.

   Jeturile acelea de apă dulce care țâșneau din crăpăturile pereților ca atletele de culoare pe suta de metri, înghețate aproape, cu luciri albe, albastre, lăptoase ca ugerul de capră venită de pe câmp, îi loveau pe oamenii întinși sub pături și le înseninau ziua. Nu se mai auzeau gemete, speranțele începeau și ele să se înghesuie în pragurile ușilor și să le lumineze fețele. Lichidul acela vindeca. Ieșit dintre cărămizi, cine știe cum stătuse acolo?, ascuns de zeci de ani, sărea acum în ajutorul muribunzilor și le umezea buzele, dându-le culoare și viață, ajutând mușchii din jurul gurii să se ridice și să se curbeze a zâmbet.

Reclame

Despre trecut, diasporă și „Negustorul de pipe”

Paul Gabor, scriitor în Căpșunistan: „Să nu ne facem iluzii, românii nu au o comunitate. Suntem dezbinați, invidioși, ne urâm între noi”

APDA, 26 aprilie 2018 – Paul Gabor locuiește de 18 ani în Spania, în „Căpșunistan”, cum a botezat-o el. A lucrat în presa gălățeană, dar a continuat să scrie și după plecare, publicând în mass-media română relatări despre românii din diasporă. Acum și-a publicat prima carte, „Negustorul de pipe” (Editura Herg Benet), pe care o va lansa în patru locații din țară în următoarele zile.

Paul Gabor, de ce ați plecat din România?

«Lucrasem câțiva ani de zile ca redactor muzical în „Radio Alfa” și „Radio Galați”, după care mi s-a ivit ocazia să conduc redacția unei televiziuni locale și a unui săptămânal central care își deschisese și filială la Dunăre. Schimbarea nu m-a surprins foarte tare, știam că politicul intra cu picioarele peste tot, dar nu mi-am imaginat niciodată că se va ajunge la dictarea efectivă a subiectelor și la interzicerea multora dintre ele.

Nu am putut să stau foarte mult în apropierea unor găinari, patroni de buticuri și cluburi de fotbal care dețineau pe atunci parte din presa gălățeană, mi-am făcut bagajele și am plecat în Spania în mai 2000. Iliescu se pregătea să revină pe cai mari, pariasem cu niște prieteni și am câștigat. Partea proastă este că a revenit atunci, iar astăzi, după 18 ani, generația lui nu dă semne să plece.

Ca să răspund: am plecat de silă, din prea multă furie, împins de refuzul de a fi slugă pe tarlaua unor analfabeți. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult nici în ziua de azi, deși optimiștii mă pot contrazice în felul lor, amuzant și binevoitor.»

Ați găsit în Spania ceea ce v-ați închipuit că veți găsi? În 18 ani, care sunt bornele vieții dvs. din Spania?

«Nu aveam nicio imagine concretă despre Spania. Am plecat cu câteva clișee în minte, fără să știu o boabă de castellano, cu două genți de voiaj și 700 de dolari în buzunar. De la microfon am trecut imediat la lopată, drujbă, spălat piscine, vase, am lucrat ca ajutor de bucătar, barman de vinuri într-un loc fabulos, șofer de furgonetă și de camion pe rute internaționale, am mâncat prin parcări, pe câmp, pe plajă, cățărat pe cisternă sau la -20 de grade, am băut prin toate colțurile Europei cu turci, polonezi, nemți, portughezi, suedezi, spanioli, ucraineni, am stat la masă cu națiile lumii, am râs și am plâns împreună pe malul Atlanticului, în Algeciras, la Berlin, în Sicilia, în periferiile Parisului, Amsterdam și Bilbao.

