Gâdea m-a convins după 20 de ani

Dacă sistemul actual e reprezentat de corupție, nepotism, dare și luare de mită, tunuri de zeci de miliarde de euro, politicieni care sar de la un partid la altul ca popicele lovite de bilă, pot spune că, da, sunt antisistem. Am fost și voi rămâne împotriva acestui sistem mizerabil care perindă doar găști care se șterg cu doctrinele la fund.

Prima dată când am pus ștampila pe un nume a fost în ’96: l-am votat pe Constantinescu. Până atunci îmi anulasem votul. De atunci și până astăzi, la fel. E gestul prin care îmi exprim revolta de fiecare dată în fața urnei. Nu am altul, nu arunc cu bolovani în vitrine, nu chem minerii în piață, nici nu fac justiție cu mitraliera pe stadioane așa cum și-ar dori probabil zeci de mii de demenți de pretutindeni. Am fost mereu în căutarea logicii și argumentului. Dacă acestea nu sunt atât de vizibile pe cât mi-aș dori, caut măcar bunul-simț, echilibrul și cumpătarea din om.

Pe Cioloș l-am respins din primele zile. Mi-a dat senzația unei marionete impuse. Un birocrat UE venit să tragă și el niște sfori în țară. Am scris despre el anul trecut pe vremea asta și nu am motive să mă repet. Mi-a părut un tip moale, influențabil, nesigur pe deciziile luate. Înclin să cred că după un an de zile și-a mai venit în fire.

Gâdea mi-a arătat aseară că omul ar trebui să continue în funcția pe care o are în acest moment. Și nu pentru că ar fi vreo lumină călăuzitoare sau că partidele care l-ar susține m-au convins în vreun fel. Chiar deloc. Ipotetica alianță PNL/USR este atât de șubredă, are atât de multe bube în interior, unele personaje sunt atât de viciate de suspiciuni de corupție, încât nu-și poate aroga rolul de salvamar al unei țări trase la fund.

Calmul de aseară al lui Cioloș în fața impertinenței lui Gâdea mi-a sugerat că șeful guvernului actual ar putea fi cel care să mai așeze lucrurile în matca lor. Va face minuni? Sigur că nu. E vreo figură providențială, vreun îngeraș coborât să ne izbăvească? Deloc. Dar îmi plac oamenii așezați cărora nu li se umflă venele la gât. Chiar dacă fața lor e ciupită și unii sunt atât de josnici încât ridică acest detaliu la înălțimea unui argument solid.

Duminică nu îmi voi mai anula votul. După 20 de ani voi pune ștampila pe partidul care a promis că-l va menține pe Cioloș la Guvern. E singurul motiv pe care îl consider valabil în acest moment. Ca și în cazul lui Constantinescu este foarte posibil să-mi iau o mare țeapă, dar sunt extrem de conștient de acest lucru. La fel de conștient ca atunci când mă uit în urmă și văd că leprele au început să cadă una după alta. Sper doar ca fenomenul să aibă continuitate. Atât.

Bula noastră cea de toate zilele

Aștept cu nerăbdare tânguirile ce vor veni după alegerile parlamentare de duminică, voi geme de satisfacție văzând cum se vor instala din nou în fotolii aceiași indivizi libidinoși, aceleași mutre de mafioți incurabili, găștile se vor schimba între ele pentru o mai bună reorganizare a fondurilor pe sistemul ”frate, hai să-mpărțim felia” și totul se va reașeza în matcă.

Pentru că nu vom capabili să căscăm ochii. Din nou ne vom lăsa scuipați în gură de liotele de securiști deghizați în lupi ai democrației și pentru a nu știu câta oară ne vom ascunde după axiome ieftine gen ”am votat răul cel mai mic”, ”am stat acasă, oricum nu ai ce să le faci”, ”votăm degeaba, tot ne fură”, etc.

Zilele trecute vorbeam cu un amic și au aterizat ideologiile și doctrinele în discuție. O temă falsă, desigur, pe românește ”un rahat de pierdut vremea” – nu mai există doctrine, nu mai există morală în politică, nu mai există drum de urmat. Astăzi, în 2016, sunt doar două direcții: est sau vest, corupție profundă sau măcar încercarea de a o stopa, transparență, drepturi civile, democrație sau lipsă de comunicare, înfundarea în dogme sau dictatura găștilor de partid. Sunt doar două direcții: vestul european cu toate relele sale pe care le-am putea evita dacă mintea ne-ar sta la locul ei sau întoarcerea la tupeul cronic al comuniștilor camuflați în drapel al libertății.

Sunt enorm de multe șanse să ne întoarcem pentru că mesaje de acest gen circulă doar în bula noastră digitală, pe net, aici unde reușim să ne găsim cei care mai avem puterea de a ne asculta argumentele, chiar dacă nu împărtășim de cele mai multe ori aceleași valori și principii. Aici ne lovim zilnic de dovezi, de imagini, de fapte de corupție, aici vedem zilnic mizeria sistemului politic actual, aici apar leprele tip Oprea, Secureanu, cazuri gen Hexi, Colectiv, aici apar copiii arși, miliardele furate, curvele și amantele de prin birouri, cumnații și nepoții lor, ofurile și nervii noștri. Aici, în bulă, ne mai limpezim ideile și reușim să vedem și altfel realitatea pe care ei încearcă să ne-o servească în alt mod.

