterizare absolută și irevocabilă. Când spui că românii sunt creștini ipocriți este foarte clar că lucrurile nu stau așa, deși dacă am studia din punct de vedere sociologic lucrurile, am vedea o realitate care ne-ar cutremura pe loc. Dar nu despre asta e vorba, nu discutăm aici despre generalizare versus absolutizare.

Aș fi vrut să scriu o mică poveste. Despre un sat spaniol care avea prin anul 2000 aproximativ 3500 de locuitori. Sotillo de la Adrada se numește. Se află cam la o oră și ceva de Madrid, în provincia Avila. Acolo am ajuns prima dată. Acolo am dormit prima mea noapte în Spania acum 20 de ani. Acolo am muncit la negru pentru că actele mele non-UE nu-mi permiteau să mă angajez legal. Acolo am fost plătit prima dată în pesetas, am mâncat, am băut, mi-am cumpărat haine în altă țară decât cea din care plecasem.

Acolo, în Sotillo, am cărat pietre, am împrăștiat pământ cu lopata, am pus primele cărămizi din viața mea la o casă, am umplut mii de colaci cu frișcă și fructe uscate (Rosconul de Reyes pentru cunoscători), acolo am spălat piscine și am tăiat lemne cu drujba. Totul la negru, fără acte. Pentru că Spania urla atunci după forță de muncă. Băteai în trei uși și ți se oferea de lucru imediat.

Dar NIMENI, niciodată, nicio secundă nu a spus „A venit ăsta să ne ia locurile de muncă, să ne schimbe tradițiile.” Nu s-a întâmplat așa ceva. În satul acela eram atunci cinci români. Acum, în 2020, sunt în jur de 60. Sotillo are astăzi aproape 5000 de locuitori: spanioli, marocani, români, bolivieni, columbieni, sudanezi, polonezi, bulgari, pakistanezi, chinezi, dominicani, cubanezi etc. Nu s-a schimbat nimic. Poate doar extrema dreaptă mai face ceva valuri printre proști.

Se ține Ramadanul. La fel, Paștele și Crăciunul. Anul Nou chinezesc se sărbătorește în piață. Cubanezii dansează salsa de rup pietrele în Sotillo de la Adrada. Spaniolii își țin în continuare sărbătorile catolice așa cum o fac de sute de ani. În firmele din sat muncesc spanioli, români, marocani și portughezi laolaltă.

Pentru că nu contează cine face pâinea, cine umple cârnatul sau cine amestecă zerul ca să iasă brânza. Nu contează dacă mâinile sunt albe sau negre. Doar în mintea unor suflete bolnave pot exista aceste diferențe monstruoase.

Text preluat de Republica.ro

Oamenii și-au rătăcit idealurile. Poate că nu le-au avut niciodată. Sau poate că ceea ce pentru unii înseamnă idealuri, pentru alții nu sunt decât ținte. Pe care și-au propus să le atingă imediat. Dintr-o pocnitură de degete. Dar ce înseamnă imediat? Ce este imediat pentru un fluture, pentru o piatră, dar pentru un om? Cred că neantul imediatului are colțurile spintecate de nerăbdare și de orbire, neantul imediatului este atât de iluzoriu încât râdem în somn de propria noastră neputință. Idealul meu în această clipă este să dorm fără întrerupere o jumătate de an. Sau chiar unul întreg. Zi și noapte. Să distrug legile fiziologiei și să mă pot trezi într-o lume în care nu mai există altceva decât liniște. Iar liniștea să fie atât de asurzitoare încât să fiu nevoit să adorm la loc. Eu nu le-am rătăcit. Le-am pierdut fără urmă, simt că pot să funcționez și fără ele. Ca o mașinărie pusă pe pilot automat: mă trezesc, respir, consum hrană, beau apă, îmi fac nevoile, încerc să mă integrez în societate și în sistem, după care mă bag în pat și încerc să-mi revin pentru a o lua de la capăt a doua zi. Ca un idealist ce mă aflu. 

Îmi este foarte dor de vremurile în care eram ciutan fără experiență, cu coșuri pe față și timiditate excesivă, mi-e dor de indolență, de prostrație, de senzația de foame și de neliniște de la miezul nopții, mi-e dor de femeile la care mă uitam pierdut fără să am nici cea mai mică idee despre ce le-aș putea spune, caut cu privirea potăile care se răcoreau sub geamul de la parter lingându-și labele și cozile, nostalgiile încolonate, dezordinea nesărată a tuturor spaimelor mele. Am crescut. Mă întreb de ce. Și de ce s-a petrecut totul atât de repede? De ce nu mai pot acum să ghicesc unde se află luciul anonim al nepăsării?

Mulți dintre noi dorim să ne maturizăm înainte de bătrânețe, să mergem dincolo un pic mai înțelepți, cu părul alb și mâinile crețe. Să nu ne rezemăm de gardul neființei degeaba, ca niște trestii goale prin care suflă vântul. Unii reușesc. Alții joacă rolul puiului care nu a reușit să iasă din oul pe care-l înghit asiaticii drept delicatesă. Unul decorativ, fără importanță. Ca nostalgiile care ne domină acum. Un rol la fel de irelevant ca peștii din sticlă colorată și ca balerinele din porțelan cățărate pe televizoarele care nu se deschideau aproape niciodată. Cineva trebuie să inventeze urnele cu orificiu. În grămăjoara aceea de cenușă există mereu un miligram de suflet care dorește să evadeze și nu știe pe unde ar putea să o facă. Nu s-a gândit nimeni la asta, nu-i așa? La ce bun? Sufletele noastre merg prin ploaie acoperite cu pelerine din plastic, umbrele din plastic, haine din plastic. Totul din plastic. O specie acoperită cu prezervative din plastic care nici măcar nu lasă în urma ei mirosuri de fructe exotice.

Am căzut de nenumărate ori. M-am ridicat, încerc să mă vindec. Nu știu dacă am reușit până acum. Un robot umil mi-ar prinde bine, m-ar ajuta să scot afară din mine toate rateurile, tot negrul pe care l-am ascuns, să scot nervii pe care i-am mototolit și să-i las să se aerisească. Câteodată am nevoie de puritate, de liniște, de nevoia fiziologică de a redeveni cast. Să privesc lumea din scutece și să văd cum se apleacă peste mine oameni în toată firea care zâmbesc tâmp și fac glume proaste. Iese soarele. Se montează un cort imens în care se va bea și se va dansa în următoarele zile. E sărbătoare iarăși. Abia am intrat în 2020 și se sărbătorește din nou. Ce? De ce? Habar nu am, nu-mi pun astfel de întrebări. Vrem să trăim epoca asta cretină în care părem cu toții fericiți. Râdem la comandă, atunci când se aprinde becul roșu în studio, facem botic de rățușcă la poză și devenim penibili în văzul lumii. Fericire și iubire pe toată linia. Vreau un infern nou-nouț. Cu alte reguli. În care să nu mai așteptăm extaziați apusurile de soare. Pentru că toate sunt la fel. Când vine seara se face frig. Nimic nou, doar disperare și plăpumi agresive.