Spania mi-a oferit diversitate, respect, am întâlnit o societate mult mai deschisă și primitoare decât multe altele din Europa, am schimbat multe locuri de muncă pentru că întotdeauna încerc să merg mai departe, nu suport limitele, jaloanele și comenzile absurde. După ce am umblat prin lume, am hotărât să mă așez „acasă”. Însemnând Tarragona, pe malul Mediteranei. Am făcut o școală de trei ani de fizioterapie și muncesc pe cont propriu. Borne? Nimic filosofic. Muncă, liniște, familie, o soție care mă suportă și nu m-a aruncat încă peste balcon, integrare și bună înțelegere cu cei din jur. Îmi salut vecinii, indiferent de oră. Indiferent dacă îi cunosc sau nu, dacă ei mă salută sau nu. E fundamental.»

hb1

Ați continuat să scrieți, în presa românească și acum publicați prima carte. Cum vi se pare, de departe, nivelul presei românești, ca formă și conținut?

«Am continuat să colaborez atunci când oamenii de acasă au considerat că am ceva de spus. Am scris pentru „Viața Liberă” din Galați, „Academia Cațavencu”, sunt contributor în limita timpului la „Republica.ro”, intru din când în când pe „Radio România Actualități”. Încerc să-mi păstrez cumpătul și luciditatea în ceea ce scriu, chiar dacă tonul meu este considerat de multe ori acid și nu foarte comod.

Nu sunt eu cel care poate să dea o notă presei românești, ar fi o dovadă de prea puțină inteligență din partea mea. Dar mi-ar plăcea enorm să nu mai existe slujbașii „la baron”, aș fi fericit dacă jurnalistul ar putea să scrie fără teama unui apel telefonic venit de sus. Știm cu toții cum funcționează presa, cu foarte puține excepții: ai salariu dacă există publicitate, există publicitate dacă partidul iubit dorește să existe. Pentru că, nu-i așa?, afaceri fără politică nu se poate. Nu intru în detalii, mă indispune apariția unora care vor veni să-mi urle în ureche că nu-i așa.»

Ce vom găsi în cartea „Negustorul de pipe”?

«Sunt 140 de miniaturi. Este un volum de proză scurtă prin care provoc cititorii să se joace cu mine, cu bipolaritatea absurdă a ideilor mele, cu personajele pe care le aduc în pagină, îi invit să privească cu atenție tablourile pe care le creez din fraze, să se implice erotic uneori sau să-și formeze o continuare a acestor imagini cu care se vor întâlni în carte.

„Negustorul de pipe” m-a calmat mult, mi-a răcit bine nervii pe care îi am atunci când privesc situația din țară și m-a făcut să redescopăr plăcerea abandonului în fața tastaturii și a unei foi goale. Scriu de foarte mulți ani, dar nu am avut până de curând curajul să adun textele într-un manuscris. Am făcut-o abia atunci când au început să-mi vină semnale din partea unor oameni cu criterii solide în lumea literară de la noi, care mi-au dat de înțeles că nu scriu chiar atât de rău pe cât credeam. „Herg Benet” – o editură românească, specializată în literatură contemporană, a pariat pe manuscrisul meu și am reușit să aducem cartea în fața publicului chiar în aceste zile. Poate fi găsită în librării, pe site-urile de specialitate, chiar și eu, din Spania, mai pot trimite câteva exemplare pentru cei care doresc acest lucru. Voi fi prezent și la patru lansări în țară – Cluj 14 mai, Galați 26 mai, București Bookfest 2 iunie și Brașov 4 iunie.

Care este relația dvs. cu românii din Spania? Simțiți că sunteți parte a unei comunități?

«Nu voi încerca să fiu amabil în ceea ce voi spune, dar nici nu am devenit un mizantrop ridicol. Există o comunitate a românilor doar cu numele. Sigur, cu toții avem prieteni, există afinități, conversații, întâlniri, grupuri, există excepții și momente frumoase. Dar să nu ne facem iluzii, românii nu au o comunitate.