Nu e un mesaj care dorește comentarii, ci doar o a nu știu câta defulare. Inutilă. Pentru că nu va trece de online, la fel ca zecile de mii de discursuri asemănătoare. Nu va ajunge la nea Vasile de pe uliță, cel pe care îl doare în cur de soarta celor care vin din urmă. El va vota letargic, roșu-n obraji, cu capul plin de țuică și cu speranța că pe cupon vor mai veni 5 lei în plus la anul.

Mirese în galben cu harbuz

Am o teorie pe care încerc să o definesc de ceva vreme încoace. Sunt câteva idei puse cap la cap și mi-aș dori să le scot din stadiul de vraiște în care se află acum. Prima ar fi că tăciunii din sobă nu mai pot să scrie, sunt moi ca boabele proaspete de rășină de pe copaci. Nu mai au putere să așeze pe hârtie litere, să dubleze cuvinte, nu mai pot să exprime nimic. Au obosit, nici jarul nu mai e ce era odată, nici cailor nu le mai plac amazoanele perimate de astăzi, plângărețe, femeile care se aburcă goale în șa cu ploaia rece pe spate. Fetele nu mai așteaptă amurgul, nu mai vor să vină răcoarea serii. Se grăbesc, îi dau brânci soarelui și îl trimit în ghionturi după perdea pentru a-și croi orgiile mai devreme. Cunosc vreo câteva care se înfierbântă pe loc și se pierd în fața unui sărman alizeu sistolic. Am totuși o veste bună: a sosit căruța cu pepeni roșii în fața casei. Are pântecul imens și încap în ea sute de bolovani zemoși, fără prea mulți sâmburi. Voi sparge câțiva și am să trag armăsarii înăuntru, la umbră, să se înfrupte din cocoșul sticlos, zaharisit. Pepenii se rup, se bagă mâna înăuntru, se răsucesc degetele în sensul acelor de ceasornic și se scoate miezul pe masă. Să urle la noi, triumfător. Și să ne anunțe că iarna cailor e la început.

Mă colindă șoarecii, sunt peste tot: prin cizme, prin sertare, mi-au luat până și pasta de dinți de pe raft. Sunt înspăimântători în timpul zilei pentru că nu-i văd, nu-i ating. Am doar senzația că le aud respirația printre mustățile lungi, pline de praf. De câte ori se închid ușile prin vecini, unul ițește botul de după fotoliu și începe să mișune. Îi plac bușiturile, în special ușa de la trei ce se închide sec și clămpăne. Ca bătrâna ce locuiește acolo. Sau ca proteza din gură, nu sunt sigur. Noaptea sunt mai prietenoși, se adună și se împart în categorii: măturătorii, ștergătorii de praf, spălătorii de vase și ochioșii. Aceștia din urmă sunt nesuferiți. Sunt bătrâni și zac toată ziua ca libărcile sub chiuvetă. Nici nu văd prea bine, probabil au strabism. Se chinuie să-mi măsoare mișcările, să-mi controleze fiecare înghițitură, fiecare fum, fiecare jet pe care mi-l dau sub braț. În noaptea asta am de muncă. Mult. Am să învelesc crengile copacilor cu mănuși de latex. Albe, moi. E cerul ca o brânză proaspătă. Iar când o să cadă peste noi, vom face găuri și-l vom afuma în liniște.

Mi s-au oprit ochii pe o mireasă. Stătea pe spătarul unei bănci, ghemuită sub vântul nopții, cu un șal galben aruncat pe umeri. Ce fel de legături pot uni o femeie cu răceala unei bănci din fier forjat? Văd aceeași undă de gol în ochii ei, aceeași senzație emanată de oamenii ce-și cer iertare copacilor, trecătorilor, becurilor din felinare, existenței pur și simplu. Nu și-a întors capul nici măcar o secundă. Aș fi vrut să-i fiu răspuns, aș fi avut nevoie de privirea ei în urmă cu doar câteva ore. O copilă care se maturizează pe-o bancă oarecare, într-o localitate oarecare, alungându-și îndoiala din suflet. Mai neagră decât coșarul agățat în piept. Un voal stins pe un spătar, în parc. Ca o fotografie de Coigny cu balerine pe malul Senei. Teoria e ineptă. Ineficientă. De aceea nu o mai am.

Doar câteva linii

Linii verzi îmi scormonesc acum prin retină. Nu mai au nimic din smaraldul de algă, nu mai vindecă răni de mult. Au încetat să existe ca panaceu și s-au izolat pe străzi înguste. Sunt ordinare, înnegrite. Dungi ca oricare altele, se amestecă cu orașul și cu mirosul de covrigi cu gust de motorină. Sunt oribile acum, par desenate cu ciudă de un profesor rigid, supărat că îmbătrânește prea repede, trase de o mână ciungă cu o pensulă inexpertă între degete. Sunt hidoase. Mai ales târziu, în noapte, când se închid barurile și nimeni nu mai vrea să-ți umple paharul, nici măcar chelnerii ce zâmbeau șireți la începutul programului.

