Citeam cu câteva minute în urmă ceea ce scrisese Ramona Ursu pe pagina ei de facebook:

„Și tot într-o țară normală la cap, dacă ăia care o conduc sunt niște javre de partea infractorilor, atunci cetățenii ar fi cu milioanele în stradă. Nu ar sta, cu anii, cu mâinile în sân și ar privi, din fotoliu, cum aceiași oameni, mereu aceiași, puțini, oricum, la ce luptă se duce, ies la proteste, se zbat, își uită vieți, familii, joburi. Asta doar pentru a încerca să salveze un întreg popor de lași și de inconștienți.”

Comentariul unei doamne m-a trezit din reveria provocată, probabil, de atmosfera lirică în care încerc să respir astăzi:

„Locuiesc in Berceni. Cand a murit nevasta lui Salam s-a oprit circulatia in zona Piata Sudului fiindca poporul a vrut s-o vada. Atat!”

Nu cred că putem adăuga mai mult. Am derapa și am ieși rapid din context.

Reclame

”Sunt dezvelit și îmi ascut barda. Am să tai o bucată de zid doar pentru mine. S-o iau acasă. De pe ea să-mi cânte grecoaicele și să-mi zburde goale prin față. Văd străduțele înguste care urcă spre templu, pervazurile albastre pe care dorm și acum pisici și trandafiri. Îmi răsună în minte un sirtaki îmbibat de alcool și nările mi se umflă cu aerul perfid al frigăruilor calde și cu mirosul răvășitor de cafea elenă. Pulberea aceea arămie, fiartă în cupru, nu-mi iese din minte. Am vizitat și spitalul de nebuni, și sforarul, și pe meșterul care face eșafoduri. Lucrau intens, mi-au promis că vor termina la timp. Atena m-a învățat că cele mai frumoase poezii se citesc cu ștreangul de gât, la apusul soarelui, când lămâii se răcoresc după o zi infernal de fierbinte.”

„Negustorul de pipe” (fragment)
https://paulgabor.com/negustorul-de-pipe/

Ar fi bine să ne răcorim un pic acum, după seara de la Ateneu. Știm că politicienii noștri sunt mediocri, nu vorbesc limbi străine, infractorii Severin și Năstase au stat în lojă în timp ce pentru Mihai Șora și Dan Grigore nu s-au mai găsit locuri, Viorica Dăncilă a produs iarăși o mare cantitate de nimic, fiul ei a venit fără cravată, noră-sa nu s-a ridicat în picioare la imn, iar Iohannis s-a grăbit (vaaai, a citit mai repede) pentru că se gândea, probabil, la pârtii și la week-end.

Pentru Tusk a fost extrem de simplu să impresioneze. Un tip inteligent, având consilieri unși cu toate alifiile, nu a trecut ca gâsca prin apă prin cancelariile europene. A apăsat pedala sentimentalismului, ne-a atins la Duckadam, ne-a spus că merităm să fim europeni și că nu trebuie să ne lăsăm învinși (luptați, leșii mei), și a căpătat un taifun de aplauze din partea unui public dornic de vână politică, îndrăgostit de eroi pe care nu poate să-i aibă.

Momente ca acestea am avut și vor mai fi. Suntem pasionali, exuberanți, ne încălzim repede. Râdem iute și plângem spontan la supe indiene și telenovele cu sultani. E frumos să vină un demnitar european și să șteargă podelele cu penalii de care tu nu te poți descotorosi pentru că te-au încălecat deja prea tare.

Gata, ți-ai împrăștiat năduful! Le-a zis-o Tusk, mă! Ai văzut?

Vreți, totuși, să nu uităm ceva? Urna aia, la alegeri, trebuie să fie plină. Cu o majoritate care zace-n canapea vom avea parte tot de parveniții care ne conduc acum. Și, credeți-mă, dacă nu ieșim la vot nu ne mai scapă de ei nici Tusk, nici Chuck Norris, nici măcar lupul dacic de pe drapelul de la Ateneu. Care, fie vorba-ntre noi, seamănă mai mult c-un pește gras cu cap de porc mistreț.

„O colecție de povești hipnotice, caleidoscop în care intensitatea umbrelor colorate ale lui Van Gogh se întretaie cu arămiul adus din Tahiti de Gauguin și cu exuberanța tablourilor lui Toulouse-Lautrec. Un amestec greu de definit, de senzații și sentimente stârnite de fumul ierburilor arse de Paul Gabor, în pipa „Negustorului” lui. L-am invidiat pentru că a pus în cuvinte „Ploaia arlechinului” și mi-au fost prilej de reflecție „Vizitele în toiul nopții”. Mi-au mai plăcut mult „Nunta melcilor”, „Achiziții” și „Colonia cu somnambuli”. „Negustorul de pipe” este scrisă pentru lectura de noapte sau pentru zile încețoșate de ploaie, când numai mintea îți rămâne trează. Prea trează. N-o ratați.” – Dana Humoreanu

„Negustorul de pipe”, Ed. Herg Benet 2018

Achiziții

„Zidurile au viață proprie. Respiră, ascultă, știu să respingă și să primească. Sunt ființe vii care te mestecă, te digeră și te expulzează. La fel și pietrele care se încolonează cuminți, pentru a ridica pereții. Cele rotunde sunt mai tolerante, mai docile. Rocile ascuțite devin mai arțăgoase, mereu dispuse să taie în carne vie și să te părăsească plin de sânge, la marginea drumului. Aș cumpăra o catedrală. Să fie a mea, cu acte de proprietate.

Ador să pun lacăte care să ruginească în ploaie, să fie linse de câinii care trec în toiul nopții pe poduri, pe sub streșini, aș vrea să urle haitele în cor, și eu, împreună cu obsesiile mele, să fim în tranzit. Prefer peretele încălzit de soare, fără igrasii inutile. Vreau bucata aceea gotică, lată ca o turtă moale, făcută cu prea multă apă. Nu ar fi nevoie de sobe pentru enoriași, nici de lemne, nu s-ar urca pisicile pe teracote, nici nu ar tropăi pe acoperiș să se împerecheze furibund, până iese soarele. Nu-mi place miorlăitul insistent ce nu mă lasă să dorm. Nici bătăile nocturne de stradă, urmele de gheare pe uși, pe brațe, nici măcar arcuitul lângă picior nu îmi mai produce plăcere ca altădată.

Sunt prea bătrân și mult prea nerăbdător. Mă văd tot timpul sprijinindu-mi spatele de un perete rece, se mișcă pământul cu mine în toate direcțiile. Din ce în ce mai iritabil, nu sufăr efuziunile, nici săruturile de la distanță. Sunt nervos și vreau să urlu din clopotniță: „Am aflat că moartea are reguli la care eu nu pot să particip!“ Dictează diagnostice și își freacă piatra pe coasă, râzând famelic de noi toți: slabă, odârlită, cu dinții galbeni ieșiți din mandibulă.”

Fragment din „Negustorul de pipe”, Ed. Herg Benet 2018.

https://www.hergbenet.ro/carte/negustorul-de-pipe-paul-gabor