Suntem dezbinați, invidioși, ne urâm de foarte multe ori între noi, ne-am săpa groapaunul altuia cu zâmbetul pe buze, iar unii și-ar vinde și mama pentru un „beemveu” la mâna a doua. Comunismul ne-a sălbăticit, ne-a distrus criteriile de valoare, ne-a arătat că totul e valabil, că se poate călca nonșalant pe orice fel de cadavru pentru a obține confort în viață.

Milioanele de români care au plecat din țară după 1989 nu s-au strâns în brațe peste hotare, ci au continuat să-și caute un rost, un loc de muncă, să-și crească copiii și să-și facă o casă. Au plecat de acasă pentru că politicienii sunt incapabili, corupți, sunt în mare parte niște mafioți fără scrupule, interesați doar de buzunarul propriu. Și atât. Să nu ne fandosim, nici să nu ne îmbătăm cu apă rece.

Românii nu au avut timp, nici chef, să-și schimbe radical mentalitatea, chiar dacă s-au trezit peste noapte în țări cu un nivel civic impresionant. Au preferat să rămână în bula lor, să-și petreacă sărbătorile în familie, la grătar,  sărmăluțe și manele, să vadă telenovele și bârfe prin cablu, dar au ales să se implice extrem de puțin.

Nu mă simt parte a comunității, deloc. Am relații cu românii din zona în care trăiesc, dar cu foarte puțini. Prefer o discuție de calitate, fără să pozez în elitist de cârciumă, îmi petrec timpul doar cu oamenii pe care eu îi aleg. Îmi administreprintrez viața așa cum eu cred de cuviință. Nu cred în hore, în mulțimi adunate de dragul adunării, nu cred niciodată în manifestări de circumstanță și în hăhăieli udate cu bere, mai ales dacă sunt sponsorizate de partid. Sper să fi fost bine înțeles.»

Folosiți des în scrierile dvs. termenul „Căpșunistan”. Un stereotip ridicat la rang de paradigmă a unui popor fugit de acasă?

«„Căpșunistanul” este un termen pe care eu îl folosesc cu drag. Am botezat astfel Spania pentru că o consider, într-un fel, un loc în care ne-am adunat. În care soarta ne-a adunat. Putea fi Kazahstan, Afganistan… Dar am ales fructul-etalon și i-am dat un alt nume țării în care locuiesc acum. Observ că a fost adoptat și pe internet și e folosit în conversații. Unii folosesc cuvântul pentru a denumi poziționarea geografică a românilor de pretutindeni. „Din Căpșunistan pentru acasă” ar putea fi o formulă de adresare a radiourilor din diasporă.»

Ce ar trebui să se schimbe în România pentru ca românii să nu mai emigreze în masă?

«Clasa politică. Politicienii. Câți? „Toți, în plm” – vorba lui Adi Despot. Cu foarte puține excepții, toată liota asta de mancurți ar trebui să plece acasă sau să înfunde pușcăriile. Dacă o nouă clasă politică, tânără, cinstită, performantă, educată, ar prelua administrația, ar face legi și le-ar aplica în mod corect, dacă s-ar construi o economie reală în care să nu se mai fure nimic, măcar în următorii 20 de ani, dacă Justiția ar fi lăsată în pace să funcționeze, dacă magistrații corupți ar vizita și ei celulele pe dinăuntru mai des, dacă analfabeții politic ar învăța să voteze cu capul, nu doar cu drojdia din pet, dacă mizeria din mass-media ar dispărea un pic și unii jurnaliști ar pleca în Patagonia la spovedanie, dacă… Dacă… Dacă…

Sunt prea multe de schimbat și nu există dorință, motivație. Ne place și-așa. Lasă că merge și așa. O nație călduță, istovită, care sparge semințe pe marginea șanțului. Păcat. Am tot respectul pentru cei care ridică vocea, pentru cei care ies în stradă și urlă în fața abuzurilor, mă înclin profund în fața celor care mai cred că se poate face ceva și luptă în acest sens. Eu, atât cât pot, atât cât mă pricep, fac și le sunt alături. Dar, cu părere de rău, am senzația că suntem încă extrem de puțini. Și viața curge.»