M-au dezamăgit. Aveam încredere în ele. Speram să fie drepte mereu, dar coboară acum hoțește de pe pereți și se furișează printre picioare, legându-ți gleznele. Nu-mi plac dungile verzi, nici cozile de mop, nici măcar femeile care te-ar lua lângă ele din milă, să le încălzești patul. Acum câteva ore mi-am zdrelit mâna într-un colț de geam și mi-am lins rana. E sărată și adâncă. Ciobul și-a dat întâlnire cu osul și mi-am adus aminte de gâtul tău fierbinte care se rotea de la ușă la geam, căutând un punct de sprijin.

Câteva guri de tărie și-ar putea face efectul, aș avea nevoie doar de două degete de coniac să torn peste tăietură. Să crească repede carnea și să-mi vină iarna peste amintiri. Îmi place foșnetul frunzelor în cădere. Meduze colorate de celuloză care se predau pe asfalt. Au mai rămas câteva, înroșite, în vârful crengilor. Sunt cele din urmă, frunzele care vor să mintă vântul și țin cu dinții de locul în care au crescut. Par fuste ce alunecă și se împiedică de genunchi, ușor, să nu-l strivească.

Să știi că am mușcat din bucata de mătase pe care ai ”uitat-o” pe pat. Am tras cu putere de ea. Credeam că va geme ușor și-mi va atinge părul. Are gust de valuri calde, mai ales în partea de sus, acolo unde îți atingea șoldurile. Te priveam și îmi veneau în minte când mirosul marin, când formele de violoncel cu care mă acopereai. Obosisem aseară. Îmi pierise suflul, căzuse lampa peste noi în pat și nu te mai vedeam. Nu pot să te mușc cu lumina stinsă. Am nevoie de ghid, să nu mă rătăcesc în tine.

Cu acul

Se află pe țeavă o sugestie/propunere/lege prin care părinții cică vor putea decide dacă odraslele din dotare vor fi vaccinate sau nu. Deci tu, părinte informat de toate riscurile posibile și imposibile, semnezi până la urmă că nu vrei vaccin pentru micuț. Ok, good point. Nu vrei, frățăoare, injecție cu viruși atenuați și gata. Consideri că natura, imunitatea, șansa, astrele sau cine-o mai fi prezent pe-acolo vor contribui la sănătatea de fier a copilului. Iar ok până aici. Părinte informat, buuun. Semnezi că nu vrei vaccin pentru copil, buuun.

Copilul se îmbolnăvește grav și rămâne schilodit pe viață. Sau crapă. Că așa-i în tenis uneori.

Întreb acum: în ce fel va plăti părintele ăla informat pentru căcatul de decizie luată cu luni/ani în urmă? Lăsați vrăjeala cu conștiința. Eu întreb de plată. Cum? Cât?

Nu de alta, dar mi s-a aplecat de parade și stegulețe.

Lipitori inofensive

I-am răspuns unui amic. Nu mă mai chinui să transform în status, las așa, brut. Din bardă:

”Eugen, nu din cauza foștilor comuniști aterizați și/sau parașutați prin toate partidele și administrațiile s-a perpetuat mizeria? Atunci din cauza cui, prietene? Știu, poporul e tâmpit, naiv, se lasă dus de nas, etc. Sigur, e și vina lui. Dar jegul vine mereu de sus în jos. Să fim serioși, îmi pare rău s-o repet, dar nu se va îndrepta nimic până când lipitorile astea nu vor dispărea fizic, natural, din peisaj. Brucănește ți-o spun: chiar DACĂ lucrurile vor merge pe un făgaș normal (democrație, respect, transparență, etc) și tot vom mai avea nevoie de cel puțin 20 de ani pentru a ajunge la nivelul Spaniei. Comparația e asumată din motive obiective.”

Adaug: nu uitați nici de copiii copiilor lor. Lipitorile alea mai mici, ce par acum inofensive.

Pupe

Fluturii nu au vrut niciodată să-mi zboare prin cameră, au avut mereu propriul itinerariu zălud, s-au furișat haotic după un scenariu doar de ei știut, nu au vrut să se lipească măcar din greșeală de becuri, de șifonier, să-mi caute prin sertare, acolo unde-mi ascund revistele obscene, scrisorile, fetișurile, acolo unde-mi golesc mințile și le las să zacă în întuneric. Nu intrau când eram copil, nici acum ca adult, nici măcar în zilele în care, băgat în pat până-n bărbie, transpiram ca un posedat de febră. Îi văd acum sosind câte doi-trei, se prind de balustrada balconului și mă acompaniază în timp ce-mi fumez pipa. Îi atrage mirosul de pământ umed, rășinos, de tutun îmbătrânit în magaziile din Kentucky sau pur și simplu le place forma sirenelor din lemn pe care le bag în gură.

