Valea uzului rațiunii

De foarte mulți ani de zile privesc cu detașare evenimentele în care mințile se înfierbântă. Am învățat să aștept imagini, sunete, opinii, am reușit să nu acționez din impuls. Sigur că da, am convingerile mele, ca toată lumea. Construite din bagajul de cunoștințe pe care am reușit să le adun până acum, pornite din (pre)judecăți, din exemple, din cărți, din discuții.

Observ în liniște manifestările publice care se desfășoară cu calm, cu decență, chiar dacă nu sunt de acord cu scopul lor și cu ideile pe care le pot avea participanții. Nu mi se schimbă deloc pulsul atunci când zeci de mii de oameni se așază la rând pentru a săruta moaște, când homosexualii ies în stradă, sau când la mitingurile politice se adună mulțimi cu care nu sunt de acord.

Violența, urletele, gardurile rupte, bojocii umflați, venele care stau pe gât gata să se spargă de furie, extremismul mizerabil – indiferent dacă este politic sau civic, de stânga sau de dreapta -, revendicările făcute cu ciomagul, cu steagul care flutură amenințător peste capetele tuturor, sufletele chinuite, manipulate ordinar, ideile primitive conform cărora ceva, orice, oriunde, ne aparține și trebuie să fie al nostru, al fiilor noștri și al strănepoților în vecii vecilor…

Toate aceste lucruri, răcnete, ochii ieșiți din orbite, mă îngrozesc de fiecare dată când apar în spațiul public. Mă îngrozește ideea că omul, în secolul acesta, când are la degetul mic terrabiți de informație, se lasă călcat încă în picioare de pofta unora de a crea în permanență conflicte, tensiuni și afaceri profitabile. Mă îngrozește gândul că încă mai există decerebrați care sunt în stare să ucidă pentru un hectar de pământ despre care „știu” ei foarte bine că le aparține de mii de ani și trebuie să le mai aparțină încă milioane de ani de acum încolo.

Toate astea au loc pe o planetă în care omul e doar un trist pasager care trăiește o secundă și jumătate.

 

Text preluat de Republica.ro

Reclame

Papa Paco

Se făcea că visam, era căldură mare, alunecam pe niște pârtii lucioase și mirosea tare rău a lemne arse. Nu știu de unde, nu știu cum, o voce îmi spunea „Trezește-te și scrie și tu ceva despre Papă, că e nevoie, că moare lumea pe net dacă nu zici și tu vreo două.” Trecând peste gluma duminicală, cu iertare pentru eventualele sensibilități atinse, nu pot să spun decât că imaginea lăsată de capul Bisericii Catolice îmi place foarte mult.

Eu sunt un păcătos, un certat permanent cu Dumnezeu, îmi displace profund rolul pe care instituțiile religioase și-l arogă în acest secol XXI, mă contrariază faptul că mulți reprezentanți ai lui Dumnezeu pe pământ nu au ieșit încă din Evul Mediu cu discursurile și comportamentul, mă irită că încă se mai propovăduiesc basme cu bătrânul din nori care a creat lumea și ne păzește, ne pândește și ne pedepsește dacă suntem răi și dacă ne abatem de la drumul drept. Dar, am mai zis, eu sunt mai recalcitrant din fire. Și sigur voi fi pedepsit pentru asta în fața judecății divine.

Papa Francisc împrăștie empatie, lumină, sinceritate și apropiere sufletească. Cei care îl cunosc mai bine spun că așa este el, omul Jorge Mario Bergoglio nu a fost niciodată un ipocrit, nu a dat cu dreapta și a luat cu stânga, a fost mereu acel dumicat sfânt din pâinea lui Dumnezeu. Nu sunt eu cel care să cântărească doza de marketing – dacă ea există – din figura publică a suveranului pontif, dar un lucru este cert: percepția generală asupra actualului Papă este extraordinară. Mă bucur că românii au putut să vadă că oamenii lui Dumnezeu pe pământ pot fi și altfel, mult diferiți față de cei pe care Biserica Ortodoxă Română ni-i trimite zilnic pentru a sluji și împărți învățăturile sfinte norodului.

Dinozaurii lui Meleșcanu

Tovarășe Meleșcanu,

Am urmărit în această dimineață declarațiile oferite unui post de televiziune. Ați spus că „aveți obiective foarte importante pe parcursul mandatului de ministru și nu vă veți împiedica în niște sincope apărute în ultimele zile”. Înțeleg că „sincopele” sunt zecile de mii de oameni care au dorit să voteze, cozile interminabile de la consulate și ambasade etc. Personal, sunt obosit. Mă obosește limbajul acesta ipocrit-alunecos pe care îl aveți ori de câte ori sunteți obligat de situație să ieșiți în fața microfonului pentru a căuta scuze.

Câteva fapte:

În ultimii ani, în provincia spaniolă Tarragona, unde sunt aproximativ 25.000 de români, s-a votat întotdeauna în două secții de votare. În orașele Tarragona și Reus. Duminica trecută am avut o singură secție. Într-un hotel din Tarragona. Într-o sală amenajată la primul etaj. S-a format o coadă imensă până afară, în stradă.

Oamenii au stat înghesuiți pe holurile hotelului. Aglomerație, căldură foarte mare, lipsă de aer, zgomot care i-a deranjat pe oaspeții hotelului. Directorul acestuia a venit pe la 18.30 și a vrut să stopeze activitatea. La un moment dat urcau în secție doar grupuri de câte zece persoane, dar după ce coborau alte zece care votaseră. Un ritm care a îngreunat și mai mult activitatea. Nu au fost decât doi delegați din partea a două partide politice: PNL și USR/PLUS. Un haos. Multă lume consideră că totul a fost premeditat. Poate că nu suntem departe de adevăr. Există fotografii, video-uri. Am fi bucuroși dacă s-ar deschide o anchetă penală, iar cei care au împiedicat românii să voteze, să plătească. Nu doar cu funcția.

Știm că e greu cu votul electronic, cu cel online, cu cel prin corespondență. Știm că legile nu se schimbă de pe o zi pe alta. Dar se putea da OUG pentru prelungirea orarului. PSD-ul dă ordonanțe și noaptea. Ați uitat?

Ideea cu votul în mai multe zile ni se pare una bună pentru viitoarele alegeri. Așteptăm să se pună în practică. După calculele noastre, aici, în Tarragona, ar fi suficiente două secții de votare și 2-3 zile de scrutin. Suntem o comunitate relativ mică, nu ne comparăm cu Madridul, Barcelona, Castellon etc.

Treceți la treabă. Încetați să mai umiliți oamenii. Faceți mai multe secții. Chiar dacă nu vor veni mulți să voteze. Sunt convins că oamenii vor aprecia acest lucru și nu vor reclama faptul că statul cheltuie bani în plus. La câte zeci de miliarde s-au furat în ultimii treizeci de ani, nu va plânge nimeni pentru câteva sute de mii de euro cheltuite în plus.

Dar poate că ar fi mai bine să plecați. Acum.

Luați și dinozaurii din MAE cu dvs., tovarășe Meleșcanu!

Lăsați ministerul acela să respire!

 

Text preluat de Republica.ro