Aveți în plan să vă întoarceți în România?

«Așa cum merg lucrurile acum, niciodată. Direcția în care pare că merge actuala clasă politică nu coincide cu planurile mele de viitor. Aștept să ne trezim, să ne dăm seama că suntem europeni și că avem nevoie de libertate, de normalitate și de respect. De deschidere și transparență. Mie îmi place să fiu aproape de Berlin, Londra, Paris, Roma, Madrid.

Hasta siempre, amigos.»

Interviu acordat lui Sorin Cehan pentru „Diaspora Azi”.

.

   Am dat iarăși de peretele acela de sticlă albastră care mă izolează de lumea înconjurătoare. Se baricadează în jurul meu când ne vedem și îmi închide ermetic toate unghiurile, îmi restrânge aerul, îl dozează în porții minuscule și mi-l servește doar dacă mă fac vânăt la față. Alege momentul când limba mi se duce pe gât la vale și abia atunci mă lasă să inspir. Astăzi are o nuanță închisă, ca foile groase de indigo cu care se scria odată, cu zeci de ani în urmă, la mașinile „Olivetti”. Aveam cinci ani când am găsit în sertarul unui unchi câteva bucăți. Am luat una. Știu că era amară, am lins-o pe o parte și mi s-a făcut rău imediat. Am vomitat tot ce mâncasem. Pe covor am zărit, printre bucăți de salată și morcov, grăunțe de porumb. Cred că fusese primul știulete fiert pe care îl ronțăisem în viața mea. Dulce, zemos, rămânea pielița bobului printre dinți. Nicio legătură cu fierea de pe bucata aceea de indigo care îmi pictase dantura în albastru. O nuanță necunoscută mie, ca peretele acesta obtuz și rece care mă închide în el. Am sentimentul că sunt o râmă blocată într-un altfel de chihlimbar.

.

   În mintea fiecăruia dintre noi există un loc ascuns în care am dori să ne retragem cândva. Pentru a ne linge rănile, pentru a sfârși conversațiile pe care nu le-am avut niciodată cu inamicii sau, pur și simplu, pentru a putea înjura în liniște. Un loc comod, să nu bată vântul, să nu adie nici măcar gândurile celor din jur. Eu aș prefera un lighean. Unul vechi, cu smalțul sărit prin care i se vede tabla simplă, ondulată în matrița unei fabrici din secolul trecut. Mă simt protejat în spații circulare, în ape rotunde. Chiar dacă nu sunt sărate și nu au în ele pic de albastru, chiar și atunci când le lipsesc rechinii și coralii în care îți poți tăia tălpile. Acolo m-aș retrage. M-aș ascunde. Aș împietri câțiva ani în ligheanul acela cu apă și aș încerca să înot altfel, să mă lipesc de marginile lui reci, șlefuite cu atenție, pe care alunecă victimele exuberante ale plonjoanelor nocturne. În bucata aceea rotundă de fier mi-aș pregăti discursurile pentru surzi și de acolo, dintre valurile înghesuite, aș arunca cu praf în ochii orbilor. Poate că s-ar deschide, poate că aș reuși să le desprind pleoapele și să le arăt că lumea e un pic mai altfel. Dau din brațe, mă dor, mi s-au aprins tendoanele umerilor și ating cu genunchii fundul metalic al recipientului care mă găzduiește. Cineva a turnat sare înăuntru. Și apa mi se pare acum mai albastră. Ce s-ar întâmpla dacă aș începe să urlu, să bocesc, să vărs șiroaie de lacrimi în timp ce înot dintr-o parte în alta? S-ar amesteca lacrimile cu sarea ligheanului? Sigur că da. Nimic spectaculos. Deși mi-ar plăcea ca ele să se transforme într-un balsam care să ungă plăcile tectonice. Să nu scârțâie pământul dacă ar vrea să se rupă mâine.