Nu știu de ce, poate că au fost mereu ușile închise, iar gângăniile astea din pergament nu au avut putere să intre prin gaura cheii. Au fost prinse mereu în jocul lor circular, în jurul felinarului din fața casei, acolo unde în fiecare seară își etalau rotirea. Ca la talcioc, în lanțuri de derviș, cu fuste albe, imense. Fiecare fluture se așeza în scaunul lui, își punea mâinile la ochi și aștepta ca un mustăcios să împingă manivela ce pornea roata. I-am invidiat mereu pentru libertatea arogantă pe care o au, nu știu să-și ascundă satisfacția și mi-au râs întotdeauna în față văzându-mă cum încerc și eu să zbor. Au avut chiar nerușinarea să-mi dirijeze mișcările, flegmatici, din vârful buzelor, îmi spuneau cum să mă ridic pentru a decola fără efort și se îndepărtau după aceea. Brusc, doar din câteva mișcări ale aripilor lor cu solzi. Îmi polenizau speranțele cu fireasca lor nepăsare.

Într-o noapte chiar am văzut cum doi dintre ei s-au așezat pe același scaun și au mâncat vată pe băț. Imperturbabili, cu poftă, de parcă firele acelea dulci s-ar fi terminat pe loc, iar ei nu ar mai fi putut să-și amestecele antenele în bumbacul zaharisit. După ce s-au învârtit bine preț de câteva minute, au coborât din scrânciob și mi-am dat seama că nu sunt doar niște bieți amorezi legați pe viață de ghemotocul alb: erau complici, mă vânau, voiau să mă discrediteze ca om, să nu-mi permită să devin fluture. Planurile mele prostești includeau o plutire, iar ei nu m-ar fi primit în roi. Liota aceea de insecte începuse să-mi devină antipatică.

Nu erau doar niște larve spațiale. Complotaseră ca să poată intra la mine în dormitor și să-mi verse călimara peste față. Să mă compromită definitiv amestecându-mi praful de pe aripile lor în păr. Nu știu de ce, nu am avut niciodată fluturi, am fost incapabili, și unii și alții, să ne apropiem îndeajuns. Nu știm să ne respectăm. Ne atingem pe mâini, pe față, ne salutăm în treacăt și gata. Ne retragem strategic. Fiecare în insectarul său, înfipți în propriile bolduri.

Lumină, oarecum

Noaptea a fost pentru mine o elice de avion. Sau poate că am fost eu fierul ce s-a tot rotit printre cearceafuri. Nu știu, am încă gust de centrifugă printre dinți, un strat de silă și de mirare ce nu poate fi înlăturat ușor cu periuța.

Am visat că aveam caninii înfipți in umărul tău și îți rupeam carnea. De sus în jos, din claviculă până-n cot, cu mușcături seci și rapide ce-și mai încetineau ritmul odată cu apariția osului. Am rupt destul până când am reușit să curăț totul de pe braț, am pus nervii deoparte pentru mâine. Să se usuce puțin, sunt numai buni pentru corzi de arc. Trec printr-o perioadă extrem de proastă, mi-e ciudă că oamenii acceptă să li se ghideze destinele de către psihopați, mi-e teamă că oamenii uită destul de repede atrocitățile trecutului. Abia acum, după o cană de cafea, am izolat un cubitus.

Îl voi curăța bine. Am nevoie de un picior de lampă. Să mă lumineze și pe mine cineva.

Caravele de hârtie

Eram convins că voi avea destulă putere să suflu cu forță în pupa bărcilor pe care le construisem. Mi-am pus speranțe în ele, credeam că vor avea la bord Columbi moderni, cu poftă de a mușca din continente. Muncisem ca un nebun toată noaptea, le-am încărcat cu soldați de plumb, cu provizii, am angajat și doi cofetari pentru a satisface poftele tinerilor plecați la luptă și le-am dat drumul pe apă. Pluteau cu felinarele aprinse și se clătinau pe val, ca niște soacre opulente cu mânecile suflecate în fața cuptorului. Le-am văzut imense, lipsite de grație la început, cambuzele gemeau de saci și sticle, mi-a fost chiar teamă că se vor umple de apă și că hârtia de ziar o să se înmoaie prea repede. Nu-mi place deloc să văd cum se scufundă bibliotecile și cum nu există salvamari născuți pentru a le aduce la mal.

Urăsc hublourile netăiate, închise, geamurile acelea rotunde, blocate, prin care nu poți sări dacă vreun iceberg cătrănit îți iese în drum. Mi s-a pus o mână în beregată atunci când începusem să ne balansăm cu toții, amețiți de capriciile valurilor ce ne iau în râs. Mă simt șchiop, orfan de lobul frontal. Nu mai pot articula cuvinte. Îmi plonjează catargele în ochi și mă inundă spaimele când stomacul îmi transmite că mersul pe ape nu e în regulă. Mă opresc să mai suflu în pânze cu speranța că bărcile se vor opri și se vor așeza în ancore. Am nevoie de pauză. Aștept un cârd de pescăruși violenți să-mi cârâie-n timonă, îi văd de departe cum se grupează, înfometați, ochind sardinele de la mii de kilometri distanță. Animale de pradă albe, sensibile ca o poetesă, gălăgioase ca spălătoresele la râu.