.

   Înăuntrul meu nu mai este nimeni. Sufletul, dacă el există și nu s-a transformat în gaz ieftin pentru băuturi colorate, a ieșit să-și caute locuri mai bune de trăit. Vrea să colonizeze luni – așa numește el planetele care se învârt noaptea pe cer, ca niște cireșe confuze – roșii și albastre, să se arunce năuc în găurile negre ale haosului și să mă lase aici, singur, secat, încovoiat și cu migrene imposibil de vindecat. A plecat din mine pentru că și-a găsit un doctor care să-l trateze: un individ ciudat, cu halatul murdar și degete strâmbe, ce dormitează mereu pe un balansoar agățat între două stele care stau să crape.

.

   Mi-am adus aminte de vechea mașină de cusut a bunică-mii. Stătea la etajul trei, avea multe almanahuri cu actori, epigrame și schițe scurte în care cineva era ucis în primul paragraf, iar asasinul era încătușat în josul paginii. Pe mașină o chema Ileana, ca pe vară-mea. De fapt era o Singer, dar bunică-mea prefera numele românești. Cred că și din acest motiv își botezase pechinezul Jimmy. Acolo, în apartamentul ei, printre gheme, mosoare, ilice și miros greu de „Mărășești” – moșul fuma ca un turc, fusese ceferist și avea plămânii scorojiți – am cunoscut-o pe Brigitte Bardot. Și m-am îndrăgostit de bluzele acelea strâmte care-i pocneau pe sâni și de fustițele care mă invitau să devin bărbat, dar nu știam cum. Dacă mă gândesc bine, la miezul nopții se văd cel mai clar lucrurile uitate.

.

   Dacă treceți vreodată podul peste râul în formă de coadă de pește, faceți la dreapta cam după jumătate de kilometru. La marginea drumului sunt trei copaci. Cel din mijloc e cel mai tânăr, par că se țin de mâini și ar dori să cânte ceva. După ce treceți de ei, începe chiar din acel loc o alee pietruită care vă va conduce către cea mai veche clădire pe care ați văzut-o în viața voastră. Are în jur de o mie de camere, puțin peste două mii de ferestre de la care nu se mai uită nimeni acum, nici nu mai pot fi închise, le trântește vântul de dimineață până seara. Acolo va fi un spital pentru cei mai săraci oameni din lume. De pereți vor atârna stropitori care vor încerca să-i țină în viață.

.

   În măruntaiele locului am coborât de fiecare dată cu bucurie. Și neliniște. Rădăcinile copacilor care se ițeau printre straturile de pământ mi-au părut întotdeauna mustăți. Lăsate acolo, de milioane de ani, să ne arate drumul și să ne mângâie. Pe măsură ce cobori, miroase tot mai puternic a vită sedimentată, a ploaie, a vârfuri de suliță, miroase izbitor a brațe puternice și a danturi care încă mai pot să muște. Am coborât destul de mult. Cineva a pus capacul globului peste mine și s-a făcut deodată întuneric. Prea întuneric, nici măcar o tonă de licurici nu ar putea să mă ajute să mă întorc.

.

   A intrat ușor în mine, era noapte târziu, noapte din aceea în care dinții se îmbrățișează unii pe ceilalți de frică, de frica otrăvii, de teama despărțirilor, de singurătate și prea multă oboseală. L-am simțit pe micul diavol cum a pășit ușor înăuntrul meu, era în picioarele goale. A închis ușa cu mișcări lente și s-a așezat în mine. Acolo, în stânga.

.

   Gust, instinctiv, o bucată din coaja copacului. E rece, umedă. Au trecut peste ea toate anotimpurile pământului, s-au frecat toate vulpile, au atins-o vânturile și ploile răgușite ale nopților în care eu mă străduiam să cresc. O mestec ușor, dintr-o parte într-alta a gurii. Pe o creangă, un violonist cu papuci galbeni cântă…