Am încercat să vărs. Îmi pocnea fruntea, ochii mi se roteau incontrolabili, devenisem în doar câteva zeci de minute un titirez din carne, cu barbă și orgolii, mă transformasem într-un biet bolnav cu ficatul agățat în ținte, gata să-și elibereze fierea peste bord. Se auzea muzică din apă, o flașnetă ieșise din labirintul de corali și mă amețea cu o arie din Debussy. Nu-l auzisem până atunci la manivelă, sunetele ieșeau mecanic. Pătrundeau în urechi, rapide, sfredeleau timpanul cu sete. Nu-l vedeam pe interpret. Mi-ar fi plăcut să-mi tragă bilete de amor, din plictiseală.

Am început să incomodez. Mai întâi pe cei din jur, apoi marea. Consum prea multă hârtie pentru bărcile mele, nu-mi ies unghiurile așa cum aș dori. Nici parâme nu mai știu să împletesc. De aceea nu mai suflu în pânze și le voi ține doar pentru mine. Le voi așeza pe raft, cuminți, vor ieși din port doar atunci când se vor mai liniști apele. Au sosit între timp pescărușii de care mă temeam. Par pașnici. Probabil vor să studieze terenul la început, să se familiarizeze cu noua gazdă. După care vor ataca proviziile de sub punte.

Arboricol de noapte

E curios. Alternează stările în care îți vine să-i trimiți pe toți la dracu’ sau să-i lipești de pereți, cu acele tablouri în care i-ai arunca pentru câteva secunde sub roțile trenului. Nici vorbă de alienare sau de pahare cu conținut obscur, doar lehamite în care se înfige căldura insuportabilă a lunii august, doar dorința de abstinență socială pe termen lung întreruptă inevitabil de excesele grotești ale unora, de eforturile de a ieși în evidență cu orice preț și impulsul nefiresc de a sta în față. Nu-ți rămân decât plimbările pe câmp, departe de orice talpă umană, de orice fâlfâit de fustă, rămân doar intențiile de scăpa de claxoane, răgete și fluierături și exilul pe un mușuroi de pământ, departe de tot și de toate, înconjurat de ape dacă s-ar putea și dacă de acolo, de sus, ar ploua cu milă și răbdare. Dar nu curge nimic, s-a uscat până și albia milosteniei. Ilie nu mai are chef să fugă cu carul și să pocnească din bici, ielele au și ele treburi mai importante de făcut, iar noi, sărmanii cu gurile făcute pungă, atacați din toate părțile de nebunia lumii, am rămas de izbeliște. Ai nimănui. Fii ai unei ploi seci, cu gust de glaspapir.

Am umblat câteva zile prin copaci și mi-am lipit fața de frunze. Dimineața e mult mai bine, sunt cărnoase, miros a noapte și a ferestre larg deschise. Le poți molfăi dacă ți se face sete și nu s-au deschis cârciumile încă pentru a te răcori la tejghea. Te poți simți vierme de mătase chiar și în lipsa dudului, îți poți coase aripi pe spate și încerca să zbori de pe crengile nu foarte înalte, ai chiar posibilitatea să locuiești o perioadă în pom și să te visezi șal de mătase aruncat pe umerii indecent dezgoliți ai vreunei sălbăticiuni decadente. Eu am încercat toate scenariile. Ori sunt un foarte prost actor, ori un slab cățărător. Mi-am luat hamacul și am stat la pândă nopțile. Nimic. Nici umeri dezgoliți, nici șaluri, nici măcar decadență. Așa, artificială, de mâna a doua. Pentru un provincial păcălit ca mine. Doar un surogat de proastă calitate. Am reușit să văd doar o pereche de bețivi cum se giugiuleau zgomotos într-o noapte: el cu avânt, înalt, cu tricoul pe jumătate rupt și-n șlapi, iar ea cu părul ”marley” strâns în coamă, un pic șchioapă, sâsâită, c-un chiștoc în colțul gurii. Mi s-a părut puțin insalubră. Nu purta șlapi. Nici sandale. Își freca tălpile de banca pe care se așezaseră și mi s-a făcut teamă. Am sărit în alt copac și i-am privit de la distanță.

Am oroare de furnicături, de boli de piele și de bube. În ruptul capului nu m-aș scărpina cu craca pe spinare.

Cabaline

Am vrut să nu mai facă zgomot când trecea prin mine, se freca de pereți, îi lovea cu copitele, smulgea tablourile din cuie și îmi lingea coastele pe dinăuntru. Atunci l-am încălțat cu potcoave de alun. Sunau sec pe piatră, una în spatele celeilalte. Nu a spus nimic în seara respectivă, i se încleștase limba și pentru un moment mi-a dat senzația că ar fi nechezat o limbă moartă, un fel de dialect incaș pe care îl auzisem demult pe o scenă de teatru. Doar m-a privit mirat și mi-a făcut un semn să urc în șa. Avea chingi perfide – cămașa de forță cu care l-au sugrumat oamenii în fiecare zi. Ar fi vrut un galop nud printre trestii. Să sfârtece cu dinții fânul fără rație, să-și ude burta cu rouă și să-și șteragă din minte comanda bruscă ce-i venea din zăbală. Nu cere mult acum, bătrânețile l-au ajuns în cele din urmă, coama i s-a rărit, nici iepele nu-l mai salută… O noapte boreală doar și un pumn de zahăr. Un ultim vis, rece, ca o lună la Pol: să meargă mai ușor prin lanul de pelin și cam atât.

Draga, dragare

Sunt în căutare de băltoace. Și mai vreau un tub de papură, Fără noduri, vă rog. Am nevoie și de o brișcă prietenoasă care să mă ajute să-l ascut la un capăt. Am visat azi-noapte că pot să-l înfig în smârc, adânc, cu nerv. Voi trage prin el până îmi iau foc plămânii: peștii, apa, iarba și pietroaiele. Pot să scot toată mizeria din străfunduri. Aș putea să întorc chiar și planeta pe dos, ca pe o mănușă de latex. Să-i curăț măruntaiele și s-o pun pe-o policioară la uscat. Vreo lună, așa, la soare.

Șotron de marmeladă

Frige pervazul. Muștele au desenat un șotron și sar nebune ca să-și răcorească tălpile. S-a instalat o căldură lipicioasă, greu de suportat, un val torid de aer ce nu se mai inspiră. Se mestecă. Îmi frec limba de cerul gurii și îmi sug pomeții pentru a înghiți normal. Saliva devine uncie cotată la bursă, se vinde pe sub tejghea ca în vremuri de cartelă. E rândul meu acum. Arunc piatra și nimeresc în ”opt”. Insecta-șefă mă observă critic. Respir greu, sunt într-un cub de marmeladă și n-am cuțit.

Pe patine

Hai să plângem împreună, creatură, să ne sfâșiem cămășile de pe noi și să tragem cu dinții de șira spinării până ies oasele curate, hai să ne ciunțim fețele cu palme și să ne înroșim obrajii cu dosul lor, o dată și încă o dată, să șiroiască sânge din colțul gurii și să obosim căutând batiste prin sertare. Vreau să jelim câteva nopți la rând, cu lacrimi grele adunate într-un lac. Pornește, te rog, instalația de frig și adu-mi patinele din magazie. Mi-e dor de un triplu lutz mortal și nu am frâne.

Povestire cu sâni belici

Ieșirile în public sunt de foarte multe ori indecente. Poveștile apar și ele ca niște nuduri expuse pe gard în bătaia soarelui, am senzația că sunt copii pe care nu-i întreabă nimeni dacă vor să iasă în lume. Poate oricine să treacă pe lângă ele, să le biciuiască și să le taie cu lama pe pântec, să le scuipe sau să le șteargă lacrima din colțul ochiului. Oricine, oricând. Popice în vânt, la cheremul celor fără milă și fără înțelegere. Dar chiar și-așa, le voi bate cuie în palme. Să rămână acolo, pe scânduri. Lățite și înfometate. Cu capetele încinse.

Mi-am pus o batistă udă pe cap și am ieșit să te caut. E foarte cald, nu se clintesc frunzele. S-au încuscrit Saharele cu noi. E doar șase după-amiază, dar pentru mine nu s-a crăpat încă de ziuă. După fusul meu orar, e noapte. Metabolismul mi-e nocturn. Mult zgomot. Și multă durere de cap. Alcoolul îmi răcnește în creștet ca o pisică pe un acoperiș de tablă. Am ceață în pupilă și caut înnebunit o pungă cu gheață.

Sunt în crâșma din barieră. O mai știi? Acolo unde trăznește veșnic a chiftele cu sos și vin băieții care sapă șanțuri să mănânce. Nu cred că îți mai aduci aminte, dar în localul ăsta nenorocit te-am văzut odată cu piciorul julit, fumându-ți țigara cu sete și aruncând înjurături tăioase unui prostănac cu tricoul găurit. Îți făcea avansuri, nu mai știu ce-l apucase. Voia doar să-ți așeze după ureche mușcata din ghiveci. Să te facă frumoasă. Cred că dorea să te și oblojească, sălbatico, dar nu l-ai lăsat. Îți ieșea un gurgui pe-afară și tu urlai ca o dementă că are pistrui pe față. Am avut eu norocul atunci să-ți ling rănile toată noaptea, te-am luat în brațe până la taxi și am urcat cu tine pe umăr până la etajul trei. Știi că te țineai cu mâinile de balustradă și vedeai șerpi galbeni care îmi coborau pe spate, pe sub cămașă? Ce-o fi fost cu tine?

Ți-am închis rănile. Încet, nu ne-am grăbit deloc. Erau pe noptieră câteva pateuri cu brânză din care mai mușcam uneori, o sticlă cu vin, și se auzea muzică din cealaltă cameră. Praful de pe becul veiozei, balansul scrumului de țigară căzut pe parchet, chitara aia frenetică ce nu se mai oprea, vecinul care aprindea și stingea lumina în neștire, dând cu pumnul în perete. Țin minte tot. Mi-au rămas înfipte în cap. La fel și mirosul poalelor tale, al părului ce ți se lipea pe spate. Nu pot să-mi șterg din memorie bluza pe care o aruncaseși pe jos. Avea aromă de frunză de lămâiță frecată între degete. Mă cutremură lămâia și mă trezește, culoarea galbenă o asociez cu săritul din pat într-un lac, pe timp de iarnă. Acrul din gingii și picăturile care ustură dacă îți intră în ochi m-au împins mereu în realitate.

Câteva minute ai rămas cu fața în sus, dormind, cu capul pe marginea patului. Perfect întinsă. Sânii tăi m-au sfidat în acele momente, declarau război, nu mai erau deloc timizi. ”Sutienul îi strivește și îi condamnă la defensivă”, parcă așa spuneai. Sunt vorbele tale. Nu te-am mișcat, nu am avut nici cea mai mică intenție să te învelesc. Ți-am atins doar de câteva ori palmele și genunchii. Mi-am turnat un pahar cu vin și m-am tot întrebat de ce atât de multe răni, de ce alegi să cazi de la înălțime, de ce îți tai singură coarda pe care mergi… Am pierdut semnele de întrebare. Doar ochelarii de pe nas și privirile atente mă pot ajuta să înțeleg. Nu am răspunsuri, doar cuvinte pe care nu le auzi.

Să-mi spui data viitoare pe unde ai de gând să te rătăcești. Prin ce taverne pot să dau de tine. Lasă-mi un semn, spune-le băieților să anunțe prin stație ca să nu te mai pierd din ochi. Am mereu cu mine o sticlă cu vin și sunt pregătit să cicatrizez câte ceva.

Năluci, pavilioane

Când mă surprinde și mă sugrumă amocul, ies din casă și caut răcoare. Scotocesc după liniște. Nu vreau nimic deosebit. Las cărțile în teancuri, cu urmele paharelor de vin pe ele, cu colțurile paginilor ridicate sfios și fug prin întuneric. Alerg bizar cu pași impari, printre pietre și semne de circulație, mă lovesc de oamenii ce moțăie prin stații așteptând autobuzul, respir greu, gâfâi, mă târăsc indecis și țintesc malul mării. Punct final. Acolo vreau să ajung, să simt nisipul în nări când fierbințeala pereților mă alungă din casă. Un motiv în plus de nebunie a fost luna plină de aseară. Un disc galben ca un eliotrop gigantic aruncat în noapte, tolănit printre carele mici și mari. O bilă imensă, polentă indecentă, se hlizește nervoasă peste mine. Aerul încins, luna în clocot, aș vrea să mă urc pe pereți. Ard. Sprintez către apă.

Urmăresc bărcile cum alunecă prin port. Par știuci cu beculețe roșii și verzi în bot, unele mari, altele mai mici, găluște marine sprintene care-și fac loc cu ușurință printre vapoarele ce dorm legate în parâme. Se aud doar motoarele: poezii de mâna a doua, răgușite, spastice, nervoase că nu-și găsesc cadența. Au o frumusețe aparte, așezată. Le studiez de ani de zile și am ajuns să le percep fiecare acces de tuse. Mă emoționează talazul spart cu prora, cu toate că e noapte și nu-l pot vedea distrus. Aud valurile cum mor, unul după altul. Își dau și ele duhul, ape fără suflet. Unde s-or întâlni spiritele lor? Există vreun loc unde se adună și complotează următorul tsunami, se unesc pentru a astupa gurile rele?

Mi s-a întâmplat același lucru și aseară. M-am temut că va fi așa, speram doar că blestemele tale au dispărut și aș fi putut să mă liniștesc urmărind cojile de nuci pe apă. Dar tu vrei un paria dependent, un rob pe mal cu ochii injectați, rupți de matrice. Îl ai, e din nou prezent. A fugit de acasă pentru că sirena lui plesnește nervoasă din coadă și îl cheamă. Am parte de același coșmar: ambarcațiunile astea prăpădite se deplasează sub același pavilion. Al tău. În locul steagurilor din pupa sunt rochiile tale. Le cunosc. În locul cortinelor albe din hublouri ai pus cămășile de noapte. Peste tot, în fiecare barcă, îți văd urmele, simt mirosul pletelor tale, am senzația că te ascunzi pe punți și sari dintr-o barcă în alta, vrei să te joci cu nervii mei și să-i amorțești. Stau ore întregi pe mal. Îngheț. Începe să plouă mărunt în carne. Norii pulverizează potopul peste mine, mințindu-mă că ai plecat și că te vei pierde în larg. Vreau să te știu lipită, undeva, la orizont, între mare și cer. Ca luna plină care ne turmentează. Nu mai pot să asist la parada zecilor de bărci ce mi te plimbă prin fața ochilor, este indecentă prezența ta în mine. Hai să ne întâlnim într-o noapte și să stabilim niște norme, să batem în cuie limitele. Vreau să știu de ce mi-e foame de tine și cât te vei mai juca cu mintea mea.

Sunt un outsider obosit. Alerg din casă pe mal și am nevoie să pleci, nu mai vreau năluci trucate, nu te mai pot urmări printre punți cum dansezi cu dezinvoltură. Crede-mă, îmi sună oasele a gol și frigul mi se înfige în spate. Vreau să facem un troc. Binar, avantajos: să fie alb și negru, plus și minus, nord și sud. Nu mai sunt în stare să-ți văd rochiile prevestind furtună. Cer doar briză și gust de algă-n cerul gurii.

Nisipisme

O obsesie introdusă în minte cu forța: pofta de apă, de albastru, de sare. Mi-am dorit să văd marea de aproape și-am plecat de acasă fără să anunț. Nici măcar un bilet în ușă. Am văzut marea și scoicile. Și câteva valuri neputincioase. Mi-am dat seama că-mi lipsește curajul de-a sta iarna pe mal. Cu timpul am devenit prieteni, dar mă simt un tolerat. O victimă flămândă de triborduri. Mă simt o cochilie găzduită, la grămadă. M-am întors cu spatele și am țipat că e mult mai frumoasă la televizor.

Leonard, buldogul și ceapa prin perete

Ascult Cohen dacă după-amiezile refuză să plece, atunci când se încăpățânează să mă contrazică și să mă convingă că timpul e ceață și că totul se pierde. E la fel de răgușit ca întotdeauna, îmi place cum se așează strâmb pe scaun, cu pălăria neagră pe cap și chitara leneșă în brațe. Cum recită drame și invazii metropolitane. Trebuie să suport un câine gras pe care îl aud prin perete cum clefăie nemulțumit. Are vene umflate pe picioare și doarme doar cu burta în sus, răsuflă din greu, respinge oasele dacă nu sunt fierte și e în permanent război cu angoasele subsemnatului. I-ar sta bine cu botul înfipt în canapea, să gâfâie sacadat, să încerce frica. L-aș învăța chiar acum să se încalțe cu cizme și să-și pună un palton pe spinare, acum când sunt 40 de grade netrebnice afară și mă înnebunește sforăitul lui, lipsit de cea mai mică amprentă de compasiune. E un duet absurd între cei doi: Cohen și câinele, poetul și parazitul, omul care unge timpanele cu muzică și patrupedul enervant ce mă transformă în martir. Prin același perete simt un miros pătrunzător de ceapă la tigaie, țipetele unui copil și o voce baritonală care urlă cifre din facturile de curent. Vecinii au iarăși simpozion casnic asezonat cu răcnete despre mamă și funcționarii de la bancă. Fata lor mai mare vorbește la telefon cu o prietenă despre ultima noapte de discotecă.

În gura mare, nu are jenă, nu are complexe. Iar eu nu am nevoie de pahar ca să o aud. O tembelă mică, desfrânată, cu dresurile rupte, își suflă mereu nasul pe stradă. Produsul unei familii dezechilibrate, fructul acela necopt al unor adulți neterminați, și ei mult prea obosiți de traiul oribil la care sunt condamnați. Vorbesc amândouă despre o nefericire mult prea timpurie și înjură un puști care nu a știut să le sărute. Îi mirosea gura a pește crud și părul mult prea lung îi cădea în gură. Le fuseseră imposibil să se excite. Abia spre dimineață reușise să le deschidă câțiva nasturi de la bluză, dar era prea amețit de alcool pentru a găsi sânii. Nu mai aud nimic. Sau poate că urechile mele refuză să mai înțeleagă. Sunt incapabil să mă așez pe marginea unor prăpăstii de acest gen și să nu amețesc. Mă trage hăul în el și am gheare în piept când mă lovesc de asemenea povești. Mă simt culpabil. Pentru nereușita duetului, pentru nefericirea celor două tinere, dar nu mă sufoc pentru nimeni. Pentru toți câinii din lume ce respiră timpi morți, mai pun o piesă și plec.

Dorințe

Aș fi fericit pe o insulă. Una minusculă, cât un bănuț scos din circulație. O moviliță în mijlocul unei mări blindate în care se scaldă oamenii departe de țărmul meu, departe de geamandurile puse invers pentru a deruta canibalii. Aș folosi-o când vecinii se hrănesc cu saltimbocca romana din carnea lui Garofalo. Tolănit sub palmier, mi-aș pregăti topoarele și mi-aș curăța lentilele binoclului până la epuizare. Nu pot fi luat prin surprindere. Nu-i las să-mi muște mâna. Mă dor dinții lor cariați.